C.G.

Jung

Analiza viselor

C. G. Jung

ANALIZA VISELOR
Edi ie critica
Selecie de texte, introducere si note
de JEAN CHIRIAC
Ediia a II-a reva zuta si ada ugita

AROPA, 1998-2003, pentru introducere si note

ISBN 973-98126-1-9

SUMAR:
INTRODUCERE
Jung si visul diagnostic p. 4
La muriri preliminate p. 15
ANALIZA VISELOR
I. Importana viselor p. 20
II. Trecutul si viitorul n inconstient p. 40
III. Funcia viselor p. 57
IV. Analiza viselor p. 84
V. Arhetipul n simbolismul viselor p. 94
ANEXA
Psihologia visului, de Roland Cahen

p. 122

INTRODUCERE
Jung s i visul diagnostic

Jung a afirmat adeseori ca visele preludiu, visate la

nceputul curei psihanalitice, descriu evoluia psihica
ulterioara a pacientului. Studiul acestor vise ne ofera o
serie de informaii ca niste balize de orientare n privina
sensului pe care l va ca pa ta viaa pacientului n viitor.
Adeseori un vis mare de acest gen ne urma reste din
copila rie si numai la maturitate reusim sa -l interpreta m
Evoluia noastra psihica este un proces care debuteaza
fa ra stirea noastra n inconstient si se finalizeaza atunci
cnd sntem prezeni, de faa (constieni), martori ai
procesului la untric. Exista ntotdeauna o schema , un arhetip al evoluiei noastre spre o plenitudine cu neputina
de imaginat n chip constient. S i daca ceva este deja
hota rt n privina noastra nu trebuie sa ne mire ca drumul nostru interior poate fi zugra vit, simbolic, n visele
noastre. Ma refer, desigur, la visele mari , la acele vise
diagnostic de care pomenea Jung, la visele viziune.

Un vis diagnostic neelucidat

Primul vis pe care mi l-am notat n jurnalul meu din
momentul n care am nceput sa -l studiez pe Jung1, suna
cam asa:
Asist la o ceremonie religioasa . Ca luga rii mbra cai
n rase intoneaza cntece grave religioase, iar eu ncerc
sa -mi unesc glasul cu al lor. Momentul este de o adnca
solemnitate. Brusc s tiu ca unul dintre cei prezeni, nu mi
este clar cine, intenioneaza sa -l ucida pe Marele Maestru, persoana sacra care conduce ntregul ceremonial.
Intr-un fel sau altul individul este nsa prins s i pedepsit
ntr-o maniera bizara . El este introdus ntr-un soi de vehicul circular sau sferic, fixat n centrul unei fntni arteziene. Dupa mimica s i gesturile sale contorsionate neleg ca pentru criminal locul deteniei este o teribila tortura . Curnd vehiculul ncepe sa se nale la cer.
Snt extrem de contrariat: locul supliciului mi evoca
mai degraba sacralitate s i nu pricep cum i se poate rezerva o asemenea cinste unui pa ca tos vinovat de crima .
Iata n detaliu visul meu pe care l-am visat, repet, la
nceputul experienei mele cu psihologia jungiana . Este
un vis mare , un vis diagnostic , de tipul celor care
descriu evoluia noastra ulterioara , drumul nostru spre
individuaie.
1

Am nceput sa -l studiez pe Jung prin 1982. Paralel cu conspectarea operei sale mi ntocmisem un jurnal de vise n care
ncercam sa -mi notez cu scrupulozitate tot ce visez si sa -mi analizez
visele n maniera specifica lui Jung.

Care este nsa semnificaia visului? Ce ncearca sa -mi

comunice el? S i, mai ales, cum sa fac sa descifrez "mesajul sa u obscur?
Aceste ntreba ri nu si-au primit ra spunsul pe loc. Au
trecut mai bine de patru ai pna cnd o persoana erudita ,
cunoscuta ntr-o conjunctura de spiritualitate indiana ,
mi-a spus cam asa: Cel care vrea sa -l ucida pe Marele
Maestru este nsusi Maestrul, alterego-ul sa u, umbra sa.
Partea teriomorfa , abjecta a Maestrului, ra ul este pus
n Centru2 pentru a fi purificat. De aici si chinurile
groaznice ale celui ce Diavol fiind nu poate ndura purificarea, metamorfoza. Crima este astfel explicata : Umbra
nu accepta de buna voie sa fie convertita !
Ma rturisesc ca la vremea acestei explicaii am fost absolut ncntat. Ulterior aveam sa aflu ca satisfacia mea nu
avea nici o consecina 3. Pentru ca nu aflasem, n fond,
care este sensul confuziei mele finale din vis: nu pricepeam de ce i s-a rezervat locul sacru, Centrul, odiosului
criminal care intenionase sa -l ucida pe Maestru. Aceasta
contrarietate era, la urma urmei, cheia visului.
Logic vorbind, unui criminal nu i se poate rezerva lo2

Aluzie la mandala, studiata de Jung, care apare pregnant n vis:

vehiculul sferic, fntna arteziana - imagini ale Centrului, ale Sinelui
sau Totalita ii psihice.
3
Este interesant de semnalat faptul ca ori de cte ori primim explicaii de ordinul celor pe care le-am primit eu, sa le zicem explicaii
teologale, simim brusc un sentiment de usurare: Ei, da! - ne spunem
- lucrurile au o logica . In realitate, aceste explicaii nu au nici o
logica . Ele snt variaiuni teoretice pe teme arhicunoscute ale ideologiei crestine, ca de pilda ra ul , pa catul , purificarea etc. Nevoia
de conformism social, teama de nou, de necunoscut, se exprima , fa ra
ndoiala , si n domeniul experienelor noastre vizionare.

cul de onoare - sa ne gndim, de pilda , la Iuda si la destinul sa u tragic! Nu exista nici o apropiere simbolica prin
care am putea identifica sinuciderea culpabila a
vnza torului lui Isus cu soarta insului anonim din visul
meu. Care sa fie, deci, nelesul acestor anomalii care
frizeaza cel mai elementar bun sim?
Freud s i teoria sexuala
In aceeasi perioada n care am obinut interpretarea de
mai sus am nceput sa ma ocup mai puin de lucra rile lui
Jung pentru a ma dedica, treptat, cu trup si suflet, psihanalizei freudiene, n special lui Freud. Aceasta curioasa
schimbare de direcie o datorez tot unui vis. Un alt vis
mare :
Cinam la un restaurant pe care l frecventam ntradeva r n viaa de zi cu zi. La un moment dat am observat la o masa ala turata un domn distins, mbra cat ntr-un
halat alb, imaculat. S tiam ca este un doctor apreciat s i
simeam pentru el o veneraie aproape mistica . M-am
apropiat de masa lui - m-a invitat sa iau loc - s i am nceput sa -i povestesc despre activitatea mea psihanalitica ,
despre la comia cu care devoram tratatele lui Jung - i-am
citat s i cteva titluri - toate acestea pe un ton nfla ca rat,
partizan.
Doctorul nu a pa rut deloc surprins. Ba dimpotriva ,
am avut impresia ca nu-l agrea deloc pe Jung. M-a privit
lung, s i mi-a zis ntr-un trziu, cu o nedisimulata unda de
admiraie: S i totus i, Freud! In sensul ca Freud este
tartorul psihanalizei, maestrul cu m mare pe care ar
trebui sa -l studiez. Freud s i teoria sexualita ii , a inut

el sa precizeze.
Curnd am realizat ca pe neba gare de seama ma dedicasem aproape n totalitate studiului lui Freud. Freud
despre care nu stiusem nimic odinioara , pe care l dispreuisem n ascuns, pentru ca stiam ca Jung nu l-a iubit
si pentru ca nu vedeam ce poate fi spiritual n studiul
sexualita ii. Am nceput sa studiez opera lui Freud cu
aceeasi patima cu care ma hra nisem, ani de-a rndul, cu
cea a lui Jung.
Asa am aflat despre complexul lui Oedip, complexul
nodal al nevrozei umane, dupa pa rerea lui Freud.
Ipoteza oedipiana
Se nelege ca am cedat ispitei de a interpreta primul
meu vis mare ajutndu-ma de teoria freudiana .
Este evident chiar si pentru amatorii n ale psihanalizei
ca tema visului meu este oedipiana . Maestrul este un
substituit al tata lui. Criminalul este o ipostaza a fiului.
Mandala - acea ciudata structura circulara pe care
am numit-o vehicul - si fntna arteziana reprezinta ipostaze ale mamei4, datorita simbolismului lor feminin.
Nimic nou sub soare , ar exclama un adept freudian,
daca i-ar ca dea sub ochi textul visului meu. Faptul ca eu
asist la scena oedipiana nu l-ar ncurca mai mult: Dumneata, mi-ar zice el, te iluzionezi creznd ca nu esti atins
de acest morb! Iata rezistenele psihice care se ridica mpotriva constientiza rii complexului oedipian. Toi sntem
4

Visul pare o dramatizare a oedipului realizata cu ajutorul unor

impresii reziduale recente, asa cum a dovedit-o Freud.

oedipieni, dar nu toi admitem deschis acest lucru. S i ar

continua sa turuie pe tema cenzurii morale, a supraeului,
a refula rii si refulatului, a ntoarcerii refulatului ntr-o
maniera deghizata , greu de recunoscut, cum e de pilda
nscenarea din visul meu.
Meditnd la toate aceste posibile argumente admit ca
am fost la un pas sa ma las convins ca visul meu nu este
dect un vis oedipian. Ceva, nsa , ma strnea sa caut n
continuare, sa nu ma las cucerit de corul adepilor lui
Freud, asa cum nu am sucombat nici seduciilor spirituale
ale operelor lui Jung.
Un vis capital
Dupa despa rirea dramatica de Freud5, Jung a avut un
vis capital. As vrea sa -l redau n versiunea autorului, nsoit de intuiiile sale remarcabile:
S ase zile mai trziu (la 18 decembrie 1913), am avut
urma torul vis: ma aflam mpreuna cu un adolescent cu
pielea ntunecata , un sa lbatic, pe un munte singuratic
s i stncos. Era nainte de a se cra pa de ziua ; la ra sa rit, cerul era deja limpede iar stelele ncepeau sa se
stinga . Dincolo de muni ra suna corul lui Siegfried s i
am s tiut n chiar acel moment ca trebuie sa -l omorm.
5

Jung a fost cu sigurana cel mai important discipol al lui Freud.

Acesta din urma avea planuri mari cu mai tna rul sa u confrate - mai
precis, intenia de a-l numi succesorul sa u la tronul mpa ra iei
psihanalitice. Despa rirea lor are o poveste constienta si una inconstienta . Profesional vorbind, cei doi titani ai psihanalizei nu mpa rta seau aceleasi convingeri privind natura libidoului si rolul vieii sexuale n mitologia nevrozelor.

Eram narmai cu pus ti s i ne-am postat ntr-o ambuscada pe un drumeag ngust.

Brusc a apa rut Siegfried n depa rtare, la na limea
crestelor muntoase, odata cu primele raze ale ra sa ritului. El cobora cu o viteza ameitoare pe coasta
stncoasa a muntelui ntr-un car fa cut din oseminte.
Cnd a apa rut la o cotitura , am tras n el s i l-am va zut
pra bus indu-se atins de moarte.
Plin de dezgust s i de remus ca ri ca am distrus ceva att
de mare s i de frumos, am luat-o la fuga cuprins de teama
ca crima ar putea fi descoperita . In acel moment ncepu
sa ploua cu spume s i s tiam ca ploaia va s terge urmele
atentatului. Sca pasem de pericolul de a fi descoperit,
viaa s i relua cursul, dar mai ra mnea n mine un sentiment intolerabil de vinova ie.
Trezindu-ma dupa acest vis, m-am gndit la el dar mi
era cu neputina sa -l neleg. Am ncercat atunci sa
adorm din nou, dar o voce la untrica mi-a zis: Trebuie
sa nelegi visul, s i asta ct mai degraba ! Un impuls
interior nu-mi da dea pace pna la un teribil paroxism n
care vocea mi zise: Daca nu nelegi acest vis, trebuie
sa -i tragi un glonn cap! Ori n noptiera mea exista
un revolver nca rcat, as a nct am fost cuprins de
spaima . Am nceput sa reflectez din nou la vis s i brusc
i-am descoperit sensul: Dar visul acesta trateaza o
problema care tocmai agita lumea . Siegfried, am
gndit eu, reprezinta ceea ce vor sa realizeze germanii,
adica sa -s i impuna eroic propria lor voina . Acolo
unde exista o voina , exista o cale! . Era exact ce ncercasem eu sa fac. Dar nu mai era posibil. Visul
ara ta ca atitudinea ncarnata de Siegfried, eroul,
nu-mi mai corespundea. De aceea ar trebui ca el sa pia-

10

ra .
Dupa mplinirea n vis a acestei fapte, am simit o
compasiune debordanta , ca s i cum as fi fost mpus cat eu
nsumi. Aceasta exprima identificarea mea secreta cu
eroul, cu suferina pe care o resimte omul atunci cnd
este constrns sa -s i sacrifice idealul s i atitudinea cons tienta . S i totus i trebuia sa pun capa t acestei asema na ri cu
idealul eroului; pentru ca exista valori mai nalte dect
voina eului, valori ca rora trebuie sa ne supunem6.
Siegfried al lui Jung este o ncarnare a mitului eroului,
dar nu al eroului care se lasa nghiit, devorat de Monstru,
ci al celui care ucide Monstrul; un mit care domina si
cultura noastra crestina . (Christos care biruie forele ra ului, pe Satan etc.).
Monstrul este un simbol al inconstientului nostru
animal, care si are obrsiile n instinctele crude ale saurienilor, n ceea ce are mai primitiv viaa. Aceasta monstruozitate a nspa imntat n asa ma sura lumea nct orice
civilizaie care se considera ca atare a trebuit sa -si inventeze eroii sa i, eroi care nfrunta si supun componenta
animale a personalita ii umane.
Jung a ncercat sa formuleze aceasta inimaginabila
ra sturnare de valori: nu trebuie sa nfrunta m si sa ucidem
monstrul din noi; nu trebuie sa rvnim sa subordona m, cu
toate consecinele care decurg, animalitatea constiinei
noastre morale si etice (nu vom supune inconstientul constientului). Dimpotriva , trebuie sa renuna m la acest
ideal eroic ncarnat de siegfriezi si de christosi si sa
6

C.G. Jung, Ma vie - Souvenirs, reves et penses ,

Gallimard, p.209-10.

11

ncerca m sa integra m animalul, ra ul moral si cel

metafizic, n asa fel nct binele sa nu mai fie bine si
nici ra ul-ra u; adica , sa obinem o fuziune de elemente
antinomice la modul evocat de filozofia taoista a cuplului
yin-yang. S i n acest sens, Siegfried, personificarea trufiei
raiunii dominante, care vrea sa impuna lumii animalice
ordinea si disciplina sa puritana , trebuie sa piara 7.
Lamuri, elucidari
Primul meu vis mare era ilustrarea aceleasi cutezane imperioase n contextul lumii noastre moderne,
inspirate lui Jung de visul sa u cu sacrificarea lui
Siegfried. Poate ca visul meu era chiar mai clar. El putea
fi tradus astfel: daca vrei sa realizezi individuaia (plenitudinea, Totalitatea psihica ), daca vrei sa realizezi Sinele
(lit. sa fii n Sine8, asa cum esti n Dumnezeu, n Tao, n
Nirvana etc.), atunci trebuie sa -l ucizi pe Maestru. Maestrul este una din ipostazele eroului care l nfrunta pe
Monstru, una din faadele lui Siegfried. In contextul visului meu el personifica supraeul nostru cultural crestin
orientat spre asceza si cultivarea atenta a virtuilor etico-

Ma tem ca sacrificarea lui Siegfried va sugera cititorului o revansa primejdioasa a animalita ii fa ra limite. Observaiile mele nu
pot fi interpretate n aceasta viziune. In realitate, nu avem de-a face
cu o bestialitate revansarda , ci cu o degajare a tensiunilor psihice
care se nasc din confruntarea constient-inconstient. O detasare senina
care ia locul crispa rii psiho-somatice att de familiara omului modern.
8
Toate aceste idei snt sugerate de simbolismul mandalei din visul
meu (vezi si nota 2).

12

morale9.
De la Jung la Freud s i viceversa
De la Jung la Freud si de la Freud la Jung, timp de 17 ani
am pendulat mereu ntre acesti doi poli eseniali ai cercetarii
adncurilor psihicului nostru. Niciodata nu am putut sa ma
desprind total de Jung si sa ma declar un partizan al lui
Freud si viceversa. Pentru ca Jung a vorbit pentru prima
oara, n termenii psihologiei experimentale, despre Sine,
despre individua
ie, despre unirea contrariilor si integrarea
(plenitudinea) psihica. El a creat astfel puntea de legatura
dintre psihologie si doctrina mntuirii, dovedind prin marturii clinice cum se deseneaza, n psihicul abisal, procesul realizarii de sine.
Freud ne-a aratat ce anume trebuie sa integram.
Pulsiunile sexuale si agresive, elementele vitale ale vieii,
care au fost intens refulate (si sublimate) n civilizaia noastra. El a descris pentru prima oara structura aparatului psihic,
a adus probe irefutabile n sprijinul tezei existenei inconstientului psihic si ne-a invitat sa exploram acest univers nelinistitor.
La drept vorbind, o psihanaliza completa nu se poate limita la constientizarea inconstientului freudian si nici nu se
poate cantona numai n orizonturile teoretice, ce-i drept fas9

In realitate, supraeul nostru nu este structurat n ntregime

dupa eul sa u biblic. O mulime de elemente pa gne snt deja
prezente n structura sa. Global nsa , etica de orientare crestina iata o expresie mult mai fericita - opune vieii instinctive rezistene de cele mai multe ori absurde. Supraestimarea si valorizarea
mistica a sa ra ciei n crestinismul ortodox este un exemplu de
exagerare morbida a superiorita ii culturii n detrimentul naturii.

13

cinante, ale opticii jungiene. Contrariile - aparente - se ating,

se contopesc si concura la realizarea Totalitaii chiar si n
tarmul metodologiei autocunoasterii.
N.B. Regret ca nu pot extinde aici studiul materialelor mele, care intesc spre procesul de individuaie,
n maniera familiara lui Jung: amplificarea si analiza
comparata apelnd la izvoarele mitologice si religioase,
la alchimie etc. Un element as mai la muri totusi:
ipostaza de vehicul a Sinelui din primul meu vis evoca o concepie mistica ce s-ar putea rezuma astfel:
realizarea Sinelui (adica unificarea contrariilor constient-inconstient, integrarea ra ului , reevaluarea si asimilarea vieii instinctive etc.) este calea (vehiculul, n
sens de disciplina care conduce undeva) na la rii la
ceruri , ceea ce este identic cu Viaa vesnica .
Cititorul a neles, probabil, urma rind analiza sumara a
primului meu vis, de ce i s-a rezervat locul sacru, Centrul, odiosului criminal - adica ra ului , n sensul amintit
mai sus. El, ra ul , instinctul la Jung, este acea funcie
inferioara care aduce cu sine Totalitatea.

14

LA MURIRI PRELIMINARE

Cu puine luni nainte de a muri, Jung a avut urma torul

vis: era asezat la biroul sa u si vorbea unei mulimi de
oameni despre opera sa. Se pare ca publicul l nelegea n
ciuda faptului ca opera sa se adreseaza mai ales specialistilor.
Acest vis a fost punctul de plecare al ca rii, ultima sa
carte: Eseu de investigare a inconstientului , n care el
face efortul de a explica pe nelesul tuturor concepiile
sale psihologice.
Am extras din aceasta ultima lucrare cteva texte care
se ocupa n mod special de analiza viselor si am botezat
aceste fragmente Analiza viselor , titlul ca rii de faa .
Nu m-am limitat la simpla traducere a acestor materiale. In paralel, am oferit si o serie de note explicative, de
sinteze si aprecieri critice de pe poziiile freudiene.
Adeseori, critica de pe poziia freudiana este destul
de dura , de nemiloasa , crend senzaia ca personal ma
situez de partea lui Freud n problema controversata a

15

analizei viselor. Nimic mai fals. Abordarea freudiana

nu vine dect sa fixeze cadrul gndirii psihanalitice
care, dupa cum se stie, nu a debutat cu Jung, ci cu
Freud. Acest cadru, care nu neglijeaza teoria nevrozelor1, topica freudiana , problema refula rii, a refulatului,
transferul etc., ofera cititorului o viziune mai ampla asupra fenomenelor descrise si interpretate de psihologia
abisala .
Nu trebuie sa ignora m urma torul fapt: de cele mai
multe ori n expunerile sale Jung s-a forat sa elimine
vocabularul si problematica freudiana a psihanalizei, nlocuind, unde s-a putut, noiunile freudiene cu propriile
sale expresii. Umbra , de pilda - care desemneaza la
Jung tendinele pe care acesta le neglijeaza , le ignora sau
le refuleaza - acopera de fapt noiunea de refulat , la
Freud. Jung a ncercat sa ocoleasca tot ce a stabilit Freud
n teoria si practica psihanalitica , atunci cnd nu a susinut
ca propriile sale descoperiri merg mai departe de viziunea
lui Freud (de altfel, Jung si-a botezat propria sa psihanaliza psihologie analitica , pentru a o deosebi de psihanaliza freudiana ).
Adeseori n comentariile mele am adus exemplifica ri
de vise interpretate parial2, dar care au meritul de a orienta privirea cititorului si spre o alta maniera de abordare
1

Foarte des n comentariile mele am pomenit cuvntul pacient tocmai pentru a sugera cititorului ca psihanaliza autentica nu
se poate lipsi de funcia sa terapeutica , n sensul freudian al termenului.
2
In realitate, nici un vis nu poate fi interpretat pna la capa t. Intotdeauna ra mne ceva necunoscut care ne face sa ntreza rim indeterminabilul.

16

a visului, care nu evita chestiunile delicate ale vieii sexuale3. Jung a izolat sexualitatea si dificulta ile ei
mulumindu-se sa vorbeasca , la modul cel mai general,
despre instincte. Dupa pa rerea mea, aceasta atitudine
produce un mare prejudiciu deoarece atenueaza impactul
ideilor legate de viaa sexuala (si mai ales de refularea
sexualita ii) asupra mentalita ii obisnuite4. Daca este
adeva rat ca nu trebuie insistat pe problemele sexuale
n mod exagerat, nu trebuie neglijat nici faptul ca minimalizarea acestor probleme nu aduce nici ea nimic bun.
Trebuie sa marturisim ca daca nelegem concepia globala a lui Jung despre Totalitatea psihica , despre omul unificat, despre realizarea Sinelui, este tocmai pentru ca am
asimilat n prealabil problemele ridicate de psihanaliza lui
Freud, n special cele aflate n directa atingere cu viaa noastra sexuala.
In domeniul teoriei arhetipurilor inconstientului colectiv
gasim deopotriva exagerari inadmisibile.
In ultimul capitol tradus si comentat de mine ntlnim mai
multe afirmaii hazardate n legatura cu o serie de vise asa3

Regret, desigur, ca dorind sa pa trund mai adnc n miezul viselor

interpretate a trebuit sa renun uneori la pudoare si sa spun lucrurilor
pe nume. Sper ca cititorii sa neleaga aceasta abatere intenionata de
la normele limbajului decent.
4
Atenuarea acestui impact explica de ce o terapie analitica de orientare exclusiv jungiana nu produce modifica ri notabile n viaa celui
analizat. Daca i vorbim cuiva despre instinct, despre nevoia de a
integra instinctul n viaa constienta , dar nu punem degetul pe
rana ca sa ara ta m n detaliu ce anume trebuie integrat,
ra mnem la nivelul conferinelor teoretice de psihanaliza .
Adica nelegem multe dar nu putem modifica nimic.

17

zis arhetipale aparinnd unei fetie de civa anisori. Observaiile lui Jung snt deplasate pentru ca ignora, voit sau nu,
ceea ce i sare n ochi unui analist imparial: aceste vise trateaza, cu ajutorul unor materiale simbolice (cu imaginile pe
care le gasim din abundena n fabulele si basmele copilariei), interese pulsionale care nu au nimic n comun cu filozofia, cu mistica sau cu viaa spirituala.
Jung ignora acest aspect si se desfa soara pe pagini ntregi ncercnd sa ne convinga ca visele fetiei au un caracter iniiatic si ca nu snt cu nimic mai prejos dect scenariile mitico-iniiatice ale religiilor antice, dect miturile
crestine sau koan-urile Zen etc. El vrea sa dovedeasca
astfel ca viaa noastra spirituala este o ra bufnire interioara
a inconstientului arhetipal, un act natural de care de care
lua m cunostina prin visele si viziunile noastre.
Desigur ca aceasta idee naste o serie ntreaga de
complicaii, mai ales pentru ca nu vedem clar ce ar
trebui sa nelegem prin spiritualitate.
Daca identifica m viaa spirituala cu activitatea unui
instinct specific, o pulsiune transcendentala , ceva ce urma reste unificarea personalita ii scindate a individului,
atunci ne afla m pe terenul psihanalizei, care poate admite
existena unei funcii psihice totalizante5 si unei fenomenologii aferente.
Daca viaa spirituala defineste fenomene de alt ordin, adica ceea ce Biserica oficiala ne cere sa credem,
atunci viziunile jungiene nu mai au nici o relevana ! Este
absolut necesar sa la murim lucrurile n aceasta privina .
Eu cred ca Jung a oscilat mereu ntre o viziune psihica
a spiritualita ii si una teologica . De aici si sentimentul
5

Vezi notele 8 si 9, cap. V.

18

pregnant al oricui citeste opera lui Jung ca , la urma urmei, gndirea autorului ra mne oarecum nela murita .
NOTA :
Notele mele nu au atasata nici o extensie. Exista nsa
cteva note care provin de la autor (C. G. Jung) pe care
le-am subliniat cu extensia N.A. .

19

ANALIZA VISELOR
I. Importana viselor

Omul utilizeaza cuvntul vorbit sau scris pentru a

transmite altuia ce are pe limba . Limbajul sa u este plin de
simboluri, dar el foloseste si semne sau imagini care nu
snt descriptive, precum abrevierile, succesiunile de iniiale ca de pilda O.N.U., U.N.I.C.E.F., U.N.E.S.C.O. Mai
exista si ma rcile cunoscute ca si numele de medicamente.
Am mai putea ada uga decoraiile si insignele. Desi toate
acestea nu au semnificaie prin ele nsele, au ca pa tat totusi una (n ochii nostri), prin folosirea lor generalizata
sau pentru ca le-am atribuit noi una n mod deliberat.
Totusi acestea nu snt simboluri, ci semne care conduc
numai la obiectele ca rora le snt asociate.
Ceea ce numim simbol este un termen, un nume sau o
imagine care, chiar si atunci cnd ne snt familiare n viaa
cotidiana , poseda totusi implicaii care se adauga la semnificaia lor convenionala si evidenta . Simbolul implica
ceva vag, necunoscut sau ascuns pentru noi.
Multe monumente cretane, de pilda , conin desenul

20

unei tesle duble. Obiectul ne este cunoscut, dar noi ignora m implicaiile sale simbolice. Sa lua m un alt exemplu,
cazul acelui indian care, dupa o ca la torie n Anglia, se
rentoarce acasa si povesteste amicilor sa i ca englezii
adora animalele pentru ca a va zut vulturi, lei si boi n
vechile biserici. Nici el nu si-a dat seama, ca si muli
crestini, ca aceste animale snt simbolurile evanghelistilor, simboluri derivate dintr-o viziune a lui Ezechiel, care
are ea nsa si o analogie cu zeul egiptean al soarelui,
Horus cu cei patru fii ai sa i. Pe de alta parte, exista o suma de obiecte cunoscute pretutindeni, ca de pilda roata si
crucea, obiecte care au totusi o funcie simbolica n anumite condiii. Pe buna dreptate natura exacta a ceea ce
simbolizeaza ele ra mne totusi obiectul speculaiilor si
controverselor.
Asadar, un cuvnt sau o imagine snt simbolice atunci
cnd implica ceva n plus faa de sensul lor evident si
imediat. Acest cuvnt sau aceasta imagine au un aspect
inconstient mai vast, care nu s-a definit niciodata cu
precizie si nici nu s-a explicat pna la capa t. Nimeni, de
altfel, n-ar putea spera s-o faca . Atunci cnd mintea ntreprinde explorarea unui simbol, ea ntlneste idei care se
situeaza dincolo de ceea ce poate sesiza raiunea noastra .
Imaginea roii poate sa ne sugereze, de pilda , conceptul
unui soare divin , dar n acest punct raiunea noastra
este obligata sa se declare incompetenta , ca ci omul este
incapabil sa defineasca o fiina divina . Cnd, n limitele
inteligenei noastre, califica m un lucru drept divin , nu
avem aici dect un cuvnt care se poate fonda pe o credina , dar niciodata pe un dat concret.
Deoarece o mulime de lucruri se situeaza dincolo de
limitele nelegerii umane, utiliza m constant termeni sim-

21

bolici pentru a reprezenta concepte pe care nu putem nici

sa le definim, nici sa le nelegem complet. Acesta este si
unul din motivele pentru care religiile utilizeaza un limbaj simbolic si se exprima prin imagini. Dar aceasta utilizare constienta a simbolurilor nu este dect un aspect al
unui fapt psihologic de o mare importana : omul creaza
simboluri n chip inconstient si spontan.
Acest fenomen nu este usor de sesizat. Totusi trebuie
sa -l nelegem daca vrem sa stim mai mult n privina
modului de funcionare a minii noastre. Omul, dupa cum
ne putem da seama ndata ce reflecta m, nu percepe niciodata totul. El poate vedea, auzi, atinge, gusta. Dar informaiile care i snt astfel transmise prin va z, auz, simul
tactil, gustativ, depind de numa rul, calitatea si de calitatea
simurilor sale. Simurile omului i limiteaza percepia
sa despre lumea care-l nconjoara . Utiliznd instrumente stiinifice, el poate, ntr-o anumita ma sura , sa le
atenueze deficiena. De pilda , el poate sa -si extinda
aria vizuala sau fineea auzului folosind un binoclu si,
respectiv, un amplificator electronic. Dar chiar si aparatul cel mai perfecionat nu poate face mai mult dect
sa -i apropie obiectele ndepa rtate si sa faca audibile sunetele slabe. Indiferent de instrumentul folosit omul va
ajunge mai devreme sau mai trziu la limita certitudinii
pe care cunoasterea stiinifica nu o poate depa si.
In plus, percepia realita ii comporta la noi aspecte inconstiente. Mai nti, chiar si atunci cnd simurile noastre
reacioneaza la fenomene reale, la senzaii vizuale sau
auditive, ele au fost transpuse din domeniul realita ii n
cel al minii. Iar n mintea noastra ele devin realita i psihice a ca ror ultima natura nu este cognoscibila (ca ci psihicul nu poate fi cunoscut de ca tre propria sa substana ).

22

Iata de ce exista n fiecare experiena un numa r indefinit

de factori necunoscui, fa ra a mai vorbi de faptul ca fiecare realitate concreta ra mne ntotdeauna necunoscuta n
anumite privine, ca ci noi nu cunoastem natura ultima a
materiei.
Acestor aspecte inconstiente ale percepiilor noastre
constiente trebuie sa le ada uga m evenimentele de care nu
am luat cunostina n chip constient. Ele au ra mas, cumva, sub pragul constient. Ele s-au produs, dar noi le-am
nregistrat subliminal, fa ra stirea noastra . Putem lua cunostina de aceste evenimente ntr-un moment de intuiie
sau printr-un proces de reflectare profunda , care ne ajuta
sa ne da m seama post festum ca ele trebuie sa se fi produs. S i desi, iniial, nu am apreciat importana lor emoionala si vitala , ele snesc mai trziu din inconstientul
nostru, ca o gndire de mna a doua.
Aceasta gndire se poate manifesta de pilda sub forma
unui vis. Este ceea ce se produce de obicei: aspectul inconstient al evenimentelor ne este revelat prin vis, unde
se manifesta nu printr-o gndire raionala , ci printr-o imagine simbolica . Din punct de vedere istoric studiul viselor
este cel dinti care a oferit psihologilor posibilitatea de a
ntreprinde o explorare a aspectelor inconstiente ale evenimentelor psihice constiente.
Acestea snt observaiile care au condus psihologii
la presupunerea existenei unui psihic inconstient, cu
toate ca muli filozofi si savani au refuzat sa creada n
asa ceva. Ei obiectau, naivi, ca asemenea presupuneri
ar implica existena a doua obiecte sau - pentru a exprima lucrurile ntr-un limbaj obisnuit - a doua personalita i prezente n acelasi individ. Ori este tocmai ce
implica aceste presupuneri. Nu e nici o nenorocire

23

pentru omul modern ca multe persoane sufera asta zi

de aceasta dualitate ca ci, n principiu, nu este vorba de
un simptom patologic. Aceasta dualitate este un fapt
normal pe care l putem observa pretutindeni, n toate
epocile. Nevrozatul a ca rui mna dreapta nu stie ce
face mna stnga nu este un caz unic. Faptul ca nu observa m aceasta dualitate este efectul unei inconstiene
care se constituie n mostenirea comuna a omenirii.
In fond, omul a devenit constient treptat, pas cu pas,
n cursul unui proces care s-a prelungit de-a lungul a
numeroase secole, nainte de a ajunge la stadiul de
civilizaie (al ca rui nceput s-a stabilit arbitrar odata cu
inventarea scrierii, n urma cu circa 4000 de ani
.d.C.). S i aceasta evoluie este departe de a se fi ncheiat ca ci regiuni vaste ale minii omenesti snt nca
nva luite n ntuneric. Ceea ce noi numim psyche nu
poate fi identificat n nici un caz cu constiina noastra
si cu coninutul ei.
Cel care neaga existena inconstientului presupune
de fapt ca asta zi noi cunoastem complet psihicul. Iar
aceasta presupunere este de o falsitate la fel de evidenta ca si presupunerea ca am cunoaste asta zi tot ce
este de cunoscut n privina universului fizic.
Psihicul nostru face parte din natura , iar enigma sa
este la fel de nema rginita . Rezulta ca noi nu putem
defini nici psihicul si nici natura. Putem numai sa
afirma m convingerea ca ele exista si sa le descriem, n
ma sura posibilului, modul de funcionare. Prin urmare,
n afara observaiilor acumulate n cursul cerceta rilor
medicale exista argumente logice, cu greutate, care ne
incita sa respingem afirmaii ca inconstientul nu
exista . Asemenea afirmaii nu fac dect sa exprime un

24

vechi misoneism, adica teama de ceea ce este nou si

necunoscut.
Exista raiuni istorice care explica rezistena pe care o
opunem la ideea unei pari necunoscute a psihicului. Mintea
constienta este o achiziie foarte recenta a naturii, si ea se
afla nca n stadiu experimental. Ea este fragila, ameninata
de pericole specifice si usor de vatamat. Dupa cum remarca
antropologii, una din tulburarile mentale cele mai frecvente
la primitivi este pierderea sufletului, adica o sciziune sau
mai degraba o disociere a constiinei.
La popoarele a caror constiina nu a atins nca gradul de
dezvoltare al constiinei noastre, sufletul (sau psihicul) nu
este resimit ca o unitate. Muli primitivi cred ca omul poseda, n afara de sufletul sau propriu, un bush soul sau suflet
animal si ca acest suflet animal se ncarneaza ntr-un animal
salbatic sau ntr-un arbore care capata atunci un soi de identitate psihica cu individul uman1. Este ceea ce eminentul
etnolog francez Levy-Bruhl a numit participare mistica 2.
Mai trziu, sub presiunea criticilor care s-au opus teoriei sale,
el a retractat cele avansate anterior, dar eu cred ca adversarii
sai greseau. Este un fenomen arhicunoscut n psihologie
1

Primitivul resimte anumite componente ale sufletului sau ca

participnd la o alta ordin, non-umana, de manifestare: animala si vegetala. Totodata eul sau poate sa cada prada unor emoii inconstiente - n
ambele cazuri disocierea psihica este de necontestat si mai ales un fapt
natural.
2
Participarea mistica se ntemeiaza pe credina n corespondenele
dintre lume umana si cea naturala. In virtutea legii corespondenelor omul
poate aciona asupra naturii imitnd sau simulnd anumite fenomene pe
care doreste sa le provoace.
La fel, prin identificare el poate mprumuta eficacitatea simbolica sau
reala a obiectelor si fiinelor din lumea nconjuratoare. El mpartaseste
astfel virtuile lor sau participa la excelena lor.

25

posibilitatea individului de a se identifica inconstient cu o

alta persoana sau cu un obiect 3.
Aceasta identitate poate capata formele cele mai diverse
la primitivi. Daca sufletul animal este identificat cu un animal real, animalul respectiv este considerat un soi de frate al
omului. De pilda, un om care ar avea drept frate un crocodil
ar putea sa noate fara grija ntr-un ru infestat cu aceste animale. Daca sufletul animal este asociat cu un copac, atunci
orice rau facut copacului respectiv se rasfrnge automat si
asupra omului, n virtutea unei legaturi mistice intime ntre
om si copac.
Unele triburi cred ca omul are o pluralitate de suflete.
Aceasta credina exprima sentimentul pe care l au primitivii
ca fiecare om este constituit din mai multe unitai distincte,
desi nlanuite. Aceasta semnifica faptul ca sufletul individului este departe de a fi definitiv unificat. Dimpotriva, el se
poate fragmenta n orice clipa sub socul emoiilor necontrolate4.
Aceste fapte cu care ne-au familiarizat studiile antropolo3

In visele, fanteziile si obsesiile omului modern apar adeseori

identifica ri cu animale, forme vegetale, fenomene ale naturii si chiar
cu obiecte anorganice. Un pacient al psihanalizei tra ia obsesia vie ca
dupa moartea sa se va transforma n piatra . Alt pacient viseaza ca
este un taur care se lupta n arena cu un matador, iar altul ca este un
pa ianjen urias care prinde n pnza sa o mulime de victime omenesti.
Cineva a visat la un moment dat ca este un vrtej de vnt.
4
Este vorba de emoiile stimulate de evenimentele lumii exterioare. Omul primitiv, ca si omul modern de altfel, se teme de
ntmpla rile nepreva zute din viaa sa care i-ar putea induce emo ii
puternice, imposibil de controlat. De aceea el cauta sa le
prentmpine prin diferite mijloace: respectarea riguroasa a tradiiei n viaa de zi-cu-zi, consultarea si interpretarea diferitelor
semne divinatorii etc.

