Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
PARINTII APOSTOLICI
Din Scrisoarea catre Trallieni, cap. II si Scrisoarea catre Smirneni, cap. VIII, reiese
foarte clar ca in timpul sau, ierarhia bisericeasca se compunea din cele trei trepte:
episcop, preot si diacon.
Pentru prima oara, Sfintul Ignatie foloseste termenul Biserica universala
Ecclesia universalis, prin care intelege Biserica cea adevarata,
raspindita peste tot pamintul, singura care pastreaza adevarata invatatura a Domnului
Iisus Hristos, in opozitie cu gruparile eretice care au falsificat invatatura Sa
(Scrisoarea catre Smirneni, VIII, 1).
Biserica Ortodoxa sarbatoreste martiriul Sfintului Ignatie la 20 decembrie, in fiecare
an.
d. Sfintul Policarp ( 23 febr. 155), episcopul Smirnei, a fost, de asemenea, ucenicul
Sfintului Ioan Evangelistul. In anul 154, sau cel mai tirziu la inceputul anului 155,
Sfintul Policarp a facut o vizita la Roma, pentru a ajunge cu papa Anicet (154-166) la
o intelegere cu privire la data serbarii Pastelui. Intelegerea nu s-a putut realiza, fiecare
dintre cei doi conducatori urmind traditia Bisericii sale, Sfintul Policarp pe a Sfintului
Ioan, iar papa Anicet pe a Bisericii Romei si Alexandriei. Cu toate acestea, ei s-au
despartit in pace.
La scurt timp de la intoarcerea sa de la Roma, Sfintul Policarp, in virsta de 86 de ani,
a suferit martiriul, fiind ars pe rug in circul din Smirna, in Simbata cea Mare, 23
februarie 155, cu ocazia sarbatorilor organizate de asiarhul Filip, guvernatorul Asiei
proconsulare.
Un rol hotaritor in condamnarea sa la moarte prin arderea pe rug l-a avut populatia
pagina, care fanatica, a strigat in circul din Smirna: <<Acesta este invatatorul Asiei,
parintele crestinilor, surpatorul zeilor nostri, care a invatat pe multi sa nu jertfeasca si
sa nu se inchine (zeilor)>> (Martiriul Sf. Policarp, XII, 2).
Sfintul Policarp a scris mai multe scrisori, dar nu s-a pastrat decit Scrisoarea catre
Filipeni. In aceasta el pune in relief importanta invataturii crestine despre intruparea si
invierea Mintuitorului si da indrumari utile clericilor, tinerilor si vaduvelor.
e. Papias ( c. 130), episcopul Hierapolei, in Frigia, a fost, ca si Sfintul Policarp,
ucenicul Sfintului Ioan. Opera sa, intitulata Explicarea cuvintelor de invatatura ale
Domnului, in cinci carti, s-a pierdut, dar ne-au ramas din ea citeva fragmente. Ea este
primul tratat de exegeza biblica in literatura patristica. El a facut si unele erori de
interpretare biblica.
Papias este cel dintii dintre scriitorii bisericesti care a sustinut hiliasmul, adica
credinta gresita ca, dupa invierea mortilor, Hristos va intemeia pe pamint cu cei drepti
o imparatie de o mie de ani, credinta condamnata de Biserica.
f. Scrisoarea lui Pseudo-Barnaba este, cum reiese din cuprinsul ei, o omilie, scrisa
intre anii 100-140. Textul scrisorii nu indica nici numele autorului, nici al localitatii
unde a fost scrisa. Critica a ajuns la concluzia ca autorul ei nu poate fi Barnaba,
colaboratorul si insotitorul Sfintului Pavel in prima sa calatorie misionara (45-48),
avind in vedere ca el face o critica severa legii Vechiului Testament si condamna cu
asprime pe iudei (cap. 1-17). Acesta poate fi un iudeu crestin din Alexandria, care
cunoaste bine Vechiul Testament si interpretarea lui alegorica.
La sfirsitul lucrarii, cap. 18-21, autorul dezvolta invatatura despre cele doua cai, a
luminii si a intunericului, fiind puternic influentat de cele spuse despre calea vietii si
calea mortii in Invatatura celor 12 Apostoli sau Didahia, scrisa, probabil catre anul
100.
g. Pastorul lui Herma. Autorul scrierii Pastorul nu poate fi Herma, mentionat de
Sfintul Pavel in Epistola catre Romani 16, 14, si nici fratele lui, Pius (140-150),
episcopul Romei, cum au afirmat unii critici. Numeroasele ebraisme din scriere indica
mai degraba un autor de origine iudaica de la inceputul secolului al II-lea.
Pastorul lui Herma cuprinde trei parti: Viziunile, in numar de cinci; Poruncile, in
numar de douasprezece, si Asemanarile, in numar de zece.
Ideea centrala a lucrarii este constiinta existentei pacatelor faptuite dupa Botez si
vindecarea lor prin Taina Pocaintei, care este socotita de Biserica <<al doilea
Botez>>. Cele mai grave pacate sint, dupa autor, adulterul si lepadarea de credinta. De
aceea, el recomanda pocainta ca mijloc de curatire de pacate si reinnoire a vietii.
SCOLILE CATEHETICE
a. Scoala catehetica din Alexandria. Invatamintul crestin s-a organizat si dezvoltat mai
intii la Alexandria, unul dintre centrele culturale celebre ale lumii vechi, ca o
necesitate culturala si teologica a crestinismului, in concurenta si analogie cu
invatamintul elin, iudaic si gnostic.
Prima scoala crestina publica a fost scoala catehetica din Alexandria, care a luat fiinta
dupa jumatatea secolului al II-lea. Ea a purtat, diferite numiri, dar cel mai obisnuit
este numele de scoala catehizarii .
