Evreii din Romania si Holocaustul

Articole editoriale din presa romaneasca la sfarsitul lui octombrie 1941 au anuntat romanilor ca
problema evreiasca a intrat in faza solutiei finale si ca niciun om din lume si nicio minune nu
pot impiedica solutionarea ei . Guvernul a anuntat ca Romania s-a inscris printre natiunile
care sunt hotarate sa colaboreze efectiv pentru rezolvarea definitiva a problemei evreiesti , nu
numai locale , dar si europene . Intr-o scrisoare trimisa unui intelectual care a elogiat politica
antisemita , Ion Antonescu s-a obligat sa elimine cu totul pe evreii din Romania . Nimeni si
nimic nu ma va impiedica , atata timp cat eu voi trai , de a implini opera de purificare afirma
acesta
Ordinele speciale erau considerate secret de stat si transmise verbal sau ca documente cu
regim secret, de fiecare data cand autoritatile militare sau civile evitau sa-i execute pe evrei fie
de teama consecintelor , fie ca nu credeau in existenta unor asemenea ordine .
Curatenia terenului era numele de cod folosit de regimul Ion Antonescu pentru sintagma
germana solutia finala . Ordinul de curatare a terenului , de exterminare a unei parti a
evreilor din Basarabia si Bucovina si de deportare a restului , a fost dat de Ion Antonescu din
proprie initiativa si nu ca rezultat al presiunilor germane.
In iunie 1942 , Mihai Antonescu , in numele lui de Ion Antonescu a reacceptat , in cadrul
convorbirilor secrete cu trimisii lui Hitler , solutia finala in Romania , adica deportarea
tuturor evreilor romani , cu foarte mici exceptii , in lagarul de exterminare Belzec din Polonia ,
unde , conform planului german , urmau sa fie gazati si arzi intr-un ritm de 2000 pe zi . In afara
de 17 000 de evrei , gasiti utili economiei nationale sau cu drepturi exceptionale , intreaga
minoritate evreiasca din Romania , care numara in mai 1942 , 292 149 suflete urma sa fie
exterminate in decurs de circa 140 de zile . La 13 octombrie 1942 , acest plan a fost suspendat de
catre romani in urma intelegerii faptului ca interesele germane si cele romanesti nu mai
coincideau , ca armata romana urma sa fie decimate la Stalingrad si ca in ciuda tuturor
sacrificiilor material si umane , Hitler nu intentiona sa inapoieze Transilvania de nord Romaniei

Rebeliunea legionara (21-23 ianuarie 1941 )

Conflictul dintre Ion Antonescu si legionari explodeaza la bucuresti in zilele de 21-23 ianuarie 1041. In
cele 3 zile a rebeliunii , in Bucuresti au fost asasinati peste 120 de evrei si au fost devastate magazine si
lacase de cult, printre acestea din urma, Sinagoga mare din Bucuresti, considerata o bijuterie arhitectonica
si devenita astazi muzeu al holocaustului.
Majoritatea asasinatelor antievreiesti sunt convinse in padurea Jilava, insa cadrave mutilate se gasesc si la
abatorul din Bucuresti pe soselele Fundeni si Pantelimon in diverse sedii legionare.
Rebeliunea se incheie cu moartea a 125 de evrei si disparitia legionarilor de guvernare, dar ideologia lor
supravietuieste. Incep sa se introduca oblicativitatea Portului Stelei Galbene si interdictiile circulatiei
pentru evrei si se fac mobilizari in detasamente de munca.
Asa am crescut eu: cu ura impotriva turcilor, jidanilor si ungurilor. Sentimentul acesta de ura impotriva
dusmanilor patriei trebuie impins pana la ultima extermitate. Imi iau aceasta raspundere I.Antonescu, 8
aprilie 1941.