26

gilor nu snt chiar att de straine civilizaiei noastre mai

avansate. Putem fi si noi cuprinsi de disocieri psihice Putem
deveni prada dispoziiilor emoionale si putem fi profund
afectai de ele; putem deveni iraionali, incapabili sa ne
amintim lucruri importante, care ne privesc pe noi si pe ceilali, n asa fel nct sa ne ntrebam ce m-o fi apucat?. Pretindem ca sntem capabili sa ne controlam, dar controlul
de sine este o calitate remarcabila prin raritatea ei. Avem
doar iluzia ca ne controlam. Un prieten ar putea spune despre noi lucruri de care noi nu sntem constieni.
Nu ncape ndoiala ca pna si n ceea ce numim un nalt
nivel de civilizaie constiina umana nu a atins nca un grad
satisfacator de continuitate. Ea este nca vulnerabila si susceptibila de a se fragmenta.
Aceasta facultate pe care o avem de a izola o parte din
psihicul nostru este, de fapt, o caracteristica de mare valoare.
Ea ne permite sa ne concentram atenia pe un singur lucru si
sa excludem tot ceea ce ne solicita din alte pari. Dar exista o
diferena radicala ntre decizia pe care o luam la un moment
dat de a da la o parte si de a suprima momentan o parte din
psihicul nostru s i o stare n care fenomenul se produce
spontan, fara stirea si consimamntul nostru, ba chiar mpotriva voinei noastre. Primul proces este o cucerire a fiinei
civilizate - al doilea corespunde la ceea ce primitivii numesc
pierderea sufletului si, mai aproape de noi, el poate fi cauza
patologica a unei nevroze.
Astfel, unitatea constiinei ra mne ceva precar chiar si
n zilele noastre. Ea se poate fragmenta foarte usor. Pe de
alta parte, facultatea noastra de a ne domina emoiile care ni s-ar putea pa rea dezirabila dintr-un anumit punct
de vedere - nu mai este o calitate, deoarece ea ra peste
varietatea, culoarea, ca ldura si sarmul relaiilor umane.

27

In acest context este necesar sa examina m importana

viselor, a acestor fantezii imateriale, insesizabile, nsela toare, vagi, nesigure, produse de inconstientul nostru.
Pentru a face sa se neleaga mai bine punctul meu de
vedere as vrea sa povestesc cum s-a constituit el treptat n
decursul anilor si cum am fost determinat sa concluzionez ca visele snt cmpul de explorare cel mai accesibil si
cel mai frecvent pentru individul care vrea sa studieze
facultatea de simbolizare a omului.
Sigmund Freud este primul care a ncercat sa exploreze empiric fundalul inconstient al minii constiente.
El a pornit de la ipoteza ca visele nu snt produsul
ntmpla rii, ca ele au lega tura cu gndurile si cu problemele noastre constiente.
O asemenea ipoteza nu avea nimic arbitrar. Ea se
baza pe concluzia, la care ajunsesera neurologi emineni (de exemplu Pierre Janet), ca simptomele nevrotice snt legate de o experiena constienta . Ba mai
mult, ca aceste simptome ar fi manifestarea zonelor
disociate ale minii noastre, care ar putea deveni constiente n anumite mprejura ri.
La sfrsitul secolului trecut, Freud si Josef Breuer
au constatat ca simptomele nevrotice, isteria, anumite
tulbura ri psihice, comportamentele anormale au n
realitate un sens simbolic. Ele snt, ca si visele, un
mod de expresie a minii noastre inconstiente.
De pilda , un pacient confruntat cu o situaie intolerabila poate fi cuprins de spasme ori de cte ori ncearca sa nghita : el nu poate nghii situaia. In alte condiii asema na toare un alt subiect va avea un atac de
astm: atmosfera ca minului sa u i se pare irespirabila .
Un al treilea sufera de o paralizie a picioarelor: el nu

28

poate sa mearga, altfel spus, nu poate continua sa tra iasca

astfel. Un al patrulea, care vomita tot ceea ce ma nnca , nu
poate digera vreun fapt degradabil. As putea cita
multe exemple de acest gen.
Dar aceste reacii fizice nu snt dect una din formele
prin care se manifesta problemele care ne tulbura inconstient. Aceste probleme se exprima si mai frecvent prin
vise.
Orice psiholog care a ascultat oamenii ce i descriu visele lor stie ca simbolurile care apar n vise snt mult mai
variate dect simptomele fizice ale nevrozei. Ele se prezinta sub forma fantasmelor complexe, pitoresti. Dar daca analistul, confruntat cu acest univers oniric, utilizeaza
tehnica asociaiilor libere , creata de Freud, el realizeaza
ca visele pot fi reduse, n final, la anumite scheme fundamentale. Aceasta tehnica a jucat un rol important n
dezvoltarea psihanalizei, ca ci ea l-a pus pe Freud n ma sura de a lua visele ca punct de plecare pentru investigarea problemei inconstiente de care sufereau pacienii sa i.
Freud a facut aceasta remarca simpla dar penetranta ca
daca ncurajam visatorul sa-si comenteze imaginile viselor
sale si sa exprime gndurile sugerate de ele, el se va trada si
va revela fundalul inconstient al tulburarilor de care se
plnge, fie prin ceea ce zice, fie prin ceea ce omite sa zica. La
prima vedere, ideile pe care le exprima visatorul i pot parea
ilogice, straine; curnd, nsa, devine relativ usor de descoperit ce ncearca el sa evite, adica gndirea sau experiena
dezagreabila pe care vrea sa o suprime. Indiferent de siretlicul folosit pentru a o disimula, fiecare din cuvintele pe care
le utilizeaza intesc drept n inima situaiei.
Psihanalistul vede att de des cela lalt aspect al lucrurilor nct este rar departe de adeva r atunci cnd

29

interpreteaza acest amestec de eschiva ri si aluzii drept

indicele unei constiine nca rcate5. Iar ceea ce el sfrseste
prin a descoperi i confirma asteptarile.
Pna aici nu-i putem obiecta nimic lui Freud si teoriei refularii si satisfacerii imaginare a dorinelor ca origine aparenta a simbolurilor care apar n vise. Freud a acordat
o importana particulara viselor ca punct de plecare
pentru tehnica asociaiilor libere . Dar, la un moment dat, am nceput sa cred ca aceasta maniera de a
utiliza boga iile de fantasme produse de inconstientul
nostru n timpul somnului era totodata nsela toare si insuficienta . Indoielile mele au apa rut cu adeva rat atunci cnd
unul din colegii mei mi-a povestit despre o experiena
care o avusese n cursul unui voiaj cu trenul n Rusia.
Desi nu cunostea rusa si era incapabil sa descifreze caracterele alfabetului chirilic, el a sesizat faptul ca cuvintele stra ine pe care le vedea pe panouri si afise i-au produs o stare de reverie n care le atribuia tot felul de sensuri posibile.
O idee sugera o alta, nct, n aceasta stare de detenta n
care se afla, el nelese ca aceasta asociaie libera trezise n
sine multe amintiri de odinioara. Printre ele descoperi cu
neplacere subiecte dezagreabile, ngropate de mult n memoria sa, lucruri pe care dorise sa le uite si pe care mintea sa le
uitase ntr-adevar. El izbutise sa descopere ceea ce psihologii
numesc complexe, adica experiene emoionale refulate,
5

In realitate, nu constiina este nca rcata , ci inconstientul. Eschiva rile pacientului nu snt ncerca ri premeditate de a disimula n faa
medicului o gndire perversa . Aceste eschiva ri snt expresia rezistenelor care se opun, n chip inconstient, gndurilor incompatibile cu
atitudinea morala a pacientului .

30

susceptibile de a provoca tulburari permanente n viaa

noastra psihica sau chiar simptomele unei nevroze.
Aceasta ntmplare mi-a revelat faptul ca nu este necesar
sa utilizezi visul ca punct de plecare pentru o asociere libera
cnd vrei sa descoperi complexele unui pacient. Mi-am dat
seama ca putem atinge centrul prin orice punct al circumferinei. Am putea porni de la alfabetul chirilic, de la o meditaie pe un glob de cristal, de la un rozariu pentru rugaciune,
un tablou abstract sau chiar de la o conversaie ntmplatoare
apropo de un eveniment banal: visul, n aceasta privina, nu
are o utilitate mai mare sau mai mica n comparaie cu orice
alt punct de plecare. S i totusi visele au o importana care le
este proprie, chiar daca snt adeseori suscitate de o bulversare afectiva n care snt implicate si complexele obisnuite ale
individului. (Complexele obisnuite ale individului snt
punctele sensibile ale psihicului care reacioneaza cel mai
rapid la o stimulare, la o perturbare exogena.) Asadar, am
putea sa reducem oricare vis la gndurile secrete care l bulverseaza pe individ daca folosim asociaia libera.
Dar tocmai n aceasta privina am neles ca , daca am
avut dreptate pna acum, as putea afirma pe drept cuvnt
ca visele au o funcie proprie, mai importanta . Adeseori
visele au o structura bine definita , cu un sens vizibil,
si exprima idei si intenii subiacente precise, desi n
general acestea din urma nu snt imediat inteligibile. Prin
urmare, am nceput sa ma ntreb daca nu cumva ar fi mai
oportun sa acord mai multa atenie formei si coninutului
visului, n loc de a ma la sa antrenat de asocierea libera
si de nla nuirea de idei care conduc la complexele pe
care le-as putea atinge la fel de simplu prin alte mijloace.
Aceasta idee noua a marcat o turnanta n evoluia psihologiei mele. Pornind din acest moment am ncetat

31

treptat sa mai urma resc asociaiile care se ndepa rtau prea

mult de textul visului. Am decis sa ma concentrez mai
degraba asupra asociaiilor care se raporteaza direct la
visul propriu-zis, convins ca aceasta exprima ceva specific pe care inconstientul ncearca sa ni-l comunice.
Aceasta schimbare de atitudine cu privire la vise a antrenat si o schimbare de metoda . Noua mea tehnica trebuia sa ina cont de toate aspectele mai vaste si mai variate ale visului. O poveste povestita de mintea noastra
constienta are un nceput, o dezvoltare si o concluzie. Tot
astfel se ntmpla si cu visul. Difera dimensiunile sale n
timp si spaiu. Pentru a nelege visul trebuie sa -i examinez fiecare aspect, asa cum ai face-o cu un obiect necunoscut pe care l tot ra sucesti n mna pna ce fiecare detaliu al formei sale i va fi devenit familiar.
Probabil ca este suficient ce am spus pna acum pentru
a face sa se neleaga cum am fost condus sa ma opun din
ce n ce mai mult la asocierea libera , asa cum a fost
utilizata ea mai nti de Freud. Intenionam sa urma resc
ndeaproape visul nsusi si sa exclud toate ideile si asociaiile suplimentare pe care le-ar fi putut evoca. Fa ra ndoiala ele puteau sa ma conduca la descoperirea complexelor care i provoaca unui pacient tulbura ri nevrotice,
dar eu aveam n minte un scop mult mai vast.
Exista multe alte mijloace care permit identificarea
acestor complexe: psihologul, de pilda , poate obine toate
cheile care i snt necesare utiliznd testele de asociere
verbala (cerndu-i pacientului sa asocieze la un numa r de
cuvinte si sa -i studieze reaciile). Dar daca vrem sa cunoastem si sa nelegem organizarea psihica a personalita ii totale a unui individ, este esenial sa ne da m seama
ca visele au un rol mult mai important de jucat.

32

Aproape toata lumea stie asta zi, de pilda , ca actul sexual poate fi simbolizat (sau, daca vrem, reprezentat sub
o forma alegorica ) printr-un mare numa r de imagini diferite. Fiecare din aceste imagini poate, printr-un proces de
asociere, sa ne conduca la ideea de raporturi sexuale, si la
complexele specifice care influeneaza comportamentul
sexual al unui individ. Dar putem la fel de bine sa punem
n lumina asemenea complexe graie unei reverii apropo
de un alfabet rus indescifrabil. Prin urmare, am fost determinat sa presupun ca visul poate conine un mesaj de
alta natura dect simbolul sexual (si aceasta din motive
bine definite). Dau un exemplu:
Cineva viseaza ca introduce o cheie ntr-o broasca , ca
mnuieste o bta sau ca izbeste ntr-o poarta cu un berbec.
Fiecare din aceste instrumente poate fi privit ca un simbol
sexual. Dar faptul ca inconstientul a ales una din aceste
imagini mai degraba dect pe celelalte doua are de asemenea o mare importana si implica o intenie. Problema
reala este de a nelege de ce a fost preferata cheia n locul btei si bta n locul berbecului6. Adeseori nelegem
6

Problema alegerii de catre inconstient a unui simbol sexual mai degraba dect a altuia ine, de fapt, de impresiile reziduale datnd din ziua
care a precedat visul. Ele snt reorganizate de procesul de elaborare onirica n asa fel nct sa capete sensul dorit de inconstient (de dorina refulata).
Iata , de pilda , un pacient viseaza ca cineva, o persoana importanta , i-a dat cadou o sabie de samurai. Visa torul si aminteste ca deuna zi a conversat cu soia pe marginea simbolismului sexual relevnd
faptul ca penisul, n vise, ar putea fi reprezentat printr-o sabie. Totusi, s-ar putea ntreba pe buna dreptate Jung, de ce tocmai o sabie de
samurai ? Visul ar fi putut alege orice alta sabie pentru a-si atinge
scopul - de ce a optat el, oare, precis, pentru o sabie de samurai?
Simplu: deoarece n urma cu puine zile visa torul s-a ntreinut cu un

33

astfel ca nu actul sexual a fost desemnat n vis, ci o alta

situaie psihologica 7.
prieten pe marginea diferenelor dintre sabia noastra si sabia de
samurai. Prietenul i-a spus ca sabia de samurai are centrul de greutate
asupra mnerului n timp ce sabia noastra - asupra lamei.
7
In realitate, visul prelucreaza si impresii sexuale arhaice chiar daca
nu pare sa se axeze pe ele. Este vorba de supradeterminare, de faptul ca
un vis poate fi interpretat la mai multe niveluri sau poate reproduce mai
multe tendine inconstiente, adeseori contradictorii.
In visul comentat de mine la nota 6 sabia de samurai este un
simbol care condenseaza mai multe aluzii sexuale. Mnerul sabiei care este centrul de greutate la japonezi - reprezinta sexul masculin,
organul viril. Lama sabiei reprezinta sexul feminin - femeia. Faptul ca
visatorul primeste n dar o sabie de samurai evoca dorina acestuia ca
persoana care i ofera sabia - este vorba de un domn care deine o funcie
importanta si caruia visatorul i solicitase sprijinul necondiionat ntr-o
afacere importanta - sa preuiasca mai mult solidaritatea masculina (cf.
importana acordata mnerului la sabia de samurai) dect relaia sa cu o
femeie - n spea soia sa care s-ar fi putut opune cooperarii dorite n
realitate.
Lama sabiei mai are si semnificaie de castrare. Nu este vorba de o
castrare genitala: visatorul se teme ca barbatul careia i-a solicitat sprijinul
ar putea s-o taie cu el, adica sa nu-i acorde sprijinul dorit, influenat de
soia sa.
Este interesant de vazut ca toate speranele si temerile prezente n vis
si au obrsia sau modelul n copilaria visatorului. Visatorul a avut parte
de o familie dezbinata. Parinii sai au divorat si el a ramas n sarcina si n
ngrijirea mamei. Totusi se simea solidar cu tatal sau - ar fi dorit sa
ramna mai departe cu tatal sau. Tatal, nsa, si gasise o femeie cu care s-a
casatorit ulterior. De aici provine dorina visatorului de azi ca binefacatorul sau sa manifeste o solidaritate masculina, adica sa nu ofere prioritate
femeii (soiei) sale etc. Dorin
ele intense ale copilului de odinioara revin
asta zi - practic neschimbate - n visul omului adult, readuse la via
a de
circumstan
e exterioare actuale.
Am spus ca visul are si un caracter sexual asupra caruia nu voi insista
nsa. Ma voi rezuma sa spun ca el evoca si descoperirea fericita a copilu-

34

Acest raionament m-a determinat sa conchid ca numai

imaginile si ideile care fac manifest parte din vis trebuie sa fie
utilizate pentru interpretarea sa. Visul poarta n el nsusi propriile sale limite. El are o forma specifica, proprie, care ne
indica ceea ce raporteaza la el si ceea ce nu-i aparine. In
timp ce asocierea libera ne antreneaza din ce n ce mai
departe de materialele originale ale visului printr-un demers
n zigzag, metoda pe care am conceput-o ne determina mai
degraba sa efectua m un soi de promenada circulara care
are ca centru imaginea visului. Eu ma nvrt n jurul imaginii visului si refuz sa in cont de tentativele pe care le
face visa torul pentru a se ndepa rta. Adeseori am fost
nclinat sa repet, n cursul practicii mele profesionale,
urma toarea fraza : Dar sa revenim la vis. Oare, ce spune
el?
De pilda , unul din pacienii mei a visat o femeie beata ,
desa nata si vulgara . In vis se pare ca era vorba de soia
lui de odinioara (visatorul este foarte fericit de darul primit n vis) ca
poseda un penis ca si tatal sau.
Trebuie sa atrag atenia cititorului asupra faptului ca metoda lui Jung
de interpretare a viselor se axeaza pe interesul imediat al visatorului (are
un caracter prospectiv). Jung refuza sa reduca visul la impresiile sexuale
infantile, asa cum o face Freud. El afirma n repetate rnduri ca este interesat nu att de complexele inconstiente ale pacienilor sai ct mai ales de
ceea ce face inconstientul cu complexele lor. Astfel, Jung s-ar rezuma sa
acorde visului interpretat de mine numai sensul sau actual legat de interesele curente ale visatorului, trecnd cu vederea reminiscenele arhaice
disimulate de noile situaii .
Dar el ar putea merge chiar si mai departe aratnd ca sabia este un
simbol spiritual. Ea reprezinta spiritul de discriminare, taios, care este
capabil sa discearna realitatea de iluzie. Prin urmare, visatorul primeste n
dar acest spirit de la un maestru asiatic, care nu este dect o ncarnare
istorica a Sinelui arhetipal.

35

lui care, n realitate, era complet diferita . Visul l-a tulburat si a fost respins de ndata pentru caracterul sa u absurd.
Daca n calitatea mea de medic i-as fi permis visa torului
sa se angajeze ntr-un proces de asociere de idei, el ar fi
ncercat n mod inevitabil sa se ndepa rteze ct mai mult
posibil de sugestia nepla cuta a visului sa u. In acest caz, el
ar fi sfrsit prin a atinge unul din complexele sale obisnuite, care n-ar fi avut probabil nici o lega tura cu soia sa,
iar noi n-am fi apucat sa stim ceva cu privire la sensul
special al acestui vis.
Oare, ce ncerca sa -i comunice inconstientul prin
aceasta afirmaie att de vizibil falsa ? Visul exprima clar
ideea unei femei degenerate care avea o lega tura strnsa
cu viaa visa torului. Dar pentru ca proiecia acestei imagini asupra soiei era nejustificata si contrazisa de fapte, a
trebuit sa caut altundeva ceea ce ar fi putut reprezenta
aceasta imagine respinga toare.
In Evul Mediu, cu mult nainte ca fiziologii sa fi demonstrat ca structura glandulara confera fiecaruia din noi elemente concomitent masculine si feminine, un dicton afirma
ca fiecare barbat poarta n sine o femeie. Acest element
feminin din fiecare barbat l-am numit anima. Anima reprezinta, asadar, o anumita maniera interioara pe care o are
barbatul de a se raporta la anturajul sau, maniera pe care o
ascunde faa de ceilali si faa de sine. Chiar si atunci cnd
personalitatea vizibila a unui individ pare normala este posibil ca el sa disimuleze faa de alii si de sine nsusi femeia
pe care o poarta n el, a carei condiie este adeseori deplorabila.
Cazul pacientului de care vorbesc este asemanator. Aspectul sau feminin era departe de a fi frumos. Visul lui i
spunea de fapt: In anumite privine te pori ca o femeie

36

degenerata, si de aici socul. (Nu trebuie sa conchidem din

acest exemplu ca inconstientul se preocupa de porunci morale. Visul nu-i cerea visatorului sa se poarte mai frumos.
El ncerca doar sa contrabalanseze influena unei constiine
false care se ncapaneaza sa-i repete pacientului ca este un
gentleman perfect.)8
8

In exemplul sau comentat, Jung ncearca sa lamureasca cteva din conceptele cheie ale psihologiei sale. Mai nti: interpretarea pe planul subiectului, adica o orientare personala a interpretarii jungiene care atribuie visatorului aspectele psihice si fizice care apar n visele sale ca atribute ale persoanelor din anturajul sau imediat. Acest tip de interpretare nu este nsa operant
n orice condiii. Cineva, de pilda ,viseaza ca seful sau de la serviciu este un
homosexual. Visul aparine unei femei care asociaza pe marginea ideii de
homosexualitate masculina dispreul feminin faa de barbatul care ramne
rece la seduciile femeii. In realitate, visul pacientei este expresia aversiunii
ei faa de seful care nu-i acorda dect o atenie profesionala. In acest caz,
interpretarea jungiana pe planul subiectului ar fi eludat situaia sociala specifica a pacientei, atracia ei irezistibila de sef, dorina de a-l seduce si aversiunea ei faa de indiferena sefului la farmecele ei. In cel mai bun caz, Jung ar
fi afirmat ca pacienta se poarta ca un barbat, ceea ce, de fapt, nu era departe
de adevar - pacienta avea ntr-adevar o conduita masculina pronunata.
Totusi, interpretarea lui Jung nu ar fi epuizat semnificaiile visului.
In al doilea rnd, Lung introduce conceptul de anima. Anima personifica la barbat sfera sa emoional-afectiva. Anima este totodata un arhetip, adica un dat colectiv care ine de ereditatea speciei.
In fine, conceptul de compensa
ie: inconstientul compenseaza prin vise atitudinea unilaterala a constiinei visatorului (n fond, a conduitei sale
morale, etice, spirituale, sociale).
Exemplul utilizat n scop didactic de Jung nu rezolva nsa problema
semnificaiei visului pacientului sau. Jung ar fi trebuit, de pilda, sa se
ntrebe de unde provine, oare, nclinaia morbida a visatorului de a se
purta ca o femeie degenerata? El ar fi trebuit sa investigheze natura relaiei pacientului cu soia sa.
Este probabil ca soia, care era n realitate contrariul unei destrabalate,
sa fi pacatuit tocmai printr-un exces de cuminenie si pudoare. Adeseori, o educaie severa, care recuza nclinaiile erotice, beia simurilor

37

Este usor de neles de ce visa torii tind sa ignore sau

chiar sa respinga mesajul care le este astfel comunicat.
Constiina rezista natural la tot ceea ce este inconstient si
necunoscut. Am semnalat deja existena la popoarele
primitive a ceea ce antropologii au numit misoneism ,
adica o teama profunda , superstiioasa , de nou. In faa
evenimentelor dezagreabile, primitivii au aceleasi reacii
ca si animalul sa lbatic.
Dar omul civilizat reacioneaza la fel n faa ideilor
noi, ridicnd bariere psihologice pentru a se proteja mpotriva socului de a nfrunta o noutate. Vedem aceasta
limpede din reaciile individului confruntat cu propriile
sale vise, cnd ele l obliga sa admita o gndire care l
surprinde9.
Muli precursori din domeniul filozofiei, al stiinelor
sau al literaturii, s-au izbit de conservatorismul nna scut
al contemporanilor lor. Psihologia este o stiina dintre
descatusate de orice interdicie morala, excelnd n schimb prin curaenie excesiva, face din femeie un fel de sfnta frigida inaccesibila dorinelor mult mai pamntesti ale barbatului. Asadar, visul comentat de Jung
ar fi putut nsemna cu totul altceva. El ar fi exprimat dorina soului de a
avea o soie mai desfrnata, adica mai accesibila nevoilor sale erotice.
Un vis erotic n sens freudian.
9
Adeseori, rezistenele pacientului, refuzul sa u de a admite de-a
gata ideile penibile vehiculate de vise, snt binevenite, mai ales atunci
cnd, ca si n exemplul comentat de Jung, terapeutul se pripeste cu
interpretarea sa.
Rezistena pe care o opune pacientul interpreta rii analistului scrie Jung altundeva - nu este ntotdeauna o reacie eronata ; ea indica
mai degraba , cu sigurana , ca ceva nu merge. Fie ca pacientul nu a
atins nca nivelul de nelegere necesar, fie ca interpretarea lasa de
dorit (C.G. Jung, Essai dexploration de linconscient , Denoel
1964, p. 103) .

38

cele mai tinere si se izbeste de o forma extrema de misoneism atunci cnd ncearca sa elucideze ce se petrece n
inconstient

39

II. Trecutul s i viitorul n incons tient

Pna acum am schiat unele principii pe care m-am bazat pentru a aborda problema viselor, ca ci atunci cnd
vrem sa explora m aceasta facultate pe care o are omul de
a produce simboluri visele constituie materialul cel mai
important si cel mai accesibil examenului nostru. Este
necesar sa inem cont aici de un punct esenial: visul trebuie tratat ca un fapt n privina ca ruia nu trebuie sa avem
o idee preconceputa , n afara de aceea ca el are oarecum
un sens, fiind o expresie specifica a inconstientului1.
1

Jung revine nencetat asupra diferenei dintre metoda sa de interpretare a viselor si cea a lui Freud. S i aceasta pentru ca, n fond, ceea
ce respinge Jung la abordarea freudiana este accentul pus pe refularea
pulsiunilor sexuale.
Definiia visului lui Freud comporta n general urmatoarele aspecte: 1.
visul este mplinirea deghizata a unei dorine refulate (inconstiente); 2.
aceasta dorina este de natura sexuala (a nu se confunda cu erotica genitala); 3. dorina refulata are un caracter infantil (n sensul ca refularea s-a
operat ntr-o perioada arhaica a experienei individului). Toate aceste idei

40

Ar fi dificil sa da m acestor principii o expresie mai

modesta . In pofida dispreului pe care l ara ta m faa de
inconstient, fiecare trebuie sa admita ca el trebuie sa fie
explorat. Inconstientul se situeaza n cel mai ra u caz la
nivelul unui pa duche care, la urma urmei, se bucura de
interesul onest al entomologiei. Daca cineva care a
dobndit ceva cunostine si experiene n privina viselor
crede ca ele nu snt dect fenomene haotice, lipsite de
sens, e perfect liber sa o faca . Dar daca le priveste ca
conduc la consecinele semnalate n ntreaga opera freudiana, printre care
si aceea ca visul nu are dect o importana clinica. Interpretarea viselor
este unul din adjuvanii majori ai terapiei psihanalitice. Ea readuce n
constiina visatorului emoii si impresii, traumatisme si fixaii la traume
situate, dupa cum am mai spus, n prima copilarie. Interpretarea orienteaza terapia, efortul de suprimare a simptomelor nevrotice, indicnd cauza
inconstienta a afeciunii de care sufera pacientul.
Jung dezbraca visul de aceasta sarcina pur terapeutica. Terapia
jungiana este, n acest sens, mai degraba o forma de stimulare a dezvoltarii spirituale a individului, de vreme ce inconstientul sau deine cheile
evoluiei sale (arhetipurile) si soluiile salvatoare ale disocierilor psihice.
Pentru Jung o disociere psihica nu se rezuma la o nevroza sau la o psihoza, n sensul psihiatric al termenilor. Disocierea este la Jung expresia
unei unilateralita i a constiinei subiectului care eludeaza , n virtutea
unei educaii limitate, trebuine si aspiraii sufletesti ce in de domeniul atins de obicei de disciplinele spirituale, de religii.
In acest din urma sens, teoria jungiana este o transpunere psihologica a itinerarelor spirituale cu care ne-a familiarizat tradiia, si
care si propun unificarea omului prin fuziunea cu divinul.
Dar Divinul si are locul n suflet, afirma Jung. El este arhetipul
Sinelui, totalita ii. Un complex psihic colectiv, nna scut, caracterizat
printr-o energie specifica si, concomitent, printr-o serie de reprezenta ri (fantasme) specifice care capa ta , de-a lungul timpului, expresii
culturale. Ct priveste energia arhetipului, ea se traduce printr-o
emoie numinoasa care calchiaza experiena mistica a lui Dumnezeu
a oamenilor religiosi.

41

evenimente normale (si snt asa ceva), trebuie sa presupuna ca ele au o cauza raionala sau ma car un scop daca
nu chiar ambele la un loc.
Sa privim mai ndeaproape felul n care snt corelate coninuturile constientului si inconstientului minii noastre. Sa
luam un exemplu familiar pentru toi. Realizai subit ca nu
va mai reamintii ceea ce doreai sa spunei, desi ideea fusese
perfect clara cu o clipa mai nainte. Sau, sntei pe cale sa-l
prezentai pe unul din prietenii dvs., dar numele lui va scapa
chiar n momentul n care urmeaza sa-l pronunai. Pretindei
ca nu vi-l mai amintii. In realitate, ideea a devenit inconstienta sau cel puin s-a separat temporar de mintea constienta.
Acelasi fenomen se produce la nivelul simurilor. Dar ascultam o nota continua situata la limita audibilului ni se pare
ca sunetul se ntrerupe la intervale regulate, pentru a se relua
iar. Aceste oscilaii se datoreaza unei cresteri si descresteri
periodice a ateniei noastre si nu unei schimbari a notei.
Dar atunci cnd ceva scapa minii constiente acest lucru nu nceteaza de a exista, cum nici masina care dispare
la colul stra zii nu se dizolva n neant. N-am fa cut dect
sa o pierdem din vedere. S i dupa cum putem revedea
aceasta masina mai trziu, putem de asemenea sa rega sim
gndurile pe care le-am pierdut momentan.
O parte din inconstient consista deci dintr-o mulime
de gnduri, de impresii, de imagini uitate temporar care,
desi snt pierdute pentru mintea noastra constienta ,
continua sa o influieneze2. Un om distrat, a carui minte a
2

Jung descrie aici ceea ce prima topica freudiana a numit

preconstient. Un gnd, o impresie, o idee - constiente - pot deveni latent
inconstiente. Aceasta latena presupune faptul ca ele pot reveni n mintea
constienta daca facem efortul de a ni le reaminti.

42

luat-o razna, traverseaza o camera pentru a cauta ceva. Il

vedei oprindu-se, perplex. A uitat ce avea de gnd sa faca.
Minile lui rascolesc obiectele de pe masa ca si cum ar fi
prada unui acces de somnambulism. El si-a uitat intenia
iniiala, dar ramne ghidat de ea n mod inconstient. Apoi si
aminteste ce dorea sa faca.
Daca observai comportamentul unei persoane nevrozate, o vedei fa cnd o gra mada de lucruri ntr-o maniera
aparent constienta sau deliberata . S i totusi, daca i punei
ntreba ri, realizai ca habar nu are de ce se ntmpla , ca ea
are altceva n minte. Ea aude fa ra a auzi. Vede fa ra a vedea. S tie, fa ra a sti3. Asemenea exemple snt att de
ra spndite nct specialistul nelege rapid ca coninutul
inconstient al minii provoaca acelasi comportament ca si
cel constient si ca nu putem niciodata sa determina m cu
certitudine, n acest caz, daca un gnd, un cuvnt sau o
aciune snt sau nu constiente.
Acest tip de comportamente i-au incitat pe muli medici sa respinga ca fiind mincinoase afirmaiile istericilor.
Indivizii de acest gen fac cu sigurana mai multe declaraii false dect media oamenilor, dar minciuna nu este
termenul cel mai potrivit. De fapt, starea lor mentala provoaca o incertitudine a comportamentului, pentru ca
mintea lor constienta suporta eclipse imprevizibile
datorita unei interferene cu inconstientul4 . Chiar si
3

In sensul ca persoana respectiva nu este atenta la ceea ce face, spune,

gndeste. Exista o serie ntreaga de acte reflexe care ne permit sa acionam
fara a mobiliza mintea constienta n direcia aciunii .
4
Interferena inconstientului n scurtele momente de eclipsare a minii
constiente este un fenomen psihic de alt ordin dect cel creionat mai sus.
In descrierea lui Jung este vorba de persoane distrate care acioneaza
reflex n timp ce gndurile lor se abat de la ceea ce fac. Exista nsa si

43

senzaiile lor tactile pot fi marcate de aceste fluctuaii. La

un moment dat, o persoana isterica va simi acul cu care
i nepa m braul. In clipa urma toare nsa ea nu va mai
simi nimic Daca reusim sa -i concentra m atenia pe un
punct dat, rezulta o anestezie completa a ntregului corp
pna cnd tensiunea care provoaca aceasta suprimare
momentana a orica rei senzaii se va fi dizolvat. Percepia
senzoriala este atunci imediat stabilita . Dar n tot acest
timp pacientul a nregistrat inconstient ce i s-a ntmplat.
Medicul poate observa clar acest proces atunci cnd hipnotizeaza un astfel de pacient. Este usor de demonstrat ca
pacientul a nregistrat corect fiecare detaliu. Inepatura de ac
sau remarca facuta n timpul eclipsei de constiina pot fi
reamintite la fel de exact de parca n-ar fi existat nici anestezie si nici uitare. Imi amintesc de o femeie care a fost adusa la clinica ntr-o stare de confuzie totala. O zi mai trziu,
situaii de alta natura. De pilda, atunci cnd dorim sa ne aratam bucuria de
a revedea o ruda apropiata si comitem un act ratat, adica n loc de a
rosti un bun venit, rostim cu totul altceva, care exprima contrariul. In
acest caz, spunem ca intenia noastra constienta a fost substituita de una
inconstienta si trebuie sa presupunem ca mesajul nostru nepotrivit corespunde si el unei intenii (inconstiente). Prin urmare, avem de-a face cu un
inconstient dinamic care intersecteaza mintea constienta si se substituie ei.
Coninuturile acestui inconstient snt de cele mai multe ori imorale si
respinse pe acest motiv din mintea constienta. In cazul nostru, putem deduce
existena n inconstient a unei tendine ostile faa de ruda respectiva si de
aici urarea noastra nepotrivita. Dar aceasta tendina ostila contravine respectului pe care ar trebui sa i-l purtam rudei si de aceea este refulata, respinsa din mintea constienta. Insa ostilitatea nu dispare atunci cnd este refulata
(de aceea vorbim de caracterul ei dinamic) si se rentoarce n mintea constienta cnd anumite condiii i permit.
Ceea ce s-a refulat Freud numeste refulat. Refulatul care se rentoarce
s-a numit (re)ntoarcerea refulatului. Aceste noiuni snt fundamentale n
psihanaliza freudiana.

44

cnd si-a recapatat constiina, ea stia cine este, dar nu stia

nici unde se afla, cum sau de ce a venit aici si nici macar
data sosirii ei. S i totusi, ndata ce a fost hipnotizata, ea mi-a
povestit cum s-a mbolnavit, cum a venit la clinica si cine a
primit-o. Toate aceste detalii puteau fi verificate. Ea mi-a
putut spune chiar si ora la care a venit, ntruct la intrare
exista un ceas. Sub hipnoza, memoria sa era la fel de clara ca
si cum ar fi fost constienta tot acest timp.
Atunci cnd discutam despre aceste probleme, trebuie sa
ne raportam n general la dovezi extrase din observaiile
clinice. Acesta este motivul pentru care muli din cei care ne
critica cred ca inconstientul, cu toate manifestarile sale
subtile, aparine numai domeniului psiho-patologiei. Ei considera toate aceste manifesta ri ale inconstientului ca un
simptom de nevroza sau de psihoza , fa ra raport cu starea
mentala normala . Dar fenomenele nevrotice nu snt nicidecum produsul exclusiv al unei maladii. Ele nu snt de
fapt dect exagera ri patologice ale fenomenelor normale,
mai usor de observat tocmai n virtutea acestei exagera ri.
Simptomele isterice pot fi observate la orice persoana
normala , nsa ele snt att de firave nct de obicei nu le
observa m.
A uita, de pilda, este un proces perfect normal n care
unele din ideile noastre constiente si pierd energia specifica
pentru ca atenia noastra este ndreptata spre altceva5. Atunci
5

Jung insista n continuare asupra caracterului natural al amneziei de

tip isteric. Dar aceasta amnezie nu are nimic din naturalul evocat de autor.
Jung ncearca sa evite iar si iar teoria freudiana despre cenzura psihica,
despre refulare si refulat fenomene psihice studiate de Freud si care constituie elemente eseniale ale psihanalizei freudiene.
In realitate, o buna parte a amneziilor noastre au sens si semnificaie.
Reprezentarile care cad parial sau total n uitare snt legate cumva de

45

cnd interesul nostru se deplaseaza spre altceva, el lasa n

urma lucrurile de care ne-am preocupat pna acum, tot asa
cum un proiector lumineaza o noua parte din peisaj lasnd
restul n ntuneric. Este inevitabil, caci constiina nu poate
conserva dect un mic numar de imagini n plina claritate, n
acelasi timp, si chiar n acest caz exista fluctuaii de claritate.
Dar ideile uitate nu au ncetat sa existe. Desi nu sta n puterea noastra sa le reproducem voluntar, ele snt prezentate
ntr-o stare subliminala, dedesubtul pragului amintirii, de
unde pot reveni n mintea noastra n orice moment, adeseori
dupa ani de uitare aparent totala 6.
Vorbesc aici despre lucrurile pe care le-am va zut sau
auzit constient si pe care le-am uitat mai apoi. Dar ni se
ntmpla tuturor sa vedem, sa auzim, sa simim, sa gusta m lucruri fa ra sa le remarca m, fie pentru ca atenia
noastra este ocupata altundeva, fie pentru ca excitaia
transmisa simurilor noastre este prea slaba pentru a lasa n
noi o impresie constienta. Inconstientul, totusi, le-a notat, si
ceea ce am numit deja refulat . Nevroza nu este altceva dect o expresie
de compromis a refulatului. Simptomele nevrotice dispar ndata ce pacientul este capabil sa constientizeze tendina refulata. Practica terapiei
psihanalitice consta, n mare, n efortul de a constientiza refulatul. Sigur
ca adeseori simpla constientizare nu este suficienta - mai este nevoie de o
clarificare si reorientare a conduitei pacientului.
Incercarea lui Jung de a eluda aceste probleme sau de a le minimaliza
provine din dorina lui de a respinge tot ce este freudian n psihologia sa.
Astfel se face ca visele, la Jung, devin fenomene naturale ale psihicului, iar
aspectul lor absurd la prima vedere - aspect pus pe socoteala deformarilor
operate de cenzura visului, la Freud - decurge din specificul unui pretins
limbaj oniric care pare cifrat pentru mintea constienta.
6
In psihanaliza trebuie fa cuta distincia ntre impresiile subliminale care pot reveni oricnd n mintea constienta si impresiile refulate, care snt asociate unor tendine inconstiente refulate.

