Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Analiza Viselor de C.G. Jung PDF
Analiza Viselor de C.G. Jung PDF
Jung
Analiza viselor
C. G. Jung
ANALIZA VISELOR
Edi ie critica
Selecie de texte, introducere si note
de JEAN CHIRIAC
Ediia a II-a reva zuta si ada ugita
SUMAR:
INTRODUCERE
Jung si visul diagnostic p. 4
La muriri preliminate p. 15
ANALIZA VISELOR
I. Importana viselor p. 20
II. Trecutul si viitorul n inconstient p. 40
III. Funcia viselor p. 57
IV. Analiza viselor p. 84
V. Arhetipul n simbolismul viselor p. 94
ANEXA
Psihologia visului, de Roland Cahen
p. 122
INTRODUCERE
Jung s i visul diagnostic
Am nceput sa -l studiez pe Jung prin 1982. Paralel cu conspectarea operei sale mi ntocmisem un jurnal de vise n care
ncercam sa -mi notez cu scrupulozitate tot ce visez si sa -mi analizez
visele n maniera specifica lui Jung.
cul de onoare - sa ne gndim, de pilda , la Iuda si la destinul sa u tragic! Nu exista nici o apropiere simbolica prin
care am putea identifica sinuciderea culpabila a
vnza torului lui Isus cu soarta insului anonim din visul
meu. Care sa fie, deci, nelesul acestor anomalii care
frizeaza cel mai elementar bun sim?
Freud s i teoria sexuala
In aceeasi perioada n care am obinut interpretarea de
mai sus am nceput sa ma ocup mai puin de lucra rile lui
Jung pentru a ma dedica, treptat, cu trup si suflet, psihanalizei freudiene, n special lui Freud. Aceasta curioasa
schimbare de direcie o datorez tot unui vis. Un alt vis
mare :
Cinam la un restaurant pe care l frecventam ntradeva r n viaa de zi cu zi. La un moment dat am observat la o masa ala turata un domn distins, mbra cat ntr-un
halat alb, imaculat. S tiam ca este un doctor apreciat s i
simeam pentru el o veneraie aproape mistica . M-am
apropiat de masa lui - m-a invitat sa iau loc - s i am nceput sa -i povestesc despre activitatea mea psihanalitica ,
despre la comia cu care devoram tratatele lui Jung - i-am
citat s i cteva titluri - toate acestea pe un ton nfla ca rat,
partizan.
Doctorul nu a pa rut deloc surprins. Ba dimpotriva ,
am avut impresia ca nu-l agrea deloc pe Jung. M-a privit
lung, s i mi-a zis ntr-un trziu, cu o nedisimulata unda de
admiraie: S i totus i, Freud! In sensul ca Freud este
tartorul psihanalizei, maestrul cu m mare pe care ar
trebui sa -l studiez. Freud s i teoria sexualita ii , a inut
el sa precizeze.
Curnd am realizat ca pe neba gare de seama ma dedicasem aproape n totalitate studiului lui Freud. Freud
despre care nu stiusem nimic odinioara , pe care l dispreuisem n ascuns, pentru ca stiam ca Jung nu l-a iubit
si pentru ca nu vedeam ce poate fi spiritual n studiul
sexualita ii. Am nceput sa studiez opera lui Freud cu
aceeasi patima cu care ma hra nisem, ani de-a rndul, cu
cea a lui Jung.
Asa am aflat despre complexul lui Oedip, complexul
nodal al nevrozei umane, dupa pa rerea lui Freud.
Ipoteza oedipiana
Se nelege ca am cedat ispitei de a interpreta primul
meu vis mare ajutndu-ma de teoria freudiana .
Este evident chiar si pentru amatorii n ale psihanalizei
ca tema visului meu este oedipiana . Maestrul este un
substituit al tata lui. Criminalul este o ipostaza a fiului.