Pe 22 iunie 1941, Romania intra in razboi alaturi de Germania nazista si impotriva Uniunii
Sovietice. Trupele romanesti si germane elibereaza Basarabia, Bucovina de Nord si Tinutul
Herta.
In acest moment Romania avea peste 300 000 de evrei si sub pretextul razboiului, guvernul
Antonescu decide indepartarea lor din sanul societatii romanesti. Din satele Moldovei, evreii
sunt suiti in trenuri si dusi, fie in lagarele de la Targul Jiu, Craiova, Caracal, Turnul Severin. fie
in orasele resedinta de judet unde pot fi tinute mai bine sub control, apoi se dezlantuie masacrul.
Programul de la Bucuresti (21-23 ianuarie 1941)
Pe fondul unor disensiuni intervenite intre Maresalul Ion Antonescu si legionari, acestia din urma
s-au revoltat impotriva armatei si a Maresalului. Primele victime ale acestei revolte cunoscuta si
sub numele de Rebeliune, au fost evreii sau jidovitii asa cum au fost numiti de legionari.
In timp ce devastau sinagogi, magazine si case evreilor, legionarii i-au acuzat pe evrei, in mod
cinic, ca ei ar controla armata care ii ataca. Legionarilor li s-au alaturat jandarmi, personalul
prefecturii de politie din Bucuresti si organizatii de muncitori si studenti. Un ministru in
guvernul de atunci a comandat incendierea cartierelor evreiesti .
Sinagogi precum Templul Coral, Bet Midras, Tamplul Unirea Sfanta, Sinagoga Atena, Sinagoga
Cizmarilor, Templul Spaniol, Sinagoga Cahal Grande, Sinagoga Malbin au fost pangarite, jefuite,
distruse si incendiate. Mobila, carti de rugaciuni, obiecte de arta religioasa au fost jefuite.
Documente vechi de sute de ani au fost arse impreuna cu carti de rugaciune. Enoriasii gasiti in
lacasele de rugaciune au fost jefuiti, batuti, torturati si batjocoriti pe loc. Mii de evrei au fost
ridicati din casele lor, din sinagogi si de pe strada. Toti au fost batuti si maltratati pana cand au
fost de acord sa cedeze banii, bijuteriile, casele si alte proprietati legionarilor.
In timpul celor trei zile de pogrom, 125 de evrei ( cinci nu au mai fost gasiti niciodata) au fost
omorati la Abator si in Padurea Jilava. Ei au fost impuscati in cap si in ceafa. Trupuri de evrei au
fost atarnate in carligele abatorului: cativa au fost gasiti cu intestinele scoase si infasurate in jurul
gatului.

Peste 200 de camioane incarcate cu bunurile jefuite in timpul pogromului au fost numarate la
sfarsitul celor trei zile de iad. Mii de case, apartamente, ateliere, magazine si alte institutii
evreiesti au fost devastate de legionari.
Negarea atrocitatilor a inceput imediat dupa ce armata a reusit sa reduca la tacere hoardele
legionare. Diversi adepti ai legionarilor au vehiculat teorii conform carora pogromul a fost o
incenare pusa la cale de evrei si de comunisti
Masacrul din pdurea Jilava
90 de evrei, dintre cei torturai n centrele legionare de tortur, au fost ncrcai n camioane, dui
n pdurea Jilava, dezbrcai i mpucai n cap. A doua zi, unii legionari s-au ntors la faa
locului pentru a aduna mbrcmintea celor ucii i lucrrile dentare de aur.
n anul 2010 a fost decoperit n pdurea Jilava o groap comun care coninea circa 100 de
cadavre
de
evrei
ucii
n
Holocaust.

Masacrul de la Abator
O ceat de legionari a luat 15 evrei de la centrul de tortur de la Prefectura poliiei capitalei, i-au
dus la abatorul capitalei i i-au mpucat n ceaf. Cteva trupuri de evrei au fost introduse n
cldirea abatorului i atrnate de crligele folosite pentru vite. Unor cadavre li s-au scos
intestinele i au fost puse n jurul gtului[20].
Scriitorul Virgil Gheorghiu consemneaz urmtoarele: n imensa sal a abatorului unde boii
sunt agai cu crlige pentru a fi spintecai, erau suspendate acum cadavre de oameni goi. Era un

spectacol oribil care ntrecea n cruzime orice imaginaie. Pe unele cadavre era nsemnat cuvntul
CUER. Erau cadavre de evrei... Sufletul mi-e murdrit. Mi-e ruine de mine nsumi. Ruine,
pentru c sunt romn ca acei criminali din Garda de Fier..
Carnajul de la abator a fost negat de autori negaioniti ca o nscenare care ar fi aparinut lui
Eugen Cristescu - eful Serviciului Secret n timpul guvernrii Antonescu - vezi spusele
scriitorului Ioan Ianolide, fost membru al Friior de Cruce, organizaie de tineret a Micrii
Legionare