46

aceste percepii senzoriale subliminale joaca un rol important n viaa noastra cotidiana 7. Fara ca sa ne dam seama, ele
au o influena asupra modului n care reacionam n faa
evenimentelor si a oamenilor.
Un exemplu limpede n acest sens mi-a fost furnizat de
catre un profesor care se plimba la ara mpreuna cu unul din
elevii sai, si care era absorbit de o conversaie serioasa.
Brusc, el remarca faptul ca firul gndurilor sale fusese ntrerupt de un val imprevizibil de amintiri datnd din prima sa
copilarie. Nimic din ce urma sa spuna nu parea sa aiba vreun
raport cu aceste amintiri. Privind napoia lui realiza ca mersese pe lnga o ferma atunci cnd i-a aparut prima amintire
din copilarie. El i propuse elevului sau sa se rentoarca pna
n locul unde aparusera aceste fantasme. Indata ajuns acolo,
remarca un miros de gste si realiza ndata ca tocmai acest
miros i declansase talazul amintirilor8.
In tinereea sa crescuse la o ferma de gste asa nct
7

Inconstientul care noteaza impresiile noastre subliminale este,

fa ra ndoiala , o figura de stil. In realitate, nu exista un inconstient n
sensul definit de Jung: un soi de banda magnetica pe care se imprima
impresiile noastre. Nu exista nici o entitate organica ce ar putea fi
asimilata inconstientului. Noiunea de inconstient traduce de fapt
ideea ca orice pulsiune psihica ncepe prin a fi inconstienta si tinde sa
se constientizeze, daca i se permite accesul la mintea constienta (de
ca tre cenzura psihica ). Jung se refera aici mai degraba la facultatea
de memorare a minii noastre. Dar, memoria si inconstientul snt
doua noiuni care nu au nimic n comun. Ideea ca nregistrarea impresiilor se face n chip inconstient, fa ra stirea noastra , este singura
relaie, formala , pe care o putem stabili ntre afirmaiile lui Jung si
ceea ce psihanaliza freudiana a numit inconstient .
8
Aici se afla fa ra ndoiala sursa fenomenelor catalogate la capitolul dja vu , care snt puse de parapsihologi pe seama vieilor
anterioare.

47

mirosul lor caracteristic la sase n el o impresie durabila ,

dar uitata . Trecnd prin faa fermei n cursul plimba rii
sale, el nregistrase subliminal acest miros si percepia
inconstienta i amintise experienele, de mult uitate, ale
copila riei. Percepia fusese subliminala deoarece atenia
sa era angajata altundeva, iar excitaia nu fusese att de puternica nct sa atinga direct mintea constienta. Cu toate
acestea, ea facuse sa reapara aceste amintiri uitate.
Acest efect pe care l au percepiile inconstiente de a declansa o succesiune de fenomene psihice poate explica apariia simptomelor nevrotice, dar si a amintirilor benigne,
atunci cnd o imagine, un miros, un sunet, ne amintesc circumstane trecute.
O fata tnara, de pilda, ar putea lucra n biroul sau plina
de sanatate si de voie buna. O clipa mai trziu, ea are o migrena acuta si manifesta si alte semne de deprimare. Fara sa
fi remarcat constient, ea a auzit sirena de vreme rea a unui
vapor, departe, si aceasta i-a amintit inconstient mhnirea pe
care i-a produs-o plecarea barbatului iubit, mhnire pe care
ncercase s-o uite9. Alaturi de procesul normal de uitare,
Freud a descris multe cazuri care implica uitarea unor amintiri dezagreabile, amintiri pe care vrem sa le uitam.
Dupa cum a remarcat Nietzche, atunci cnd mndria
noastra este lezata, memoria prefera adeseori sa cedeze. De
aceea gasim printre amintire uitate multe fapte ramase n
stare subliminala si pe care nu le putem reproduce voluntar
9

Sunetul sirenei readuce pe tapet amintirea iubitului si totodata

suferina sufleteasca datorata despa ririi. Totul se petrece nsa la un
nivel inconstient. La nivelul constientului tna ra nu nregistreaza
dect o indispoziie, un nceput de deprimare. Aceasta indispoziie
poate fi numita simptom nevrotic.

48

pentru ca snt dezagreabile si incompatibile. Psihologii numesc aceasta refulare. Un exemplu ar putea fi acela al secretarei care este geloasa pe una din asociatele patronului. Ea
uita ntotdeauna s-o invite pe aceasta persoana la conferine,
desi numele sau figureaza pe lista pe care o utilizeaza. Dar
daca i atragem atenia asupra acestui fapt, ea raspunde ca a
uitat sau ca a fost distrata. Ea nu va admite n ruptul capului, nici macar n forul ei interior, motivul autentic al
acestei omisiuni 10.
10

Rolul refularii n expunerea lui Jung este, dupa cum se vede, foarte
vag. Pentru Jung, refularea este practic identica cu uitarea, asa nct el nu
pomeneste nimic de instanele psihice aflate n conflict, de dialectica constient-inconstient. In exemplul sau, secretara uita s-o invite pe asociata patronului pentru ca este geloasa pe aceasta. Uitarea este pusa n legatura cu
gelozia. In realitate, avem aici un conflict puternic ntre dorina ei erotica de
a-si pastra seful numai pentru ea si etica profesionala care i cere sa execute
ordinele patronului si sa o invite pe asociata. Sa mai adaugam la etica profesionala si educaia morala care, n viaa curenta, ne interzice sa dam curs
ostilitaii faa de semenii nostri.
Adeseori, att etica profesionala, ct si cea morala pot merge pna la excese scrupuloase care nu mai au nimic raional n ele. Este cazul unui pacient care urmatorul vis repetitiv:
El viseaza ca munceste din greu ntr-un atelier tehnic, numai n schimbul
de noapte, singur cuc, n condiii mizerabile. Cu toate astea este scrupulos n
privina muncii sale; mai mult chiar, nu se sinchise ste nici de faptul ca nu are
un contract de munca, asa ca munceste practic pe degeaba. In realitate afirma visatorul - numai un nebun ar putea face asa ceva! - Sa muncesti
ntr-un atelier, ntr-o mizerie cumplita, noapte de noapte si fara salariu, mi se
pare absurd, mai precizeaza el.
Confruntat cu vise neplacute de acest gen, Freud a lansat doua ipoteze
explicative: prima, avem de-a face cu un vis de parvenitism. Este cazul
insului care s-a ridicat de jos si a ajuns pe o poziie sociala foarte nalta iar
acum si savureaza reusita amintindu-si n vis de unde a plecat. A doua
ipoteza aduce n discuie o tendina masochista inconstienta, care se manifesta prin intermediul visului. A te pune n condiiile de munca cele mai

49

Muli oameni comit eroarea de a supraestima rolul

voinei si cred ca nimic nu se poate petrece n mintea lor
fa ra a fi premeditat. Dar trebuie sa nva a m sa facem o
distincie minuioasa ntre coninuturile intenionate si
neintenionate ale minii. Primele deriva din personalitatea eului. Celelalte, n schimb, snesc dintr-o sursa care
nu este identica cu eul si este inversul sa u. Acest invers
este cel care a incitat-o pe secretara sa uite invitaia.
Exista multe motive care ne fac sa uita m ceea ce
am remarcat sau simit. Exista tot attea maniere de a
jalnice nseamna a te coborn ochii tai, a te umili.
Totusi, problema pe care o pune visul nostru este de ce, oare, visatorul asociaza la scenariul visului sau ideea ca se comporta ca un nebun? Poate ca vreau sa
fiu mai catolic dect Papa, adauga el. Altfel spus, pacientul este un ins formidabil de exigent cu sine refuznd s-o lase mai moale chiar si atunci cnd
condiiile exterioare snt deplorabile. Exista oameni care dau cel mai bun
randament n asemenea condiii. Exista anumite caractere sau firi care se
nversuneaza tocmai n mprejurarile de viaa cele mai mizerabile.
Analiza a mai scos la iveala un fapt curios: cuvntul nebun folosit de
visator nu trebuie luat ca atare; el nu indica nimic nici n privina sanataii
psihice si nici n sensul figurat de prost, de om lipsit de minte, de batut n
cap etc. Nebun exprima sentimentul inadecva rii, ca n expresia ne-bun,
adica nu-e-bun! Visul i arata pacientului ca se comporta n viaa sa ca un
om ne-bun, un om care nu este bun, si de aceea are tot timpul sa-si reproseze cte ceva. Pe acest fond, masochist, de auto-subestimare se dezvolta, n
compensaie, o conduita extrem de scrupuloasa - care poate merge pna la
manie - n toate domeniile vieii sale.
Inclinaia morbida de a se minimaliza, de a-si subestima valoarea,
realizarile indiscutabile, provine din doua surse. Una este cea pe care am
sugerat-o deja: firea individului sau ceea ce am putea numi caractere
ereditare. A doua provine din experienele nefericite ale copilariei care au
lasat urme durabile.
Visul nostru implica toate aceste elemente si insista implicit asupra
absurditaii eforturilor visatorului, nct putem spune ca sentimentul absurdului este indiscutabil refulat la pacient.

50

ne aminti aceste lucruri. Un exemplu interesant ne este

furnizat de criptomnezie - o amintire disimulata .
Un autor dezvolta o serie de argumente sau scrie scenariul unei povestiri urma rind continuu un plan prestabilit cnd brusc se angajeaza ntr-o direcie divergenta . La
prima vedere, pare sa -i fi venit o idee noua , o imagine
diferita sau o intriga secundara , inedita . Daca l ntrebai
ce a provocat aceasta digresiune, el nu va fi capabil sa va
spuna . Poate ca nici n-a remarcat ma car schimbarea de
direcie a gndirii sale, desi a scris ceva total nou despre
care iniial nu avea nici cea mai mica idee. Totusi putem
uneori sa ara ta ca ceea ce a scris se aseama na ndeaproape cu opera altui autor, opera pe care crede ca nu va fi
va zut-o niciodata .
Am gasit un asemenea exemplu fascinant n cartea lui
Nietzsche Asa grait-a Zarathustra, n care autorul reproduce aproape cuvnt cu cuvnt un incident consemnat ntr-un
jurnal de bord al unui vapor din 1686. Din ntmplare, citisem relatarea acestui incident ntr-o lucrare publicata n
1835 (cu o jumatate de secol nainte ca Nietzche sa-si scrie
cartea). Iar atunci cnd am gasit acelasi pasaj n Asa grait-a
Zarathustra am fost frapat de stilul sau particular, diferit de
al lui Nietzsche. Am fost convins ca Nietzsche trebuie sa fi
citit si el cealalta carte. I-am scris surorii sale, care mai traia
nca, si ea mi-a confirmat ca ea si fratele sau citisera efectiv
cartea mpreuna cnd ea avea 11 ani. In acest context nu cred
ca Nietzche ar fi comis deliberat un plagiat; mai degraba
cred ca acea ntmplare reaparuse inopinat din inconstientul
sau cincizeci de ani mai trziu.
In cazurile de acest gen exista ntr-adeva r o rememorare a amintirilor chiar daca nu ne da m seama. Acelasi lucru poate sa i se ntmple unui muzician care a auzit cnd

51

era copil niste cntece populare ce i se prezinta la maturitate sub forma unei misca ri simfonice. O ideea sau o
imagine a retrecut din inconstient n constient.
Tot ce am spus n prezent despre inconstient nu este
dect o schia superficiala despre natura si funcionarea
acestei pa ri complexe a psihicului uman. Totusi este
posibil ca ea sa ne ajute sa nelegem coninutul materialului subliminal din care se pot produce spontan
simbolurile viselor noastre. Acest material subliminal
poate cuprinde tot soiul de trebuine, de impulsuri si intenii, de percepii si intuiii, de gnduri raionale sau iraionale, de concluzii, inducii, deducii si premise. El
poate cuprinde o ntreaga gama de sentimente. Oricare
dintre aceste fenomene psihice poate deveni parial, temporar sau definitiv inconstient.
Acest material a devenit inconstient pur si simplu pentru
ca nu mai exista, ca sa spunem asa, loc pentru el n mintea
constienta. Unele din gndurile noastre si pierd energia
efectiva si devin subliminale (adica nu mai primesc aceeasi
cantitate de energie constienta) pentru ca nu mai au pentru
noi acelasi interes, pentru ca nu mai au nici o legatura cu
ceea ce ne preocupa sau pentru ca, dintr-un motiv oarecare,
dorim sa le ndepartam din mintea noastra 11.
11

Refularea, asupra ca reia - dupa cum am observat deja - Jung nu

sta ruie, nu este totuna cu uitarea. Pe de alta parte, att refularea ct si
uitarea nu snt fenomene psihice premeditare. Refularea este un act
mecanic, asa cum este respiraia sau defecaia. Refulatul nu pa ra seste
mintea constienta pentru ca nu mai exista loc pentru el, ci pentru ca
este respins, alungat, mpiedicat sa se constientizeze. Schema de
inconstient oferita de Jung, este o schema statica ; dupa cum am mai
spus, inconstientul descris de Jung este preconstientul, atunci cnd nu
devine o funcie psihica de sine sta ta toare sau o entitate mistica .

52

De fapt, a uita este normal si necesar n aceasta privina,

deoarece astfel se face loc n mintea noastra pentru noi impresii, noi idei etc. Daca aceasta uitare nu s-ar produce, ntreaga
noastra experiena ar ramne n stare subliminala, iar mintea
noastra ar fi stnjenita pna la insuportabil. Acest lucru este n
asa masura de cunoscut astazi nct toi cei care au habar de
ceva psihologie l recunosc.
Totodata, la fel cum coninuturile constiente ale minii
noastre pot disparea n inconstient, tot astfel alte coninuturi,
noi, care nu au fost niciodata constiente, pot aparea. Putem
avea impresia, de pilda, ca ceva este pe punctul de a patrunde
n constient, ca ceva pluteste n aer, ca e ceva necurat la
mijloc. Descoperirea ca inconstientul nu este doar un simplu depozitar al trecutului nostru, ca el este umplut de asemenea cu germenii situaiilor psihice si ideilor viitoare, a
determinat noutatea atitudinii mele proprii cu privire la
psihologie. Exista un mare numar de controverse n acest
sens, nsa nu ncape ndoiala ca pe lnga amintirile unui trecut ndepartat care a fost constient pot aparea din inconstient
si idei noi, creatoare, coninuturi care nu au fost niciodata
constiente. Ele se nasc din profunzimile obscure ale minii
noastre ca un lotus si constituie o parte foarte importanta a
psihicului subliminal12.
12

Profesorul Culianu, reputatul savant disparut prematur dintre noi,

arata, nu fara justee, ca ipoteza jungiana a inconstientului arhetipal nu
este necesara pentru a explica producerea unor reprezentari, fantezii, vise,
mitologeme etc. cu caracter colectiv. Pornind de la alte premise, Culianu
arata ca asemenea producii apar n chip necesar, si fara o influena directa, oriunde descoperim transmiterea orala a unui set de idei care le
presupune.
Analiza comparata a religiilor a scos la iveala anumite scheme care se
repeta, indiferent de spaiu si timp. Prezena acestor paradigme nu poate

53

Gasim exemple n acest sens n viaa cotidiana unde dilemele snt uneori rezolvate printr-o reevaluare neasteptata a
problemei. Muli filozofi, artisti si chiar savani si datoreaza
unele din cele mai bune idei unor inspiraii bruste provenind
din inconstient13. Facultatea de a atinge un filon deosebit de
bogat din acest material si de a-l transforma eficace n filozofie, n literatura, n muzica sau n descoperirea stiinifica,
este ceea ce se numeste n mod obisnuit geniu. Ga sim
ma rturii evidente n acest sens n nsasi istoria stiinelor.
De pilda, matematicianul Poincar si chimistul Kekule
datoreaza, dupa propria lor marturie, importante descoperiri
unor imagini revelatoare bruste aparute din inconstient. Pretinsa experiena mistica a lui Descartes care i-a revelat ntr-o
fi explicate ntotdeauna prin influenele exercitate de o cultura asupra
alteia, influene reductibile la materiale culturale. Mintea, spunea Culianu,
este un soi de moara care macina fara ncetare gnduri. Daca oferim minii
noastre un set de idei oarecare atunci ea produce toate expresiile culturale, artistice, spirituale etc. care au ca punct de plecare si schema de organizare setul de idei dat.
Opinia lui Culianu, cu anumite amendamente, mi se pare mult
mai apta sa explice apariia unor materiale psihice arhetipale n
visele si fanteziile omului modern. Prin urmare, nu ar fi vorba de o
mostenire filogenetica a unei capacita i miraculoase de a produce
asemenea lucruri - cum susine Jung -, ci de o programare culturala
a minii noastre care produce gndurile n funcie de anumite scheme
de organizare.
13
Freud admite si el ca o serie de preocupa ri din starea de veghe
pot apa rea n vise. Am avea de-a face cu materiale psihice reziduale
din ziua n care a precedat visul. Totusi, Jung se refera aici, mai
degraba , la un soi de inspiraie creatoare care este, evident, un proces
psihic involuntar. Insa acest proces nu are nimic de-a face cu inconstientul psihanalizei. Dupa cum am mai spus deja, Jung atribuie inconstientului virtui care nu intra n domeniul de interes al psihanalizei clinice.

54

fulgerare ordinea stiinelor14 releva dintr-un fenomen analog.

Romancierul Robert Louis Stevenson a visat povestea care
constituie cartea Dr. Jekyll si Mister Hyde dupa ce ani de-a
rndul a cautat ceva care sa exprime sentimentul profund pe
care l avea privitor la dubla personalitate a fiinei umane.
Voi descrie mai trziu, mai pe larg, modalitatea n care
aceste materiale rasar din inconstientul nostru si voi examina
atunci forma n care se exprima ele. Pentru moment ma voi
mulumi sa remarc ca facultatea pe care o are psihicul nostru
de a produce asemenea materiale inedite este semnificativa
mai ales atunci cnd vrem sa explicam simbolismul viselor,
caci experiena mea profesionala m-a facut sa constat n repetate rnduri ca imaginile si ideile coninute n vise nu pot fi
atribuite numai unui fenomen al memoriei. Ele exprima
gnduri noi, care nu au trecut niciodata pragul constiinei15.
14

Visul din 1916 n care Descartes ntrevedea arborele stiinei .

(N. A.)
15
Aluzia la fenomenul memoriei se vrea o noua replica la teoria freudiana a visului. Materialul visului la Freud l constituie impresii din starea de veghe. De aici rolul memoriei. Jung afirma ca o serie
de materiale onirice nu pot fi reduse la experienele tra ite aievea de
visa tor. S i aceasta pentru ca la prima vedere visa torul nu le poate
asocia cu asemenea ntmpla ri. In realitate, o structura onirica orict
de complexa poate fi redusa - dupa o munca de asociere susinuta - la
ntmpla ri sau gnduri care au existat cndva n mintea constienta a
visa torului.
De pilda , o pacienta viseaza ca se afla ntr-un subteran - ca la
metrou - si asteapta un troleu [sic] care sa o duca n centru. Observa ca troleul este de fapt metrou sau viceversa.
Ea asociaza la ideea de subteran faptul ca merge pe burta , adica
ascunde intenia ei de a-si procura un alt serviciu, mai comod, si a-l
pa ra si pe actualul. Dar mersul pe burta l evoca si faptul ca multa
vreme a ascuns pa rinilor ei, oameni foarte autoritari si suspiciosi,
intenia ei de a veni la Bucuresti, unde si ga sise actualul post. De ce

55

atta taina ? De teama ca tata l s-ar putea opune, ca de obicei, opiunilor ei.
S i tot tatal apare si n amintirile ei legate de ideea de a merge n centru. Ori de cte ori vine la Bucuresti ca sa o vada : tata o apuca cu
masina numai pe drumuri pline de hrtoape, la turalnice (m-am uitat
curnd pe harta si am observat ca locuiesc tocmai la marginea
Bucurestiului), pe sina tramvaielor, n loc sa o ia prin centru, unde oricum
e mai frumos, drumurile snt mai bune .
Tot despre centru este vorba si n obiceiul pacientei de a spune cuiva
verde-n faa, fara diplomaie, tot ce gndeste. Adica, nu o ia pe ocolite.
Cndva mama sa i-a reprosat acest lucru: Imi gasisem de lucru la Bucuresti si i-am spus-o lui tata n ultimul moment, ca sa nu mai aiba nimic de
obiectat; mama, n schimb, m-a certat ca nu snt diplomata, ca ar trebui
sa-l iau de departe pe tata.
Observa m ca din relata rile pacientei apar doua idei care se bat
cap n cap: pe de o parte, ea merge pe burta , adica si ta inuieste
inteniile adeva rate de teama unui refuz din partea tata lui, pe de alta
parte, nu este deloc diplomata , adica nu se sfieste sa spuna verde n
faa ceea ce gndeste. Aceste atitudini, contrare, rezulta si din structura ciudatului vehicul oniric despre care pacienta nu poate spune nimic n stare de veghe: metrou (care merge, subteran, pe sine) si troleu (care merge la suprafaa si, oarecum, tot pe sine: cablurile electrice)! Aceasta construcie ciudata , metrou-troleu, sugereaza , deci,
ambivalena purta rii pacientei faa de tata l ei.
Desi, iniial, vehiculul straniu nu-i evoca nimic pacientei, analiza
minuioasa a ideilor ei contradictorii a rezolvat taina lui. Asadar,
nu avem de-a face cu o idee care nu a existat niciodata n constiina
visa toarei - ciudatul vehicul metrou-troleu - ci cu o reprezentare
plastica a purta rii ei alternative care mbraca o forma bizara .

56

III. Funcia viselor

Insist asupra originii vieii noastre onirice pentru ca ea

este solul n care majoritatea simbolurilor si ga sesc originea cresterii lor. Din nefericire, este dificil sa nelegem
visele. Dupa cum am remarcat deja, un vis nu seama na
deloc cu o poveste relatata de mintea constienta . In viaa
cotidiana reflecta m asupra a ceea ce vrem sa exprima m si
alegem maniera ca mai frapanta de a vorbi, stra duindu-ne
sa oferim remarcilor noastre o coerena logica . De pilda ,
o persoana cultivata va ncerca sa evite o metafora
heterogena pentru ca ea poate deforma efectul spuselor
sale. Dar visele au o textura diferita . Visa torul este asaltat
de imagini care par contradictorii si ridicole, simul timpului este abolit, iar lucrurile cele mai banale pot sa mbrace un aspect ncnta tor sau nspa imnta tor.
S-ar putea sa ne para straniu ca mintea inconstienta lucreaza cu materialele sale ntr-o maniera att de diferita
de schemele aparent disciplinate pe care le putem impune
gndurilor noastre n stare de veghe. S i totusi, daca ne

57

da m osteneala sa ne amintim un vis, contrastul este frapant, si de aici unul din motivele care fac visele de neneles pentru omul profan.
Dupa logica experienei diurne normale visele nu au
sens si de aceea avem tendina sa nu inem cont de ele
sau sa ne declara m total derutai de ele1.
Probabil ca acest punct va deveni mai clar daca ncepem prin a lua cunostina de faptul ca ideile care ne preocupa n timpul vieii noastre diurne, idei aparent disciplinate, snt mult mai puin precise dect ne place sa o credem. Dimpotriva , sensul lor (si importana lor afectiva
pentru noi) devine din ce n ce mai imprecis atunci cnd
le examina m ndeaproape. Motivul este ca tot ce am auzit
sau resimit poate deveni subliminal, adica poate trece n
inconstient. Ba chiar ceea ce reinem n mintea noastra
constienta si putem reproduce dupa dorina se asociaza cu
ceva inconstient care coloreaza ideea ori de cte ori este
amintita . De fapt, impresiile noastre constiente se mpletesc cu elemente inconstiente care au o semnificaie psihologica pentru noi, desi nu avem cunostina de existena
acestui sens subliminal, nici de maniera n care el ampli1

In realitate, publicul profan acorda interes viselor n ciuda aspectului

lor confuz. Lumea antica a apreciat visul si i-a acordat valene divinatorii
Freud afirma el nsusi ca atracia pentru vis i-a fost indusa nu de lumea
stiinifica, n majoritatea ei ostila unei abordari raionale, ci de tradiia
populara care se ncapaneaza sa acorde visului o semnificaie si un sens.
Nu-i mai puin adevarat ca omul profan abordeaza visul ntr-o maniera mecanica atunci cnd apeleaza la carile de vise. Freud a insistat asupra
interpretarii pornind de la asociaiile visatorului aratnd ca atunci cnd ne
dam silina sa asociem pe marginea elementelor visului luate separat
acesta capata sens . Ceea ce este specific interpretarii psihanalitice este
tocmai acest apel la asociaiile visatorului, apel care lipseste n cazul
aplicarii metodelor de descifrare populare.

58

fica sau deformeaza concomitent sensul convenional.

Fireste, acest ceva inconstient difera de la o persoana
la alta. Fiecare din noi recepioneaza orice noiune generala sau abstracta n contextul sa u mintal propriu si, prin
urmare, o nelegere ntr-o maniera care i este particulara . Cnd utilizez ntr-o conversaie cuvinte ca stat ,
bani , sa na tate sau societate , pornesc de la supoziia
ca ele semnifica mai mult sau mai puin acelasi lucru
pentru cei care ma asculta . Dar tocmai restricia mai
mult sau mai puin importa aici. Fiecare cuvnt are un
sens usor diferit pentru fiecare persoana , chiar si atunci
cnd este vorba de persoane care are acelasi fundal cultural. Motivul acestor variaii este aceea ca o noiune generala se integreaza de fiecare data ntr-un context singular
si ca ea este deci neleasa si aplicata ntr-o maniera personala . Iar variaiile de sens snt, fireste, cu att mai marcate, cu ct difera mai mult experiena sociala , religioasa ,
politica a persoanelor respective2.
Ori de cte ori conceptele snt identificate cu cuvintele,
variaia este imperceptibila si nu joaca nici un rol practic.
Dar ndata ce o definiie exacta sau o explicaie precisa
devin necesare, descoperim adeseori variaiile cele mai
surprinza toare, nu numai n nelegerea pur intelectuala a
termenului, ci mai ales n valoarea afectiva care i este
atribuita si n aplicaia ei. In general, aceste variaii snt
2

Variaia de sens a cuvintelor obisnuite provine din aceea ca ele

ra scolesc n noi, odata pronunate, complexe personale de coloratura
afectiva . Atunci cnd admira m un apus de soare, de pilda , sau cnd
comunica m cuiva contemplaia noastra , fiecare tra ieste, emoional,
o experiena proprie. Cu toate astea, apusul de soare ra mne un
apus de soare. Ceea ce i confera un relief personal este experiena
subiectiva .

59

subliminale, asa nct oamenii nu au cunostina de ele.

Am putea, evident, sa respingem aceste diferene
considerndu-le superflue sau nuane de care nu ar trebui
sa ne sinchisim pentru ca ele nu au prea mult de-a face cu
nevoile vieii cotidiene. Dar faptul ca ele exista arata ca
pna si cele mai pozitive coninuturi ale minii constiente
snt incerte.
Chiar si conceptul filozofic sau matematic cel mai riguros definit, despre care nutrim convingerea ca nu conine dect ce am pus n el, este totusi mai mult dect ba nuim. El este un eveniment psihic si, ca atare, este parial
incognoscibil. Chiar si numerele pe care le folosim pentru
a face operaii aritmetice snt mai mult dect am crede;
ele snt si elemente mitologice (pitagoricienii le-au considerat ca divine). Dar noi ignora m acest aspect atunci cnd
le utiliza m ntr-un scop practic3.
Pe scurt, fiecare concept al minii noastre poseda propriile sale asociaii psihice4. Daca asemenea asociaii
variaza n intensitate (n funcie de importana relativa a
acestui concept n cadrul personalita ii noastre totale sau
de natura celorlalte idei si chiar de cea a complexelor care
3

Caracterul divin al numerelor nu trebuie privit ca o particularitate mistica ce le este proprie. Pitagoricienii va d n numere ceva de
natura divina pentru ca ei reduc ntregul univers, ntreaga existena ,
la numa r si la operaiile care se pot face cu numere. In fond, avem
de-a face si aici cu o convenie.
4
Concepia pe care o dezvolta Jung aici aminteste de teoria
platoniciana a ideilor absolute. In conformitate cu aceasta teorie,
experiena individuala a binelui, de pilda , este subiectiva n raport cu
ideea absoluta de Bine. Jung atribuie conceptelor noastre raionale o
umbra inconstienta care reprezinta tocmai acest caracter subiectiv
al experienei personale.

60

i snt asociate n inconstientul nostru) este posibil ca ele

sa ajunga pna la a modifica caracterul normal al conceptului. Ba chiar este cu putina sa se transforme n ceva
cu totul diferit, pe ma sura ce se scufunda mai adnc sub
pragul minii constiente. Aspectele subliminale a tot ceea
ce ni se ntmpla joaca un rol insignifiant la prima vedere
n viaa noastra cotidiana . Dar n analiza viselor, unde
psihologul are de-a face cu expresii ale inconstientului,
ele devin foarte importante, ca ci ele snt ra da cinile,
aproape invizibile, ale gndurilor noastre constiente. De
aceea obiectele sau ideile curente pot ca pa ta n vis o
semnificaie psihologica att de puternica nct noi ne
trezim profund tulburai, desi am visat ceva foarte banal:
o odaie ncuiata cu cheia sau trenul pe care l-am pierdut5.
Imaginile viselor noastre snt mult mai pitoresti si mai
frapante dect conceptele sau experienele care snt corespondentele lor n viaa diurna . Unul din motive este ca n
vis aceste concepte pot exprima sensul lor inconstient. In
timp ce n mintea constienta noi ne meninem n limitele
afirmaiilor raionale, care au mult mai puina culoare
deoarece le-am dezbra cat de majoritatea asociaiilor lor
psihice.
Imi amintesc de un vis pe care l-am avut si pe care
l-am ga sit foarte dificil de interpretat. In acest vis, un
5

Reprezenta rile minii constiente snt asociate cu alte idei si chiar

cu complexe inconstiente care explica de ce ele capa ta o semnificaie
aparte de la un om la altul. Chiar si n vis obiectele lumii materiale
care par sa aiba o semnificaie univoca n viaa reala capa ta semnificaii speciale pentru visa tor. De pilda , atunci cnd visa m ca am pierdut trenul, cum sugereaza Jung, tra im o emoie intensa tocmai pentru
ca acest tren pierdut semnifica ceva special pentru noi: poate o ocazie pierduta care nu se mai ntoarce.

61

oarecare ncerca sa se apropie de mine prin spate si sa -mi

sara n crca . Nu stiam nimic despre acest om dect ca
preluase una din remarcile mele si-i deformase sensul
pna la grotesc. Dar nu puteam sa va d nici un raport ntre
acest fapt si tentativa de a-mi sa ri n crca . Totusi, mi s-a
ntmplat adesea n viaa mea profesionala ca cineva
sa -mi denatureze cuvintele, att de des nct nu mi-am mai
dat silina sa ma ntreb daca acest lucru m-a enervat sau
nu. De fapt, noi avem interesul sa pa stra m un control
constient asupra reaciilor noastre emoionale si tocmai
acesta era, mi-am dat seama curnd, sensul visului meu:
un dicton austriac apa ruse n vis sub forma sa vizuala .
Expresia, banala n Austria, Du kannst mir auf den
Buckel steigen (poi sa -mi sari n crca ), semnifica de
fapt: Puin mi pasa de pa rerea ta 6.
6

Iata un vis asemanator n care se ilustreaza o zicala foarte cunoscuta.

Cineva viseaza ca n semineul sau arde un foc de gaze si ca nu se sinchiseste de risipa de gaz, spunndu-si ca plata gazelor i revine proprietarului
apartamentului. O expresie uzuala talmaceste sensul acestui vis: a arde
gazul de pomana.
Totusi, faptul ca am redus acest fragment de vis (n realitate visul este
mult mai lung) la expresia respectiva nu i epuizeaza sensul. Ideea ca
arde gazul de pomana i evoca visatorului faptul ca eforturile sale n
direcia realizarii unui proiect la care ine foarte mult snt zadarnice. Ct
priveste aluzia la proprietarul caruia i-ar reveni plata gazelor, acest episod
i evoca un alt vis. Un vis n care se punea problema ambiiilor sale de a
se descurca pe cont propriu fara ajutorul familiei. Aceasta dorina de
emancipare personala aparea atunci ntr-o maniera simbolica: visatorul
urma sa nchirieze o camera la mansarda. Cineva, n vis, l avertizeaza
nsa ca chiria solicitata de proprietar este mai mare dect face. In actualul
vis apare o inversiune: nu chiriasul (visatorul) va plati (pentru faptul ca
eforturile sale nu snt ncununate de succes) ci proprietarul.
Alte asociaii ale visatorului evoca, de asemenea, masturbarea (a arde gazul de pomana = a o freca = masturbare). In Biblie se povesteste

62

Am putea spune ca un asemenea vis este simbolic,

ntruct el nu reprezinta situaia ntr-o maniera directa , ci
indirecta , cu ajutorul unei metafore al ca rei sens iniial
mi scapa . Cnd se produce asa ceva - ceea ce se ntmpla
adeseori - nu este vorba de o travestire deliberata mprumutata de vis. Totul se datoreaza pur si simplu dificulta ii
de care ne izbim n general n sesizarea coninutului
afectiv al limbajului simbolic7.
isprava lui Onan care a refuzat sa se conformeze legii mozaice si si-a
risipit samna n loc de a-si fertiliza cumnata. Dumnezeu l-a pedepsit cu
asprime. De aici provine ideea de plata, n sensul de ispasire a unei
nesupuneri faa de Divinitate. Inelegem, totodata, ca proprietarul este
de fapt Dumnezeu.
Visul pare sa exprime un protest mpotriva Proniei si o consolare
pentru visator: Daca ceea ce faci este zadarnic, daca arzi gazul de pomana - pare sa spuna el - nu e din vina ta, nu tu trebuie sa platesti , ci
Dumnezeu, deoarece el este responsabil de viaa ta. Numai El poate
hotarn destinul tau. S i de vreme ce tu nu ai nici un fel de raspundere
faa de propria ta viaa, de ce sa-i asumi vina faptului ca esti neproductiv ?
Dincolo de complicaiile psihice legate de practica masturbarii, complicaii pe care insista psihanaliza freudiana, observam ca aluziile sexuale
servesc, ca si alte expresii uzuale, unor idei care nu mai au nimic sexual n
ele. Este, parial, ceea ce pretinde Jung atunci cnd se arata interesat, n
interpretarea sa, nu att de complexele sexuale ale visatorului, ct mai ales
de ceea ce face inconstientul visatorului cu aceste complexe.
Accentul pus de Jung pe expresiile familiare, de genul celei ilustrate
de propriul sau vis, nu este ntotdeauna bine venit. Visele nu vorbesc
ntotdeauna prin proverbe si cuvinte de duh. Sau, mai precis, acolo unde
apar asemenea expresii verbale, ele nu epuizeaza sensul total al visului.
7
Travestirea este o noua aluzie la teoria visului lui Freud.
Acesta afirma ca aspectul absurd, deformat, al viselor noastre ar fi
opera cenzuri psihice, care deformeaza coninutul latent al ideilor
visului. Jung vrea sa evite, dupa cum am mai va zut, ideile freudiene
despre vise, pentru a-si impune propriile sale opinii. Din nefericire,

63

In viaa cotidiana trebuie sa expunem lucrurile ct se

poate de precis, si am nva at sa ndepa rta m elementele
fanteziei att din limbaj, ct si din gndirea noastra ,
pierznd concomitent un aspect ce caracterizeaza mentalitatea primitiva . Cei mai muli dintre noi au respins n
inconstient toate asociaiile psihice bizare atasate fieca rei
idei sau fieca rui lucru. Primitivul, n ceea ce-l priveste,
are nca constiina acestor proprieta i psihice8; el atribuie
animalelor, plantelor, pietrelor, puteri care ne par stranii
si inacceptabile9.
Un ba stinas al junglei africane, de pilda , vede ziua un
aceste opinii se traduc prea des prin expresiile nefericire de genul
dificultatea de a sesiza coninutul afectiv al limbajului simbolic !
8
Este fa ra ndoiala o exagerare sa credem ca primitivul este constient - n sensul n care nelegem noi, asta zi, faptul de a fi constient
- de aceste coninuturi psihice. Mai degraba putem spune ca anumite
emoii provocate de unele reprezenta ri sau asociaiile sale pe marginea unor reprezenta ri - banale pentru noi - i se impun ntr-un mod
obsedant, delirant, si ca nu snt produsul activita ii sale mantale deliberate.
9
Primitivul atribuie obiectelor si fiinelor lumii materiale anumite
nsusiri n virtutea unei programa ri culturale. El primeste la nastere si
succesiv n fazele de iniiere n misterele tribului un cod de reprezenta ri colective convenionale asociate obiectelor si fiinelor lumii
materiale. Urmele acestui cod pot fi ga site si azi n superstiii si prejudeca i oculte: de pilda , persoanele anxioase evoca adeseori caracterul fast sau nefast al animalelor, al plantelor, pietrelor etc. Credina n
maleficitatea pisicii negre care i taie calea este un exemplu n acest
sens.
Desigur ca acest cod de reprezenta ri colective poate fi suportul
proieciilor psihice inconstiente. Asa se explica faptul ca nu sntem
tot timpul afectai de superstiii, ci numai n momentele de viaa
caracterizate printr-o constelare afectiva puternica . Astfel, tna ra fata
care numa ra petalele florii pentru a avea sau nu confirmarea ca este
iubita , va uita total acest gest atunci cnd nu este ndra gostita .