Mandala - acea ciudata structura circulara pe care
am numit-o vehicul - si fntna arteziana reprezinta ipostaze ale mamei4, datorita simbolismului lor feminin.
Nimic nou sub soare , ar exclama un adept freudian,
daca i-ar ca dea sub ochi textul visului meu. Faptul ca eu
asist la scena oedipiana nu l-ar ncurca mai mult: Dumneata, mi-ar zice el, te iluzionezi creznd ca nu esti atins
de acest morb! Iata rezistenele psihice care se ridica mpotriva constientiza rii complexului oedipian. Toi sntem
4
10
ra .
Dupa mplinirea n vis a acestei fapte, am simit o
compasiune debordanta , ca s i cum as fi fost mpus cat eu
nsumi. Aceasta exprima identificarea mea secreta cu
eroul, cu suferina pe care o resimte omul atunci cnd
este constrns sa -s i sacrifice idealul s i atitudinea cons tienta . S i totus i trebuia sa pun capa t acestei asema na ri cu
idealul eroului; pentru ca exista valori mai nalte dect
voina eului, valori ca rora trebuie sa ne supunem6.
Siegfried al lui Jung este o ncarnare a mitului eroului,
dar nu al eroului care se lasa nghiit, devorat de Monstru,
ci al celui care ucide Monstrul; un mit care domina si
cultura noastra crestina . (Christos care biruie forele ra ului, pe Satan etc.).
Monstrul este un simbol al inconstientului nostru
animal, care si are obrsiile n instinctele crude ale saurienilor, n ceea ce are mai primitiv viaa. Aceasta monstruozitate a nspa imntat n asa ma sura lumea nct orice
civilizaie care se considera ca atare a trebuit sa -si inventeze eroii sa i, eroi care nfrunta si supun componenta
animale a personalita ii umane.
Jung a ncercat sa formuleze aceasta inimaginabila
ra sturnare de valori: nu trebuie sa nfrunta m si sa ucidem
monstrul din noi; nu trebuie sa rvnim sa subordona m, cu
toate consecinele care decurg, animalitatea constiinei
noastre morale si etice (nu vom supune inconstientul constientului). Dimpotriva , trebuie sa renuna m la acest
ideal eroic ncarnat de siegfriezi si de christosi si sa
6
11
Ma tem ca sacrificarea lui Siegfried va sugera cititorului o revansa primejdioasa a animalita ii fa ra limite. Observaiile mele nu
pot fi interpretate n aceasta viziune. In realitate, nu avem de-a face
cu o bestialitate revansarda , ci cu o degajare a tensiunilor psihice
care se nasc din confruntarea constient-inconstient. O detasare senina
care ia locul crispa rii psiho-somatice att de familiara omului modern.
8
Toate aceste idei snt sugerate de simbolismul mandalei din visul
meu (vezi si nota 2).
12
morale9.
De la Jung la Freud s i viceversa
De la Jung la Freud si de la Freud la Jung, timp de 17 ani
am pendulat mereu ntre acesti doi poli eseniali ai cercetarii
adncurilor psihicului nostru. Niciodata nu am putut sa ma
desprind total de Jung si sa ma declar un partizan al lui
Freud si viceversa. Pentru ca Jung a vorbit pentru prima
oara, n termenii psihologiei experimentale, despre Sine,
despre individua
ie, despre unirea contrariilor si integrarea
(plenitudinea) psihica. El a creat astfel puntea de legatura
dintre psihologie si doctrina mntuirii, dovedind prin marturii clinice cum se deseneaza, n psihicul abisal, procesul realizarii de sine.
Freud ne-a aratat ce anume trebuie sa integram.
Pulsiunile sexuale si agresive, elementele vitale ale vieii,
care au fost intens refulate (si sublimate) n civilizaia noastra. El a descris pentru prima oara structura aparatului psihic,
a adus probe irefutabile n sprijinul tezei existenei inconstientului psihic si ne-a invitat sa exploram acest univers nelinistitor.