Inceputul deportarilor din Bucovina de Sud (9 octombrie 1941)

Nistrul era pe atunci hotarul mortii, iar cei care-l treceau nu stiau nici daca, nici cand se vor mai
intoarce. Foarte multi dintre evrei au murit pe drum rapusi de epuizare, de boala, atacati de
localnici sau executati de jandarmi din exces de zel sau capricii bolnave.
Pentru cei care ajungeau in Transnistria , sansele de supravietuire scadeau pe masura ce se
apropiau de Buc, rau dincolo de care incepea teritoriul controlat de armata germana. Unele lagare
erau deja celebre din cauza cruzimii si a numarului de executii.
Masacrul de la Odessa (23-26 octombrie 1941)
In timp ce Basarabia si Bucovina de Nord erau purificate, Mihai Antonescu, decide sa elibereze a
parte dintre evreii internati in lagarele din vechiul regat. invocand dificultati inn situatia
economica a tarii. Aflat pe front la Odessa, dupa aproape 2 luni de asediu fara succes, Ion
Antonescu, se infurie si cere reinternarea in lagare caci, Nu economicul primeaza, ci viata
natiunii insasi. Trebuie sa se inteleaga de toti ca nu este lupta cu slavii, ci cu evreii, este o lupta

pe viata si pe moarte si trebuie sa se inteleaga ca Satana e evreul. Rabufnirile de ura viscerala

ale lui Antonescu sunt interpretate diferit de istorici.
Furia lui Antonescu se manifesta sangeros inca o data dupa ce armata romana intra in Odessa,
oras despre care el credea a rezistat numai datorita comisarilor evrei, care-i ajutau pe sovietici.
In pofida avertismentelor si regulilor razboiului, Antonescu instaleaza comandamentul armatei in
fosul sediu al Enkavedei. Minata de sovietici, cladirea sare in aer si odata cu ea 90 de ofiteri si
militari romani. Antonescu trece represalii si cere sa fie executati cate 100 de comunisti pentru
fiecare soldat mort, 200 pentru fiecare ofiter si luarea de ostatici evrei.
Poate ca numarul mortilor evrei ar fi fost mult mai mare daca mersul razboiului n-ar fi venit in
ajutorul lor.
Daca unii justifica schimbarea de atitudine prin mersul razboiului, altii cred ca pana la urma
interesele economice au primat, pentru ca nimic nu a fost gratis incepand cu privilegiile de a nu
fi deportat si terminand cu viza de imigrare in Palestina.

Metode de exterminare
Pogromul de la Iai din 27 iunie 1941 i pn pe 29 iunie 1941 a fost unul din cele mai
violente pogramuri din istoria evreilor din Romnia, iniiat de generalul Ion Antonescu, secondat
de autoritile publice locale, mpotriva cetenilor de etnie evreiasc din oraul Iai. n
conformitate cu datele prezentate de autoritile romne, n cele trei zile au fost uci i 13.266 de
evrei.

Conform recensmntului din 1930 Iaiul avea o populatie de 102 872 ceteni, dintre care 34
662 evrei.
nc nainte de 22 iunie 1941, n cadrul planurilor regimului Antonescu de purificare etnic, sub
numele de codAntisemitismul activ i Curirea terenului au fost luate n Romnia o serie de
msuri cu caracter antisemit. n edina din 8 iulie 1941 a cabinetului antonescian, viceprimministrul i ministrul de externe Mihai Antonescu, s-a adresat minitrilor: Aa c v rog s fii
implacabili, omenia siropoas, vaporoas, filozofic nu are ce cuta aici... Cu riscul de a nu fi
neles de unii tradiionaliti care mai pot fi printre dv., eu sunt pentru migrarea for at a
ntregului element evreu din Basarabia i Bucovina, care trebue zvrlit peste grani... Vei fi
fr mil cu ei. Nu tiu peste cte veacuri neamul romnesc se va mai ntlni cu libertatea de
aciune total, cu posibilitatea de purificare etnic i revizuire naional... Dac este nevoie, s
tragei cu mitraliera. mi este indiferent dac n istorie vom intra ca barbari... mi