64

animal nocturn si l recunoaste ca o ncarnare temporara a

vna torului, a vra jitorului. Sau poate sa -l considere un
suflet animal, ba chiar si spiritul unuia din stra mosii tribului. Un copac poate juca un rol decisiv n viaa unui
primitiv, ca si cum ar deine n custodie sufletul si vocea
sa, iar omul va avea impresia ca soarta lor este comuna .
Indienii din America de Sud afirma ca snt papagalii Aras
rosii, desi si dau seama ca nu au nici pene, nici aripi si
nici cioc. In universul primitivilor lucrurile nu snt separate de frontiere att de riguroase ca n societa ile noastre
raionale 10.
Noi tra im ntr-o lume obiectiva pe care am
despuiat-o de ceea ce psihologii numesc identitate psihica
sau participare mistica 11. Dar tocmai acest halo de asociaii inconstiente da aspectul colorat si fantastic universului primitivului12. Noi nu mai stim nimic de acest halo
n asa ma sura nct nu-l recunoastem cnd l descoperim
la alii. La noi, aceste fenomene ra mn dedesubtul pragului constiinei, iar atunci cnd se manifesta spontan credem ca se ntmpla ceva anormal.
Mi s-a ntmplat nu numai o data ca persoane cultivate,
10

Mai degraba putem vorbi de un fenomen constatat nca si azi:

coexistena a doua tipuri de gndire, credine sau reprezenta ri, antinomice, care nu se exclud mutual. Copilul, de pilda , poate descoperi
cu regret ca Mos Cra ciun nu exista si cu toate astea continua sa creada n existena lui, sa -l astepte an de an cu aceeasi emoie. Gndirea
omului adult modern se bazeaza pe discriminarea dintre percepie si
dorina (fantezie). Nu acesta este cazul la copil si la primitiv.
11
Vezi si nota 2, cap. I.
12
Acest univers exterior colorat afectiv al primitivului este interiorizat la omul modern. Emoiile omului modern snt oarecum
autonome n raport cu realitatea perceputa . Ele pot fi stimulate nsa
de dorinele refulate ale individului.

65

inteligente, sa vina sa ma consulte apropo de vise stranii,

imaginaii sau chiar viziuni care le-au socat adnc. Ele au
presupus ca asemenea lucruri nu se pot ntmpla omului
cu mintea sa na toasa si ca daca avem ntr-adeva r viziuni
este pentru ca suferim de o afeciune patologica . Un teolog mi-a spus cndva ca viziunile lui Ezechiel nu erau
dect simptome morbide si ca atunci cnd Moise si ceilali
profei auzeau voci care le vorbeau ei sufereau de halucinaii. Va imaginai care a fost panica acestui om atunci
cnd un fenomen asema na tor i s-a ntmplat spontan lui
nsusi13. Sntem att de obisnuii cu natura aparent raionala a lumii noastre nct cu greu ne putem imagina ca sar putea produce ceva pe care bunul sim nu l-ar putea
explica. Omul primitiv, expus la un soc de acest gen, nu
s-ar ndoi de sa na tatea sa mintala : el s-ar gndi la fetisuri,
la spirite, la zei14.
13

Un fenomen de acest gen, la prima vedere total inexplicabil,

este si visul unei doamne credincioase, un adeva rat cosmar. Ea viseaza ca doarme n pat si ca o fa ptura nedeslusita , sinistra , se aseaza
peste ea. Ca utnd sa o nla ture, minile visa toarei nu ntlnesc nici o
rezistena , ca si cum fa ptura ar fi fost imateriala . Panicata , visa toarea
si aminteste ca n asemenea cazuri trebuie sa rostesti o ruga ciune.
Gura i este nsa nclestata si nu poate rosti un cuvnt.
In realitate, acest vis terifiant are o explicaie foarte simpla : visa toarea citise n Pateric ca lupta cu Diavolul este apanajul persoanelor
realizate, de mare inuta spirituala, ca de pilda Moise, Isus etc. Ceilali,
simpli calugari, nu snt ispitii de diavol ntruct oricum, ntr-un fel sau
altul, ei snt ai diavolului. Or, visul pacientei ne evoca tocmai o asemenea
confruntare. Este un vis de ambiie si parvenitism.
14
In realitate universul omului primitiv este la fel de raional ca si
cel al omului modern. Este suficient sa nlocuim ideea de raional cu
cea de familiar pentru a nelege ca nici primitivul si nici modernul nu
gusta cu placere situaiile neprevazute, necunoscutul, straniul si n
general o alta ordine socio-culturala dect cea prestabilita.

66

S i totusi, emoiile care ne afecteaza snt la urma urmei

aceleasi. De fapt, angoasele care se nasc din edificiul
civilizaiei noastre pot fi mult mai terifiante dect cele pe
care primitivii le atribuie demonilor. Atitudinea omului
civilizat modern mi aminteste adeseori de un pacient
psihotic, el nsusi medic, pe care l-am avut n clinica
mea. Intr-o dimineaa n care l ntrebasem cum i merge,
el mi ra spunsese ca -si petrecuse noaptea dezinfectnd
cerurile cu clorura de mercur, dar ca n cursul acestei
cura enii radicale nu ga sise nici urma de Dumnezeu.
Aceasta este o nevroza sau, probabil, ceva mai grav. In
loc de Dumnezeu sau de teama de Dumnezeu ga sim o
nevroza sau un soi de fobie. Emoia a ra mas aceeasi, doar
obiectul ei si-a schimbat numele si natura, si aceasta spre
mai ra u.
Imi amintesc de un profesor de filozofie care a venit
ntr-o zi sa ma consulte apropo de o fobie de cancer. El
suferea de convingerea obsedanta ca avea o tumoare maligna desi nimic de acest gen nu se descoperise n cursul
zecilor de radiografii. Of, stiu ca nu am nimic , mi spuse el: Dar totusi ar putea fi ceva . Ce-i ba gase n cap
aceasta idee? Ea provenea dintr-o teama care nu datora
nimic voinei constiente. Gndul morbid l absorbea brusc
si poseda o putere proprie pe care nu putea s-o controleze. Era mult mai dificil pentru acest om cultivat sa ma rturiseasca asa ceva dect pentru un primitiv de a se declara
bntuit de o fantoma . Influena maligna a spiritelor rele
este admisibila , cel puin n cazul unei mentalita i primitive, dar este un soc considerabil pentru o persoana civilizata faptul de a trebui sa recunoasca ca durerile de care
sufera snt datorate imaginaiei pe care nu dai doi bani.
Fenomenul primitiv al obsesiei nu a dispa rut nicidecum;

67

el a ra mas acelasi. Dar este interpretat ntr-o maniera diferita , mai va ta ma toare pentru minte15.
15

Iata un caz de fobie de cancer care nu are nimic din angoasele

omului primitiv. Este vorba de un pacient de psihanaliza care viseaza
n repetate rnduri ca i-au ca zut dinii si ca va trebui sa accepte cu
groaza ca fenomenul este ireversibil. In paralel, a apa rut si o fobie de
cancer care se manifesta n realitate.
Pacientul, un ins cultivat, citise despre viaa lui Freud si aflase
astfel ca pa rintele psihanalizei a suferit de un cancer la maxilar,
care l-a chinuit pna la moarte. El a suportat operaii dureroase succesive si a trebuit sa poarte o proteza dentara . Aceasta fa cea penibil
efortul de a vorbi si mai ales de a se hra ni.
La prima vedere, pacientul se identificase cu Freud, att prin
simptomele din vis, ct si prin cele din stare de veghe. Se punea nsa
ntrebarea care este detaliul biografic care justifica aceasta identificare? Ra spunsul nu a fost greu de ga sit. Ca si Freud, pacientul si ncepuse experiena psihanalitica printr-o autoanaliza . Ori, se stie ca azi
autoanaliza nu este admisa ca ma rturie a unei experiene analitice
temeinice. Daca vrea sa se dedice practicii psihanalitice - asa cum
dorea pacientul despre care vorbesc aici - analizatul trebuie sa se
supuna unei psihanalize didactice, sub ndrumarea unui analist consacrat. Altfel spus, pacientul nostru trebuia sa -s i admita noviciatul.
El trebuia sa adopte poziia pruncului nestiutor care suge de la snul
mamei sale, draga vrem sa folosim o metafora foarte draga scrierilor
crestine. Simbolic, ca derea dinilor visata de pacient exprima tocmai
regresiunea psihica de la vrsta adulta la stadiul sugarului care, evident, nu poseda nca dantura .
Putem conchide n aceasta faza a interpretarii noastre ca fobia reala de
cancer a pacientului era deplasarea temerii legate de aceasta regresiune.
Inlocuirea regresiunii cu cancerul s-a realizat conform unei analogii interesante ntre aceste doua idei: n astrologie exista zodia cancerului sau a
racului. Iar racul este o creatura despre care se spune ca merge ntotdeauna napoi. A merge napoi nseamna a regresa
Identificarea cu Freud la care trimit asociaiile visului mai are o importana suplimentara: ea trebuie sa consoleze visatorul si sa-l asigure ca
este un adevarat maestru al psihanalizei, ca si Freud. Ca maestru nu mai

68

Am fa cut multe asemenea comparaii ntre omul civilizat si cel primitiv. Ele snt eseniale - asa cum voi ara ta
mai trziu - daca vrem sa nelegem tendina omului de a
crea simboluri si rolul pe care-l joaca visele n acest context. Ca ci ga sim n multe vise, imagini si asociaii, analogii ale ideilor, miturilor si riturilor primitivilor. Aceste
imagini onirice au fost numite de Freud reziduuri arhaice . Expresia sugereaza ca ele snt elemente psihice datnd
din timpuri ndepartate care survin n mintea omului. Acest
punct de vedere este caracteristic atitudinii celor care considera inconstientul o simpla anexa a constiinei (sau, mult
mai pitoresc, o pubela care recepioneaza tot ceea ce refuza constientul16).
Un examen mai profund m-a condus la ideea ca asociaiile si imaginile de acest gen fac parte integrala din inconstient, ca le ga sim pretutindeni, indiferent de nzestrarea visa torului: cultivat sau analfabet, inteligent sau idiot.
Ele nu snt nicidecum reziduuri moarte sau lipsite de sens
Ele au o funcie care le este proprie si o valoare particulara , tocmai n virtutea caracterului lor istoric . Ele ntind
o punte ntre maniera n care ne exprima m gndirea noastra constienta si un mod de expresie mai primitiv, mai
colorat, simbolic. In plus, acest mod de expresie se adreseaza direct sentimentelor si emoiilor noastre. Aceste
imagini istorice snt lega tura dintre universul raional al
constiinei si lumea instinctului.
Am vorbit deja despre contrastul interesant care exista
ntre gndurile controlate ale vieii noastre de veghe si
boga ia imaginilor pe care ni le propun visele noastre.
are nevoie de noviciat si de regresiune.
16
O noua aluzie la concepiile lui Freud.

69

Acum putei sa percepei un alt motiv al acestei diferene:

n lumea noastra civilizata am despuiat attea idei de
energia lor afectiva , nct ele nu mai provoaca n noi
reacii. Le folosim n discursurile noastre, reaciona m
ntr-o maniera convenionala atunci cnd alii le folosesc,
dar ele nu lasa n noi nici o impresie profunda . Este nevoie de mai mult pentru a face sa penetreze n noi anumite lucruri, ceva att de eficace nct sa ne determine sa
ne modifica m o atitudine sau un comportament. Este
tocmai ce se ntmpla n limbajul oniric: simbolismul sa u
are atta energie psihica nct sntem obligai sa -i da m
atenie.
Iata un exemplu: o femeie era celebra pentru stupiditatea prejudecailor ei si pentru rezistena ncapanata faa de
orice argument rezonabil. Am fi putut discuta cu ea o noapte
ntreaga fara rezultat - ea nu s-ar fi sinchisit deloc de discuie. Visele ei, totusi, foloseau un limbaj total diferit. Intr-o
noapte, ea visa ca asista la o importanta reuniune mondena . Gazda o primi zicndu-i: Vai ce frumos din partea
dvs. ca ai venit. Toi prietenii dvs. snt aici si va asteapta . Dupa care o conduse pna la usa si o deschise.
Doamna trecu pragul si intra ntr-un staul.
Acest limbaj oniric este suficient de simplu pentru a fi
neles de mintea cea mai ncuiata . Iniial, femeia refuza
nsa sa admita sensul unui vis care o atingea att de direct
n amorul propriu. Dar, curnd, mesajul visului a fost totusi neles, si ea trebui sa -l accepte pentru ca nu putea
sca pa de senzaia ca se minte pe sine nsa si17.
17

Sensul visului acestei paciente nu mi se pare deloc simplu. La urma

urmei, ncapanarea si insensibilitatea ei totala la discursul logic se poate
explica si altfel.

70

Asemenea mesaje ale inconstientului snt de o importana mult mai mare dect se crede n general. In viaa
noastra constienta sntem expusi la tot soiul de influene.
Cutare ne stimuleaza sau ne deprima , evenimentele vieii
noastre profesionale sau sociale ne abat atenia - lucruri
care ne poate incita sa ne angaja m pe ca i care nu convin
individualita ii noastre. Fie ca ne da m sau nu seama, constiina noastra este tulburata constant de asemenea incidente si este expusa aproape fa ra apa rare n faa lor. S i
aceasta cu att mai mult n cazul persoanelor extravertite,
care se ataseaza n ntregime de lumea exterioara , sau al
celor tra iesc un sentiment de inferioritate si au ndoieli
privind personalitatea lor profunda .
Cu ct mintea este mai mult influenata de prejudeca i,
de erori, de fantasme si de dorine puerile, cu att mai
mult se la rgeste pra pastia deja existenta pna la disocierea
nevrotica , aducnd cu ea o viaa mai mult sau mai puin
artificiala , foarte ndepa rtata de instinctele normale, de
natura si de adeva r.
Funcia generala a viselor este de a ncerca sa restabiMai mult ca sigur ca pacienta l supraestima pe Jung si anturajul
acestuia (pe care visul l evoca prin ntlnirea mondene). Dar aceasta
supraestimare intelectuala, spirituala sau morala are un efect negativ
asupra personalitaii ei, care risca sa fie anihilata. Impotriva acestui pericol cauta sa lupte, fara succes, pacienta, prin ncapanarea ei de a accepta
discursul logic al terapeutului. Visul o consoleaza spunnd: N-ar trebui
sa te simi inferioara faa de terapeut si anturaj, toi sntei o apa si un
pamnt.
Jung nu observa, din nou, rolul ambianei existeniale precise a visatorului n apariia visului. El trateaza visul ca pe un soi de profeie salvatoare care nu are nimic de-a face cu realitatea existeniala a visatorului. Ori,
tocmai acest lucru este pagubitor n terapie. Caracterul artificial al interpretarii lui Jung rezulta si din refuzul visatoarei de a o admite.

71

leasca echilibrul nostru psihologic cu ajutorul unui material oniric care reconstituie subtil echilibrul total al ntregului nostru psihic. Este ceea ce numesc funcie complementara (sau de compensare) a viselor n constituia
noastra psihica .
Aceasta explica de ce cei care snt lipsii de realism,
cei care au o foarte buna opinie despre ei nsisi sau cei
care fac proiecte grandioase fa ra lega tura cu capacita ile
lor reale, viseaza ca zboara sau ca se pra busesc. Visul
compenseaza deficienele personalita ii lor si i avertizeaza totodata de pericolul demersului lor. Daca nu se ine
cont de aceste avertismente se pot produce accidente adeva rate. Individul poate ca dea pe sca ri sau poate avea un
accident de masina 18.
Imi amintesc de un ba rbat care era prins fa ra sca pare
n niste afaceri necurate. El dezvolta o pasiune aproape
morbida pentru formele cele mai periculoase de alpinism,
ca un soi de compensaie. Incerca sa se depa seasca pe
sine. Intr-un vis, la un moment dat, s-a va zut depa sind
piscul unui munte nalt si ca lcnd practic n gol. Cnd
mi-a povestit visul, am va zut ndata pericolul care l
amenina si am ncercat sa dau multa greutate avertismentului, pentru a-l convinge sa se potoleasca . Am mers
pna la a-i spune ca visul sa u i prevesteste moartea
ntr-un accident la munte. In zadar. S ase luni mai trziu el
a pa sit la propriu n gol. Un ghid l-a observat atunci cnd
18

Visele de zbor si de ca dere snt foarte dese n zilele noastre. Un

astfel de vis de zbor, nsoit de fobia de ca dere, are o pacienta care si
doreste din inima sa se descurce pe cont propriu n viaa . Teama de
ca dere evoca frica ei ca nu si va putea menine multa vreme platforma , ca va trebui sa amestece pa rinii n afacerile ei personale.

72

mpreuna cu un prieten cobora pe o coarda ntr-un loc

dificil. Prietenul sa u pa sise momentan pe un soi de cornisa , iar visa torul l urmase. Brusc, el respinse coarda - dupa propriile ma rturii ale ghidului - ca si cum ar fi pa sit
n gol . Ca zu peste prietenul sa u pe care l antrena n ca derea sa si murira amndoi19.
Un alt caz tipic este cel al femeii care ducea o viaa foarte
ambiioasa. In stare de veghe ea era trufasa si autoritara, dar
avea vise socante care i evocau tot felul de lucruri neplacute. Cnd i explicam despre ce e vorba refuza cu indignare sa
admita. Treptat, visele au devenit tot mai ameninatoare si
pline de referiri la plimbarile pe care avea obiceiul sa le faca
singura n padure, lasndu-se n voia unor reverii sublime.
Eu am realizat pericolul care o amenina, dar ea refuza sa-mi
asculte avertismentele. La puina vreme a fost atacata salbatic n padure de un pervers sexual. Fara intervenia ctorva
persoane care i-au auzit strigatele ar fi fost ucisa.20
Nu exista nici un fel de magie. Visele mi-au revelat faptul
ca aceasta femeie dorea n secret sa i se ntmple un asemenea incident, asa cum alpinistul cauta inconstient satisfacia
de a gasi o iesire definitiva din dificultaile sale. Dar ici unul,
19

Moartea voluntara a visa torului nu trebuie privita ca un soi

de fatalitate datorata inconstientului. Visele noastre exprima desigur
dorinele noastre cele mai tainice, dar o fac n chip halucinant si nu n
realitate. Coincidena visului cu realitatea, n cazul citat de Jung,
poate fi pur ntmpla toare. Ea nu implica neapa rat o relaie cauzala de
la vis la accidentul mortal.
20
Daca visele care evocau o situaie ca cea ntmplata n realitate
s-au petrecut n timpul curei psihanalitice, ele trebuie interpretate n
funcie de relaia pacientei cu psihanalistul ei. Mai mult ca sigur ca
ele exprima dorinele erotice ale pacientei care l au ca obiect pe
psihanalist. Din nou conjunctura existeniala explica visul.

73

nici altul nu se astepta sa-si plateasca dorinele cu un pre att

de mare. Ea s-a ales cu cteva oase rupte - el si-a pierdut
viaa.
Visele, asadar, pot uneori sa anune anumite situaii cu
mult mai nainte ca ele sa se produca. Acesta nu este n mod
necesar un miracol sau o profeie. Multe nenorociri din viaa
noastra au o poveste inconstienta lunga. Noi ne ndreptam
treptat spre aceste dezastre fara sa ne dam seama de pericolul care se acumuleaza. Dar ceea ce scapa minii noastre este
adeseori perceput de inconstient, iar el ne poate transmite
informaii prin intermediul visului.
Visele ne adreseaza adeseori avertismente de acest gen.
Dar se ntmpla la fel de des sa nu conina nici un fel de punere n garda. De aceea, a presupune ca ele constituie un fel
de mna binevoitoare care ne va salva la timp nu este deloc
justificat. Pentru a exprima lucrurile ntr-o modalitate mai
pozitiva, sa spunem ca uneori visele snt inspirate de o intenie binevoitoare iar alteori nu.21 Mna misterioasa poata sa
ascunda si capcane. Visele acioneaza uneori ca si Oracolul
din Delfi, care spune regelui Cresus ca daca va traversa
Halys va distruge o mare mparaie. S i numai dupa ce a suferit o nfrngere totala nefericitul a neles ca mparaia respectiva era a sa.22
Nu ne putem permite sa fim naivi n interpretarea viselor.
Ele se nasc ntr-o minte care nu este tocmai umana, ci se
21

Freud a studiat visele paranormale - profetice - si a tras o concluzie mai adecvata . Visele profetice, credea el, nu snt de fapt vise.
Altfel spus, daca exista transmitere de informaie privind viitorul n
vis, acest fenomen nu este identic cu visul. El nu se supune legilor
psihice care duc la formarea viselor. Profeiile onirice nu snt vise.
22
Totusi nu profeia a fost de vina , ci Cresus care, orbit de la comie si de dorina de glorie, nu a cercetat mai adnc sensul ei.

74

aseamana mai degraba cu un murmur al naturii - mintea unei

frumoase si generoase dar si crude zeie. Daca am vrea sa
caracterizam aceasta minte, ne-am apropia de ea mai degraba ntorcndu-ne la mitologiile vechi sau la lumea fabuloasa
a padurii primitive, dect limitndu-ne la constiina omului
modern. Nu neg nicidecum marile cuceriri pe care ni le-a
adus evoluia societaii civilizate. Dar aceste cuceriri s-au
efectuat cu preul unor enorme pierderi a caror amploare de
abia ncepem sa o ntrevedem. Comparaiile pe care le-am
facut, ntre mentalitatea primitivului si mentalitatea omului
civilizat, aveau parial ca scop acela de a arata cu ce se soldeaza cstigurile si pierderile.
Omul primitiv era mult mai mult guvernat de instinctele
sale dect descendentul sau omul modern, raional, cel
care a nvaat sa se controleze. In procesul civilizaiei am
ridicat un perete desparitor din ce n ce mai ermetic ntre
constiina noastra si straturile instinctive mai profunde ale
psihicului si am desparit-o, n final, de baza somatica a fenomenelor psihice. Din fericire, nu am pierdut aceste straturi
instinctive fundamentale. Ele continua sa faca parte din inconstient si se exprima numai prin limbajul imaginilor onirice. Aceste fenomene instinctive pe care nu le recunoastem
ntotdeauna ca atare caci se manifesta sub o forma simbolica
joaca un rol vital n ceea ce am numit funcia de compensare
a viselor.23
23

Cu alte cuvinte, mesajele profetice din visele noastre snt determinate de instinctele biologice. O idee cel puin ciudata daca nelegem prin instincte sexualitatea, agresivitatea, conservarea etc.
Jung a susinut nsa ca arhetipul nu este o reprezentare colectiva
constienta , transmisa pe linie culturala , ci o predispoziie inconstienta
colectiva de a produce structuri simbolice ca cele prezente n mituri
si religii. Totodata , pentru Jung arhetipul echivaleaza pe planul psi-

75

Pentru a salvgarda stabilirea mentala si chiar sa na tatea

fiziologica , trebuie realizata o conexiune integrala ntre
constient si inconstient, pentru ca sa evolueze paralel24.
Daca apare separare sau disociere , rezulta tulbura ri
psihologice. In aceasta privina simbolurile viselor noastre snt mesagerii indispensabili care transmit informaiile
dinspre partea instinctiva spre partea raionala a minii
umane, iar interpretarea lor mboga este sa ra cia minii, n
asa fel nct ea nvaa sa neleaga din nou limbajul uitat
al instinctelor.
Fireste ca este inevitabil ca oamenii sa se ndoiasca de
aceasta funcie ntruct simbolurile sale trec adeseori neobservate sau nu snt nelese. In viaa normala, nelegerea
hic ceea ce biologii si etologii numesc patterns of behavior , adica
structura comportamentale nna scute.
24
Ideea legarii constientului si inconstientului, a evoluiei lor paralele, este ct se poate de neinspirata. In realitate, nu este cu putina sa
legi aceste doua instane psihice pentru simplu motiv ca ele desemneaza
fenomene de alt ordin. Jung vorbeste de constient si inconstient ca si cum
ar avea de-a face cu entitai organice distincte. De pilda, emisfere cerebrale care ar adaposti chipurile, fiecare n parte, o modalitate de gndire
specifica. S i atunci, desigur, aceste doua identitai ar trebui legate pentru a restabili unitatea gndirii care include constient+inconstient. In psihanaliza freudiana, constientul si inconstientul nu desemneaza entitai, ci
modalitaile unei pulsiuni care tinde sa se descarce prin accesul la motilitate.
Inconstientul la care se refera Jung exprima dimensiunea mitologicofilozofica a reprezentarilor noastre curente. In acest sens, legarea
constientului si inconstientului ar putea nsemna o invitaie la constientizarea si talmacirea mesajelor interioare, adevarate enigme iniiatice
pentru mentalitatea omului modern. Traducerea acestor informaii
interioare n termenii nelegerii noastre curente, integrarea sensului lor n
conduita noastra zilnica formeaza ceea ce Jung numeste evoluia lor (a
constientului si inconstientului) paralela.

76

viselor este adeseori considerata ca superflua. Pot da ca

exemplu experiena pe care am avut-o ntr-un trib primitiv
din Africa orientala. Spre marea mea surprindere, membrii
acestui trib negau ca viseaza. Dar n cursul conversaiilor
rabdatoare si indirecte am descoperit curnd ca ei visau la fel
ca orice om, dar ca erau convinsi ca visele lor nu au sens.
Visele oamenilor obisnuii nu valoreaza nimic, susineau
ei. Ei socoteau ca singurele vise care au importana snt cele
ale sefilor si vracilor. Numai acestea, care priveau prosperitatea tribului., aveau o mare importana n ochii lor25.
Nenorocirea era ca att seful tribului, ct si vraciul pretindeau ca nu aveau dect vise lipsite de sens. Ei puneau acest
fenomen pe seama epocii n care englezii venisera sa se instaleze n inutul lor. S eful districtului, adica funcionarul
englez nsarcinat sa se ocupe de acest trib, si asumase n
ochii lor rolul de a visa aceste vise privilegiate, n funcie de
care tribul purtarea pna atunci.
Atunci cnd oamenii acestui trib admiteau ca visau, dar ca
visele lor nu ar avea sens, ei acionau ca si omul modern care
crede ca visul nu are importana pentru el, pur si simplu pentru
ca nu-l nelege 26. Dar chiar si omul civilizat poate remarca cu
25

Aceasta mentalitate este prezenta si la omul modern chiar daca

nu n mod special n privina viselor. In domeniul politic, de pilda ,
exista prejudecata ca numai opiniile specialistilor , adica ale politicienilor de profesie, snt autorizate. La fel n economie: tehnocraii
snt chemai sa rezolve problemele economice.
Diviziunea muncii n lumea moderna aminteste n buna ma sura de
mentalita ile primitive. Dar aceasta asema nare este numai formala . In
realitate, pretenia unui membru profan al tribului ca visele sale nu
au sens poate ascunde si o alta idee. Aceea ca nu toate visele noastre
snt importante (pentru colectivitate).
26
Paralela este forata. Omul modern nu acorda importana visului
ntruct cultura sa stiinifica, raionala, accentueaza latura materialista a

77

ocazia unui, de care nu-si aminteste ntotdeauna, ca acesta i

modifica favorabil sau defavorabil dispoziia psihica. Visul a
fost sesizat totusi n chip subliminal. De obicei asa se
ntmpla. Rareori un vis este att de impresionant sau revine
iar si iar nct oamenii sa doreasca sa-l interpreteze 27.
Trebuie sa avertizez aici cu privire la analiza confuza sau
incompetenta a viselor. Exista oameni att de dezechilibrai
mental, nct este foarte periculos sa le interpretezi visele. Intrun asemenea caz, o minte unilaterala este separata de un inconstient iraional sau dement la fel de unilateral, asa nct
nu le putem pune n legatura fara precauii speciale 28.
In ansamblu este ct se poate de stupid sa credem ca ar
exista metode prefabricate si sistematice pentru interpretarea
viselor, ca si cum am putea cumpara pur si simplu o lucrare de
consultat n care sa gasim traducerea unui simbol dat29. Nici
vieii. Psihanaliza, insistnd asupra viselor, a creat o categorie de specialisti ai visului, limitnd nsa interpretarea lui la interesele pur terapeutice,
legate de un pacient care acuza simptome nevrotice.
27
Este interesanta, n acest sens, ntmplarea unui prieten care afirma
hotart ca el nu viseaza niciodata. El era de parere ca preocuparea mea
pentru vise este inutila pierdere de vreme. La un moment dat a avut un vis
el nsusi si s-a trezit cuprins de spaima. Mi-a cerut sa-l interpretez.
Analiza a scos la iveala un fapt un fapt curios: pentru ca era de parere ca
a te ocupa de vise, a visa este o pierdere de vreme, visele lui erau uitate
ntotdeauna. In acelasi context, faptul de a visa, de a reine un vis, devenea
pentru el ceva degradant. El credea ca un barbat activ, ntreprinzator nu are
vise sau nu se ocupa de vise - daca o face, este ca si cum s-ar coborpe sine.
Este aici un prejudiciu narcisic mpotriva caruia psihicul visatorului mobilizase angoasa.
28
Inconstientul dement este din nou o expresie neinspirata . Nu
exista nimic dement n inconstientul nostru. Poate exista nsa un eu
imatur, fragil, incapabil sa integreze tendinele inconstiente si care se
refugiaza n nevroza .
29
Asa zisele chei de vise , foarte ca utate de publicul cititor, nu

78

un simbol care apare n vis nu poate fi sustras minii individuale care l viseaza - nu exista nici o interpretare determinata si
directa a viselor. Maniera n care inconstientul completeaza
sau compenseaza mintea constienta variaza att de mult de la
un individ la altul, nct este imposibil sa stabilim n ce masura
am putea clasifica visele si simbolurile lor.
Este adevarat ca exista vise si simboluri izolate (pe care
prefer sa le numesc motive) care snt tipice si revin adeseori.
Printre aceste motive gasim caderea, zborul, visele n care esti
urmarit de animale salbatice sau de oameni ostili, n care esti
insuficient sau absurd mbracat n locuri publice, n care esti
grabit sau pierdut ntr-o mulime confuza, cele n care te bai
cu arme inutilizabile sau fara putina de aparare, cele n care
alergi fa ra sa ajungi undeva etc. Un vis tipic al copila riei
este cel n care visa torul devine infinit de mic sau infinit
de mare sau trece dintr-o extrema n alta ca, de pilda , n
Alice n ara minunilor. Dar subliniez din nou ca aceste
motive trebuie considerate n contextul visului si nu ca
niste cifre ale unui cod de valoare universala 30.
Visul recurent este un fenomen demn de remarcat. Exista
cazuri de persoane care au avut acelasi vis din copilarie pna
la batrnee. Un vis de acest gen este n general un efort pentru a compensa un anumit defect n atitudinea visatorului
au, n acest sens, nici o eficiena . Surprinde nsa ca exista persoane
care desi s-au la murit n aceasta privina apeleaza totusi la cheile de
vise sau la diferitele liste de simboluri gata interpretate, ca utnd sa si explice astfel visele. Un motiv ar fi acela ca aceste persoane nu pot
admite ca visele au numai un caracter profan , n sensul ca nu ofera
informaii profetice, si ncearca sa le ga seasca semnificaii oculte.
30
Jung insista totusi asupra faptului ca simbolurile onirice nu pot
fi interpretate automat, la modul absolut. Trebuie luat n considerare
contextul visului .

79

vizavi de viaa. Sau el poate sa se traga dintr-un traumatism

care l-a marcat pe individ cu o cicatrice caracteristica. Visul
poate anticipa, totodata, un eveniment important din viitor 31.
Eu nsumi am visat mai muli ani la rnd acelasi motiv n
care descopeream o parte despre care nu stiam nimic din
casa mea. Uneori era vorba de apartamentele parinilor mei
mori de multa vreme, n care tatal meu - spre marea mea
surprindere - avea un laborator n care studia anatomia comparata a pestilor, iar mama mea avea un hotel pentru fantome. De obicei aceasta aripa necunoscuta a casei mele era un
edificiu istoric vechi si uitat, pe care l primisem mostenire.
Acolo se gaseau mobile vechi interesante, iar spre sfrsitul
seriei de vise am descoperit o biblioteca veche cu cari necunoscute mie. In final, n ultimul vis, am deschis una din
aceste cari si am gasit o mulime de imagini simbolice surprinzatoare. Cnd m-am trezit inima-mi batea cu putere.
Cu puina vreme nainte de a fi avut acest ultim vis comandasem unui librar o culegere clasica din alchimistii
Evului Mediu. Gasisem un citat, pe care vroiam sa-l verific,
dintr-o opera despre care gndeam ca este probabil n legatura cu alchimia bizantina. La cteva saptamni dupa visul cu
cartea necunoscuta am primit un pachet de la librar. El coninea un volum n pergament, datnd din secolul al XVI-lea,
care era ilustrat cu imagini fascinante, simbolice, ce mi
aminteau si ele de visul meu. Intruct redescoperirea principiilor alchimiei devenise o parte importanta din munca mea
31

Exista , mai precis, vise recurente si motive onirice recurente.

Visele recurente snt impresii tra ite care se repeta cu obstinaie.
Snt visele caracteristice nevrozelor traumatice. Motivele recurente
snt anumite teme, care revin, n mod general, n vis. De pilda , unul
din motivele recurente ale unui pacient este marea, vacana la mare.
El se viseaza adeseori la mare, n vacana .

80

n calitate de pionier al psihologiei, motivul visului meu

recurent era usor de neles. Casa era, fireste, simbolul personalitaii mele si al cmpului ei constient de interese. Iar
aripa necunoscuta reprezenta o anticipare a unui cmp de
interes si de cercetari care scapa nca constiinei mele. Din
acel moment n-am mai visat niciodata acest vis 32.
32

Din nefericire, Jung si trateaza propriul vis, mai precis seria de

motive recurente onirice (vezi si nota 31), la fel de dogmatic ca si
scoala freudiana , care reduce visele la tendine sexuale, refulate. Ca
si Freud, Jung nu observa mulimea factorilor care interfereaza n
existena sa si si imagineaza ca ultimul sa u vis din seria respectiva
nu are nimic mai bun de fa cut dect sa -i prevesteasca un eveniment
intelectual viitor. Reducionismul interpreta rii jungiene nu este cu
nimic mai presus, cel puin n acest caz, dect cel freudian. Numai ca
la Jung accentul este pus pe interesele constiente ale visa torului, n
spea pe preocupa rile sale intelectuale. Jung procedeaza cu visele
sale ca si cum si-ar fi asimilat n totalitate inconstientul - ceea ce este,
evident, imposibil.
Dupa experiena mea, motivele recurente nu trebuie interpretate
ntr-o serie cauzala . In exemplul citat la nota 31 visa torul viseaza n
repetate rnduri ca se afla pe litoral, n vacana , dar visele sale, ca si
cele ale lui Jung, nu se repeta identic. Interpretarea este nuanata n
funcie de situaia visa torului n momentul producerii visului. Cu alte
cuvinte, aceleasi motive onirice capa ta un alt sens n alte situaii de
viaa ca si cum ele ar deveni pa rile unui limbaj specific utilizat de
vis pentru a exprima orice.
Intr-unul din aceste vise, visa torul se viseaza la mare, n vacana ,
mpreuna cu familia sa (soia si pa rinii). Vacana este pe terminate si
ei hota ra sc sa mai dea o ultima raita pe malul ma rii. Ciudat lucru
nisipul este cenusiu spre negru, dar nu datorita polua rii. Visa torul
pa seste spre mare si si baga picioarele n apa .
In limbajul stra zii a-i ba ga picioarele este o expresie care denota dispreul faa de ceva. Marea i sugereaza visa torului mai multe
lucruri:
- Am scris un eseu scurt despre simbolismul apei si n special al
ma rii n vise, ne povesteste el. Am descoperit recent ca apa nu se

81

limiteaza la sensuri legate de descompunere, disociere, dizolvare,

ntr-un cuvnt de moarte. Apa este si cea care cura a , spala , purifica .
In fond, ne spa la m cu apa de la chiuveta . Purificarea poate fi desigur
si morala . Alte idei legate de apa trimit la anumite persoane care snt
na scute n zodii de apa .
- La mare, n vacan
a , cu familia Vara trecuta am fost ntradeva r la mare mpreuna cu familia. Am mers mpreuna pentru ca am
redescoperit brusc valorile familie, cu att mai mult cu ct mama mea
este n etate si mine-poimine se va stinge. Am va zut ce regrete te
apasa atunci cnd i moare cineva drag si descoperi peste noapte ca a
nsemnat ceva pentru tine (acest aspect mi aminteste precis de decesul socrului meu care era na scut ntr-adeva r ntr-o zodie de apa ).
- Vacan
a este pe terminate s i mai da m o raita Ultima zi de vacana este ct se poate de stresanta pentru mine. De obicei snt nera bda tor sa ma ntorc acasa , sa -mi reiau activitatea, iar momentele de
ra gaz mi se par prea lungi. Snt extrem de excitat si nera bdarea mi
provoaca dificulta i gastrice. Este clar ca raita pe care o mai da m mi
displace pentru ca ntrzie plecarea acasa .
- Nisipul cenus iu, negru S tiu intuitiv ca am va zut undeva asa
ceva. Nu este un nisip poluat de scurgeri de petrol sau de alge. Poate
un nisip vulcanic. Ceva natural care pare foarte interesant pe malul
ma rii.
Tonalitatea generala a visului pare pesimista , funebra . Ultimile
momente de bucurie pe aceasta lume vor face loc curnd neantului,
nimicului.
Aceasta scurta caracterizare i aminteste visa torului nostru - un
ba rbat cultivat, de circa 35 de ani - de Cartea schimba rilor , o lucrare antica chineza pe care a citit-o n tineree, atunci cnd l pasiona
civilizaia si cultura Chinei. Cartea este concomitent un manual de
nelepciune, de filozofie (confucianista ) si un oracol. Ea poate fi
folosita pentru a investiga viitorul si a stabili conduita care se impune
pentru a avea succes. Acolo exista un paragraf care vorbeste despre
asfinitul vieii, adica de moarte.
In faa morii iminente oamenii adopta 2 atitudini se spune: una
hedonista , la modul trage tare pe ultima suta , fa -i de cap, distreaza -te ct mai ai timp etc., si cealalta ascetica , caracterizata prin depresie si renunare lenta la bunurile acestei lumi .