La drept vorbind, o psihanaliza completa nu se poate limita la constientizarea inconstientului freudian si nici nu se
poate cantona numai n orizonturile teoretice, ce-i drept fas9
13
14
LA MURIRI PRELIMINARE
15
Foarte des n comentariile mele am pomenit cuvntul pacient tocmai pentru a sugera cititorului ca psihanaliza autentica nu
se poate lipsi de funcia sa terapeutica , n sensul freudian al termenului.
2
In realitate, nici un vis nu poate fi interpretat pna la capa t. Intotdeauna ra mne ceva necunoscut care ne face sa ntreza rim indeterminabilul.
16
a visului, care nu evita chestiunile delicate ale vieii sexuale3. Jung a izolat sexualitatea si dificulta ile ei
mulumindu-se sa vorbeasca , la modul cel mai general,
despre instincte. Dupa pa rerea mea, aceasta atitudine
produce un mare prejudiciu deoarece atenueaza impactul
ideilor legate de viaa sexuala (si mai ales de refularea
sexualita ii) asupra mentalita ii obisnuite4. Daca este
adeva rat ca nu trebuie insistat pe problemele sexuale
n mod exagerat, nu trebuie neglijat nici faptul ca minimalizarea acestor probleme nu aduce nici ea nimic bun.
Trebuie sa marturisim ca daca nelegem concepia globala a lui Jung despre Totalitatea psihica , despre omul unificat, despre realizarea Sinelui, este tocmai pentru ca am
asimilat n prealabil problemele ridicate de psihanaliza lui
Freud, n special cele aflate n directa atingere cu viaa noastra sexuala.
In domeniul teoriei arhetipurilor inconstientului colectiv
gasim deopotriva exagerari inadmisibile.
In ultimul capitol tradus si comentat de mine ntlnim mai
multe afirmaii hazardate n legatura cu o serie de vise asa3
17
zis arhetipale aparinnd unei fetie de civa anisori. Observaiile lui Jung snt deplasate pentru ca ignora, voit sau nu,
ceea ce i sare n ochi unui analist imparial: aceste vise trateaza, cu ajutorul unor materiale simbolice (cu imaginile pe
care le gasim din abundena n fabulele si basmele copilariei), interese pulsionale care nu au nimic n comun cu filozofia, cu mistica sau cu viaa spirituala.
Jung ignora acest aspect si se desfa soara pe pagini ntregi ncercnd sa ne convinga ca visele fetiei au un caracter iniiatic si ca nu snt cu nimic mai prejos dect scenariile mitico-iniiatice ale religiilor antice, dect miturile
crestine sau koan-urile Zen etc. El vrea sa dovedeasca
astfel ca viaa noastra spirituala este o ra bufnire interioara
a inconstientului arhetipal, un act natural de care de care
lua m cunostina prin visele si viziunile noastre.
Desigur ca aceasta idee naste o serie ntreaga de
complicaii, mai ales pentru ca nu vedem clar ce ar
trebui sa nelegem prin spiritualitate.
Daca identifica m viaa spirituala cu activitatea unui
instinct specific, o pulsiune transcendentala , ceva ce urma reste unificarea personalita ii scindate a individului,
atunci ne afla m pe terenul psihanalizei, care poate admite
existena unei funcii psihice totalizante5 si unei fenomenologii aferente.
Daca viaa spirituala defineste fenomene de alt ordin, adica ceea ce Biserica oficiala ne cere sa credem,
atunci viziunile jungiene nu mai au nici o relevana ! Este
absolut necesar sa la murim lucrurile n aceasta privina .
Eu cred ca Jung a oscilat mereu ntre o viziune psihica
a spiritualita ii si una teologica . De aici si sentimentul
5
18
pregnant al oricui citeste opera lui Jung ca , la urma urmei, gndirea autorului ra mne oarecum nela murita .