iau rspunderea n mod formal i spun c nu exist lege... Deci, fr forme, cu libertate
complet

Declanarea pogromului
n ziua de 26 iunie 1941, efii oraului, prefectul judeului Iai, colonelul Dumitru Captaru,
comandantul Garnizoanei, colonelul Constantin Lupu, chestorul Poliiei, colonelul Constantin
Chirilovici i inspectorii de Siguran Emil Gioseanu i Matei Cosma au ordonat percheziii n
locuinele evreilor.
n dup amiaza zilei de vineri, 27 iunie 1941, la cinci zile dup intrarea Romniei n rzboi Ion
Antonescu i-a telefonat colonelului Constantin Lupu i i-a ordonat s curee Iaul de evrei.
Aciunea urma s fie mascat ca fcnd parte din ordinul anterior, Evacuarea tuturor evreilor,
ntre 18 i 60 de ani, din zona cuprins ntre Siret i Prut".
Autoritile romne (poliie, jandarmi, membri ai serviciului romn de siguran), cu concursul
unei pri a locuitorilor oraului, au comis crime i jafuri asupra evreilor din Iai. Mii dintre
acetia au fost ucii n casele lor i pe strad, alte mii au fost arestai i dui la sediile poliiei
Au intrat n casa noastr, urlnd i jefuindu-ne toate bunurile. Ne-au poruncit s ieim cu to ii
din cas, inclusiv mama i surorile mele. Am ajuns la secia de poliie i pe drum am vzut cum
oamenii erau btui i cadavre de evrei erau nirate pe strzi. (...) Ne-au ngrmdit n trenuri
(...) nu tiam ce avea s se ntmple (...) credeam c ar fi i dat foc vagoanelor dac nu le-ar fi

fost team s distrug locomotiva. ..Timp de cinci zile ne-am sufocat n trenul supraaglomerat.
Majoritatea oamenilor au murit n vagon (...) dormeam pe cadavre(...) Mrturia lui Lazr
Rozin (14 ani), arhivele de la Yad Vashem, grupul de nregistrri 0,33, dosarul 7211.

n urmtoarea zi, Duminica neagr, soldaii romni au mpucat mii de evrei care fuseser
ncarcerai n secia de poliie.
Aproximativ 4.000 de evrei, strni din toate prile oraului, au fost nghesuii n vagoane i
camioane de marf. Trenurile morii au fost nchise ermetic i au circulat ntre mai multe gri
din Moldova. Trenurile erau pzite de trupe germane S.S. Nimeni nu avea voie s se apropie de
trenuri n gri, s le dea ap sau s le deschid pentru a lua aer. Din cauza mirosului cadavrelor i
a mizeriei rezultate ca urmare a condiiilor inumane la care au fost supui, aproximativ 2.650 de
evrei au murit de sufocare sau de sete, iar alii i-au pierdut min ile. O parte dintre ei au fost
salvai n gara Roman prin intervenia energic a preedintei Crucii Roii din Roman, Viorica
Agarici]. Pentru c a salvat viei de oameni nevinovai, cu riscul oprobiului public (datorit
aciunilor obstructive ale autoritilor Agarici a fost nevoit s se refugieze la Bucureti) ea este
unul din cei 54 de romni omagiai de Statul Israel cu titlul "Drept ntre popoare"
La data de 30 august 1941, cei 980 de evrei care au supravieuit au fost adui napoi n Iai.
Regizorul Andrei Clrau (n. Bernard Gropper) i-a ales acest nume deoarece populaia
evreiasc din Clrai l-a ngrijit i i-a salvat viaa cnd a fost scos muribund i singur dintr-unul
dintre Trenurile morii.
n anul 2010 a fost decoperit la Popricani, lng Iai, o groap comun care coninea circa 100
de cadavre de evrei ucii n anul 1941.