82

Filozoful din Cartea schimba rilor nu mbra iseaza nici una din
aceste atitudini. Pentru el ambele snt gresite. Sfatul sa u este sa ne
perfeciona m continuu, sa ne cultiva m mai departe caracterul, firea,
ca si cum nimic nu s-ar ntmpla. Cel puin, se zice, aceasta ar trebui
sa fie atitudinea omului nobil.
Dar aceasta viziune este una pur confucianista . Confucianismul doctrina etica prin excelena promovata de Confucius - este extrem
de atent la om si la valorile umanismului, la omenie si dreptate.
Confucius pune n centru eticii sale omenia si corectitudinea ca elemente absolute ale cultiva rii caracterului omului nobil sau omului
mare. Un alt punct de vedere, cel al filozofiei taoiste, contrazice total
aceste viziuni. Esena taoismului poate fi concentrata n cuvintele:
adaptarea la condiiile specifice . In taoism nu exista nimic asema na tor cu confucianismul. Cultivarea omeniei si drepta ii ca valori
supreme ale convieuirii si afirma rii sociale nu are nici o relevana . In
taoism, omul nobil trebuie sa se adapteze continuu condiiilor si
mprejura rilor sale de viaa care snt determinate de miscarea mistica
a Cerului, de Tao al cerului.
Visul analizat aici trebui integrat ntr-adeva r n suma acestor idei
care constituie interesele culturale ale visa torului. El reia chiar o
tema recurenta - cea a vacanei la mare. Interpretarea visului ne va
dovedi nsa ca tema recurenta este asa cum am spus deja un limbaj
oniric, iar interesele intelectuale (filozofia chineza , Cartea schimba rilor etc.) snt si ele un suport pentru tendinele pe care visul le pune
n scena .
Am va zut ca elementul central al visului este momentul n care
visa torul si baga picioarele n mare. Am sugerat ce nseamna acest
gest ca expresie verbala si am la sat la urma asociaiile visa torului.
Gestul respectiv are pentru visa tor o singura interpretare: sa ma
obisnuiesc treptat cu apa . Aceasta explicaie ne ofera si interpretarea
visului.
Dupa cum se pare, visa torul a adoptat atitudinea taoista : adaptarea la condiii, n spea el ncearca sa se obisnuiasca cu apa rece a
ma rii, mai exact cu moartea sau cu ideea morii cuiva. Pe de alta
parte si baga picioarele n mare - adica , n puritate si cura enie sau
si mai precis n valorile de omenie si dreptate promovate de un
Confucius. (N.B. Ambele idei - puritatea si moartea - snt sugerate

83

IV. Analiza viselor

Am nceput acest studiu subliniind diferena dintre

un semn si un simbol. Semnul este ntotdeauna mai
puin dect conceptul pe care l reprezinta , n timp ce
simbolul trimite mereu la un coninut mai vast dect
sensul sa u imediat si evident. Pe de alta parte, simboconcomitent de simbolismul apei despre care am vorbit mai sus.)
Concluzia care se impune este urma toarea: visul nostru este legat de
moartea a ceva sau a cuiva si exprima totodata nclinaia visa torului
de a nu da curs omeniei confucianiste. El va accepta aceasta moarte,
ba chiar va da fru liber imensei bucurii provocate de ea. Fa cnd
astfel el nu este mai puin un om nobil deoarece a mbra isat filozofia
taoista .
Adeseori visul este o ncercare de mediere a conflictului etern
dintre constiina morala a individului si tendinele sale instinctuale.
Nu ne mira deci ca ga sim si n acest vis, dupa un efort de interpretare
pe care l-am scurtat n relatarea mea, o dorina de moarte care nu este
inhibata oniric deoarece si supraeul civilizat este satisfa cut.
Imbra isnd formal filozofia taoismului, visa torul este asigurat ca
ra mne un om nobil chit ca nutreste sentimente ostile, criminale.

84

lurile snt produse naturale si spontane. Nici un geniu,

niciodata , nu aluat o pana sau un stilou zicndu-si
acum voi inventa un simbol . Nimeni nu poate lua un
gnd mai mult sau mai puin raional, constituind concluzia logica a unui raionament sau creat deliberat,
pentru a-i da apoi o forma simbolica . Orict de neobisnuita ar fi expresia pe care i-o da m, o asemenea
idee va ra mne ntotdeauna un semn atasat la gndirea
constienta pe care o semnifica si nu un simbol care
sugereaza ceva care nu a fost nca cunoscut.
In vise, simbolurile se prezinta spontan, ca ci visul
este un eveniment si nu o invenie. Ele snt deci sursa
principala din care ne extragem cunoasterea simbolismului.
Dar trebuie sa subliniez ca simbolurile nu apar numai
n vise. Ele intervin n tot soiul de manifesta ri psihice.
Exista gnduri si sentimente simbolice, fapte si situaii
simbolice. Adeseori se pare ca chiar si obiectele inanimate coopereaza cu inconstientul n crearea formelor
simbolice. Exista numeroase ntmpla ri demne de crezut
cu pendule care se opresc n momentul morii proprietarului: cum ar fi cea a lui Frederic cel Mare de la SansSouci. Alte exemple foarte ra spndite snt oglinda care se
sparge sau tabloul care cade atunci cnd survine un deces.
Sau sfa rmarea inexplicabila a unor obiecte banale ntr-o
casa n care unul din locuitori trece printr-o criza afectiva . Chiar daca scepticul refuza sa creada n asemenea
povesti, ele reapar frecvent si aceasta este suficient pentru
a dovedi importana lor psihologica .1
1

Aceste fenomene atestate si n literatura parapsihologica snt

trecute de Jung la categoria sincronicita
ii. Personal am asistat la un

85

Exista , totodata , multe simboluri dintre cele mai

importante care nu snt individuale ci colective, att
din punct de vedere al naturii, ct si al originii lor.
Acestea snt mai degraba imagini religioase. Credinciosul le atribuie o origine divina si le considera un produs al unei revelaii. Scepticul afirma ca ele au fost
inventate. Ambii gresesc. Este adeva rata remarca
scepticului ca simbolurile si conceptele religioase au
fost de-a lungul secolelor obiectul unei elabora ri minuioase si constiente. De asemenea, este adeva rata si
convingerea credinciosului ca obrsia lor este att de
ndepa rtata n misterul trecutului nct par sa nu aiba o
origine umana . Dar ele snt de fapt reprezenta ri colective care emana din vise si din imaginaia creatoare profunda . Ca atare, ele snt manifesta ri involuntare,
spontane, care nu datoreaza nimic unei intenii deliberate.2
Acest fapt, dupa cum voi explica mai trziu, are o
influena directa si importanta asupra interpreta rii viselor. Este evident ca daca vom presupune ca un vis
este simbolic l vom interpreta altfel dect persoana
care presupune ca el si extrage fora eseniala de la
asemenea fenomen care provoaca ntotdeauna confuzie si groaza .
Aceste fenomene pot fi adeseori interpretate ntr-o maniera simbolica si snt legate de acumularea psihica , inconstienta , a unei persoane.
2
Acest punct este fundamental n psihologia lui Jung. Toate reprezenta rile religioase, miturile si misterele au existat mai nti n
visele oamenilor, n fantasmele lor sau n imaginaia activa . Noi nu
cunoastem nsa dect expresia lor elaborata cultural. Aceste vise si
fantasme snt spontane, provocate de arhetipurile inconstientului
colectiv prezent n toi oamenii.

86

gnduri si emoii cunoscute si travestite n vis. In acest

din urma caz nu prea ar mai avea sens sa interpreta m
visul deoarece nu am ga si n el dect ceea ce stim deja3.
Din acest motiv am spus mereu elevilor mei: Inva ai ct mai mult posibil cele referitoare la simbolism, apoi uitai totul atunci cnd interpretai un vis .
Acest sfat este de o asemenea importana practica asa
nct mi-am impus dintotdeauna sa -mi zic ca nu neleg
suficient visul altuia pentru a-l putea interpreta corect.
In fond, o fac pentru a controla talazul propriilor mele
asociaii si relaii, n asa fel nct sa nu le substitui incertitudinilor si ezita rilor pacientului4. Intruct este de cea
mai mare importana terapeutica pentru analist sa sesizeze corect mesajul particular al unui vis (adica contribuia adusa constientului de ca tre inconstient), este
esenial pentru el sa -i exploreze coninutul n ama nunt.
In epoca n care lucram cu Freud am avut un vis care
ilustreaza bine acest punct particular. Am visat ca eram
la mine , aparent la primul etaj ntr-un salon agreabil si
3

Voit sau nu, Jung continua sa ignore teoria freudiana despre inconstient si implicit despre coninuturile psihice refulate. Refulatul
nu este nicidecum o idee constienta ca reia i se retrage interesul si se
scufunda n inconstient. Exista idei care nu au pa truns niciodata n
mintea constienta pentru ca au fost mpiedicate sa o faca de instanele
morale (n spea supraeul). Aceste coninuturi revin ntr-o maniera
deghizata n centrul interesului constient fie sub forma simptomelor
nevrotice - obsesii, idei fixe, fobii, fantasme delirante etc. -, fie sub
forma viselor.
Deoarece acest coninuturi nu au fost niciodata prezente n minte
este necesar sa le aborda m prin analiza simptomelor si a viselor.
4
Exista o derogare de la aceasta regula atunci cnd psihanalistul
jungian practica metoda amplifica rii materialului oniric.

87

confortabil n stilul secolului al XVIII-lea. Am fost surprins ca nu mai va zusem pna atunci aceasta camera si
am nceput sa ma ntreb cu ce seama na parterul. Am
cobort si am descoperit ca oda ile erau mai ntunecate, cu
pereii acoperii de lambriuri de lemn, cu mobile masive
datnd din secolul al XVI-lea sau chiar dintr-o perioada
anterioara . Surprinderea si curiozitatea mea crescura .
Voiam sa va d ntreaga arhitectura a casei.
Am cobort n pivnia unde am ga sit o usa dnd spre o
scara care ducea la o camera ampla boltita . Ea era pavata
cu pietre mari, iar pereii pa reau foarte vechi. Am examinat mortarul si am descoperit ca era compus din fa rme
de ca ra mida . Evident pereii erau de origine romana . Curiozitatea mea nu nceta sa creasca . Intr-un col am va zut
un inel de fier fixat ntr-o dala . Am ridicat-o si am va zut
o alta scara , foarte strmta , care ducea la un soi de beci ce
sema na cu un mormnt preistoric si coninea cranii, ceva
oase si fragmente ceramice. In acel moment m-am trezit.
Daca atunci cnd a analizat acest vis Freud ar fi urmat
metoda mea care consta n explorarea asociaiilor referitoare la vis si la contextul sa u, el ar fi auzit o poveste pe
cinste. Dar ma tem ca ar fi minimalizat-o considernd-o o
simpla tentativa de a sca pa de o problema care era n realitate a sa.
Visul era de fapt un rezumat al vieii mele si mai ales
al evoluiei mele spirituale. Am crescut ntr-o casa veche
de 200 de ani, cu un mobilier de circa 300 de ani, iar
intelectual aventura mea spirituala fusese lectura lui Kant
si a lui Schopenhauer. Marele eveniment al zilei era opera
lui Charles Darwin. Cu puin nainte tra iam nca n universul medieval al pa rinilor mei n ochii ca rora lumea si
oamenii erau guvernai de omnipotena si providena di-

88

vina . Aceasta lume a devenit brusc arhaica si perimata .

Credina mea crestina si pierduse caracterul absolut prin
descoperirea religiilor orientale si a filozofiei grecesti. De
aceea parterul casei mele era att de ntunecos, de silenios si mai ales nelocuit 5.
Interesul pe care mi l-a inspirat istoria fusese trezit de
studiul anatomiei comparate si al paleontologiei n timp
ce eram asistent la Institutul de anatomie. Eram fascinat
de osemintele omului fosil - n particular de omul din
Neanderthal - n jurul ca ruia se discuta mult si de craniul
pitecantropului din Dubois, care era nca obiectul controverselor celor mai violente. De fapt, acestea erau asociaiile reale ale visului meu. Dar nu am ndra znit sa -i vorbesc lui Freud de cranii, de schelete sau de cadavre, ca ci
experiena ma nva ase ca aceste teme i erau dezagreabile. El nutrea ideea ca mi-as fi dorit moartea sa prematura . Ajunsese la aceasta concluzie n urma interesului pe
care l ara tasem pentru mumiile lui Bleikeller din Breme
pe care le-am vizitat mpreuna n 1909, cnd intenionam
sa ne mbarca m spre America.
Astfel se face ca am ezitat sa -mi exprim propriile mele
gnduri deoarece n urma unei experiene recente fusesem
frapat de pra pastia de netrecut care separa concepiile
mele de cele ale lui Freud. Ma temeam sa nu-i pierd prietenia daca i-as fi revelat lumea mea interioara care i s-ar
fi pa rut bizara dupa opinia mea 6. Nefiind absolut sigur
5

Totusi nu nelegem de ce parterul casei din visul lui Jung este

ntunecos si mai ales ce corelaie exista ntre parter si credina lui
crestina ?!
6
Jung se afla ntr-o perioada de criza de personalitate . In faa
patriarhului Freud personalitatea lui Jung pa lea. Sentimentul lui de
inferioritate, n special n domeniul profesional, ra zbate nencetat din

89

de psihologia mea, i-am spus aproape automat o minciuna privind asociaiile mele libere n scopul de a nu fi
nevoit sa ntreprind sarcina imposibila de a-l face sa neleaga constituia mea psihica foarte personala si total
diferita de a lui 7.
Trebuie sa -l rog pe cititor sa ma scuze ca m-am oprit
atta asupra ncurca turii n care m-am aflat atunci cnd am
avut de gnd sa -i vorbesc lui Freud despre visul meu. Dar
este un exemplu bun care ilustreaza dificulta ile de care
ne izbim n analiza efectiva a unui vis atunci cnd nu inem cont de diferenele care exista ntre personalitatea
analistului si cea a analizatului 8.
Mi-am dat curnd seama ca Freud ca uta n mine vreo
dorina de nema rturisit . S i aceasta m-a determinat sa -i
scrisorile adresate, n perioada de cooperare zeloasa , lui Freud. De
aici teama de a nu-si pierde ca la uza intelectuala si profesionala , cu
att mai mult cu ct Jung se plngea mai mereu de lipsa sa de experiena n domeniile studiate de Freud. Dar admiraia fa ra egal pe care
i-o ara ta lui Freud ascundea o ostilitate o forma certa . De aceea, dupa
cum vom vedea imediat, ba nuiala lui Freud privind inteniile agresive
ale lui Jung nu este deloc deplasata .
7
Nu stim ce nelege Jung prin diferena de constituie psihica !
Este probabil ca si aminteste aici despre ambiiile sale de a constitui
o psihologie ariana , o psihologie naional-socialista care sa se adreseze germanilor, o alternativa la psihologia "evreiasca " a lui Freud!
Jung a ncercat sa realizeze asa ceva n timpul ascensiunii nazismului
si a fa cut mult pentru a nlocui lexicul psihanalizei freudiene cu un
vocabular mai adecvat idealurilor naional-socialiste.
8
Nu este vorba aici de diferene de constituie psihica . Indiferent de formaia culturala si de interesele eului indivizilor dinamica
vieii lor inconstiente este identica . Intotdeauna si pretutindeni ga sim
refulare si, n spea , refularea instinctelor sexuale si agresive. Aici
Jung ncearca sa explice pe baze culturale, exterioare vieii inconstiente, conflictele sale cu Freud. O ncercare sortita esecului.

90

sugerez ca craniile pe care le visasem constituiau probabil o referina la unii membri din familia mea ca rora
le-am dorit moartea dintr-un motiv sau altul. Aceasta
supoziie a avut aprobarea sa, dar eu n-am fost satisfa cut
de aceasta soluie trucata .
In timp ce ca utam un ra spuns convenabil la ntreba rile
lui Freud am fost brusc tulburat de o intuiie privind rolul
pe care l joaca factorul subiectiv n comprehensiunea
psihologica . Aceasta intuiie a fost att de puternica nct
nu am mai avut dect ideea sa ies ct mai repede din
aceasta situaie ncurcata , ceea ce am fa cut prin intermediul facil al minciunii. Nu era deloc elegant si nici moral,
dar daca n-as fi facut-o as fi riscat un conflict definitiv cu
Freud, si nu ma simeam capabil de asa ceva din mai multe
motive.
Intuiia mea era nelegerea brusca si neasteptata ca visul meu ma avea pe mine nsumi, viaa mea si universul
meu ca sens, opunnd realitatea mea unei structuri teoretice axate pe o mentalitate stra ina mie9, din raiuni si scopuri care i erau proprii. Nu era visul lui Freud - era visul
meu si i-am neles imediat mesajul10.
9

Vezi si notele 7 si 8.
Problema opoziiei dintre realitatea mea culturala si realitatea
altuia ascunde la Jung ostilitatea pe care el o neaga . Este vorba de
aversiunea faa de Freud, faa de reputaia si talentul lui, aversiune
care se deplaseaza nsa pe planul conflictului superfluu de realita i
culturale.
Interpretarea osemintelor din visul lui Jung ca expresii ale dorinei sale de a-si suprima pa rintele spiritual nu este deplasat. Jung
nsusi asociaza vizavi de aceste imagini interesul sa u pentru anatomia
comparata (o noua aluzie de difereniere de natura culturala ) si, n
special, pentru paleontologie. Acest interes tra deaza de fapt ceea ce
Freud cauta n visul lui Jung, conform urma toarelor asociaii: Eram
10

91

Acest conflict ilustreaza un punct esenial al analizei

viselor. Ea este mai puin o tehnica pe care o putem nva a si aplica urmnd reguli, ct mai ales un schimb dialectic ntre doua personalita i. Daca trata m aceasta analiza ca pe o tehnica mecanica , personalitatea psihica a visa torului n individualitatea sa nu mai are posibilitatea de
a se manifesta, iar problema terapeutica este redusa la
aceasta simpla ntrebare: care va domina si care va fi dominat, dintre analist si visa tor? Am renunat sa practic
hipnoza din acest motiv precis: nu voiam sa -i impun altuia voina mea.11 Doream ca procesul de vindecare sa
fascinat de osemintele omului fosil - declara Jung - n particular de
omul din Neanderthal, n jurul ca ruia se discuta mult si de craniul
pitecantropului care era nca obiectul controverselor celor mai
violente . Sublinierile mele din declaraia lui Jung scot n evidena
adeva ratul obiect al interesului sa u care era tot om, ntr-un fel stra mosul sau pa rintele sa u, ale ca rui teze na steau vii dispute si controverse la acea vreme - e vorba evident de Sigmund Freud.
Visul a operat o deplasare de la Freud la omul preistoric. Jung nu
sesizeaza acest lucru si se revolta mpotriva evidenei, mpotriva
interpreta rii lui Freud. In acelasi context nu trebuie neglijat faptul ca
interesul lui Jung pentru osemintele omului fosil tra deaza , pe de o
parte, faptul ca Jung se ocupa de soarta operei lui Freud, pe de alta
parte, ca el i doreste moartea lui Freud - sugerata de ra ma siele omenesti.
Este surprinza tor faptul ca desi evoluia ulterioara dramatica a
relaiilor profesionale si amicale dintre Freud si Jung a confirmat-o,
Jung ra mne nca tributar psihologiei sale si nu realizeaza sau nu
admite nclinaiile sale oedipiene care, fa ra ndoiala , au stat la baza
visului sa u .
11
Freud susinea ca terapia prin hipnoza nu are rezultate satisfa ca toare pe termen lung. De asemenea, ea nu este aplicabila orica rui
pacient deoarece nu toi oamenii pot fi hipnotizai. In al treilea rnd,
lucrul cu sugestia hipnotica mascheaza fenomenul transferului.

92

vina de la pacient si nu din sugestia aplicata de mine, al

ca rei efect ar fi fost pasager. Scopul meu era de a proteja
si de a menine intacte demnitatea si libertatea pacientului
meu, asa nct sa -si poata modela viaa dupa propria sa
dorina .
Din aceasta disputa cu Freud am realizat pentru prima
oara ca nainte de a construi teorii generale cu privire la
om si la psihicul sa u, ar trebui mai nti sa cunoastem mai
bine fiinele umane reale cu care avem de-a face.
Individul este singura realitate. Cu ct ne depa rta m mai
mult de ea, cu att mai mult i substituim idei abstracte
despre Homo Sapiens, si cu att mai mult risca m sa ne
nsela m. In acest secol de bulversa ri sociale si de schimba ri rapide este de dorit sa stim mult mai mult despre
fiinele umane luate individual, ca ci mult depinde de calita ile mentale si morale ale fieca reia dintre ele. S i totusi,
daca vrem sa vedem lucrurile n justa lor perspectiva ,
trebuie sa nelegem la fel de bine trecutul omului ca si
prezentul sa u. De aceea comprehensiunea miturilor si
simbolurilor este eseniala .

93

V. Arhetipul n simbolismul viselor

Am sugerat deja ca visele dein o funcie compensatoare. Aceasta ipoteza implica faptul ca visul este un fenomen psihic normal, prin care reaciile inconstiente sau
impulsiile spontane snt transmise la mintea constienta .
Multe vise pot fi interpretate cu ajutorul visa torului, care
furnizeaza concomitent asociaiile si contextul imaginilor
onirice, cu ajutorul ca rora i putem explora toate aspectele.
Aceasta metoda convine tuturor cazurilor obisnuite,
cele n care o ruda , un prieten, un bolnav va povesteste
un vis n decursul unei conversaii. Dar cnd este vorba
de vise obsedante sau puternic nca rcate afectiv, asociaiile personale pe care le propune visa torul nu snt
suficiente pentru o interpretare satisfa ca toare. In aceste
cazuri trebuie sa lua m n considerare faptul (pe care
Freud l-a observat si l-a comentat primul) ca ga sim n
vis elemente care nu snt individuale si nu pot fi extrase din experiena personala a visa torului. Aceste ele-

94

mente, despre care am vorbit deja, snt ceea ce numeste Freud reziduuri arhaice , adica expresii psihice
pe care nu le poate explica nici un incident al vieii
individului, care par sa fie nna scut, originale si constituie o mostenire a spiritului uman 1.
Dupa cum corpul omului este o mpletire complexa
de organe sau fiecare organ n parte este rezultatul unei
lungi evoluii istorice, tot astfel trebuie sa ne astepta m
sa ga sim n minte o organizare analoaga . Asa cum nici
corpul, nici mintea n-ar putea fi un produs fa ra istorie.
S i prin istorie nu vreau sa vorbesc de cea pe care o
construieste mintea, cu ajutorul limbajului si a altor
tradiii culturale, atunci cnd se refera constient la trecut. Ma refer la dezvoltarea biologica , preistorica si
inconstienta a minii, la omul arhaic al ca rui psihic era
aproape de cel animal.
Acest psihic incredibil de vechi este fundamentul
minii noastre, dupa cum structura corpului nostru se
fondeaza pe tipul cel mai general de structura a mamiferelor. Ochiul exersat al anatomistului sau biologului ga seste multe urme ale acestui tip iniial n corpul nostru. S i
cerceta torul care are experiena explora rii minii umane
poate vedea analogii care exista ntre imaginile mentalita ii primitive - reprezenta rile colective - si temele
mitologice.
Dupa cum biologul are nevoie de anatomia comparata,
psihologul nu se poate lipsi de o anatomie comparata a
1

Freud vorbeste explicit de aceste componente psihice ereditare

atunci cnd observa ca intensitatea unor afeciuni nevrotice nu poate
fi pusa numai pe seama importanei incidentului traumatic tra it de
pacient.

95

psihicului. Astfel spus, n practica este necesar ca psihologul sa aiba o experiena suficienta a viselor si a celorlalte
expresii ale activitaii inconstiente, dar sa si cunoasca mitologia n sensul sau cel mai larg. Daca el nu este echipat astfel, nimeni nu poate identifica analogiile importante. Nu este
posibil, de pilda, sa evideniezi analogia dintre un caz de
nevroza compulsiva si clasica posedare demonica daca nu ai
o cunoastere exacta att a uneia, ct si a celeilalte.
Punctul meu de vedere privitor la reziduurile arhaice , pe care le-am numit arhetipuri sau imagini primordiale , a fost atacat constant de oameni care nu poseda o cunoastere suficienta a psihologiei viselor si a mitologiei. Se crede adeseori ca termenul arhetip desemneaza imagini sau motive mitologice definite. Dar acestea
din urma nu snt nimic altceva dect reprezenta ri constiente: ar fi absurd sa presupunem ca reprezenta ri att de
variate ar putea fi transmise ca mostenire.
Arhetipul rezida n tendina de a ne reprezenta asemenea motive, reprezentare care poate varia considerabil n
detalii, fa ra a-si pierde schema fundamentala . Exista , de
pilda , multe reprezenta ri al motivului frailor dusmani,
dar motivul nsusi ra mne acelasi. Criticii mei au presupus gresit ca as vrea sa vorbesc de reprezenta ri mostenite si n consecina au respins ideea arhetipurilor ca
fiind complet falsa . Ei nu au inut cont de faptul ca daca
arhetipurile ar fi fost reprezenta ri originale ale constiinei
noastre (sau mostenite de ea), ar trebui sa fim n ma sura
sa le nelegem, n loc sa fim nedumerii si derutai atunci
cnd le aborda m.
Arhetipul este n realitate o tendina instinctiva la fel
de precisa ca si impulsul care mpinge pasa rea sa -si construiasca cuibul sau determina furnicile sa se organizeze

96

n colonii. Trebuie sa precizez raporturile dintre arhetipuri si instincte. Ceea ce noi numim instinct este o
pulsiune fiziologica perceputa de simuri. Dar aceste instincte se manifesta si prin fantasme iar, adeseori, ele si
reveleaza prezena numai prin imagini simbolice. Aceste
manifesta ri snt cele pe care le-am numit arhetipuri. Originea lor nu este cunoscuta . Ele reapar n orice epoca si
pretutindeni n lume, chiar si acolo unde nu este posibil
sa explici prezena lor prin transmiteri din generaie n
generaie, nici prin fecunda ri ncrucisate rezultnd din
migraii2.
Imi amintesc de muli oameni care au venit sa ma consulte pentru ca erau derutai de visele lor sau de cele ale
copiilor lor. Ei nu nelegeau nimic din ele, deoarece visele lor conineau imagini a ca ror origine nu o puteau ga si
n amintirile lor sau pe care erau siguri ca nu le-au
transmis copiilor lor. S i totusi, unele din aceste persoane
erau extrem de cultivate. Printre ele existau chiar si psihiatri.
Imi amintesc n mod special de un caz al unui profesor
care a avut brusc o viziune si se credea nebun. Am luat din
2

Dezvoltarea teoriei arhetipurilor sau a inconstientului colectiv

este una din contribuiile jungiene cele mai importante la studiul
psihicului abisal. Jung nu se ma rgineste la analiza incons tientului
personal, adica a refulatului n accepia freudiana . El afirma ,
bazndu-se pe materiale clinice adunate de-a lungul timpului, ca
indivizii cei mai obisnuii, fa ra pretenii culturale, deruleaza n vise,
fantasme, reverii, imaginaie activa etc. motive arhetipale, familiare
simbolismului religios, legendelor si miturilor popoarelor. Intrebai
asupra sensurilor acestor motive, ei dau din umeri, incapabili sa ofere
explicaiile lamuritoare. Jung conchide ca aceste viziuni se nasc spontan,
fara contribuia deliberata a subiectului si provin din inconstientul colectiv.

97

raft o carte veche de patru sute de ani si i-am aratat o gravura

antica reprezentnd exact viziunea sa: N-avei dreptate sa va
credei nebun, i-am zis. Viziunea dvs. era cunoscuta cu patru
sute de ani n urma. La care el se aseza pe un scaun, socat,
dar revenit la normal.
Un caz foarte important mi-a fost oferit de un om care
era el nsusi psihiatru. Intr-o zi, el mi-a adus un carneel
manuscris pe care i-l da duse cadou de Cra ciun fiica sa de
zece ani. Carneelul coninea o serie de vise pe care ea le
visase la vrsta de opt ani. Era seria de vise cea mai stranie pe care am va zut-o vreodata , si am neles pe deplin
de ce tata l fusese mai mult dect mirat citindu-le. In ciuda
alurii lor infantile, visele aveau ceva de supranatural si
conineau imagini a ca ror origine era total incomprehensibila tata lui. Iata motivele principale care figurau acolo:
1. Fiara raufacatoare, un monstru n forma de sarpe cu
multe coarne, care ucide si devoreaza toate celelalte animale.
Dar Dumnezeu survine din patru coluri, fiind de fapt patru
zei, si face sa renasca la viaa animalele moarte.
2. O urcare la cer, unde se ine o serbare cu dansuri
pagne. S i o coborre n infern, unde ngerii fac fapte bune.
3. O haita de animale mici o ngrozesc pe fetia - animalele
se maresc ntr-o maniera nspaimntatoare si unul dintre ele
sfrseste prin a o devora.
4. Un soricel este invadat de viermi, de serpi, de pesti si
fiine umane, si astfel soricelul devine uman. Acest vis reprezinta cele patru etape ale originii umanitaii.
5. O picatura de apa apare ca un microscop. Fetia vede
picatura plina de ramuri de copac. Aceasta reprezinta originea lumii.
6. Un copil rau are n mna un bulgare de pamnt din care
arunca fragmente n toi trecatorii. Astfel toi trecatorii devin

98

rai.
7. O femeie beata cade n apa si iese apoi dezmeticita si
ameliorata.
8. Scena este n America, unde muli oameni se
zvrcolesc ntr-un furnicar, atacai de furnici. Fetia, ntr-un
moment de panica, cade ntr-un ru.
9. Un desert pe luna, n care fetia se scufunda att de
adnc nct ajunge n infern.
10. Fetia vede o bula luminoasa: o stinge. Se degaja vapori. Apare un om care o ucide.
11. Fetia viseaza ca este grav bolnava. Brusc, din pielea
ei ies pasari si o acopera complet.
12. Roiuri de muste ntuneca soarele, luna si toate stelele,
mai puin una. Aceasta stea cade pe fetia.
In textul original, german, fiecare vis ncepe cu fraza
rituala : A fost odata ca niciodata . Prin aceste cuvinte
fetia lasa sa se neleaga ca ea considera fiecare din vise
ca un soi de basm, pe care ar vrea sa -l povesteasca tata lui
ca un cadou de Cra ciun. Tata l a ncercat sa explice visele
prin contextul lor. Dar nu a izbutit, ca ci nu pa rea sa conina nici o asociaie personala .
Posibilitatea ca aceste vise sa fie produsul unei elabora ri constiente nu poate fi exclusa , desigur, dect de cineva care a cunoscut-o suficient pe copila pentru a fi sigur
de sinceritatea ei. (Chiar daca erau imaginate, fa ra ndoiala ca n-ar fi constituit mai puin o provocare la adresa
nelegerii noastre.) In cazul prezent, tata l era convins de
autenticitatea viselor, asa nct nici eu nu ma puteam ndoi de acest lucru. Am cunoscut-o eu nsumi pe copila ,
dar naintea epocii n care i-a oferit tata lui aceste vise.
Astfel ca nu am putut sa o ntreb n privina lor. Ea tra ia
n stra ina tate si a murit de o boala infecioasa , la un an

99

dupa acest Cra ciun.

Visele ei au un caracter special care iese n evidena .
Ideile lor dominante au o natura filozofica marcata . Primul vis, de pilda , vorbeste de un monstru care le ucide pe
celelalte animale. Dar Dumnezeu face sa renasca totul
printr-o Apokatastasis divina sau restaurare finala . In
lumea occidentala , aceasta idee este cunoscuta graie tradiiei crestine. Ea este menionata n Faptele Apostolilor
III, 21: acel Christos pe care trebuie sa -l pa streze cerul
pna la timpurile restauraiei universale . Pa rinii Bisericii, greci - dintre care Origene, de pilda - au insistat asupra ideii ca la sfrsitul timpurilor Mntuitorul va restaura
toate lucrurile n perfeciunea sta rii lor originare. Dar
dupa apostolul Matei (XVII, 11) exista deja o foarte veche tradiie evreiasca care afirma ca mai nti trebuie sa
vina Ilie pentru a restaura toate lucrurile. Rega sim aceeasi
idee n prima Epistola ca tre Corinthieni (XV, 22) Ca ci
dupa cum mor toi n Adam, tot asa vor retra i n
Christos .
Am putea presupune ca copila a extras aceasta gndire
din educaia sa religioasa . Dar ea avea o cultura religioasa
foarte limitata .3 Oficial, pa rinii sa i erau protestani, dar
de fapt nu cunosteau Biblia dect din auzite. Este cu neputina ca o imagine att de subtila ca cea a
Apokatastasiei sa -i fi fost explicata micuei.4 Cu sigu3

Ceea ce nu o mpiedica sa viseze despre infern (cf. viziunea nr.

2). Infernul este un concept religios transmis pe cale culturala - este
exclus ca el sa poata fi visat n mod spontan.
4
Jung neglijeaza faptul ca conceptul Apokatastasiei nu a fost visat de fetia ca atare. Jung este cel care numeste astfel fragmentul de
vis. Avem aici o mostra de amplificare n sensul metodei folosite de
Jung. Dar aceasta amplificare, apelnd la cunostinele analistului,

100

rana ca tata l sa u nu auzise niciodata vorbindu-se de acest

mit.
Noua din cele douasprezece vise conin tema distrugerii
si a restaurarii4. S i nici unul nu arata urmele unei educaii
sau a unei influene specific crestine. Dimpotriva, ele au un
raport mult mai strns cu miturile primitive5. Acest raport
poate conduce la false dificulta i de genul: cum a putut visa torul sa
stie n prealabil despre conceptul cutare, de vreme ce nu a avut o
educaie n acest sens? Visa torul nu a stiut si nu stie nimic despre
conceptul respectiv - analistul este cel care stie si crede ca rega seste
ntr-un vis acest concept.
4
Tema distrugerii si a restaurarii prezenta n majoritatea viselor citate,
este amplificata n chip nepermis de Jung. In fond, aceasta tema evoca
jocul alternanei pulsiunii agresive care, atunci cnd si-a atins scopul, n
vis, se transforma n inversul ei. Jung pare sa neglijeze faptul ca travaliul
visului organizeaza impresiile preconstiente ale visatorului n funcie de
pulsiunea care se cere descarcata (n spea, agresivitatea). Coninutul
imagistic al visului este mai puin important; la urma urmei - el cuprinde
imagini familiare universului copilariei, oferite din abundena de basme.
Faptul ca fetia este ea nsasi obiectul agresivitaii, ca n fragmentele 3, 10,
11 se explica simplu daca trecem n revista destinul probabil al pulsiunilor.
O pulsiune poate fi transformata n inversul ei, asa cum am vazut mai sus
atunci cnd am vorbit de restaurare, sau ntoarsa mpotriva subiectului, asa
cum este cazul aici.
Visele fetiei angajeaza o agresivitate psihica clivata care i apare astfel, cu totul straina, ca o proprietate a obiectelor exterioare. (De altfel,
este curios ca desi Jung nsusi observa mai sus ca pulsiunile - instinctele se manifesta de asemenea prin fantasme sau prin imagini simbolice, el
neglijeaza acest aspect atunci cnd analizeaza visele fetiei).
Faptul ca ntlnim referiri biblice la tema distrugere si restaurare nu
are nimic surprinzator: n fond, agresivitatea este o componenta universala a speciei umane. Ca aceasta agresivitate capata la Parinii bisericii o
expresie religioasa este un fapt secundar .
5
Ceea ce dovedeste odata n plus ca agresivitatea este o constanta
umana. Sau ca, mai precis, refularea agresivitaii - cu toate consecinele ei
- este una din condiiile civilizaiei umane.

101

este confirmat n al doilea motiv - mitul cosmologic

(creaia lumii si a omului) - care figureaza n al patrulea si al
cincilea vis.
Aceeasi legatura ntre moarte si nviere - Adam si Christos
(moartea si nvierea) - figureaza n Epistola ca tre Corinthieni
(I, XV, 22) pe care am citat-o deja. Trebuie observat aici ca
ideea unui Christos mntuitor este reluarea unei idei precrestine, raspndita pretutindeni, cea a eroului si a salvatorului care
a fost devorat de un monstru si reapare miraculos dupa ce a
triumfat asupra lui. Unde si cnd a luat nastere aceasta tema
este un mister. Nu stim nici macar cum sa ne conducem investigaiile. Singura certitudine aparenta este ca acest motiv a
fost transmis ca mostenire din vechime de la o generaie la
alta. Astfel am putea presupune fara sa gresim ca originea sa
se afla ntr-o epoca n care omul nu era constient de faptul ca
are un mit al eroului, deoarece nu reflecta nca asupra a ceea
ce zicea. Personajul eroului este un arhetip care provine din
timpuri imemoriale6.
Producerea arhetipurilor de catre copii este si mai importanta pentru ca putem avea certitudinea ca copilul nu a
avut acces direct la tradiia n cauza. In cazul prezent, familia
micuei nu avea dect o cunoastere superficiala asupra tradiiei crestine. Temele crestine, fireste, puteau fi reprezentate
de idei ca Dumnezeu, ngerii, cerul, infernul si raul. Dar
maniera n care le utilizeaza copila indica o origine total
necrestina.7
Sa luam primul vis, cel cu Dumnezeu compus din patru
zei, venind din patru coluri. Coluri a ce? Visul nu face
6

Jung afirma cu alte cuvinte ca viziunile fetiei au n spate o istorie precrestina care se pierde n negura civilizaiei.
7
Vezi si nota 3.

102

aluzie la nici o camera, care de altfel nu s-ar potrivi cu ceea

ce pare a fi un eveniment cosmic n care Fiina Universala
intervine ea nsasi. Aceasta cuaternitate, importana data
cifrei patru, este prin ea nsasi o idee stranie, care joaca totodata un rol important n multe religii si filozofii. Crestinismul i-a substituit noiunea de Trinitate, pe care fetia banuiesc ca o cunostea deja. Dar cine ar fi putut sa auda
vorbindu-se de cuaternitate divina ntr-o familie aparinnd
clasei mijlocii de azi? Cuaternitatea era o idee suficient de
raspndita printre oamenii care studiau filozofia ermetica n
Evul Mediu, dar ea s-a pierdut catre nceputul secolului al
XVIII-lea si s-a uitat cu desavrsire de cel puin doua sute de
ani. Oare unde a gasit-o copila? In viziunea lui Ezechiel?
Dar nici o nvaatura crestina nu-l identifica pe Dumnezeu
cu serafimii8.
Ne-am putea pune aceeasi ntrebare n privina sarpelui
cu coarne. In Biblie, ntr-adevar, gasim multe animale cu
coarne - n Apocalipsa, de pilda. Dar toate par sa fie patrupede, desi domnul lor este dragonul al carui nume grec
(drakon) semnifica de asemenea sarpe. S arpele cu coarne
apare n alchimia latina a secolului al XVI-lea, unde se vor8

Problematica cuaternita ii este inadecvata aici. In fond,

cuaternitatea , cele patru coluri din fragmentul 1, poate fi pur si
simplu o indicaie spaiala care ar traduce expresia de pretutindeni .
Ideea acestei totalita i spaiale evocata prin cuaternitatea poate caracteriza o civilizaie urbana . In mediul rural totalitatea spaiala
trebuie sa aiba o reprezentare sferica (vezi bula din fragmentul 10).
Pe de alta parte, sa nu neglijam faptul ca integrarea psihica a pulsiunii
agresive presupune, att la copil ct si la adult, angajarea unei funcii/pulsiuni specifice care are un caracter totalizant - totalitatea
poate fi exprimata si ea, simbolic, sub forma spaiala . Totodata , faptul ca funcia totalizanta a psihicului exista ca pulsiune implica posibilitatea de a fi reprezentata simbolic n vise.