NOTA :
Notele mele nu au atasata nici o extensie. Exista nsa
cteva note care provin de la autor (C. G. Jung) pe care
le-am subliniat cu extensia N.A. .
19
ANALIZA VISELOR
I. Importana viselor
20
unei tesle duble. Obiectul ne este cunoscut, dar noi ignora m implicaiile sale simbolice. Sa lua m un alt exemplu,
cazul acelui indian care, dupa o ca la torie n Anglia, se
rentoarce acasa si povesteste amicilor sa i ca englezii
adora animalele pentru ca a va zut vulturi, lei si boi n
vechile biserici. Nici el nu si-a dat seama, ca si muli
crestini, ca aceste animale snt simbolurile evanghelistilor, simboluri derivate dintr-o viziune a lui Ezechiel, care
are ea nsa si o analogie cu zeul egiptean al soarelui,
Horus cu cei patru fii ai sa i. Pe de alta parte, exista o suma de obiecte cunoscute pretutindeni, ca de pilda roata si
crucea, obiecte care au totusi o funcie simbolica n anumite condiii. Pe buna dreptate natura exacta a ceea ce
simbolizeaza ele ra mne totusi obiectul speculaiilor si
controverselor.
Asadar, un cuvnt sau o imagine snt simbolice atunci
cnd implica ceva n plus faa de sensul lor evident si
imediat. Acest cuvnt sau aceasta imagine au un aspect
inconstient mai vast, care nu s-a definit niciodata cu
precizie si nici nu s-a explicat pna la capa t. Nimeni, de
altfel, n-ar putea spera s-o faca . Atunci cnd mintea ntreprinde explorarea unui simbol, ea ntlneste idei care se
situeaza dincolo de ceea ce poate sesiza raiunea noastra .
Imaginea roii poate sa ne sugereze, de pilda , conceptul
unui soare divin , dar n acest punct raiunea noastra
este obligata sa se declare incompetenta , ca ci omul este
incapabil sa defineasca o fiina divina . Cnd, n limitele
inteligenei noastre, califica m un lucru drept divin , nu
avem aici dect un cuvnt care se poate fonda pe o credina , dar niciodata pe un dat concret.
Deoarece o mulime de lucruri se situeaza dincolo de
limitele nelegerii umane, utiliza m constant termeni sim-
21
22
23
24
25
26
27
28
29
In realitate, nu constiina este nca rcata , ci inconstientul. Eschiva rile pacientului nu snt ncerca ri premeditate de a disimula n faa
medicului o gndire perversa . Aceste eschiva ri snt expresia rezistenelor care se opun, n chip inconstient, gndurilor incompatibile cu
atitudinea morala a pacientului .
30
31
32
Aproape toata lumea stie asta zi, de pilda , ca actul sexual poate fi simbolizat (sau, daca vrem, reprezentat sub
o forma alegorica ) printr-un mare numa r de imagini diferite. Fiecare din aceste imagini poate, printr-un proces de
asociere, sa ne conduca la ideea de raporturi sexuale, si la
complexele specifice care influeneaza comportamentul
sexual al unui individ. Dar putem la fel de bine sa punem
n lumina asemenea complexe graie unei reverii apropo
de un alfabet rus indescifrabil. Prin urmare, am fost determinat sa presupun ca visul poate conine un mesaj de
alta natura dect simbolul sexual (si aceasta din motive
bine definite). Dau un exemplu:
Cineva viseaza ca introduce o cheie ntr-o broasca , ca
mnuieste o bta sau ca izbeste ntr-o poarta cu un berbec.