Spre deosebire de scoala Sfintului Iustin Martirul ( 165) si a altor profesori
particulari, la care invatau un numar mic de auditori, scoala catehetica din Alexandria
devine o institutie bine intemeiata, cu un sir de conducatori ilustri, cu un program de
cursuri si numerosi auditori crestini, catehumeni si chiar unii pagini, doritori sa
cunoasca doctrina crestina.
Invatamintul crestin se baza pe interpretarea Sfintei Scripturi. Metoda de interpretare a
scolii din Alexandria era, de preferinta, cea alegorica, iar in chestiunile teologice s-a
folosit si de filosofia platonica si neoplatonica, spre deosebire de scoala din Antiohia,
care folosea in interpretarea Scripturii metoda istorico-gramaticala sau literala.
La inceput, scoala catehetica din Alexandria a fost o institutie particulara, nu institutia
Bisericii.
Primul ei conducator a fost, pe la 190, Panten, apoi Clement Alexandrinul ( 215216), dupa care a urmat Origen ( 254), pina la 231, sub care a ajuns la mare inflorire.
Cind Origen a fost indepartat de la conducerea scolii, in 230-231 de episcopul
Dimitrie al Alexandriei (189-232), pentru ca fusese hirotonit fara stirea lui, de catre
episcopii Alexandru al Ierusalimului (213-251) si Teoctist al Cezareei Palestinei, pe
cind se afla in trecere prin Palestina, scoala catehetica a primit un nou conducator si a
intrat sub supravegherea episcopului, raminind in continuare sub supravegherea
Bisericii.
Scoala catehetica din Alexandria a avut o mare importanta in viata
Bisericii vechi. Ea a dat Bisericii un invatamint teologic bine organizat, o exegeza
biblica de valoare si primele incercari dogmatice.
Din sirul reprezentantilor ei, la loc de cinste se situeaza Clement Alexandrinul si
Origen.
Clement Alexandrinul era un scriitor erudit atit in teologia crestina, cit si in filosofia
greaca, din care a citat numeroase texte. Din numeroasele sale scrieri, s-au pastrat
doar trei opere si o omilie. Aceste trei opere stau in strinsa legatura una cu alta,
formind un intreg, o triologie. Ele sint urmatoarele:
1. Cuvint indemnator catre greci, in 12 capitole, e o apologie prin care demonstreaza
paginilor ca religia crestina este infinit superioara religiei si filosofiei pagine.
b. Scoala din Cezareea Palestinei a fost infiintata si condusa de Origen, dupa plecarea
sa din Alexandria in 231-232, in urma condamnarii lui de catre episcopul Dimitrie,
acuzat ca a fost hirotonit fara aprobarea sa de catre episcopii Alexandru al
Ierusalimului si Teoctist al Cezareii, pe cind Origen se afla intr-o calatorie in
Palestina.
La Cezareea Palestinei, Origen a avut doi discipoli deosebiti, pe fratii Teodor si
Atenodor, care, dupa terminarea studiilor lor juridice la Berit, au venit la Cezareea
Palestinei, unde, in urma lectiilor sale, au trecut la crestinism. La plecare, Teodor a
tinut in fata unei alese adunari un Cuvint de multumire pentru Origen, din care
cunoastem metoda de lucru si programa analitica a invatamintului superior crestin,
care se preda la Alexandria si la Cezareea Palestinei de catre Origen.
Intorsi in patria lor, Neocezareea Pontului, cei doi frati au deventi episcopi. Teodor
este Sfintul Grigorie Taumaturgul ( c. 270), <<Facatorul de minuni>>, care a fost un
mare pastor si un scriitor de talent.
Nu se stie daca la Cezareea Palestinei Origen a avut urmasi imediati. La inceputul
secolului al IV-lea este cunoscut ca profesor la Cezareea Palestinei preotul Pamfil (
310), care a avut printre elevii sai pe cunoscutul istoric bisericesc Eusebiu de
Cezareea ( 340). In persoana lui Eusebiu, Cezareea Palestinei a avut pe cel mai
invatat episcop al sau, care ne-a lasat in Istoria sa bisericeasca, in 10 carti, informatii
dintre cele mai pretioase pentru istoria Bisericii in primele secole (pina la anul 324).
c. Scoala din Antiohia. La Antiohia Siriei s-a infiintat o alta scoala crestina, cunoscuta
din a doua jumatate a secolului al III-lea prin doi preoti, Dorotei si Lucian de
Samosata, numit apoi Lucian de Antiohia. Acesta a studiat la Edesa, in Mesopotamia,
unde conducea o scoala crestina, un anume Macarie. Spre sfirsitul secolului al III-lea,
Lucian s-a stabilit la Antiohia, unde a fost hirotonit preot si conducea scoala de aci.
Dupa unele stiri, Lucian a fost partizanul compatriotului sau, episcopul Pavel de
Samosata, eretic antitrinitar, si din cauza aceasta a fost scos din Biserica pina in 303,
cind a renuntat la erezie. In acelasi timp, el profesa teoria subordinatianista, dupa care
Fiul este subordonat Tatalui, reluata si dezvoltata de colegul sau de studii, Arie din
Alexandria ( 336). Se cunoaste ca ereticul Arie si adeptii sai se numeau syllucianisti,
in sensul de aderenti ai teoriei subordinatianiste a lui Lucian.
Totusi Lucian a murit ca martir in sinul Bisericii, in 312, fiind adus la Nicomidia,
unde a marturisit si aparat crestinismul in fata imparatului persecutor Maximin Daia
(305-312).