103

beste despre quadricornutus serpens, simbol al lui Mercur,

opus Trinitaii crestine. Dar aceasta referina este puin accesibila. Dupa cte stiu eu, ea nu figureaza la nici un autor. S i
aceasta fetia nu avea nici un mijloc de a o cunoaste9.
In al doilea vis apare un motiv care este indiscutabil
necrestin si conin o ra sturnare a valorilor stabilite; de
pilda , dansurile pa gne executate de oameni n paradis si
faptele bune fa cute de ngeri n infern. Oare, unde a ga sit
copila o noiune att de revoluionara , demna de geniul lui
Nietzsche?10.
Aceste ntreba ri aduc o alta: care este importana compensatoare a acestor vise ca rora micua le-a atribuit o
asemenea valoare nct le-a da ruit tata lui ca dar de Cra ciun? Daca aceste vise ar fi fost visate de un vraci dintr-un
trib primitiv, am fi putut pe buna dreptate sa presupunem
ca ele reprezinta variaii pe temele filozofice ale morii,
nvierii sau restauraiei finale, ale originii lumii, creaiei
omului si relativita ii valorilor. Dar daca le-am ntruchipa
la un nivel personal, am putea fi tentai sa renuna m la
interpretarea lor datorita dificulta ilor pe care le ridica .
Aceste vise conin indiscutabil imagini colective,
analoage ntr-o oarecare ma sura doctrinelor predate tinerilor n triburile primitive, n momentul iniierii lor. In
acest moment li se spune ce a fa cut Dumnezeu, zeii sau
animalele fondatoare, cum s-a creat lumea, omul, cum
vor sfrsi si care este sensul morii lor. Exista , oare, cir9

De fapt, nu este deloc nevoie ca visa toare sa fi cunoscut imaginea sarpelui dintr-o sursa exterioara . Imaginea n sine este o condensare onirica ce aduce laolalta caractere animale opuse - cornuteletrtoarele - care evoca si ele, simbolic, pulsiuni antagonice. S i aici
ga sim la lucru func
ia sau pulsiunea totalizanta .
10
Vezi nota 9.

104

cumstane n care oferim si noi, n civilizaia crestina ,

nva a turi similare? Da, la vremea adolescenei. Dar muli
nu se mai gndesc la aceste lucruri dect la ba trnee sau
n pragul morii.
Ori micua se ga sea concomitent n aceste doua situaii: ea se apropia pubertate si concomitent de finalul vieii11. Aproape nimic din simbolismul viselor sale nu
anuna debutul unei viei normale de adult, ci exista ,
dimpotriva , multiple aluzii la distrugere si restauraie.
Cnd am citit aceste vise pentru prima oara am avut ntradeva r sentimentul tulbura tor ca ele sugereaza un dezastru iminent12. Motivul era natura particulara a compensaiei pe care o deducem din simbolismul lor. Compensaia
era contrara a tot ceea ce ne-am fi asteptat sa ga sim n
constiina unei fetie la aceasta vrsta 13.
Aceste vise ne reveleaza un aspect nou si oarecum
terifiant al vieii si al morii. Ne-am fi asteptat sa ga sim imagini de acest gen la o persoana n vrsta care
priveste napoi, si nu la un copil care, normal, priveste
nainte. Atmosfera lor aminteste de vechiul dicton latin
dupa care viaa nu este dect un vis de scurta durata , si
11

Jung vrea sa afirme aici ca cele doua momente existeniale cruciale - pubertatea si moartea -, ele nsele arhetipale, determina
imageria arhetipala prezenta n visele fetiei .
12
Poate ca n aceasta constatare, ca visele sugereaza un dezastru
iminent , ga sim si ra spunsul la ntrebarea lui Jung privind caracterul
compensator al viselor fetiei. Oricum ea nu s-a ndoit de faptul ca
snt preioase de vreme ce i le-a fa cut cadou de Cra ciun tata lui ei.
13
Afirmaii care trebuie sa ne surprinda pentru ca nu stim de ce
nu am putea sa ne astepta m la prezena tendinelor agresive la o fetia
de 8 ani ? Conduita agresiva este general umana - ea nu ine de vrsta
si nici de sex.

105

nicidecum veselia si exuberana primei tinerei. Viaa

acestei copile seama na cu lega mntul sacrificiului prima verii14 de care vorbeste poetul. Experiena ne arata
ca apropierea neba nuita a morii arunca o umbra profetica asupra vieii si viselor victimei. Chiar si altarul
bisericilor crestine reprezinta pe de o parte mormntul,
pe de alta nvierea, deci transformarea morii n viaa
eterna .15
Iata ideile pe care visul le sugereaza copilei.16 Aceste
vise erau o prega tire pentru moarte, exprimata prin scurte
istorioare, analoage basmelor care fac parte din iniierea
primitivului sau koanurilor din buddhismul Zen17. Acest
mesaj nu seama na cu doctrina crestina , ci mai degraba cu
mentalitatea primitiva 18. El pare sa fi luat nastere n afara
tradiiei culturale istorice, la izvoarele de mult timp uitate
14

Ver sacrum vovensum. (N. A.)

In crestinism nvierea nu este transformarea morii n viaa , ci
biruirea morii. Nu avem de-a face cu un ciclu moarte-viaa , ci cu
reinstaurarea Vieii vesnice, care a fost condiia paradisiaca a cuplului adamic nainte de ca dere.
16
Compensaia onirica pe care o cauta Jung n aceste vise ar putea consta tocmai n ideea consolatoare ca toate fiinele si lucrurile
mor, dar ca moartea nu este o neantizare definitiva . Moartea este
urmata de viaa .
17
Koan-ul nu are nimic de-a face cu iniierea n misterele morii, n
sensul comentat aici de Jung. Un koan este o formulare succinta a unui
adevar evident care socheaza tocmai prin simplitatea si evidena sa. El are
menirea de a zdruncina mentalitatea discipolului de Zen, o mentalitate
format la scoala unei logici formale.
18
In ma sura n care doctrina crestina poate fi asema nata cu o
elaborare secundara , n sensul acordat acestui termen n interpretarea viselor, gndirea visului, visul propriu-zis (la fetia noastra ) are un
caracter primitiv. Pentru ca ne apropie mult mai direct de sursele
pulsionale agresive prezente n aceste materiale.
15

106

ale psihicului care, ncepnd cu epoca istorica , au alimentat speculaia filozofica si religioasa asupra vieii si
morii.
Este ca si cum evenimente nca viitoare si-ar proiecta
deja umbra asupra copilei trezind gnduri, n mod normal
adormite, care acompaniaza sau descriu apropierea unei
ntmpla ri fatale. Desi forma particulara n care se exprimau ele este mai mult sau mai puin personala , schema
lor generala este colectiva . Le ga sim pretutindeni, n toate
timpurile si variaza ca si instinctele, care snt modificate
considerabil de la o specie la alta desi servesc acelorasi
scopuri generale.
Nu credem ca fiecare animal care vine pe lume si creeaza propriile instincte ca o achiziie personala si cu att
mai puin ca fiinele umane inventeaza la nastere comportamentul care le caracterizeaza ca specie. Ca si instinctele, schemele colective de gndire la om snt nna scute si mostenite. Dar ele funcioneaza , atunci cnd au
ocazia, ntr-o maniera mai mult sau mai puin asema na toare la toi oamenii. Fenomenele afective din care decurg tipurile de gndire snt vizibil asema na toare la toata
lumea. Le putem identifica si la animale, chiar si la cele
care provin din specii diferite. Daca acest caracter nna scut al arhetipului surprinde, ce sa spunem atunci de insecte si de complexitatea funciilor lor simbolice? Ca ci,
la urma urmei, majoritatea dintre ele nu-si cunosc pa rinii
si nu au primit nici un fel de nva a tura . Oare, de ce ar
trebui, n schimb, sa presupunem ca omul ar fi singura
fiina vie lipsita de instincte specifice sau ca psihicul sa u
nu mai conine nici o urma a evoluiei sale?19
19

Poate pentru faptul ca omul nu este un animal specializat, asa

107

Fireste ca daca identifica m psihicul cu mintea constienta am putea usor concepe ideea eronata ca omul se
naste pe lume cu un psihic vid si ca mai trziu psihicul
sa u nu conine nimic mai mult dect ceea ce a nva at prin
experiena individuala . Dar psihicul este mai mult dect
mintea constienta . Constientul animalelor este limitat si
totusi multe din reaciile si impulsurile lor denota existena unui psihic. Iar primitivii fac o gra mada de lucruri a
ca ror semnificaie le este necunoscuta 20.
Vei constata acelasi fenomen daca i ntrebai pe oamenii civilizai sensul real al pomului de Cra ciun sau al
oului de Pasti. De fapt, si ei fac o gra mada de lucruri fa ra
sa stie de ce. Inclin sa cred ca , n general, nti aciona m
si mult mai trziu ne preocupa m sa stim de ce am fa cut
cutare lucru21. Practicantul se ga seste mereu n faa unor
pacieni altminteri inteligeni care se comporta ntr-o maniera stranie si complet imprevizibila , pe care nu o pot
explica.
La prima vedere, asemenea reacii si mpulsuri par sa
aparina unei naturi intime, personale, si nceta m sa ne
nct anumite componente nna scute ale bagajului sa u biologic si-au
diminuat fora pulsionala , atunci cnd nu au mai fost utile adapta rii.
Poate ca limbajul articulat - transmiterea informaiilor culturale prin
cuvinte - a fa cut inutila transmiterea ereditara a nsusirilor speciei pe
calea viziunii interioare a arhetipului.
20
Ceea ce nu dovedeste neapa rat ca am avea de-a face cu manifesta ri ale psihicului colectiv. Primitivii nu fac dect sa repete ordonanele tradiiei, chiar daca nu li se la mureste sensul lor. A face ceva
mecanic nu nseamna neapa rat ca acel ceva provine din sferele psihicului colectiv.
21
In cazul riturilor religioase nu ne mai preocupa sa stim care
este semnificaia lor pentru ca sntem ncreza tori n eficacitatea lor
magica .

108

mai ocupa m de ele ca ci le considera m particulare. De

fapt, ele se fondeaza pe un sistem instinctual preformat si
mereu activ care caracterizeaza omul. Unele forme de
gndire, unele gesturi universal comprehensibile si
multe atitudini urmeaza o schema stabilita cu mult
nainte ca omul sa atinga stadiul refleciei. Este chiar
de crezut ca originile ndepa rtate a acestei faculta i
reflexive, proprie omului, sa -si fi avut obrsia n consecinele penibile ale ciocnirilor afective violente.
Sa lua m, daca vrei, n scopul ilustra rii acestei teorii, cazul omului primitiv care, ntr-un moment de
mnie sau de decepie - pentru ca nu a prins nici un
peste - si stranguleaza fiul mult iubit, apoi este cuprins de un imens regret privind cadavrul micuului pe
care l ine n brae. Un astfel de om ar putea sa -si
aminteasca de acest moment toata viaa.22
Nu putem sti daca o experiena de acest gen nu a
fost cumva cauza iniiala a dezvolta rii constientului la
om. Dar nu ncape ndoiala ca un soc analog de natura
afectiva este adeseori necesar pentru a trezi oamenii si
a-i determina sa ia aminte la ceea ce fac. Este si cazul
celebru al aristocratului spaniol din secolul al XIII-lea,
Raimond Lullus, care, dupa o curte ndelungata a reusit sa obina o ntlnire secreta cu doamna pe care o
ndra gea. Ea si descheie ta cuta rochia si i ara ta snul
mncat de cancer. S ocul schimba viaa lui Lullus. El
22

Aluzie la teoriile lui Freud privind complexul lui Oedip. Diferena este ca n acest exemplu tata l este criminalul si fiul victima.
Este puin probabil ca dintr-un incident izolat ca acesta sa provina
ritualuri magice complexe care, mai trziu, sa dea nastere unei religii.

109

deveni un eminent teolog si unul dintre cei mai mari

misionari ai Bisericii. In cazul unei schimba ri att de
bruste putem demonstra adeseori ca un arhetip lucra de
multa vreme n inconstient, aranjnd abil circumstanele care aduc criza.
Asemenea experiene par sa demonstreze ca structurile arhetipale nu snt forme statice. Snt elemente dinamice care se manifesta prin impulsuri la fel de
spontane ca si instinctele. Unele vise, anumite viziuni
sau gnduri pot sa apara brusc si, orict de minuioasa
ar fi investigaia, ea nu le poate revela cauza. Asta nu
nseamna ca aceasta cauza nu exista . Dar ea este att de
ndepa rtata , att de obscura , nct nu o putem percepe.
Intr-un asemenea caz, trebuie sa astepta m fie ca visul
si sensul sa fie nelese, fie sa survina un eveniment
exterior care sa explice visul.
In momentul visului, un asemenea eveniment poate
aparine nca viitorului. Dar ca si gndurile noastre constiente, inconstientul nostru si visele sale se ocupa de
viitor si de posibilita ile sale. Toata lumea a crezut multa
vreme ca principala funcie a viselor este de a prezice
viitorul23. Din Antichitate si pna n Evul mediu, visele au
jucat un rol n pronosticul medical. Pot confirma printrun vis modern elementul de pronostic (sau de precunoastere) coninut ntr-un vis antic pe care l citeaza
Artemidor din Daldis, n secolul al II-lea dupa Christos.
23

Nu toate visele erau considerate importante n acest sens. In antichitate se stia ca exista vise neimportante care provin din fermentarea
unor griji sau dorine nefinalizate din ziua care a precedat visul. Un articol pe aceasta tema a fost publicat n revista de psihanaliza OMEN, nr.
1/1998 (Articolul este semnat de Horia Vasilescu si se intituleaza Cheia
viselor si psihanaliza.)

110

Un om a visat ca l vede pe tata l sa u pierind n fla ca rile

unei case incendiate. Nu dupa multa vreme, moare el
nsusi de un phlegmon (un foc24 sau febra mare) datorat,
presupun, unei pneumonii. Intmplarea a vrut ca unul din
colegii mei sa fi suferit de o febra cangrenoasa , de fapt de
un phlegmon, care i-a fost fatala . Unul din fostii sa i pacieni, care nu stia nimic despre boala medicului sa u, a visat ca doctorul a murit ntr-un foc mare. Era momentul n
care medicul tocmai fusese internat, iar maladia lui se
afla n stare incipienta . Visa torul nu stia nimic n afara de
faptul ca medicul sa u se mbolna vise si fusese internat.
Trei sa pta mni mai trziu medicul a murit25.
24

Din grecescul phlegein - a arde. (N. A.)

Visele diagnostic n adevaratul sens al cuvntului nu au nimic n
comun cu premoniia. Pentru medicii antici visul era o sursa de informaii
privitoare la natura maladiei pacientului. Exista chiar un simbolism al
visului medical studiat de tamaduitorii antichitaii n care corpurile si
organele sale, sngele, funciile biologice etc. capata expresii materiale,
mprumutate din elementele lumii reale.
Ct priveste visul n care fiul si viseaza tatal murind ntr-un incendiu,
pentru ca la scurt timp sa moara el nsusi de o febra mare, credem ca
nimic nu indica aici o constelare premonitiva. Visul poate fi interpretat
separat de moartea propriu-zisa a fiului. Ca si n cazul Dora, studiat de
Freud, unde avem de-a face cu un vis de incendiu oarecum asemanator,
putem admite ca ntlnim si aici, la fel, pulsiuni agresive scindate, adica
evacuare din personalitatea visatorului si autonomizate. Aceste pulsiuni
snt asociate unor fore ale naturii sau catastrofelor naturale: fulger, tunet,
cutremur, inundaie (potop), incendiu etc., care pot sluji ca suport dorinelor refulate ale visatorului.
Acest tip de vise de calamitate au avantajul ca elibereaza eul visatorului de culpabilitatea morala care succede exploziei necontrolate de
mnie. Visatorul contempla ntreaga scena onirica a dezastrului fara a
avea sentimentul ca a provocat-o el. El poate resimi chiar sentimente
contrare, de ngrijorare faa de soarta persoanei calamitate.
25

111

Dupa cum arata acest exemplu, visele pot avea un caracter de anticipare sau de pronostic, asa nct orice persoana care intenioneaza sa le interpreteze trebuie sa ina
cont de acest aspect, mai ales atunci cnd visul nu poate fi
explicat numai prin contextul sa u asociativ. Adeseori un
asemenea vis pare ca provine din neant, si ne ntreba m
care i-ar putea fi cauza. Fireste, daca am cunoaste evenimentul ulterior al ca rui mesaj este visul am putea clarifica
si cauza.26 Ca ci numai mintea constienta este nca ignoranta - inconstientul pare deja informat si ajuns deja la o
concluzie pe care o exprima n vis.
In fapt, se pare ca inconstientul este capabil sa observe
faptele si sa extraga concluzii din ele, la fel ca si constientul. El poate chiar utiliza unele fapte si poate anticipa
rezultatele lor posibile tocmai pentru ca noi habar n-avem
de asa ceva. Dar att ct putem judeca dupa vise, operaiile inconstientului, n acest caz, snt instinctive. Aceasta
distincie este importanta . Analiza logica este prerogativa
constiinei. Proceda m, n virtutea ei, la o selecie conforma raiunii si cunostinelor noastre. Inconstientul, n
schimb, pare a fi ghidat mai ales de tendinele instinctu26

Un asemenea vis de calamitate a avut un pacient n vrsta de 27

de ani. Era ca sa torit cu o femeie nepotrivita si avea un copil. Visul
lui arata lumea dupa potop. Resturi de case, construcii n ruina , mult
na mol pe stra zi. Apele se retra sesera si se punea problema sa se ia
totul de la nceput.
Acest vis s-a repetat n cteva rnduri cu mici variaiuni. La circa
2 ani de la prima sa apariie a survenit divorul dintre visa tor si soia
sa. Convieuirea cuplului devenise imposibila .
Ideea de a lua totul de la nceput este la murita prin evenimentele
care au urmat visului. Eliberat de obligaiile sale conjugale, visa torul
se afla, cumva, n situaia n care fusese nainte de ca sa torie.

112

ale reprezentate de forme de gndire corespunza toare,

adica de arhetipuri. Un medic ca ruia i cerem sa descrie
derularea unei maladii va utiliza concepte raionale ca
infecie sau febra . Visul e mai poetic. El reprezinta
corpul bolnav al omului ca si cum ar fi casa sa terestra si
febra - focul care a distrus-o27.
Casa cum arata visul pe care l-am evocat, spiritul arhetipal a rezolvat situaia n aceeasi maniera cum o fa cea
pe timpul lui Artemidor. Ceva, a carui natura este mai mult
sau mai puin cunoscuta, a fost sesizat intuitiv de inconstient
si supus aciunii arhetipurilor. Aceasta sugereaza ca spiritul
arhetipal s-a substituit gndirii constiente si raionamentelor
sale pentru a asuma sarcina pronosticului. Arhetipurile snt
deci dotate cu o iniiativa proprie si cu o energie specifica.
De asemenea, ele pot furniza concomitent, n forma simbolica care le este proprie, o interpretare plina de sens si pot sa
intervina ntr-o situaie data cu propriile lor impulsuri si
gnduri. In aceasta privina ele funcioneaza ca niste complexe. Ele vin si pleaca dupa bunul plac, adeseori opunnduse inteniilor noastre constiente sau modificndu-le ntr-un
chip extrem de deranjant.
Putem percepe energia specifica a arhetipurilor atunci
cnd avem ocazia sa apreciem fascinaia pe care o exercita
ele. Ele par sa vrajeasca. Gasim aceeasi caracteristica la
27

Jung sugereaza aici cele doua tipuri de activitate mentala care caracterizeaza funcionarea minii noastre. In spea, el se refera la gndirea
dereistica specifica proceselor inconstiente, sustrase controlului mintal
constient. Expresiile psihice ale acestui tip de gndire snt visele si tot ce
ine de oniric (oniroid). Jung nu face nici o distincie ntre gndirea
dereistica, care se desfasoara inconstient, si inconstientul propriu-zis. Ba
mai mult, el atribuie acestei gndiri o cunoastere magica care nu se limiteaza la determinarile spaio-temporare.

113

complexele personale si, la fel ca si complexele personale,

complexele sociale cu caracter arhetipal au o si ele o istorie.
Dar n timp ce complexele individuale nu suscita dect capricii personale, arhetipurile creeaza miturile, religiile si
filozofiile care influeneaza si caracterizeaza naiuni si epoci
ntregi. Consideram complexele personale o compensare a
unei atitudini care izvoraste dintr-o minte unilaterala si pervertita 28. La fel, miturile cu caracter religios pot fi interpretate ca un soi de terapeutica mentala dirijata mpotriva suferinelor si angoaselor care afecteaza umanitatea: foamea,
razboiul, bolile, moartea.
Mitul universal al eroului, de pilda, se refera ntotdeauna
la un om foarte puternic sau la un om-zeu care triumfa asupra raului ncarnat de dragoni, de serpi, de monstri, de demoni, eliberndu-si poporul de distrugere si de moarte.29
Nararea sau repetarea rituala a textelor sacre si a ceremoniilor, cultul eroului cuprinznd dansuri, imnuri, rugaciuni,
sacrificii inspira asistenei emoii numinoase30 (asa cum ar
face-o o vraja magica) si exalta individul pna la un punct n
care se identifica cu eroul.
Daca ncercam sa privim cu ochii credinciosului poate ca
reusim sa nelegem cum poate fi eliberat omul obisnuit de
neputina si de mizeria sa, cum poate fi el dotat, macar temporar, cu un caracter aproape suprauman. Adeseori, o asemenea viziune l va susine multa vreme si i va impune un
28

Nu n sens moral. (N. A.)

Acest mit este inversul riturilor primitive de purificare prin sacrificiul uman. Mitul eroului reabiliteaza cumva imaginea acestuia
sau, mai exact, l readuce la viaa . Eroul nu mai este el nsusi sacrificat unei creaturi divine, ci sacrifica aceasta creatura .
30
Sa amintim ca numinosul (din latinescul numen: divinitate) desemneaza ceea ce pare divin. (N. A.)
29

114

anumit stil de viaa. Dar viziunea poate influena chiar si o

societate. Un exemplu remarcabil n acest sens ne este dat de
misterele din Eleusis care au fost suprimate n cele din urma
la nceputul secolului al VII-lea d. C. Impreuna cu oracolul
din Delfi, aceste mistere exprima esena spiritului vechii
Grecii. La o scara mult mai mare era crestina si datoreaza
numele si importana sa misterului antic al omului-zeu, care
si are radacina n mitul arhetipal al lui Osiris-Horus, din
Egiptul antic.
In general se crede ca n timpurile preistorice ideile
mitologice fundamentale au fost inventate la un moment dat de un venerabil si ingenios filozof sau profet si
ca un popor credul si lipsit de sim critic le-a mbra isat
cu credina pentru totdeauna. Se spune, de asemenea, ca
povestile relatate de un cler avid de putere nu snt adeva rate, ca ele nu snt dect simple scorneli. Dar cuvntul a
inventa provine tocmai din latinescul invenire, adica a
ga si , si de aici a ga si cercetnd . In cel de-al doilea sens
se sugereaza chiar o anumita intuiie a ceea ce vei ga si.
Permitei-mi sa revin la ideile ciudate coninute n visele fetiei. Mi se pare improbabil ca ea sa le fi ca utat,
deoarece ca a fost mirata atunci cnd le-a ga sit. Aceste
idei i s-au prezentat mai degraba ca niste povesti ciudate
si neasteptate, care i s-au pa rut att de remarcabile nct sa
le faca cadou tata lui ei de Cra ciun. Totodata , fa cndu-le
cadou, ea le-a ridicat pna la nivelul crestin, mereu viu,
unde nasterea Domnului este mpletita cu secretul pomului vesnic verde, care poarta lumina ce tocmai s-a na scut (aluzie la al cincilea vis)31.
31

Metoda de interpretare a viselor folosita de Jung se inspira din exerciiul silogismului. El compara tematic visele fetiei cu miturile si legendele

115

Desi exista numeroase ma rturii istorice a relaiei simbolice care exista ntre Christos si arbore, pa rinii fetiei
ar fi fost foarte ncurcai daca ea le-ar fi cerut sa -i explice
exact motivul pentru care ei decoreaza un brad cu
lumna ri aprinse pentru a sa rba tori Nasterea
Mntuitorului. Oh, dar a sta-i un obicei crestinesc , ar fi
ra spuns ei. Un ra spuns serios ar fi necesitat o disertaie
profunda asupra simbolismului antic al morii zeului,
lega tura sa cu cultul Marii Mame si cu simbolul sa u, arborele, pentru a nu meniona dect un aspect al acestei
probleme complicate32.
antice, gaseste numitori comuni - n spea, ideile de distrugere si de restaurare - si conchide ca aceste vise snt identice funcional si semantic cu miturile respective, ca si unele si altele snt opera inconstientului clarvazator. De
fapt, aceasta metoda nu sta n picioare. Numai si pentru faptul ca miturile
antice, inclusiv cel crestin - asa cum le avem noi azi - snt rezultatul unor
elaborari ndelungate n timp, n care intervenia constienta, ideologica, nu
este absenta.
In al doilea rnd, nu putem aprecia valoarea mitico-iniiatica a viselor fetiei dect n ma sura n care ignora m natura lor compensatoare
- aluzie facnd la agresivitatea clivata - si ne deplasam asupra structurii
scenariului oniric care aminteste izbitor de elaborari asemanatoare.
32
Impodobirea pomului de Craciun este, probabil, o restaurare simbolica a momentului nasterii lui Christos. Se ntmpla ca si n crizele de
melancolie, cnd retraim n amintire, cuprinsi de emoii intense, detaliile
unor evenimente traite cndva n trecut, care au lasat urme adnci n sufletul nostru.
Pomul de Craciun si lumnarile reprezinta cosmosul, bolta nstelata;
globul din vrf - steaua magilor care anuna Nasterea Mntuitorului si
indica locul nativitaii. Restaurarea acestui moment precis, cu mari rezonane n sufletul credinciosului crestin, se face n chip magic, prin ceea ce
s-a numit participare mistica (simularea simbolica a evenimentului).
Tot ceea ce adauga Jung la aceste fapte, inclusiv ceea ce lasa sa se
neleaga, nu este dect o amplificare de ordin speculativ, o elaborare de
tip teologal. Evenimentele si inteniile lor crude snt ignorate de dragul

116

Cu ct plonjam mai adnc n originile unei imagini colective (sau, n limbaj ecleziastic, ale unei dogme), cu att
descoperim mai mult un amestec de scheme arhetipale care,
naintea timpurilor moderne, n-au facut niciodata obiectul
cugetarii33. Iata de ce noi stim paradoxal mai multe despre
simbolismul miturilor dect generaiile care ne-au precedat.
In realitate, oamenii de odinioara nu reflectau asupra simbolurilor. Ei traiau si erau inconstient animai de semnificaia lor34.
Voi da exemplul unei experiene pe care am avut-o la
primitivii de la muntele Elgon, n Africa. In fiecare dimiunui simbolism care nu mai are rezonane n realitatea traita.
33
Amestecul cu pricina este opera savanilor care s-au preocupat
mai mult de natura mistica si mai puin sau deloc de aspectul psihologic,
de fapt trait, consemnat de mituri. Filozofia omului-zeu, si altele la fel, este
opera savanilor care au scapat din vedere eficacitatea reala a mitului, caracterul sau de eveniment trait.
34
Aici se ntmpla ca si n viaa de zi cu zi a oricaruia dintre noi. Cutare se simte cuprins de nostalgie si retraieste cu emoie momentele eseniale ale vieii sale. Isi aduce aminte, de pilda , cum a cunoscut-o pe soia
sa, cum s-a ndra gostit de ea, cum s-au ca sa torit si multe alte detalii care s-au estompat n timp.
La nivel colectiv, asemenea reamintiri, care evoca evenimente
cosmice repetate ritual, capa ta noi si noi contururi si valene
ada ugate cu sau fa ra voie de naratori, filozofi sau teologi. In
final, un savant modern va descoperi n cutare poveste antica
sensuri care sca pau/scapa naratorului.
In exemplul individului care si trece n revista propria viaa ,
un urmas al lui Jung ne va vorbi despre arhetipurile inconstientului colectiv si va afirma ca noi, care am tra it de fapt experienele reamintite, nu reflecta m asupra simbolismului lor; ca el, care
reflecteaza asupra simbolurilor sacre care ar fi aceste evenimente, stie mai multe dect noi! Interesul pentru evenimentul tra it se
deplaseaza astfel n sfera speculaiei intelectuale sterile, care nu
mai are nici un ecou asupra vieii imediate.

117

neaa , n zori, ei si pa ra seau colibele, suflau sau scuipau

n mini si le ridicau spre primele raze de soare ca si cum
i-ar fi oferit suflul sau saliva lor lui mungu35 - zeului care
urca la orizont. Cnd i-am ntrebat care era sensul acestui
gest sau de ce l fa ceau, s-au ara tat total ncurcai. Tot ce
au ga sit sa spuna a fost: L-am fa cut dintotdeauna. Asa
s-a fa cut mereu atunci cnd soarele ra sare . Au izbucnit
n rs atunci cnd le-am sugerat ca o concluzie evidenta ca
soarele este mungu. In fapt, soarele nu este mungu dect
atunci cnd se afla deasupra orizontului. Mungu este, mai
precis, ra sa ritul soarelui36.
35

Acest termen al limbajului swahili, pe care l utilizau pentru a

explica un act ritual, este derivat dintr-o ra da cina polineziana care
echivaleaza cu mana sau mulungu. Aceste cuvinte si ali termeni
analogi desemneaza o putere de o extraordinara eficacitate, care
impregneaza totul si pe care o califica m drept divina . Cuvntul
mungu este echivalent pentru ei cu Dumnezeu sau Alah. (N. A.)
36
Daca ne imagina m o gra dinia de copii n care, n fiecare dimineaa , copii snt obligai sa -si expuna minile la inspecia sanitara ;
daca acest obicei se perpetueaza la infinit fa ra ca cineva sa se mai
sinchiseasca de rostul lui, ba chiar si n absena educatoarei care este
eventual nlocuita de luna plina , putem avea o imagine asupra modului cum se ntmpla n realitate n cazurile studiate de Jung.
Desigur ca pentru ochii unui spectator nestiutor acest obicei nu
are nici un sens. Daca totusi el vrea sa -i ga seasca unul, se va juca
de-a detectivul si va reflecta cam asa: Mai mult ca sigur ca faptul de
a-i expune minile la vedere este n lega tura cu dorina de a-i dovedi
nevinova ia, bunele intenii - ara i astfel ca nu ai nimic de ascuns, ca
nu ai pus mna pe nimic ce nu-i aparine etc. Luna plina evoca si ea
cutare si cutare lucru Toate aceste deducii didactice nu au nsa
nimic n comun, asa cum am ncercat sa demonstrez, cu semnificaia
obiceiului studiat.
Poate ca ar fi bine sa revenim cnd si cnd la Mircea Eliade care
afirma cu justee ca nu putem cunoaste inteniile care au condus la
creaia produselor culturale arhaice pornind de la analiza vestigiilor.

118

Sensul a ceea ce fa ceau era evident pentru mine, dar

nu si pentru ei. Ei se mulumeau sa faca fa ra sa gndeasca
la ce fac. De aceea erau incapabili sa se explice.
Am conchis ca ei si oferea sufletele lui mungu, ca ci
suflul (vieii) si saliva semnifica substana sufletului . A
sufla sau a scuipa pe ceva are un efect magic. Christos, de
pilda , si-a folosit saliva pentru a-l vindeca pe orb. Un alt
exemplu este cel al fiului care aspira ultima ra suflare a
tata lui sa u muribund cu scopul de a-i lua sufletul. Este
foarte improbabil ca acesti africani, chiar ntr-un trecut
ndepa rtat, sa fi stiut mai mult despre sensul ceremoniei
lor. De fapt, stra mosii lor stiau probabil si mai puin,
pentru ca erau si mai inconstieni de motivele lor si reflectau si mai puin asupra faptelor lor37.
Faust al lui Goethe spune foarte bine: Am Anfang
war die Tat ( La nceput era fapta ). Faptele nu au
fost niciodata inventate. Ele au fost fa cute. De altfel,
gndirea este o descoperire relativ trzie a omului38. Mai
nti, el a fost mpins sa acioneze de factori inconstieni.
Mult mai trziu a nceput sa reflecteze asupra cauzelor
care l mping. Fa ra ndoiala ca i-a trebuit mult timp ca sa
Izvoarele materiale, arheologice etc. snt opace informaional.
37
Jung insinueaza aici ca manifesta rile rituale, de genul celor observate de el n munii Elgon, s-au impus constiinei primitivului n
mod spontan, fa ra nici o explicaie logica . Dar, dupa cum o dovedeste ceremonia mpodobirii pomului de Cra ciun, aceasta logica
exista (chiar daca este ignorata de executant, de privitor). Ea deriva
dintr-o intenie constienta grefata pe o trebuina pragmatica .
38
Mai precis gndirea speculativa , pentru ca studiile asupra primitivilor au dovedit existena gndirii pragmatice ntr-o maniera
absolut identica cu cea a omului modern. Primitivul este extrem de
inventiv si deloc naiv atunci cnd vrea sa ma nnce.

119

ajunga la ideea absurda ca este mpins de el nsusi, pentru

ca mintea sa nu putea identifica nici o alta fora motrica
dect a sa proprie.
Ideea ca o planta sau un animal s-ar inventa singure
ne-ar face sa rdem. S i totusi muli oameni cred ca
mintea s-a inventat singura , fiindu-si astfel propriul
creator. De fapt mintea a atins stadiul sa u actual de
minte constienta tot asa cum ghinda se transforma n
stejar, asa cum saurienii s-au transformat n mamifere.
Ea a evoluat de-a lungul timpului si continua s-o faca
si azi, asa nct noi sntem stimulai att de fore exterioare ct si interioare 39.
Aceste fore interioare vin dintr-o sursa profunda
care nu este alimentata de constient si scapa controlului sa u. In mitologia veche, aceste fore erau numite
mana, spirite, demoni sau zei. Ele snt nca si azi la fel
de active. Daca snt conforme dorinelor noastre, vorbim de inspiraie sau de impulsuri fericite si ne felicita m pentru ca sntem istei . Daca aceste fore ne snt
defavorabile, declara m ca nu am avut noroc, ca anumite persoane ne snt ostile sau ca pricina nefericirii
noastre trebuie sa fie patologica . Singurul lucru pe care
nu vrem sa -l admitem este ca depindem de fore care
39

Evoluia istorica a minii, ca si a modelului ei - transformarea

saurienilor n mamifere evoluate - este o concepie care trebuie cel
puin amendata . Se pare ca anumite evenimente bruste exterioare,
cataclisme naturale, schimba ri accidentale radicale ale ecosistemului,
a ambianei culturale (la om) etc. produc mutaii imprevizibile att n
ordinea animala , ct si n cea umana -mentala . Asa nct se pune ntrebarea care mai este rolul forelor interioare , al arhetipurilor, n
dezvoltarea si evoluia minii? Daca totusi arhetipurile au un rol,
acesta nu trebuie absolutizat.

120

scapa voinei noastre.

Este totodata adeva rat ca , n ultima vreme, omul civilizat a obinut o anumita doza de voina , de care se
poate folosi dupa bunul plac. El a nva at sa -si faca
treaba eficace fa ra a recurge la incantaii si la tam-tam
pentru a se pune n stare de hipnoida . El se poate chiar
lipsi de ruga ciunea zilnica prin care implora ajutorul
divin. El poate realiza ceea ce a ales sa faca si-si poate
traduce ideile n fapte oarecum fa ra piedica . In timp ce
primitivul pare sa fie jenat la fiecare pas de temeri, de
superstiii si de alte obstacole invizibile40. A vrea
nseamna a putea , rezuma superstiia omului modern.
Dar omul contemporan si susine credina cu preul
unei evidente lipse de introspecie. El nu vede ca n ciuda
raiunii si eficacita ii sale, el este totusi posedat de puteri care scapa controlului sa u. Zeii si demonii sa i nu au
dispa rut cu totul. Nu au fa cut dect sa -si schimbe numele.
S i ei l in n sah prin neliniste, angoasa , complicaii psihologice, o nevoie insaiabila de pilule, de alcool, de tutun, de hrana si mai ales prin proliferarea impresionanta a
nevrozelor.41

40

Omul modern a realizat o societate civila care i garanteaza si

susine activitatea individuala . El a nlocuit ordinea juridica divina cu
cea omeneasca , instanele ceresti cu cele pa mntesti. De aceea el se
sinchiseste mai puin de zei si de aciunile lor. De aici si lipsa de
actualitate a riturilor de a face propice prezente pretutindeni n lumea
primitiva si n antichitate.
41
Nevrozele nu erau mai puin absente n lumea primitiva . Numai
ca purtau alte nume si erau puse pe seama unor fore oculte exterioare.