Fiecare din aceste instrumente poate fi privit ca un simbol
sexual. Dar faptul ca inconstientul a ales una din aceste
imagini mai degraba dect pe celelalte doua are de asemenea o mare importana si implica o intenie. Problema
reala este de a nelege de ce a fost preferata cheia n locul btei si bta n locul berbecului6. Adeseori nelegem
6
Problema alegerii de catre inconstient a unui simbol sexual mai degraba dect a altuia ine, de fapt, de impresiile reziduale datnd din ziua
care a precedat visul. Ele snt reorganizate de procesul de elaborare onirica n asa fel nct sa capete sensul dorit de inconstient (de dorina refulata).
Iata , de pilda , un pacient viseaza ca cineva, o persoana importanta , i-a dat cadou o sabie de samurai. Visa torul si aminteste ca deuna zi a conversat cu soia pe marginea simbolismului sexual relevnd
faptul ca penisul, n vise, ar putea fi reprezentat printr-o sabie. Totusi, s-ar putea ntreba pe buna dreptate Jung, de ce tocmai o sabie de
samurai ? Visul ar fi putut alege orice alta sabie pentru a-si atinge
scopul - de ce a optat el, oare, precis, pentru o sabie de samurai?
Simplu: deoarece n urma cu puine zile visa torul s-a ntreinut cu un
33
34
35
lui care, n realitate, era complet diferita . Visul l-a tulburat si a fost respins de ndata pentru caracterul sa u absurd.
Daca n calitatea mea de medic i-as fi permis visa torului
sa se angajeze ntr-un proces de asociere de idei, el ar fi
ncercat n mod inevitabil sa se ndepa rteze ct mai mult
posibil de sugestia nepla cuta a visului sa u. In acest caz, el
ar fi sfrsit prin a atinge unul din complexele sale obisnuite, care n-ar fi avut probabil nici o lega tura cu soia sa,
iar noi n-am fi apucat sa stim ceva cu privire la sensul
special al acestui vis.
Oare, ce ncerca sa -i comunice inconstientul prin
aceasta afirmaie att de vizibil falsa ? Visul exprima clar
ideea unei femei degenerate care avea o lega tura strnsa
cu viaa visa torului. Dar pentru ca proiecia acestei imagini asupra soiei era nejustificata si contrazisa de fapte, a
trebuit sa caut altundeva ceea ce ar fi putut reprezenta
aceasta imagine respinga toare.
In Evul Mediu, cu mult nainte ca fiziologii sa fi demonstrat ca structura glandulara confera fiecaruia din noi elemente concomitent masculine si feminine, un dicton afirma
ca fiecare barbat poarta n sine o femeie. Acest element
feminin din fiecare barbat l-am numit anima. Anima reprezinta, asadar, o anumita maniera interioara pe care o are
barbatul de a se raporta la anturajul sau, maniera pe care o
ascunde faa de ceilali si faa de sine. Chiar si atunci cnd
personalitatea vizibila a unui individ pare normala este posibil ca el sa disimuleze faa de alii si de sine nsusi femeia
pe care o poarta n el, a carei condiie este adeseori deplorabila.
Cazul pacientului de care vorbesc este asemanator. Aspectul sau feminin era departe de a fi frumos. Visul lui i
spunea de fapt: In anumite privine te pori ca o femeie
36
In exemplul sau comentat, Jung ncearca sa lamureasca cteva din conceptele cheie ale psihologiei sale. Mai nti: interpretarea pe planul subiectului, adica o orientare personala a interpretarii jungiene care atribuie visatorului aspectele psihice si fizice care apar n visele sale ca atribute ale persoanelor din anturajul sau imediat. Acest tip de interpretare nu este nsa operant
n orice condiii. Cineva, de pilda ,viseaza ca seful sau de la serviciu este un
homosexual. Visul aparine unei femei care asociaza pe marginea ideii de
homosexualitate masculina dispreul feminin faa de barbatul care ramne
rece la seduciile femeii. In realitate, visul pacientei este expresia aversiunii
ei faa de seful care nu-i acorda dect o atenie profesionala. In acest caz,
interpretarea jungiana pe planul subiectului ar fi eludat situaia sociala specifica a pacientei, atracia ei irezistibila de sef, dorina de a-l seduce si aversiunea ei faa de indiferena sefului la farmecele ei. In cel mai bun caz, Jung ar
fi afirmat ca pacienta se poarta ca un barbat, ceea ce, de fapt, nu era departe
de adevar - pacienta avea ntr-adevar o conduita masculina pronunata.