MARTURII

Mira Segal, de 73 de ani, venita tocmai din Israel, isi aminteste si ea: "A venit cineva care il
cunostea pe tata si i-a spus: dumneata nu te du pe dreapta, ci treci pe stanga, ca altfel te omoram.
Asa a fost salvat. Tatal meu a urcat intr-un tren al mortii, a rezistat band urina, printre crapaturile
vagonului mai prindea cate o picatura de roua. Si eu am fost incolonata cu tatal meu pana la
poarta Chesturii. Cei care se impotriveau erau impuscati pe loc. 90% din grupul de prieteni care
am supravietuit suntem copii orfani. Tatal meu a fost aruncat din trenul mortii intr-un grup cu
cadavre si a inceput sa strige Salvati-ma, salvati-ma!. A fost tras afara si el a spus: Va dau
verigheta!. Cand tata s-a intors din lagar era slab, plin de paduchi, aproape innebunit. Vorbea
urat, au adus o balie sa il spele si vorbea prostii, canta ceva aiurea. Am zis atunci: nebunul asta
nu
e
tata".
In alt vagon, din 137 de oameni au supravietuit doar opt. David Zigo, acum de 86 de ani, s-a
salvat datorita unui briceag: "Aveam in buzunar un briceag si m-am asezat pe jos, am facut o
gaura si am putut respira. Doi frati de ai mei au fost luati, zicandu-li-se ca au facut semnale
pentru bombardiere". Lica Smilovici a stat cinci luni, pana la sfarsitul lui octombrie 1941, intr-un
fel de lagar la Podu Iloaiei. "Dar pana sa ajung acolo am vazut cum a fost omorat tata. In noaptea
de 28 spre 29 iunie, la 23:00, a fost ucis. L-au impuscat langa mine, era la doi metri. Ambulanta
nu a sosit decat dupa interventia unei cunostinte, tarziu, dar dupa o ora a murit. Eu am reusit sa
ma adapostesc dupa scari cand s-a tras la Chestura, iar dimineata, pe 30 iunie, cand am iesit, erau
cadavre puse unul peste altul ca sacii de nisip. La un moment dat, in curte erau 5.000 de oameni.
Eu am plecat cu trenul de dimineata. Unchiul si varul meu de 13 ani au murit in vagonul in care
eram eu, dar nu am stiut. Am gasit insa geanta cu fotografiile lor si asa mi-am dat seama.
Cadavrele erau albastre din cauza ca era cald si umflate de nu puteai recunoaste omul. Trei zile
am carat cadavrele de pe campul unde oprise trenul pana la cimitirul din Podu Iloaiei. Asa am
aflat ca au fost si ieseni care au salvat evrei, cum ar fi farmacistul Beceanu, inginerul Trofin,
preotul Razmerita, un comisar de politie si altii."

Urmarile Holocaustului:

Dup primul val de exterminare efectuat la ocuparea provinciei, evreii localnici care
rmseser n via s-au ntors la casele lor distruse i prdate.

Imediat dup intrarea n capitalele de jude, armata romn, urmat de unitile jandarmeriei,
i apoi de prefeci, a iniiat msuri energice de identificare a evreilor ucraineni, cu scopul de a-i
nchide n ghetouri i lagre.

Ordinele permanente ale armatei au fost formulate n Ordinul nr. 1, afiat pe strzi n limbile
romn, german i rus. Acest ordin preciza n mod limpede, printre altele, politica fa de
evrei: "Evreii vor locui n ghetouri, colonii i tabere de munc. Orice evreu aflat pe teritoriul
Transnistriei care n termen de zece zile de la afiarea prezentei ordonane nu s-a prezentat
autoritilor pentru fixarea domiciliului, se pedepsete cu moartea.

Se interzice evreilor prsirea ghetourilor, taberelor de munc sau coloniilor i convoaielor,

fr aprobarea autoritilor.