121

ANEXA
Psihologia visului
Utilizarea lui ca mijloc de cunoastere si agent terapeutic

de Roland Cahen

122

 Psihologia visului - utilizarea lui ca mijloc de cunoas tere s i agent terapeutic este un articol semnat de Roland
Cahen s i publicat ntr-o monografie dedicata visului,
ntr-un context mult mai larg de abordare. Am publicat
n Anexa acest articol din doua motive: 1. el ne ofera o
sinteza pe puncte a principalelor probleme care incumba
interpreta rii onirice; 2. ilustreaza comparativ modalita ile de interpretare specifice lui C.G. Jung s i lui Sigmund
Freud. Astfel, putem observa cum cele doua metode, n
ciuda divergenelor lor mai mult teoretice, se mpletesc,
n special n privina rezultatului comun obinut.
Dar cine este Roland Cahen? Cel mai important traduca tor al operei lui C. G. Jung n limba franceza s i cel
mai autorizat. El nsus i analist practician jungian,
Roland Cahen abordeaza problema visului de pe o poziie relativ impariala des i, n cteva rnduri, opiunea sa
partizana se face simita . In mare nsa , articolul sa u nu
contravine intereselor teoretice ale celor doi corifei ai
psihanalizei: Sigmund Freud s i C. G. Jung.
Acest articol are un caracter ilustrativ, demonstrativ,
care vine sa fixeze teoriile visului expuse de Jung n paginile acestei ca ri.
J. C.

123

I. Fenomenologia visului
s i tentativade definire

Ce este visul?
Nu am nevoie sa -l definesc. Toi stim: visul este un
fenomen care releva din lumea faptelor. Este un dat al
experienei. Visul releva dintr-un plan existenial care s-a
impus mai mult sau mai puin fieca ruia din noi si care ne
nscrie n realitate, ntr-o anumita realitate umana si
mentala la care trebuie sa participa m, care merge de la
beatitudine si de la sentimentul fericirii supreme1 la angoasa cea mai profunda si la cosmar.
Pare paradoxal ca zicem ca visul ne nscrie n
real. Acest paradox este totusi pivotul orica rui interes care ne apropie de vis: visul este n lumea
interioara echivalentul obiectului din lumea exterioara . In lumea exterioara percepem obiectul; n
lumea interioara percepem, la fel, visele. Acestea
1

"Atunci cnd Dumnezeu va pune capa t robiei Sionului, vom fi ca si

cei care viseaza ", Psalmi, 126. (N. A.)

124

din urma au chiar n economia noastra mentala o

imediatitate mai mare dect percepiile pentru ca nu
mai au nevoie de intermedierea simurilor. Intruct
visele se refera adeseori la obiectele exterioare, ele
le nscriu si le fac sa tra iasca n interior si, prin
urmare, contribuie la edificarea realita ii umane:
cuplul uman, de pilda , s-ar mai constitui el oare
fa ra partea sa de visare?
Cnd spun: "vis", fiecare din voi stie la fel de
bine despre ce e vorba ca si cum as spune: noapte
si zi. Visul este un dat iraional, ca orice dat al
percepiei externe sau interne. Este o suita de imagini, cel mai adesea descusute, care se deruleaza n
fiina mea mentala si i se impune. Am spus bine
"n fiina mea mentala ", ca ci visul este ca si o marfa care nu poate fi exportata . Adeseori dificil de
memorat, el se lasa si mai greu de povestit. Povestit, el a devenit altceva dect tra irea care a fost.
Visul este un munte de iraionalitate si de aparente
incoerene care, mai mult sau mai puin, noapte de
noapte, vine sa sfideze raionalitatea noastra , vine
sa zdruncine cadrele noastre cele mai sigure,
plonjndu-ne de fiecare data - si chiar plonjndu-l
pe cel mai echilibrat, pe cel mai solid dintre noi,
pe cel mai raional - ntr-o lume de iraional. S i
acest fenomen este n asa ma sura de derutant nct
primul gest, la trezire, este sa -l numim absurd, ba
chiar delirant si sa -l alunga m: ceea ce este mai
aproape este si mai obscur (Lvi-Strauss).
Aceasta este, cel puin la o prima aproximare,
atitudinea si reacia ignoranei si a defenselor
mele de individ ajuns la raionalitate n faa acestei

125

lumi imaginare, proteiforme, din care s-a desprins

cu chiu cu vai raionalitatea si din care continua sa
se desprinda zi de zi, iar si iar.
Pentru noi, analistii, visul apare ntr-o liniste
dubla : linistea nopilor si linistea acestei situaii
umane speciale, unica n istoria oamenilor si a relaiilor lor, care este confruntarea analitica .
Aceasta confruntare este de o originalitate majora
si creatoare graie linistii analitice , liniste accentuata de prezena noastra indiferenta n aparena , dar vigilenta .
In cadrul acestei ambiane silenioase, securizante si catalizante, noi facem sa iasa la lumina
imaginaia persoanelor care ne ofera ncrederea
lor, ca s i scamatorul care scoate iepurele din pa la rie. Dar tot asa cum iepurele s-a aflat deja n
fundul dublu al pa la riei, ignorat de gura -casca , la
fel erau deja prezente si tonele de psihism - care
vor avea nevoie de trei ani pentru a se deversa si a
se verbaliza - n fundul dublu, insondabil si ignorat
al personalita ii constiente care s-a numit, n lipsa
unui termen mai potrivit, inconstient. Din acest
fund dublu, insondabil si ignorat al personalita ii
constiente a visa torului se iveste, treptat, materialul sa u oniric.
Asadar, visul se iveste n linistea nopilor visa torului si n linistea analitica ce trimite eul visa torului la obscurita ile aparent insondabile ale vieii
sale interioare, de unde vor apa rea treptat elementele nedigerate ale refulatului, cele ale prospect ivului si ale dorinei na scnde.
Daca raiunea si constientul, fa ra ndoiala pentru

126

a se afirma, au ncercat n decursul secolelor de

lumini sa minimalizeze visul, numerosi autori i-au
subliniat totusi importana:
- pentru Aristotel visul era activitatea mentala a
sufletului omului adormit;
- pentru Moreau de Tours tocmai activitatea
mentala a visului este responsabila de lumea nebuniei, atunci cnd este exagerata ;
- pentru Freud visul este o confiden a , dar o confidena voalata fa cuta n termeni improprii;
- pentru Jung visul este o exteriorizare specifica
a inconstientului care apare n constient.
Este bine stabilit azi (si aceasta este si poziia
noastra personala ) ca visul este expresia acestei
activita i mentale care se manifesta n noi, care
gndeste, simte, ncearca , speculeaza n marja activita ii noastre diurne, si la toate nivelurile - de la
planul cel mai biologic, la cel mai spiritual al fiinei - fa ra ca noi sa o stim. Angajnd un curent
psihic interior si necesita ile unui program vital
nscris n profunzimea fiinei, visul exprima aspiraiile profunde ale individului si, n acest context,
va fi pentru noi o sursa inestimabila de informaii
variate.
Astfel ne apare fenomenologia de baza a visului.
II. Poziia lui Freud s i cea a lui Jung
Sa ne oprim o clipa asupra demersului nostru.
Oare ce nseamna a vrea sa interpretezi visele? Mai
nti nseamna sa le nelegi. Dar ar mai trebui sa
ne ntreba m si ce este nelegerea?

127

Kant - la care este ntotdeauna util sa revenim

atunci cnd avem interogaii axiomatice - a definit
comprehensiunea ca o cunoastere adecvata inteniilor noastre. Expresia inteniile noastre face sa
intre n fenomenul nelegerii subiectivitatea si
particularita ile psihologice si mentale ale celui
care ncearca sa neleaga .
Prin urmare, fenomenul interpreta rii visului nu
poate fi dect inter-relaional si subiectiv la pa trat;
ca de pilda ntre doi indivizi: medic - pacient sau
ntre raiunea cerceta torului si natura care trebuie
descifrata .
Daca inteniile noastre variaza , adica daca
presupunerile, referinele si astepta rile cerceta torilor difera , nelegerile lor difera si ele.
De aici, parial, certurile dintre s coli, care au
marcat domeniul nostru s i dincolo de care ncerca m sa ne situa m.
Nimic nu e mai gresit dect sa pretinzi sa explici visele cu ajutorul categoriilor si psihologiei
mprumutate de la constient. Visul nfa iseaza o
anumita funcionare care este independenta de scopurile constiente ale eului, de voin a sa, de dorinele si de inteniile sale. Adeseori el se opune
acestora. Aceasta funcionare se prezinta - si tocmai n aceasta consta titlul sa u de noblee - ca o
derulare lipsita n aparena de intenionalitate, ca
tot ce se deruleaza n natura ; aici l-am citat pe
Jung2. Prin urmare, n psihologie visului prejudeca 2

C.G. Jung: Lhomme ` la dcouverte de son me . Prfaces et

traduction du Dr. Roland Cahen, 6e dition, E dititons du Mont-

128

ile teoretic se confrunta cu cele mai violente dezminiri si se afla cel mai puin n largul lor 3.
In timp ce Freud - apropo de Freud voi fi mai
scurt, prea scurt si schematic, si mi cer scuze de la
colegii nostri freudieni - are tendina sa vada n vis
o manifestare oarecum perturbata a vieii mentale
sau o forma de activitate psihica care, daca se va
agrava, se va ndrepta spre patologic - simptome
isterice, idei obsesive si delirante, care au, deci,
prea puin sens n sine si care exprima , n cel mai
bun caz, o dorina mai mult sau mai puin infantila .
Jung s-a eliberat complet de aceste prejudeca i reziduale vizavi de vis. El vede n vis o expresie
spontana , normala , creatoare, a inconstientului, sub
forma imaginara si simbolica .
Freud a ncercat, mai degraba , sa detecteze n
vise, oarecum independent de ele - reducndu-le la
rangul de simple mijloace de cercetare -, perturbaiile complexuale si patologice pe care le-ar putea
conine. Jung, dimpotriva , s-a interesat de sensul
lor.
In privina psihologiei visului, de asemenea, ca
si apropo de multe alte lucruri, Jung a criticat si
continuat lucra rile marelui sa u predecesor.
S i, pentru a afisa poziia mea, voi spune ca opera lui Jung este, n ochii mei, o tentativa reusita de
Blanc, Genve et Hachette, Paris, 1962, et 8e dition, Petite
Bibliothque Payot, 1966. (N. A.)
3
C.G. Jung: Ma vie . Traduction du Dr. Roland Cahen et dYves
Le Lay, Gallimard, Paris, 1967; si La gurison psychologique .
Prface et adaption du Dr. Roland Cahen, Librairie de lUniversit,
Geneve et Buchet-Chastel, Paris, 1953. (N. A.)

129

a merge dincolo de opera lui Freud, nu de a o

scurt-circuita, nu de a i se opune, ci de a merge
dincolo.
Daca Jung considera ca fundamental valabile
unele din datele psihologiei onirice freudiene (presupun ca snt cunoscute fenomenele de condensare,
de aglutinare) el condamn a n schimb ngustimea
si unilateralitatea acestei psihologii; n special,
intenia de a reduce toate visele la un monism oarecare - fie el sexual, la Freud, sau voluntarist, la
Alfred Adler; monismul explicaiei prin dorina , de
pilda , i pare lui Jung absolut inacceptabil, indiferent de importana sferei sexuale pentru fiina .
La urma urmei, pentru Jung lumea viselor este la
fel de bogata , la fel de diversa si la fel de polimorfa ca si lumea constientului. Ca ci ea poate include
toate structurile care privesc eul si constientul - nu
numai cele afective (pla cere, nepla cere), ci si cele
ideative, perceptive, senzoriale; visul prezinta chiar o diversitate, o boga ie care le pot depa si pe cele
ale constientului; pentru ca visul poate face apel,
printre altele, la toate materialele psihice subliminale, amintiri, percepii si apercepii, criptomnezii,
refula ri, la toate elabora rile endogene, la toate
coninuturile psihice n devenire, care nu au atins
nca pragul constiinei.
In aceasta lume onirica si vasta visul poseda , n
ochii lui Jung, o valoare care nu ar trebui subestimata : el este pentru Jung - ca si pentru noi - autoreprezentarea si auto-descrierea spontana a unei
situaii constelate momentan si prezente n inconstient. Visul ofera un soi de bilaninterior, cel al

130

situaiei intrapsihice prezente.

Daca noi le cerem pacienilor nostri sa -si noteze
visele este mai ales pentru ca visele pacienilor pe care nu-i cunoastem dect superficial - ne conduc n gra dina necunoscuta , n gra dina secreta n
care se es dinamismele care au importana pentru
terapia acestor bolnavi.
Experiena a ara tat ca visele pot fi reacionale la
o situaie n care tra irea si constientul snt elementul determinant sau pot fi alca tuite din manifesta ri complet spontane si endogene ale inconstientului, fa ra nici o stimulare din realitatea constienta . Intre aceste doua posibilita i extreme snt posibile o mulime de nuane si combinaii.
Visul ne apare ca un punct geometric, un loc de
intersectare ntre o tra ire depozitata ntr-un soi de
magazie de accesorii - ma refer la memoria vitala si un coninut care nu se poate exprima.
Cnd inconstientul vrea sa exprime ceva anume,
el merge cu o sigurana - e cazul sa -i spunem somnambulica - si cauta imaginea cea mai potrivita si
cea mai expresiva pentru ceea ce vrea sa zica .
Aceasta imagine este adeseori frapanta , pertinenta ,
ba chiar impertinenta ; ea exprima cu o precizie
adeseori extraordinara ceea ce ar necesita n
schimb multe fraze sau chiar perifraze.
Astfel, Jung nu poate accepta ca generala noiunea de faada a visului. Departe de a fi cutare sau
cutare lucru, visul este adeseori tocmai ce este,
adica o expresie valabila a vieii interioare momentan constelate, care cere sa fie luata n sensul
ei cvasiliteral: fa ra nici o concesie pentru vreo teo-

131

rie, oricare ar fi ea. Faada visului este proiecia

propriei noastre ignorane.
III. Atitudinea analistului la nceput
Care trebuie sa fie atitudinea analistului n
practica ?
In faa acestui fenomen extraordinar de schimba tor, analistul trebuie sa uite tot ceea ce stie,
limitndu-se oarecum la cultura sa generala , la
cteva ipoteze de lucru, ca de pilda ipoteza ca
exista un inconstient, ca n acest inconstient se es
si se formeaza lucruri importante pentru viaa,
echilibrul, pentru sa na tatea visa torului. S i chiar si
aceste ipoteze de lucru trebuie folosite n fiecare
caz aparte cu tact, nuanat s i cu ma sura .
IV. Necesitatea cunoas terii
biografiei visatorului
Inainte de a ncerca o interpretare onirica , o
prima condiie indispensabila este cunoasterea biografiei visa torului, cunoastere suficient de profunda , de clara si minuioasa pe ct posibil (romanul
familial, anamneza medicala , genul de educaie,
bagajul de studii, formaie stiinifica si religioasa ,
profesia exersata , iubiri, ca sa torie, ambiana trecuta si actuala n care a tra it si n care tra ieste,
drame exterioare, colective, intime, generale, pe
care a fost obligat sa le tra iasca ; daca a fost deportat, de pilda , este altceva dect daca n-ar fi fost

132

etc.).
Inainte de a ne lansa n munca de interpretare
onirica trebuie sa cunoastem fisa medicala a visa torului care ne ofera datele privind relaia cu corpul sa u, schema sa corporala - statica si dinamica relaia sa cu boala, ba chiar si cu moartea. Trebuie
sa cunoastem planul sa u social, care ne ofera raportul sa u cu societatea; nu este totuna daca este
bogat sau sa rac; planul sa u sexual, care ne ofera
raporturile sale cu lumea tentaiilor, cu viaa dorinelor si cu obsesiile; planul sentimental, care ne
ofera raportul cu tu ; planul vieii spirituale, care
ne ofera raportul cu sacralul si cu divinul; planul
sa u formativ, care ne ofera raportul cu concretul;
planul profesional, care ne ofera la muriri privind
activita ile sale.
V. Asociaiile s i incons tientul personal
Dupa ce am obinut informaiile biografice analiza este mult mai u soara .
Dar, oare, cum va proceda practicianul care a
stiut sa se descotoroseasca de toate ipostazele sale
de lucru, de toate impedimentele sale teoretice?
Fiind o exteriorizare a psihicului profund, care
se exprima numai cu vocabularul de care dispune,
adica cu materialele imaginare, mai mult sau mai
puin arhaice, primitive, personale sau colective,
visul constituie la prima vedere, n general, un mesaj ermetic si incomprehensibil att pentru visa tor,
ct si pentru analist. Intr-adeva r, analistul se afla
de fiecare data , ca si Champollion, n faa primelor

133

hieroglife.
Ei bine, la Jung, ca si la Freud, asociaiile snt
chemate n ajutor ca sa furnizeze grila care va
permite descifrarea mesajului aparent incomprehensibil. Asociaiile furnizeaza alfabetul personal
si ocazional, vocabularul, lexicul, limbajului oniric. Astfel, daca noi am visat acum 8 zile despre
Marcel si mai visa m despre el peste 14 zile, Marcel
nu va mai avea aceeasi valoare asociativa n primul
si n al doilea caz.
Prin urmare, asociaiile snt cele care ne permit
sa decripta m acest mesaj formulat ntr-un limbaj
personal si totodata variabil. Vedei, aceste constata ri moderne au dat lovitura de graie cheilor
de vise stngace si banale.
Dar si aici Jung, desi a acceptat asociaiile si lea dat toata importana pe care o merita , ne-a nva at
sa mnuim procedeul asociativ cu nuane eseniale:
el ne-a nva at sa nu ne pierdem n lanurile asociative rectilinii care ating, oricare ar fi punctul de
plecare, complexele momentan active si constelate
ale visa torului, complexe a ca ror prezena nu mai
este de demonstrat, a ca ror ma rturie nu mai este de
adus: existena complexelor este empiric si stiinific stabilita .
Daca ne pierdem n seriile asociative rectilinii, ne
mpiedica m fa ra doar si poate de niste complexe care
exista n fiecare din noi. Trebuie sa o spunem mereu,
complexele snt un element normal, necesar, al unui
psihic normal. Psihicul profund este bazat pe
complexe personale sau mostenite, fundamental
prezente n fiina umana ; aceste complexe snt la

134

fel de indispensabile unei fiine normale ca si o

anatomie si o fiziologie corporale normale. Este
desigur nedrept ca aceste complexe au o reputaie
att de proasta n ochii publicului larg.
Din punctul de vedere al igienei mentale, trebuie
sa reabilita m complexele, deoarece ele snt la fel
de formative si indispensabile pentru psihic ca si
astrele pe cerul nstelat: un individ care ar fi lipsit
de complexe ar fi un soi de debil mintal sau afectiv. Dar, ca toate lucrurile din natura , complexele
pot fi calitativ si cantitativ ra u venite. Numai
atunci le remarca m, la fel ca o indigestie stomacala
si de aceea au o reputaie att de proasta .
Impiedicndu-ne de complexe am putea sca pa
sensul unui vis. Astfel, daca unul din noi va visa n
aceasta noapte o masa de conferina , va trebui sa -i
cerem asociaiile privitoare la cuvntul masa si cele
privitoare la cuvntul conferina ; ca ci aceasta masa
nu este orice masa ; ea este o masa precisa si, daca
visul si da silina sa o precizeze, trebuie sa inem
cont de acest fapt. Trebuie sa nregistra m n chip
concentric detaliile specifice visului daca vrem sa
izbutim sa -i capta m sensul si nu sa ne pierdem
ntr-o nsiruire infinita de idei.
Aceasta metoda a asociaiilor are o importana
capitala pentru tot ceea ce este tematism personal la visa tor, dar exista si cazuri n care visa torul
nu are nici un fel de evoca ri asociative. Acesta a
fost unul din punctele de plecare n divergenele de
gndire dintre Jung si Freud.
In loc de a se limita dogmatic, ca acesta din urma , la noiuni ca cele de rezistena si cenzura (noi-

135

uni care, natural, n multe cazuri si pa streaza valoarea lor fundamentala ), Jung a interpretat aceasta sterilitate ideativa si asociativa a analizei ca o ma rturie
a faptului ca ar putea exista aici, probabil, un element
care nu a fost niciodata n relaie cu eul si cu constientul visa torului. Poate fi vorba de un factor care
emana , n chip endogen, din stra fundurile fundamentale ale psihicului, fie ca e vorba de un element al
sintezelor personale fie, dimpotriva , de un element
care, desi prezent la visa tor, nu este achiziia vieii
sale individuale - un element, asadar, inconstient,
preexistent planurilor personale, un element al inconstientului colectiv.
Aceasta sa ra cie asociativa a pacienilor a fost
una din temele disputelor dintre Freud si Jung si
unul din punctele de plecare care l-au dus pe Jung
la celebra noiune de incons tient colectiv.
VI. Metoda amplificarii
s i incons tientul colectiv
Ce-i de fa cut atunci cnd nu exista asociaii?
Ajungem la celebra metoda a amplifica rii. Cnd
asociaiile au fost evocate, cnd toate resursele
asociative au fost solicitate cu nca pa nare si epuizare fa ra succes, Jung considera ca analistul este
autorizat sa faca un efort asociativ personal pentru
a-i oferi pacientului elemente de depanare , extrase din paralele istorice, etnografice etc. In acest
context stiinele, aporturile disciplinelor nvecinate
ne snt extrem de utile. In acest sens le sntem recunosca tori colegilor nostri din disciplinele nveci-

136

nate pentru contribuiile lor importante.

Paralele istorice, sociologice, mitologice, etnologice, extrase din folclor ca si din istoria religiilor, ne permit sa punem n lega tura coninutul visului lipsit de asociaii cu patrimoniul psihic si
uman general.
Snt perfect constient de faptul ca aceasta intervenie a analistului se situeaza n cadrul general al
contratransferului. Cititorul este n general la curent
cu ceea ce spun aici, asa ca nu voi insista: cnd snt
prezent n cmpul vital al pacientului meu, exista deja
transfer si contratransfer; dincolo de contra-transferul
spontan, pe care l asigur prin prezena mea, dincolo
de elementele de contratransfer afectiv, de simpatie,
de devotament, Jung considera ca analistul are dreptul, ba chiar datoria sa aduca o contribuie de
contratransfer intelectual, punnd la dispoziia pacientului sa u stiina de care dispune.
Astfel, noiunea de amplificare intra n cadrul general al ntlnirii inter-umane care inseparabila de
noiunile de transfer si contra-transfer.
Metoda amplifica rii cere sa fie mnuita cu cea mai
mare rezerva si cu cea mai extrema prudena ,
altminteri deschidem poarta abuzurilor si prozelitismelor de tot felul.
Aceasta metoda , mnuita cu competena , ne ajuta
n practica sa iesim cu bine din impasuri. Ea i permite subiectului sa se confrunte cu problemele generale ale omenirii care depa sesc cu mult anvergura
eului sa u constient si a individualita ii sale, probleme
pe care adeseori el nici ma car nu le ba nuieste prezente n sine, dar care ncolesc de ani sau poate chiar

137

de decenii.
Ajunsi aici, sntem mult mai bine echipai pentru a
aborda interpretarea unui vis: ne-am dezba rat deja de
cunoasterea noastra teoretica ; dispunem de biografia
visa torului; asociaiile sale ne-au oferit ntregul sa u
context asociativ. Metoda amplifica rii se stra duieste
sa faca la fel n privina datelor relevnd din stratul
inconstientului colectiv.
Metoda amplifica rii, care constituie una din originalita ile eseniale ale lui Jung si ale scolii sale, este
concomitent o metoda de depanare accidentala si
ocazionala si o metoda sui generis, care a devenit
necesara prin existena problemelor legate de inconstientul colectiv.
Metoda ne conduce, deopotriva , spre aprecieri
teoretice si spre teoria cunoasterii. Dar ea nu trebuie folosita superficial, fa ra sa fi extras materialul
asociativ, fa ra ca pacientul sa fi depa sit nu stiu ce
tabu, nu stiu ce coninut inflamant care nu poate fi
verbalizat. Daca analistul se lanseaza n paralele
istorice neavenite, el induce sau risca sa induca
pacientului sa u un soi de sechestru mental.
In ciuda si tocmai datorita discursurilor sale
ncnta toare, analizatul nu va fi capabil sa se elibereze de coninutul mental personal pe care nu l-a
putut verbaliza. Daca analistul se lanseaza cu usurina n consideraii etnografice, religioase, filoz ofice generale, n simbolism, el risca sa treaca pe
lnga o tra ire interioara . Este nendoielnic ca unul
din lucrurile care risca cel mai mult sa discrediteze
scoala lui Jung este apelul usuratic la aceasta metoda a amplifica rii.

138

VII. Colectarea asociaiilor

Munca de interpretare onirica comporta trei faze.
1. visul este visat si memorat ntr-o oarecare ma sura ;
3. analistul si visa torul vor ncerca aventura interpreta rii.
Dar pentru a trece de la punctul 1 la 3 trebuie sa
trecem prin:
2. treapta intermediara , indispensabila , care este
colectarea asociaiilor.
Din cele trei faze cea mai delicata este, ai ghicit, a doua. Prima este foarte simpla : visul este un
automatism mintal, el este visat sau nu. Visul este
mai mult sau mai puin clar, mai mult sau mai puin net, mai mult sau mai puin vag; el este memorat cu detalii sau vag - totusi el exista . Modifica rile
visului, care se produc n momentul trecerii din
starea de somn la starea de veghe, trebuie incluse
n travaliul imaginar al visului.
La a treia faza , analistul l-ar putea ajuta ntr-o
oarecare ma sura pe pacient: ambii pot coopera
pentru a ajunge la o interpretare care sa -i mulumeasca deopotriva . La colectarea asociaiilor, n
schimb, analistul nu mai poate fi de nici un ajutor:
ambii depind de bunul plac al psihicului asociativ
si subiacent eului pacientului, de capacitatea de
receptare a constientului sa u, care trebuie sa stie
sau sa nvee n cursul analizei cum s a adune asociaiile cu o receptivitate aproape matern a .
Aceste asociaii snt adeseori abia schiate si
greu de surprins. Dar ele snt capitale ntruct n

139

lipsa lor sensul visului ra mne de cele mai multe

ori litera moarta , cel puin pentru tot ceea ce releva
din sfera constientului si inconstientului sa u personal. 4
VIII. Visul este ca o piesade teatru
n patru acte
Pentru a usura analiza, Jung ne sfa tuieste sa
considera m visul ca si cum ar fi o scurta piesa de
teatru n patru acte:
1. expoziia si personajele sale, locul geografic,
epoca, decorurile;
2. aciunea care se anuna si se nnoada ;
3. peripeia sau drama;
4. aceasta drama evolueaza spre punctul terminus, spre soluionare, deznoda mnt, detenta , indicaie sau concluzie.
Aceasta schema de repartiie n patru acte este n
general foarte la muritoare si valabila .
In privina viselor care l trezesc din somn pe visa tor, Jung este de pa rere ca ele conin un mesaj psihologic de o asemenea importana si urgena nct a
fost necesar sa stra punga toate mecanismele protectoare ale somnului pentru a accede la mintea constienta n sperana ca nu va fi neglijat.

Roland Cahen: Vocation et affectivit , Cahiers Laennec, 1950,

nr. 3. (N. A.)

140

IX. Noiunea de compensare

Una din perspectivele cele mai utile n practica
este noiunea de compensare. Nu vreau sa ma pierd
n planurile biologice dar, asa cum se stie, tot biologicul este format din sisteme cu autoreglare; psihologicul, care ine de biologic la o scara pe care
nu vrem sa o discuta m aici, nu scapa acestei norme. Echilibrul psihologic al fiinei se realizeaza ,
dupa Jung, ntre planurile sale constiente si cele
inconstiente, n dimensiunea verticalita ii sale, ca
la o corabie cu pnze, ntre pnze si chila .
Daca avem nevoie de o cunoastere biografica
att de minuioasa ca aceea pe care am descris-o
mai sus, este pentru ca graie acestei cunoasteri
biografice putem ca uta relaia de complementaritate dintre situaia cons tienta , tra ita obiectiv de
ca tre visa tor, s i imaginile visului sa u. Exista o
relaie de complementaritate, o rela ie de compensare realmente dinamica , ntre constient si inconstient, exprimata n actualitatea misca rii ei de ca tre
vis.
Mulumita aportului materialelor inconstiente
revelate n vis se pot crea extensii, compensaii ale
subiectivismelor con stiente. Unilateralita ile, dorinele, angoasele, defectele, aspiraiile constientului vor ga si n imaginile onirice care au fost nelese cum se cuvine o compensare salvatoare si,
prin urmare, corecii eseniale.
Aceasta noiune de compensare, asupra ca reia nu
vreau sa insist, este de o mare utilitate practica ; ea
este, ntr-adeva r - mpreuna cu ipoteza inconstientu-

141

lui - unul dintre criteriile pe care le pa stra m n minte,

n travaliul practic.
Una din ipotezele care trebuie pa strate n minte
este aceea de a te ntreba, atunci cnd te confruni
cu un vis obscur, oare ce vrea el s a compenseze?
Noiunea de compensare este foarte u sor de
mnuit cta vreme avem de-a face cu problemele
personale ale subiectului. In caz de conflict, n caz
de afectivitate alertat a - ca ci tocmai n caz de
afectivitate alertata sntem noi consultai - putem
vedea adeseori cu multa precizie ce element al
constientului este compensat de cutare vis.
Noiunea de compensare este ca si bara balanei - ea leaga constientul si inconstientul. In faa
unei afectivita i alterate, aceasta noiune de legare
prin compensaie este foarte usor de utilizat.
Dar gndii-va la cele zece miliarde de celule cerebrale descrise de profesorul Bremer! Acest num a r
depa seste de patru ori populaia globului nct fiecare individ responsabil este ca un sef al unui guvern mondial, ntr-o lume de patru ori mai numeroasa ! Rezultanta murmurului acestor celule - daca
putem compara fiecare celula cerebrala cu un locuitor al pa mntului - este ceea ce numesc eu constiina mea, inconstientul meu fiind o rezultanta
neactualizata , care trece de obicei neba gata n seama . Vei fi de acord ca compensaiile care se aud
n aceasta simfonie pe nenuma rate voci ntre constient si inconstient pot fi infinite ca num a r.
Complexitatea fa ra limite a compensaiilor umane posibile, dincolo de schemele interpretative,
dincolo de monisme, este asa de mare nct ideea

142

compensa rii devine dificil de utilizat din momentul

n care nu mai avem de-a face cu probleme practice, imediate, cu probleme personale. Poate fi vorba, de pilda , de situaii sociale, de situaii culturale
sau de probleme spirituale.
Compensaiile spontane care se ivesc de la sine
aduc mari servicii oamenilor. Din nefericire, facultatea reparatorie a compensa iei nu este nelimitata . Din momentul n care lucrurile s-au agravat n
mare ma sura , este posibil ca tentativa de compensare sa fie la fel de dezechilibrata si de
dezechilibranta ca si tendina iniiala care trebuia
redresata .
Noiunea de compensaie este limitata din cauza
autonomiei inconstientului, pentru a nu mai pomeni despre limitarea ei de ca tre infinitatea compensaiilor posibile. Procesele autonome ale inconstientului pot aduce la suprafaa lucruri a ca ror
semnificaie ine de alte planuri, de alte dimensiuni
ale refleciei.
Nu este mai puin adeva rat ca arta terapeutica a
analizei consta n mare ma sura n a la sa sa apara
compensaiile salvatoare, n facilitarea constientiza rii lor, n accelerarea integra rii lor. Compensaiile vor contracara defectele si infirmita ile unei
persoane.
X. Perspectivele de interpretare
O alta ipoteza de lucru pe care trebuie s-o pa stra m n minte este noiunea de perspectiva de interpretare.

143

Freud, dupa cum stii, se folose ste de vise pentru

a cerceta instinctele si pulsiunile, aceste determinante eseniale ale comportamentului uman. Tipul
sa u de interpretare este reductiv si cauzal. Jung a
recunoscut ceea ce este valabil n aceasta perspectiva , dar a atras atenia si asupra limita rilor ei,
asupra insuficienelor si chiar pericolelor ei daca
este folosita cu sectarism si exclusivism.
La interpretarea reductiva sau cauzala el a ara tat
necesitatea de a ada uga - nu este vorba de excludere - o perspectiva prospectiva , sintetica si finala .
Prospectiva si vizionara nu n sensul unei profeii,
ci n sensul unei ipoteze de lucru derivate din ca utarea pantei energetice , afective si libidinale,
care se poate manifesta n vis.
Interpretare sintetica , ca ci viaa mentala procedeaza nu numai prin analiza , ci si printr-o suita necesara
si ineluctabila de sinteze mentale, mai mult sau mai
puin parcelate, mai mult sau mai puin succesive,
mai mult sau mai puin generale. Din acest punct de
vedere, trebuie sa spunem chiar ca termenul psihanaliza este unul eronat. Daca psihanaliza nu ar face
dect sa analizeze si nu ar sintetiza, ea ar fi o activitate destinata esecului si care ar provoca mult ra u.
Orice analiza si orice efort analitic snt urmate implicit si automat de o noua sinteza , fie ca vrem sau nu.
(Adeseori analistii nu doresc asa ceva; aceste sinteze
treca toare, precipitate si premature, vor fi si ele dizolvate si vor sta astfel la originea unor noi obstacole
si a unor noi rezistene, n funcie de ineria lor proprie). Daca visele aduc cu contextul lor asociativ
elemente majore pentru analiza reductiva si cauzala

144

a unei situaii prezente sau trecute, ele aduc n acelasi

timp, cu pertinena si subtilitate, la momentul dorit,
n chip cvasi-organic si cu o consecvena fa ra cusur,
elementele necesare sintezei travaliului analitic si
mental care se desfa soara .
In fine, interpretarea finala . Perspectiva de interpretare nu trebuie sa se lipseasca de dimensiunea finalita ii care releva si ea din stiina ca si dimensiunea cauzalita ii. Dimensiunea finalita ii nu
trebuie sa fie stra ina vieii biologice, psihologice
s i mentale.
Jung a ara tat, ca si muli alii naintea sa, ca finalitatea este o ma rime, o dimensiune inerenta
vieii biologice, ca ea este de asemenea inerenta
evoluiei mentale, vieii psihice, iar cauzele nu snt
adeseori dect un mijloc ca tre scop.
In concluzie, daca Freud se ntreaba care este
cauza visului, de unde provine simptomul, Jung se
ntreaba care i este scopul, ce semnifica , ba chiar
ce simbolizeaza si spre ce tinde visul.
Este ct se poate de evident ca aceasta perspectiva prospectiva , sintetica si finala , ada ugata la perspectiva reductiva si cauzala , ne permite adeseori
sa discernem tendinele dinamice inerente autoregla rii si auto-evoluiei psihice a unui subiect.
Psihoterapia ncearca sa stimuleze prin prezena
noastra catalitica aceste virtui vitale majore care
snt autoreglarea si auto-evoluia unei fiine,
binecuvnta ri ale naturii care funcioneaza dincolo
de toate stnga ciile noastre de analisti.
Acum putem preciza ca pentru Jung visele pot fi
concomitent:

145

1. o expresie a trecutului tra it, fie ca trecutul a

fost tra it n realitate, fie ca a fost imaginat;
2. un bilan al situaiei prezente si al compromisurilor dintre tendinele comportamentale si cele
intrapsihice;
3. expresia unei determina ri subliminale a viitorului n gestaie, a proiectului vital al unei fiine.
Sa repeta m pentru a evita orice nenelegere ca
psihologia analitica ncearca n fiecare caz n parte
sa concilieze metoda reductiv-cauzala si cea prospectiv-sintetica : aici este vorba de doua perspective ngema nate care fac parte din acelasi ansamblu
unitar.
XI. Planul subiect, planul obiect
Avem aici unul dintre punctele n care dezacordul dintre Freud si Jung ra zbate cu cea mai mare
fora si totodata ntr-o maniera revelatoare. Adeseori trebuie sa spunem: tra iasca divergenele! Nu
este vorba de faptul de a crea o unanimitate suspecta unde nimeni nu mai distinge ce-i aparine.
Problema este ca fiecare s a -si agite drapelul n chip
loial.
Cnd cineva l viseaza pe unul din apropiaii sa i
sau pe o persoana cu care ntreine relaii vitale,
bunul sim comun ne invita sa rega sim n personajul visului personajul n carne si oase din viaa curenta . Visul ar trata astfel relaia vitala dintre visa tor si persoana din anturajul sa u.
Din aceasta perspectiva , visul poate fi astfel reflectarea unui dezechilibru relaional, el poate ex-

146

prima o neliniste, o problema de adaptare reciproca , proiecte, pe scurt este vorba de o problema
comportamentala concreta sau de o tensiune interumana - este planul obiectului (l iau pe prietenul
meu, ca atare, ca fiina sau obiect existnd n realitate).
Dar apropo de un personaj cu care visa torul nu
ntreine relaii importante sau nici un fel de relaii
sau atunci cnd e vorba de un personaj istoric, ba
chiar de un personaj pur si simplu imaginat sau
fantastic, trebuie sa ma rturisim ca perspectiva
spontana a bunului sim se arata absolut sterila .
Jung a ara tat ca atunci cnd visa torul l viseaza
pe papa Pius al XII-lea, pe Napoleon sau pe Gengis
Khan, trebuie sa concepem figura din vis ca fiind
expresia unui aspect al visa torului, ncarnarea unei
fraciuni sau a unei faciuni din el nsusi, travestita oportun si exprimata prin figura selecionata .
Astfel, daca l visez la noapte pe Gengis Khan,
Gengis Khan va exprima partea din mine invadatoare, distruga toare, cuceritoare; este ca si cum
inconstientul ar merge sa caute n magazia de accesorii, cam ca la opera , personajul cel mai apropiat
si totodata cel mai pertinent pentru a exprima o
anumita parte din mine.
Nici aici nu avem de-a face cu perspective care
se exclud; interpretarea pe planul obiectului si interpretarea pe planul subiectului snt adeseori dificil de separat. Iar n practica , adeseori, numai prin
tatona ri sau n funcie de asociaiile visa torului
trebuie sa alegem planul clivajului, planul i nterpreta rii corespunza toare situaiei exterioare,

147

imaginii visate, situaiei intrapsihice a visa torului.