Totusi, interpretarea lui Jung nu ar fi epuizat semnificaiile visului.
In al doilea rnd, Lung introduce conceptul de anima. Anima personifica la barbat sfera sa emoional-afectiva. Anima este totodata un arhetip, adica un dat colectiv care ine de ereditatea speciei.
In fine, conceptul de compensa
ie: inconstientul compenseaza prin vise atitudinea unilaterala a constiinei visatorului (n fond, a conduitei sale
morale, etice, spirituale, sociale).
Exemplul utilizat n scop didactic de Jung nu rezolva nsa problema
semnificaiei visului pacientului sau. Jung ar fi trebuit, de pilda, sa se
ntrebe de unde provine, oare, nclinaia morbida a visatorului de a se
purta ca o femeie degenerata? El ar fi trebuit sa investigheze natura relaiei pacientului cu soia sa.
Este probabil ca soia, care era n realitate contrariul unei destrabalate,
sa fi pacatuit tocmai printr-un exces de cuminenie si pudoare. Adeseori, o educaie severa, care recuza nclinaiile erotice, beia simurilor
37
38
cele mai tinere si se izbeste de o forma extrema de misoneism atunci cnd ncearca sa elucideze ce se petrece n
inconstient
39
Pna acum am schiat unele principii pe care m-am bazat pentru a aborda problema viselor, ca ci atunci cnd
vrem sa explora m aceasta facultate pe care o are omul de
a produce simboluri visele constituie materialul cel mai
important si cel mai accesibil examenului nostru. Este
necesar sa inem cont aici de un punct esenial: visul trebuie tratat ca un fapt n privina ca ruia nu trebuie sa avem
o idee preconceputa , n afara de aceea ca el are oarecum
un sens, fiind o expresie specifica a inconstientului1.
1
Jung revine nencetat asupra diferenei dintre metoda sa de interpretare a viselor si cea a lui Freud. S i aceasta pentru ca, n fond, ceea
ce respinge Jung la abordarea freudiana este accentul pus pe refularea
pulsiunilor sexuale.
Definiia visului lui Freud comporta n general urmatoarele aspecte: 1.
visul este mplinirea deghizata a unei dorine refulate (inconstiente); 2.
aceasta dorina este de natura sexuala (a nu se confunda cu erotica genitala); 3. dorina refulata are un caracter infantil (n sensul ca refularea s-a
operat ntr-o perioada arhaica a experienei individului). Toate aceste idei
40
41
evenimente normale (si snt asa ceva), trebuie sa presupuna ca ele au o cauza raionala sau ma car un scop daca
nu chiar ambele la un loc.
Sa privim mai ndeaproape felul n care snt corelate coninuturile constientului si inconstientului minii noastre. Sa
luam un exemplu familiar pentru toi. Realizai subit ca nu
va mai reamintii ceea ce doreai sa spunei, desi ideea fusese
perfect clara cu o clipa mai nainte. Sau, sntei pe cale sa-l
prezentai pe unul din prietenii dvs., dar numele lui va scapa
chiar n momentul n care urmeaza sa-l pronunai. Pretindei
ca nu vi-l mai amintii. In realitate, ideea a devenit inconstienta sau cel puin s-a separat temporar de mintea constienta.
Acelasi fenomen se produce la nivelul simurilor. Dar ascultam o nota continua situata la limita audibilului ni se pare
ca sunetul se ntrerupe la intervale regulate, pentru a se relua
iar. Aceste oscilaii se datoreaza unei cresteri si descresteri
periodice a ateniei noastre si nu unei schimbari a notei.