Contravenienii vor fi pedepsii cu moartea Orice evreu, avnd domiciliul n Transnistria,

ncearc s treac, sau a trecut n Romnia, fr aprobarea autoritilor competente, va fi pedepsit
cu moartea.

Oricine va gzdui pe evrei va fi pedepsit cu nchisoare de la 3-12 ani i cu amenda da le

100-200 RKKS

La 4 august Armata a IV-a a comunicat tuturor unitilor militare, precum i jandarmeriei i

poliiei, c "evreii din oraele i satele din Ucraina vor fi strni n ghetouri

Ajuni n capitalele de jude, prefecii au ordonat evreilor s se prezinte la noile autoriti i

s se mute n ghetouri, abandonndu-i locuinele.

La 3 septembrie 1941 colonelul Vasile Nica, prefectul judeului Balta, a ordonat ca n termen
de trei zile "toi jidanii" din ora s se mute n ghetou, o zon format din patru strzi.

A instaurat munca obligatorie pentru evreii ntre 14 i 60 de ani i a ordonat purtarea

semnului galben: "Orice jidan, fie din oraul Balta, fie din jude sau din alt parte, sosit n Balta,
se trimite n ghetou. La fel se vor nfiina ghetouri i n alte orae din jude. Orice act de
nesupunere, orice ncercare de rebeliune sau terorism din partea vreunui jidan din ghetou va fi
sancionat cu moartea lui i a douzeci altora"

Antonesc raspunde foarte explicit :"toi evreii aflai n Transnistria, vor fi internai imediat n
lagrele de pe Bug, stabilite de Dl. guvernator al Transnistriei Averile lor se iau n primire de
autoritile locale

De la sfritul lunii iulie 1941 i pn n toamna anului 1942, aproximativ 300 000 de evrei,
ceteni romni i evrei ucraineni, au fost transferai dintr-un loc n altul n convoaie care au
cutreierat Transnistria de-a lungul i de-a latul provinciei, potrivit unui plan de ansamblu
centralizat la MCG al armatei romne.

Scopul final al acestei migraiuni era, precum a indicat cu precizie documentul citat anterior,
de a-i transfera pe evreii gsii n via n lagre improvizate, i pn atunci inexistente, lng
Bug. Evreii urmau s rmn n aceste lagre pn cnd condiiile ar fi devenit propice pentru a-i
expedia peste Bug, curind astfel Transnistria de evrei.

Jandarmii au mpucat i omort fr mil pe oricine rmnea n urm, dei drumurile erau
aproape impracticabile.

Nu s-au ostenit s ngroape morii, iar dra de cadavre lsat de-a lungul drumului spre Bug a
strnit, precum am artat, furia nemilor

Muli dintre zecile de mii de evrei nfometai i epuizai au ajuns la limita puterilor i s-au
prbuit dei tiau c a te opri nseamn moarte sigur.

Copiii au devenit astfel orfani, iar orfanii au fost adoptai din mers de alte familii sau au
insistat s rmn lng prinii lor muribunzi, fiind mpucai mpreun cu acetia.

Numeroi evrei, n special cei n vrst, erau prea epuizai pentru a-i putea smulge picioarele
din noroiul sau din zpada adnc de pe drumurile Ucrainei i rmneau pe loc, pn cnd erau
mpucai de jandarmii din ariergard

Fiecare convoi a fost jefuit mai nti de jandarmi, care deseori erau furioi de modestia przii.

Fetele i femeile tinere din fiecare convoi au fost violate de jandarmi, dar n special de
ofieri, care alegeau locuri de popas asfel nct s poat organiza orgii.

Voluntari ucraineni, majoritatea localnici, numii mai trziu poliia ucrainean, au nsoit
convoaiele, manifestnd o cruzime i mai mare dect jandarmii romni. Necunoscnd nc zona
i drumurile, jandarmii s-au bazat pe aceti voluntari, acordndu-le parial responsabilitatea de a
escorta i pzi convoaiele

Mii de evrei au fost lsai i n orae sau sate care nu au fost destinate organizrii de ghetouri
sau lagre temporare