Avem cnd una din interpreta ri, cnd cealalta , putem sa le avem chiar pe amndoua n proporii si
nuane infinite.
Cele doua planuri de interpretare snt productive
deopotriva . Interpretarea pe planul obiectului va
oferi indicaii de comportament obiectiv; interpretarea pe planul subiectului va ajuta la elaborarea
introspectiva - n sensul de reflectare, cugetare - si
intrapsihica a problemelor n curs.
Impletirea practica a acestor doua planuri de interpretare continua pna la realizarea lor; o reajustare a comportamentului poate aduce noi reflec ii,
noi elabora ri utile pentru maturizarea subiectului
si, pe de alta parte, elaborarea intrapsihica a problemelor pe planul subiectului ar putea contribui
substanial la determinarea si la deciderea unei
schimba ri comportamentale.
Rega sim, apropo de aceste doua planuri de interpretare, marile probleme inerente coopera rii a
ceea ce s-ar putea numi doua realita i: realitatea
exterioara - extraversiunea - si realitatea interioara
- introversiune. Cele doua planuri de interpretare
constituie astfel prelungirile acestor realita i n
domeniul psihologiei onirice.
Psihologia onirica trebuie sa oglindeasca neapa rat acest dat fundamental cum ca lumea exterioara
nu este dect una din cele doua surse de impresii
care ne asalteaza . Cealalta sursa este lumea interioara , care este concomitent suportul si alambicul elabora rilor noastre intime care vor sni la
rndul lor spre exterior. Dialectica dintre cele doua

148

lumi - exterioara si interioara - se rega seste pe planul interpreta rii.

De regula , n practica , la nceputul unei analize
domina planul obiectului - mai ales la persoanele
tinere - pentru a ceda treptat interpreta rii pe planul
subiectului si elabora rii intrapsihice a problemelor.
Natural ca aceasta indicaie cere sa fie neleasa cu
multa suplee. Cu ct analizatul este mai avansat n
vrsta , cu att mai mult ne astepta m ca ea sa nu mai
corespunda .
Cu sigurana ca ai simit deja ca exista o relaie
ntre interpretarea reductiva , cauzala , care se situeaza mai ales pe planul obiectului - deoarece se
cauta o cauza care sa se atribuie la modul concret
- si interpretarea prospectiv-sintetica , finala , care
se situeaza mai ales pe planul subiectului.
Nu vreau sa insist; totusi problema este de o importana capitala . Cred ca tocmai datorita planului
subiectului si obiectului exista attea dispute teoretice ntre scoala freudiana si cea jungiana . Pentru
ca scoala freudiana ignora planul subiectului, ea ne
reproseaza noua , jungienilor, atitudinea noastra
nuanata vizavi de fenomenul transferului. Intruct
colegii nostri freudieni ignora aceasta dimensiune a
planului subiectului, totul trebuie sa treaca , pentru
ei, pe planul obiectului. Ei i ncarneaza bucurosi
si pe Lucifer si pe Dumnezeu Tata l, deopotriva .
Cnd am putea, graie interpreta rii pe planul
subiectului, sa ajuta m pacientul sa neleaga ca
multe lucruri privesc demonismul si idealismul sa u
interior. Nu ar mai fi nevoie, cum e cazul la
freudieni, sa ncarna m toate tra irile lui prin

149

transferul n personalitatea analistului.

Cred ca n ziua n care colegii nostri freudieni
vor accepta aceasta noiune a planului subiectului,
majoritatea discuiilor, de altminteri inutile, dintre
scoli, ct si divergenele noastre teoretice vor nceta 5.
XII. Seriile de vise
Ceea ce da soliditate si validitate efortului de
analiza onirica n psihoterapie nu este interpretarea
unui fragment de vis, ci studiul si interpretarea
unei serii de materiale onirice, care se ntinde pe o
perioada mai mare sau mai mica de timp din viaa
pacientului. Daca nu avem dect un fragment de
vis, am face mai bine sa ne schimba m specialitatea! Ca ci ar fi o activitate riscant a , amintind mai
degraba de ghicit.
In cursul interpreta rii unui vis, erorile snt ntotdeauna posibile. Ceea ce-i va oferi sigurana travaliului de analiza onirica este studiul seriei de vise
ale aceluiasi pacient.
Studiind o serie de vise pe o perioada mai mult
sau mai puin lunga vom ntlni repetiii tematice
care scot n evidena sub o forma de fiecare data
nuanata si un pic diferita - revelnd panta evolutiva a pacientului - marile teme ale personalita ii
studiate, ba chiar filozofia sa, miturile personale si
5

Urmeaza un scurt pasaj pe care nu l-am mai tradus n care autorul

se adreseaza direct adepilor freudieni. Nu are nici o relevana n
contextul problematicii onirice. (N. Tr.)

150

colective, mitologemele sale individuale.

Daca comitem erori - si uneori ele exista -, visele ulterioare - graie mecanismului de compensare despre care am vorbit mai sus, graie mobiliza rii
interferenelor subtile ntre constient si inconstient
- vor comenta cumva interpreta rile precedent formulate, confirmnd pertinenele, infirmnd erorile,
permindu-ne astfel sa rectifica m a posteriori o
ndoiala care a subzistat eronat sau o afirmaie
avansata cu prea multa fermitate.
Mulumita studiului unei serii de vise, munca
analitica poate fi comparata cu o sinusoida care
oscileaza si se restrnge n jurul axei sale ascendente.
In practica , este ct se poate de evident ca aceste
serii de vise snt comparabile cu un film format din
numeroase episoade de genul celor epocii mute din
1925, ca de pilda Le matre de forges , unde n
fiecare sa pta mna ga sim un nou episod.
Nu va fi mica surpriza analistului atunci cnd va
constata coeziunea interioara si coerena extraordinara a materialelor, acolo unde pna la Freud si Jung nu
se credea ca s-ar putea afla altceva dect incoerena ,
dezordine, confuzie alogica , cnd de fapt seriile de
vise exprima un talaz vital constructiv si dinamic,
daca stim sa -l urma rim si sa -l utiliza m.
In general, materialul oniric al unei persoane analizate este att de abundent, nct se ntmpla sa nu
putem examina complet toate visele din lipsa de
timp. La fel, n practica , o interpretare nu epuizeaza
aproape niciodata sensul si semnificaia unui vis, ci
se limiteaza la ceea ce pare util. Trebuie sa ne con-

151

sola m deoarece nu exista aici un inconvenient major.

Experiena a ara tat ca daca un lucru important a fost
neglijat, el va reapare n materialele ulterioare.
Un vis bine neles, bine asimilat, l ajuta pe visa tor sa faca asemenea progrese sau i deschide asemenea orizonturi nct neglijarea unor vise, din lipsa de
timp, nu este ceva ireparabil.
XIII. Atitudinea analistului
In faa acestei lumi fascinante si cu multiple faete,
atitudinea oportuna a analistului angajat n travaliul
oniric este cea pe care a definit-o Freud ca fiind una
de atenie flotanta si distrata . Trebuie sa lasi lucrurile
sa se deruleze de la sine, si cred ca analistul este adeseori comparabil cu un bun mamos, un bun radiolog
si n special cu un bun catalizator al recoltei asociative.
O interpretare de vise reus ita constituie un acord;
acord ntre analizat s i analist. Nu poate fi vorba de o
competiie intelectuala ; cei doi protagonisti trebuie sa
poata sa adere cu toata inima la interpretarea ga sita si
propusa n comun. Nici pentru unul si nici pentru
cela lalt, o repet, nu poate fi vorba de o confruntare
intelectuala . Mai ales pentru tratament ar fi eronat, ba
chiar periculos, ca analistul sa aiba dreptate n detrimentul pacientului . Marea schimbare, marea revoluie psihiatrica ncepnd cu primele lucra ri ale lui
Freud este ca din acest moment psihiatrul nu stie mai
mult dect pacientul sa u. Psihiatrul, din acest moment, n loc de a fi un soi de pater familias si de autocrat, se afla la dispoziia pacientului; el urmeaza

152

indicaiile acestuia. Nici nu se pune problema ca

analistul sa aiba dreptate n detrimentul pacientului
sa u, ca ci acest lucru ar naste reticene si rezistene
bine fondate ntr-un asemenea caz.
Aici se pune problema de a ajuta pacientul sa
atinga mai mult dect o nelegere pur intelectuala .
Daca analiza constituie pentru Jung arta linistii,
populata si creatoare 6, este pentru ca aceasta liniste, graie unui moment acut al metabolismului
ideativ - daca mi permitei aceasta imagine - trebuie sa ajute pacientul sa simta n fiina sa proprie
discursul psihologic al ca rui teatru este el, sa
participe emoional la acest discurs. In acest sens,
visul este un fragment smuls curentului inconstient
necurmat, el este un exponent fragmentar al acestui
curent.
Prin urmare, trebuie sa -l aducem pe visa tor sa
tra iasca emoional afectivitatea si conflictele viselor sale.
XIV. Interes practic
Interesul practic al travaliului nostru oniric de
pna acum este ca visul aduce perspectiva incons tientului; interpretarea sa fie ca este verbalizata , fie
implicita , face manifesta perspectiva inconstientului, sitund progresiv pacientul n axa psihicului
sa u profund. Este ca si cum analistul - daca interpreteaza un vis, ceea ce, de altfel, nu face n6

Lart du silence, peupl et crateur , n franceza , n original. (N.

Tr.)

153

totdeauna - s-ar insinua n perspectiva inconstientului pacientului pentru a-l ajuta sa simta si sa descopere sau pentru a indica cu voce tare constientului visa torului ceea ce inconstientul exprima n
imagini.
Este si motivul pentru care analizatul este nclinat sa -i atribuie analistului s a u puteri supranaturale , trans-constiente, adica tocmai acelea din inconstientul sa u. De unde, parial, si celebrul fenomen al transferului.
In cursul travaliului analitic, analistul trebuie sa
ina cont si de perspectiva constientului; numai
innd cont deopotriva si de perspectiva constientului vom putea avansa spre confruntare si, de aici,
spre armonizarea acestor doua planuri majore ale
unei personalita i care trebuie sa parvina la armonizare, la convieuire ideo-emoionala : constientul
si inconstientul.
Adeseori, pentru ca pacienii nostri snt deja persoane cu constient fragil, trebuie, cu cea mai mare
grija , sa menaja m valorile lor constiente, ca ci daca
le-am ca lca n picioare am distruge si constientul, asa
nct nu ar mai exista nimeni care sa fie prezent pentru a integra materialele care vor apa rea.
Vor rezulta din aceasta procedura lua ri de cunostina progresive care se adauga succesiv; el vor fi
urmate de aciuni consecutive asupra inconstientului.
Constientizarea ne apare asta zi - s i este unul din meritele istorice ale lui Freud de a fi scos n relief
aceasta noiune de luare de cunos tina - drept detonatorul unei reacii n lan care debuteaza la nivel
constient, care se perpetueaza si se deruleaza n pro-

154

funzimile fiinei si care, din lan n lan - verigi din

care noi nu cunoastem de altminteri dect cteva merge sa se piarda n intimitatea silenioasa a esutului , pentru a folosi frumoasa expresie a profesorului Leriche. Atingem aici ndeaproape nsa si medicina psihosomatica .
Astfel, analiza viselor, graie interferenelor dintre
constient si inconstient pe care le declanseaza ea n
ambele sensuri, va prezida la mobilizarea energiei
psihice, la eliberarea sa din simptome si, n buna
parte, la transferul ei din inconstient n constient.
De ndata ce pacientul nelege - n sensul mai
larg si nu numai intelectual al termenului -, ndata ce
el simte, prinde semnificaia, noua pentru el, a
unui vis, se deschide o noua perspectiva asupra
problemei cutare sau chiar asupra vie ii sale.
Aceasta la rgire a cmpului constient constituie
pentru orice viaa mentala individuala un fapt major. Iar n cazul nevrozailor pe care i trata m, care
au din cauza nevrozei lor un cmp constient micsorat si restrns, aceasta la rgire este de doua ori importanta . Pentru ca se va atinge astfel, graie viselor, o noua treapta de constiina si vor deveni posibile noi sinteze.
Este ceea ce Jung a numit calea integra rii personalita ii. In fond este vorba de a-i reda cuiva viaa,
o viaa legitim definita ca o integrare integranta .
Totul se constituie n ceea ce Jung a numit calea
individuaiei.
De altminteri, dupa cum vedei, munca analitica
se situeaza pe patru planuri:
1. un plan al confidenei, n care pacientul se con-

155

feseaza ;
2. un plan al analizei transferului care s-a format
n cursul confesiunii;
3. un plan de educare si de auto-educare, pacientul
trebuind sa se situeze n faa a ceea ce el nsusi a descoperit;
4. un plan de metamorfoza si de transformare a
personalita ii n care converg si se consolideaza cele
trei planuri iniiale de aciune.
Aceste patru planuri se mpletesc la nesfrsit, iar
eu le-am separat numai n scop didactic.
Lucra rile experimentale cele mai recente n
neuro-fiziologia somnului si a visului confirma ,
dincolo de orice astepta ri, importana vederilor
asupra visului pe care tocmai le-am expus. De
acum stim ca noi visa m n mai multe faze noapte
de noapte si daca mpiedica m un subiect de experiena sa viseze el reprezinta nervozitate si, dupa
circa zece zile, tulbura ri mentale. Visul are deci o
importana vitala . El este, pare-se, exponentul unei
funcii recuperatoare si integratoare a ca rei importana nu e cu nimic mai prejos dect cea a circulaiei sau a respiraiei. In timpul somnului se produce
un travaliu mintal si psihic infraconstient care are
cele mai mari consecin e:
1. El face sa dispara din constient tra irea care
trebuie stearsa si memorata pentru ca la trezire
constientul sa fie din nou disponibil. (Surmenajul
apare atunci cnd materialele se acumuleaza n asa
ma sura nct nu mai pot fi elaborate n timpul somnului: ele snt cumva dispuse ntr-o magazie intermediara , ntre constient si memorie, asteptnd un

156

moment de acalmie pentru a fi reluate de travaliul

integrator si transferate n memorie).
2. Munca integratoare inconstienta apare deci
ca o menajera a constientului. Toate detaliile
acestui efort, n lipsa ca ruia constientul s-ar supranca rca n loc sa se usureze dispar, snt uitate.
Daca , dimpotriva , aceste detalii ar fi memorate,
constientul ar fi nca rcat n loc sa fie usurat.
Travaliul integrator se face deci n maniera
cea mai discreta , cea mai puin vizibila , cea mai
utila si mai economica cu putina , rednd disponibilitatea aparatului mental pentru realul lumii
si tra irea de mine.
3. Nu este reinut sub forma de vise dect ceea
ce mai este nca important pentru constient sau
ceea ce trebuie sa fie supus unui nou examen de
ca tre constient, dupa o elaborare insuficienta la
acest nivel.
Uitarea viselor , att de des criticata , pare sa
fie, deci - n perspectiva globala al acestui travaliu
integrator - o ma sura economica de cea mai nalta
utilitate. Memorarea, adeseori mediocra , a viselor demers care necesita efort si voina - tempereaza ,
la invitaia analistului, uitarea prea radicala .
Ca ci, la urma urmei, este vizibil ca eforturile
analizei si ale psihoterapiei analitice vizeaza sa
redobndeasca si sa perfecteze ceea ce a fost insuficient sau gresit structurat n integrarea spontana .
De unde utilitatea metodelor terapeutice care fac
deliberat apel la inconstient, la preconstient, la
imaginaia activa , la vis.
S-a va zut prea mult n imaginaie numai aspectul

157

iluzoriu neglijndu-se aspectul sa u creator, integrator si vital. Ajutndu-i pe pacienii nostri sa -si
mobilizeze imaginarul, sa -si situeze propriul eu
n fa a imaginaiei lor si sa colaboreze cu ea,
psihoterapiile analitice fac o lucrare dintre cele
mai utile: ele substituie un om unificat omului
parcelat care era omul bolnav. Ele i permit sa se
elibereze dintr-un trecut n snul ca ruia era ra u
structurat, sa tra iasca ntr-un prezent mai calm,
mai destins si mai senin, sa -si ga seasca panta
viitorului sa u, panta unei fiine n lume care corespunde adeva rului sa u si autenticit a ii sale.
Pna la revoluia analitica , afirmaia ca toi
oamenii - ba rbai si femei - ar avea un suflet
ra mnea un postulat teoretic sau dogmatic, daca
la sa m la o parte mistica. Incepnd cu psihanaliza
si mai ales cu aportul lui C.G. Jung acest post ulat a devenit realitate concreta si posibila pentru
fiecare, pentru tra irea fieca ruia, de la cel mai
stra lucitor si mai dotat, pna la cel mai umil si
mai modest.
XV. Perspectivele generale s i culturale
Din punct de vedere general, si aceasta va fi
concluzia mea, analiza onirica este un lucru capital pentru o civilizaie si pentru spiritul acesteia.
Ca o civilizaie accepta numai si principiul
analizei onirice, aceasta echivaleaza cu suspendarea condamna rii sub care au gemut, timp de
secole, potenialele iraionale ale fiinei si ale

158

fiin elor. Din acest moment iraionalul este impus de ra ionalul nsusi - de un raional care a
stiut sa -si depa seasca si sa -si recunoasca limitele
si restriciile - ca tranziie necesara ntre cunoasterea logica pe de o parte, si carnea vie si
tra irea, pe de alta parte.
Astfel, dupa cum vedem, dialectica tradiionala devine un raport triunghiular. Ca ci orice
efort care ne apropie de demersul gndirii hegeliene declanseaza la nivelul psihologic eliberarea
unor for e extraordinare. Cred ca amicul meu,
profesorul C. A. Meier, a zis ca sinteza activita ii psihice constiente si a activit a ii psihice
inconstiente constituie esen a nsa si a travaliului
mental creator .
Daca vrei, omul este o bolta , nsa devine
evident din ce n ce mai mult n ultima perioada
ca cheia de bolta este psihicul sa u.
Visul si studiul sa u ne deschid orizonturi
neasteptate; erupia noiunii de inconstient n
vie ile noastre, prin visele noastre, ne obliga pe
to i, n chip izolat sau mpreuna , sa ca uta m noi
scheme de viaa si de gndire.
XVI. Exemplu de interpretare
Vom demonstra printr-un exemplu ct se poate
de scurt si concis utilizarea practica a celor 15 paragrafe care snt ca si 15 axe de reflecie.
Exemplul pe care l-am ales si pe care vi-l propun este urma torul: unul din pacienii mei mi-a
povestit urma torul vis: STAU IN PICIOARE

159

INTR-O ODAIE S I TREBUIE SA INGHIT UN

PES TE CRUD .
Sa ne punem pe treaba si sa explica m succesiv
cele 15 perspective metodologice pe care le-am
descris.
Cu privire la paragraful I:
Este sigur ca acest vis derulat n linistea unei nopi
arunca o provocare raiunii, nelegerii, ba chiar tuturor teoriilor; dorina sexuala , voina de putere, refulare, nu vedem deocamdata cum ar putea una din aceste
teorii sa cadreze si sa explice n chip satisfa ca tor
acest exemplu, exemplu pe care l-am ales tocmai
pentru ca este foarte scurt si simplu.
Freud a zis ca visul ar fi via reggia spre inconstient. La prima vedere aceasta cale regala pare mai
degraba un labirint ntortocheat, puin promia tor si
puin ncurajator.
II. Apropo de exemplul nostru, sa ne pa zim de
concluzii gra bite, dar sa ra mnem animai de ipoteza
de lucru ca inconstientul pacientului nostru are sa ne
nvee ceva prin acest mesaj.
III. Oare, nu avem cumva impresia n faa exemplului nostru ca sntem n faa unui text ininteligibil
si indescifrabil? Faada sau nu, trebuie sa considera m
problema acestui vis n toata amploarea ei. Daca accepta m aceasta cale de abordare vom vedea ca aplicarea paragrafelor urma toare ne va permite, treptat, sa
elucida m enigma.

160

IV. In privina exemplului nostru, iata elementele

biografice de care dispunem: este vorba de un ba rbat
de 30 de ani, ca sa torit, tata de familie, venit sa ne
consulte pentru o timiditate, un fel de blocaj, o rigiditate, o apraxie, un randament total insuficient. Ansamblul se reprezinta ca o nevroza difuza si usoara la
prima vedere, dar se va revela a fi mult mai grava si
mai profunda .
In general, omul era sa na tos, avea o situaie sociala satisfa ca toare pentru vrsta sa si multa ambiie. Viaa sa sexuala cu soia era normala , fa cuse o
ca sa torie din dragoste, fa cuse studii superioare care-l costasera un efort substanial, ca ci el provenea
dintr-un mediu modest si, nu prea dotat, a trebuit
sa se agae serios de studiile sale pentru a ajunge
sa -si realizeze ambiiile.
V. In privina exemplului nostru: iat a asociaiile pe
care le-a avut visa torul apropo de visul sa u:
- stau n picioare: nu as ezat ;
- ntr-o odaie: aceasta odaie mi amintes te de
cabinetul analistului unde are loc tratamentul meu ;
- trebuie sa nghit un pes te crud: pes tii snt locuitorii adncurilor acvatice. Faptul ca snt cruzi ma
dezgusta .
VI. In privina exemplului nostru:
Elementele de care dispunem pna acum ne permit
sa situa m visul astfel: acest vis are cumva un raport
cu tratamentul psihanalitic al subiectului, pentru ca
visa torul sta tea n picioare ntr-o camera care i
amintea de cabinetul analitic. Acest vis se nscrie

161

deci n linia generala a tratamentului. Totusi, si n

aceasta privina remarcai fineea extraordinara a inconstientului: visa torul sta n picioare, la care el asociaza "nu asezat", ceea ce pare sa nsemne - pentru ca
un tratament analitic se petrece asezat (la Jung) sau
culcat (la Freud), dar nicidecum n picioare - ca
subiectul nu a izbutit nca , la untric, sa intre n tratament. Este ca si cum el ar fi nca n afara , ca si cum
el n-ar fi intrat nca n jocul analitic. (Eram cam la a
zecea sedina .)
Iar n aceasta situaie, el trebuie sa nghita un peste
crud.
Am putea avansa ipoteza ca tocmai pentru ca nu a
nghiit nca acest peste crud procesul analitic nu a
nceput cu adeva rat.
De altminteri, trebuie sa ne ntreba m ce e cu pestele acesta. Aici, din nefericire, asociaiile visa torului
i lasa pe visa tor si pe analist ntr-o pana totala . Visa torul asociaza numai ca pestele este un locuitor al
adncurilor acvatice.
Ne nvrtim zadarnic mpreuna cu visa torul n jurul
acestui peste: nici o asociaie.
Natural, am fi tentai n acest moment sa recurgem la metoda amplifica rii si sa ca uta m o elucidare
n simbolica generala a pestelui.
Dar pe ce drum sa o apuca m?
1. Oare, sa reinem pestele ca simbol falic? Pestele
ar evoca atunci sexualitatea si acest vis l-ar pune oarecum pe visa tor n poziia de a nghii, adica de a
accepta si de a integra sexualitatea sa.
Sau:
2. Ar trebui, oare, amintindu-ne de expresia a fi

162

ca un peste n apa sa reinem mai degraba ideile

de adaptare si de arivism ndra gite de Adler?
3. Dar s-a mai zis de acest peste ca este crud.
Oare, sa ne plasa m ntr-o perspectiva pla cerenepla cere, lund n considerare senzaia de dezgust?
Sau:
4. In fine, sa reinem mai degraba simbolismul
general al lui Christos care, dupa cum se stie, era
desemnat n crestinismul primar cu termenul
ichthys , pestele?
S tii desigur ca , pentru Jung, Christos simbolizeaza Sinele, totalitatea, perfeciunea globala a
unei fiine. Fa ra ndoiala ca pacientul nostru trebuia sa o realizeze, dar orice analist stie ca asa ceva este extrem de dificil si ca necesita un travaliu
de sine ndelungat .
Vedei primejdia: sa i impunem pacientului o psihologie care nu este a sa, primejdie cu att mai mare cu ct
n psihoterapie, cam ca la dentist, ceea ce conteaza este
mai ales ceea ce scoatem, chiar mai nainte de a ne gndi
sa punem ceva n loc; ndata ce piedicile au cedat, nsa si
natura participa la reconstrucie, actualiznd potenialita ile prezente, posibilita ile creatoare.
Asa ca eram n mare ncurca tura , dar va znd ca
pacientul meu avea un aer vizibil jenat am insistat
din nou, si el a sfrsit prin a zice:
Ei bine, doctore, exista ceva aici care nu-mi vine sa va spun pentru ca mi-e jena . Ceva ce n-am
spus nima nui, iar dumneavoastra sntei primul ca ruia i zic: iata , socrii mei s nt pescari.
Altfel spus, socrii sa i erau negustori de peste,

163

soia sa era fiica de negustori de peste, iar el se

ca sa torise cu ea pentru ca nu avusese ncotro.
Ori aceasta breasla , desi absolut onorabila , este
socialmente vorbind foarte ra u va zuta . Iata faptul
care l fa cea pe visa torul nostru sa nu se simta n
apele sale , fapt pe care l ascundea cu grija si la
care refuza sa se gndeasca ; un fapt pe care l ta inuia faa de ceilali si l refula pentru sine nsusi.
Este inutil sa spunem ca daca analistul s-ar fi
lansat cu usura tate n consideraii psihologice, sexuale sau voluntariste - adica freudiene, adleriene,
ba chiar jungiene -, n consideraii etnografice, religioase sau poate n simbolismul general al pestelui - trecnd pe lnga acest fapt major care avea
pentru economia interna a visa torului o importana
foarte mare: ideea ca soia sa era fiica de pescari am fi provocat desigur numeroase nenelegeri.
Dupa discursurile noastre ncnta toare, pacientul
nostru n-ar fi izbutit sa scoata niciodata la iveala
acest fapt. Prin urmare, am fi contribuit involuntar
la crearea unui sechestru mental n lumea interioara a pacientului care ar fi avut - structural si dinamic n viaa sa - un rol si o importana care s-ar
putea compara cu un corp stra in ntr-o articulaie,
care este astfel blocat a si doare.
Este sigur ca unul din lucrurile care risca sa discrediteze cel mai mult S coala lui Jung este apelul
mult prea usor la aceasta metoda a amplifica rii, cu
un recurs insuficient la alfabetul asociativ personal
si la verbalizare.
Dar notai ceea ce urmeaza : luminai de aceasta
revelare biografica a visa torului nelegem din

164

acest moment ca el ar fi opus o vie rezistena - circumstana care paraliza analiza dar, suprimata , i-ar
fi permis sa ia loc - cta vreme nghiirea pestelui
nsemna:
1. sa nghita , sa -si accepte sexualitatea si situaia penibila n care l-a antrenat ea (perspectiva
freudiana );
2. sa domine chiar aceasta situaie sociala penibila (perspectiva adleriana ).
Aceste perspective nsemnau sa -si accepte socrii si
sa se accepte pe sine nsusi - acest sine nsusi care si
alesese niste socri nepotrivii -, sa dea dovada cumva
de iubire crestina faa de semeni si faa de sine nsusi.
3. Sau daca pacientul nu mi-ar fi oferit asociaiile
sale si daca am fi reinut perspectivele amplificatoare
ale pestelui - simbolul lui Christos -, nghiirea pestelui ar fi nsemnat sa -si accepte crestinismul. Pe
aceasta cale pacientul ar fi trebuit sa se ntrebe ce nu
a acceptat la el si la lumea exterioara . Astfel s-ar fi
ntlnit din nou cu problema socrilor s a i.
Ceea ce ni se pare fundamental n mijloacele de
care dispunem actualmente pentru a interpreta un
vis este aceasta convergena a ca ilor interpretative. Daca o amplificare este reusita , ea trebuie sa se
ntlneasca cu rezultatul obinut graie asociaiilor,
daca au existat asociaii. Daca nu au existat, ea trebuie sa remedieze lipsa lor.
Cum o spune nelepciunea populara : toate drumurile duc la Roma . Oricare ar fi calea de gndire
adoptata trebuie sa ajungem la Roma, adica la adeva rul interior al visa torului, asa cum se exprima el ntro maniera imaginara n chip pertinent, ba chiar im-

165

pertinent, prin imaginea unui vis.

VII. Vedem din exemplul nostru dificultatea care
exista atunci cnd purcedem la colectarea de asociaii.
Mult depinde de un detaliu biografic, de o asociaie
oferita sau nu! Aceasta dificultate provine din nsa si
dialectica rezistenelor.
De altfel noi nu ndra gim acest cuvnt rezistene
care implica ntotdeauna ideea de rezistena la ceva,
rezistene la constientizare sau faa de analist, care
este catalizatorul si promotorul lor. Cuvntul rezistene scoate prea mult n prim plan analistul si narcisismul sa u.
Adeseori avem de-a face mai puin cu o rezistena
faa de analist, ct mai ales cu o forma de inerie s i de
conservatorism care marcheaza toate structurile
mentale existente. Inainte de a fi nlocuite de alta, o
structura mentala existenta , activa si tra ita n constient opune la fel de multa rezistena la nlocuirea ei
cu o alta, ca si un guvern la nlocuirea sa cu un
altul. Daca corpurile fizice au calitatea ineriei,
structurile mentale o prezinta si ele, agravata de
comoditate, nca pa nare, convenii. Dupa propria
noastra experiena , ineria mentala este la fel de
mult vinovata ca si rezistenele inconstiente.
Nu vrem sa insista m dar credem ca cuvntul
inerie trebuie introdus si el n terminologia analitica deoarece are imensul avantaj de a dezintoxica, cel puin parial - n mintea pacientului si a
neiniiatului -, confruntarea dintre analizat si analist.
Asa cum am va zut din exemplul nostru, recolta-

166

rea asociaiilor decurge pe tot parcursul analizei

din dialectica dintre progresul constientiza rilor si
dificulta ile (rezistene, inerie) care le fac att de
dificile.
VIII. In exemplul nostru, n primul act: personajul,
unic de altfel, este visa torul, n acest loc foarte special al geografiei sale interioare care este cabinetul
analistului sa u.
Al doilea act: visa torul sta n picioare. Am va zut
ca aceasta indica pietrificarea momentana n demersul sa u analitic.
Al treilea act: peripeia este marcata de faptul ca el
trebuie sa nghita un peste crud.
Al patrulea act: lipseste n visul nostru si absena
lui deschide poarta demersurilor interpretative pe
care le ncerca m.
Aceasta perspectiva , ntr-un vis att de scurt, nu
este desigur capitala , nsa n visele mai lungi si chiar
n visele care snt un soi de romane fluviu, ea este
extrem de utila .
IX. In exemplul nostru ni se pare destul de evident
ca visul vine sa compenseze refuzul n care s-a nchis
pna acum visa torul.
X. In exemplul nostru, din perspectiva reductiva , visul se reduce la problema socrilor si putem
afirma ca aceasta din urma este cauza lui. Dar din
perspectiva prospectiva , daca povestea pestelui are
drept cauza problema socrilor, soluia pe care si-o
propune subiectul pentru a iesi din impas este de a

167

nghii situaia, de a nu se sinchisi de ea, de a nu

continua sa faca din ea o boala a mndriei si a orgoliului, o disociere persona-umbra , adica masca
sociala -coninuturi mai mult sau mai puin refulate
si culpabilizate.
Notai cu luare aminte ca aceasta soluie prospectiva , sintetica s i finala nu vine de la sine. Cauza socri este precisa si univoca , n schimb nu si
perspectiva finalista . Visa torul ar fi putut visa n
acelasi context cauzal ca a plecat n America cu
soia si copiii sau ca a plecat singur n Australia
sau chiar ca a divorat; regresnd, s-ar fi putut visa
din nou adolescent, celibatar sau mai stiu eu ce.
Finalitatea ar fi fost alta si imprevizibila : interesul visului este ca el propune un ra spuns pe ma sura , personal si nuanat, corespunza tor stadiului de
evoluie si de maturizare a visa torului n momentul
visului. As putea sa va dau numeroase exemple n
acest sens, dar nu l-am ales dect pe acesta ntruct
el ofera o "concluzie" pastorala si moralizatoare.
Vedei cum un vis simplu a evideniat o situaie
fa ra ndoiala banala la care pacientul a reacionat
printr-o nchidere nevrotica , din motive pe care le
vom vedea. Pentru moment, sa reinem numai ca
motivul visului snt socrii si ca panta de dorit sau
dorita de fiina mentala a pacientului este de a-i
accepta crestineste.
XI. In exemplul nostru, planul obiectului care
intersecteaza planul cauzal este clar, este vorba de
socri care snt desemnai n carne si oase de acest
vis.

168

Dar, oare, de ce i-a investit visa torul cu atta

importana ? Sa presupunem, pentru a nelege ce
vreau sa zic, ca socrii si toate circumstanele realita ii nu ar exista, ca toate aceste circumstane ar
fi fost inventate de visa tor, ca ele snt produsele
imaginaiei sale. Ne-am afla atunci pe planul
subiectului, iar socrii si circumstanele care l nconjoara ar ncarna o problema personala a visa torului: cea a extraciei sale sociale pe care o considera mult prea modest a .
Altfel spus, socrii ar ncarna inferioritatea visa torului. Se pare ca tocmai din aceasta cauza ,
pentru ca el si-a proiectat propria sa umbra si inferiorita ile sale asupra socrilor, el i-a investit cu att
de mult libido negativ. De altfel, el si tra ieste n
contact cu ei propria sa problema interioara ca si
cum ar fi o problema exterioara , de relaie: el a
externalizat drama si tensiunile nevrotice care se
manifesta n el.
Iata , fa ra ndoiala , de ce pacientul ridica totul la
rang de afacere importanta si se mbolna veste, de
ce socrii sa i au devenit, printr-o nenelegere trista
si att de frecventa , api ispa sitori ai problematicii
sale intrapsihice.
Vedem asadar ca planul obiectului camufleaza
adeseori planul subiectului. Problema socrilor a
devenit o problema afectiva grava care a perturbat
serios comportamentul vis a torului si i-a pus n pericol chiar si ca minul, ca ci el a simit vibraia problemelor sale de extracie si de inferioritate - probleme jenante atunci cnd visezi sa fii un om de
seama - n contactul cu socrii sa i - prilej care daca

169

ar fi lipsit ar fi fost nlocuit de un altul. Acest l ucru ne mai permite sa constata m si faptul ca nu
exista complex de inferioritate. Ceea ce desemna m
astfel este ntotdeauna un complex de inferiosuperioritate (sau, invers, superio-inferioritate).
Interferena acestor doua planuri de interpretare
apare n exemplul nostru n chip limpede.
Pe planul obiectului, acceptndu-si socrii n carne si oase, visa torul va constata graie acestei detente eficacitatea virtuilor crestine ale toleranei,
ba chiar ale ierta rii si va reflecta n aceasta privina . Mulumita planului obiectului, el va fi mpa cat
n viaa sa relaionala si mboga it pe planurile
subiectiv si intrapsihic. Pornind din afara , el va
face un progres de maturizare interioara .
Dar si invers, daca neglija m planul obiectului si
demara m de pe planul subiectului, daca visa torul
nelege si resimte tot ceea ce proiecteaza din el
nsusi si din lipsurile sale asupra socrilor sa i, relaiile sale cu ei se aplaneaza si se dezintoxica
aproape miraculos. De unde si numeroasele urma ri
asupra ca minului sa u: soia sa, de pilda , nu s-ar
mai mpa ri ntre so si pa rini.
Dupa cum vedem, aceste noiuni de plan al obiectului si plan al subiectului permit discutarea s i
distingerea fina a aparenelor.
Intr-o expunere ca aceasta lucrurile snt att de
evidente si de clare nct cititorul are fa ra ndoiala
impresia ca autorul si pierde vremea, n practica
sa analitica , cu forarea unor usi deschise. In realitate nu e deloc asa. In viaa exista o mpletire si o
ntreesere att de fina ntre realul obiectiv si

170

subiectivul proiectat, nct o persoana chiar foarte

inteligenta este incapabila sa o scoata singura la
capa t. In faa attor pseudo-obiectivita i aparente,
mintea neaga intrapsihicul proiectat. Nu vrem sa
insista m aici asupra acestui aspect, dar aceast a
atitudine curenta ni se pare ca ra spunde la trei motivaii:
1. Regula orbirii specifice, pe care am descris-o
altundeva ( Cahier Lannec , 1950, nr.3).
2. Faptului ca proiecia modifica , travesteste, atenueaza percepia, ansamblul proiecie-percepie devenind un
conglomerat indescifrabil.
3. Faptului rezistenelor afective active care provin
din narcisismul inerent orica rui eu: acesta din urma
prefera ntotdeauna sa incrimineze pe altul dect pe
sine nsusi.
XII. Am ales ca exemplu un vis excesiv de scurt.
A exemplifica aceasta noiune de serie de vise ar necesita mult loc si expunerea unui material bogat de
care dispune din plin orice analist experimentat, dar
nu o putem face aici.
XIII. In exemplul nostru, analistul nu este prezent
dect n marja , mai mult virtual si funcional. Se pare
ca nu s-a stabilit deja o relaie personala de transfer.
Una din dificulta ile acestui tratament este ca pacientul nu trece niciodata printr-o faza de transfer clasic.
XIV. In exemplul nostru constientul visa torului i
refuza pe socri - inconstientul propune acceptarea lor

171

ca operaiune fructuoasa att pentru relaiile sale, ct

si pentru inseria sa n lume sau pentru maturizarea sa
personala . Acest vis si nelegerea lui i-au permis
pacientului, lund cunostina de aceasta tendina din
el, sa puna punct si sa faca ordine n acest sector al
personalita ii sale. Nu n funcie de un imperativ exterior lui, arbitrar, ci n funcie de tendina sa cea mai
personala , cea mai propice lui nsus i s i cea mai intima .
Acesta este un lucru capital ntruct procedura i
indica un demers vital acceptabil si necesar pentru el,
o soluie de conciliere si de sinteza a tendinelor sale
diverse si opuse, un echilibru ntre mizeriile trecutului si viitorul sa u, devenirea sa. Intruct aceasta procedura provine din propria sa tendina , ea poate fi
acceptata fa ra sentimentul capitula rii.
XV. Sa nu uita m, n fine, mulumita exemplului
nostru, ca disocierea-conflict care constituie nevroza
pacientului nostru este, ca orice nevroza , la fel de
alienanta ca si o disociere-sciziune sau psihoza . Daca
prima este aparent mai puin intensa dect a doua,
ntruct ea nu antreneaza o izolare sociala nda ra tul
pereilor unei clinici, nu are mai puine consecine
pentru celula familiala si pentru anturajul subiectului
afectat. Dar, oare, cine nu este purta torul unei porniri
nevrotice n secolul nostru aberant?
In exemplul nostru, visa torul a neles - ceea ce i
mai ra mne nca de neles omului secolului XX - ca
exista n chip iraional, na untrul sa u, un aliment care
este hra nitor, dincolo de dezgustul pe care i-l inspira
cruditatea sa.

172

Tot astfel, se prea poate ca fiina contemporana sa

ga seasca n studiul propriei sale nevroze ma duva
substaniala pe care o cauta cu pasiune, prin mii de
labirinturi si avataruri, secolul nostru.

173