Dar atunci cnd ceva scapa minii constiente acest lucru nu nceteaza de a exista, cum nici masina care dispare
la colul stra zii nu se dizolva n neant. N-am fa cut dect
sa o pierdem din vedere. S i dupa cum putem revedea
aceasta masina mai trziu, putem de asemenea sa rega sim
gndurile pe care le-am pierdut momentan.
O parte din inconstient consista deci dintr-o mulime
de gnduri, de impresii, de imagini uitate temporar care,
desi snt pierdute pentru mintea noastra constienta ,
continua sa o influieneze2. Un om distrat, a carui minte a
2
42
43
44
45
46
aceste percepii senzoriale subliminale joaca un rol important n viaa noastra cotidiana 7. Fara ca sa ne dam seama, ele
au o influena asupra modului n care reacionam n faa
evenimentelor si a oamenilor.
Un exemplu limpede n acest sens mi-a fost furnizat de
catre un profesor care se plimba la ara mpreuna cu unul din
elevii sai, si care era absorbit de o conversaie serioasa.
Brusc, el remarca faptul ca firul gndurilor sale fusese ntrerupt de un val imprevizibil de amintiri datnd din prima sa
copilarie. Nimic din ce urma sa spuna nu parea sa aiba vreun
raport cu aceste amintiri. Privind napoia lui realiza ca mersese pe lnga o ferma atunci cnd i-a aparut prima amintire
din copilarie. El i propuse elevului sau sa se rentoarca pna
n locul unde aparusera aceste fantasme. Indata ajuns acolo,
remarca un miros de gste si realiza ndata ca tocmai acest
miros i declansase talazul amintirilor8.
In tinereea sa crescuse la o ferma de gste asa nct
7
47
48
pentru ca snt dezagreabile si incompatibile. Psihologii numesc aceasta refulare. Un exemplu ar putea fi acela al secretarei care este geloasa pe una din asociatele patronului. Ea
uita ntotdeauna s-o invite pe aceasta persoana la conferine,
desi numele sau figureaza pe lista pe care o utilizeaza. Dar
daca i atragem atenia asupra acestui fapt, ea raspunde ca a
uitat sau ca a fost distrata. Ea nu va admite n ruptul capului, nici macar n forul ei interior, motivul autentic al
acestei omisiuni 10.
10
Rolul refularii n expunerea lui Jung este, dupa cum se vede, foarte
vag. Pentru Jung, refularea este practic identica cu uitarea, asa nct el nu
pomeneste nimic de instanele psihice aflate n conflict, de dialectica constient-inconstient. In exemplul sau, secretara uita s-o invite pe asociata patronului pentru ca este geloasa pe aceasta. Uitarea este pusa n legatura cu
gelozia. In realitate, avem aici un conflict puternic ntre dorina ei erotica de
a-si pastra seful numai pentru ea si etica profesionala care i cere sa execute
ordinele patronului si sa o invite pe asociata. Sa mai adaugam la etica profesionala si educaia morala care, n viaa curenta, ne interzice sa dam curs
ostilitaii faa de semenii nostri.
Adeseori, att etica profesionala, ct si cea morala pot merge pna la excese scrupuloase care nu mai au nimic raional n ele. Este cazul unui pacient care urmatorul vis repetitiv:
El viseaza ca munceste din greu ntr-un atelier tehnic, numai n schimbul
de noapte, singur cuc, n condiii mizerabile. Cu toate astea este scrupulos n
privina muncii sale; mai mult chiar, nu se sinchise ste nici de faptul ca nu are
un contract de munca, asa ca munceste practic pe degeaba. In realitate afirma visatorul - numai un nebun ar putea face asa ceva! - Sa muncesti
ntr-un atelier, ntr-o mizerie cumplita, noapte de noapte si fara salariu, mi se
pare absurd, mai precizeaza el.
Confruntat cu vise neplacute de acest gen, Freud a lansat doua ipoteze
explicative: prima, avem de-a face cu un vis de parvenitism. Este cazul
insului care s-a ridicat de jos si a ajuns pe o poziie sociala foarte nalta iar
acum si savureaza reusita amintindu-si n vis de unde a plecat. A doua
ipoteza aduce n discuie o tendina masochista inconstienta, care se manifesta prin intermediul visului. A te pune n condiiile de munca cele mai
49
50
51
era copil niste cntece populare ce i se prezinta la maturitate sub forma unei misca ri simfonice. O ideea sau o
imagine a retrecut din inconstient n constient.
Tot ce am spus n prezent despre inconstient nu este
dect o schia superficiala despre natura si funcionarea
acestei pa ri complexe a psihicului uman. Totusi este
posibil ca ea sa ne ajute sa nelegem coninutul materialului subliminal din care se pot produce spontan
simbolurile viselor noastre. Acest material subliminal
poate cuprinde tot soiul de trebuine, de impulsuri si intenii, de percepii si intuiii, de gnduri raionale sau iraionale, de concluzii, inducii, deducii si premise. El
poate cuprinde o ntreaga gama de sentimente. Oricare
dintre aceste fenomene psihice poate deveni parial, temporar sau definitiv inconstient.
Acest material a devenit inconstient pur si simplu pentru
ca nu mai exista, ca sa spunem asa, loc pentru el n mintea
constienta. Unele din gndurile noastre si pierd energia
efectiva si devin subliminale (adica nu mai primesc aceeasi
cantitate de energie constienta) pentru ca nu mai au pentru
noi acelasi interes, pentru ca nu mai au nici o legatura cu
ceea ce ne preocupa sau pentru ca, dintr-un motiv oarecare,
dorim sa le ndepartam din mintea noastra 11.
11
52
53
Gasim exemple n acest sens n viaa cotidiana unde dilemele snt uneori rezolvate printr-o reevaluare neasteptata a
problemei. Muli filozofi, artisti si chiar savani si datoreaza
unele din cele mai bune idei unor inspiraii bruste provenind
din inconstient13. Facultatea de a atinge un filon deosebit de
bogat din acest material si de a-l transforma eficace n filozofie, n literatura, n muzica sau n descoperirea stiinifica,
este ceea ce se numeste n mod obisnuit geniu. Ga sim
ma rturii evidente n acest sens n nsasi istoria stiinelor.
De pilda, matematicianul Poincar si chimistul Kekule
datoreaza, dupa propria lor marturie, importante descoperiri
unor imagini revelatoare bruste aparute din inconstient. Pretinsa experiena mistica a lui Descartes care i-a revelat ntr-o
fi explicate ntotdeauna prin influenele exercitate de o cultura asupra
alteia, influene reductibile la materiale culturale. Mintea, spunea Culianu,
este un soi de moara care macina fara ncetare gnduri. Daca oferim minii
noastre un set de idei oarecare atunci ea produce toate expresiile culturale, artistice, spirituale etc. care au ca punct de plecare si schema de organizare setul de idei dat.
Opinia lui Culianu, cu anumite amendamente, mi se pare mult
mai apta sa explice apariia unor materiale psihice arhetipale n
visele si fanteziile omului modern. Prin urmare, nu ar fi vorba de o
mostenire filogenetica a unei capacita i miraculoase de a produce
asemenea lucruri - cum susine Jung -, ci de o programare culturala
a minii noastre care produce gndurile n funcie de anumite scheme
de organizare.
13
Freud admite si el ca o serie de preocupa ri din starea de veghe
pot apa rea n vise. Am avea de-a face cu materiale psihice reziduale
din ziua n care a precedat visul. Totusi, Jung se refera aici, mai
degraba , la un soi de inspiraie creatoare care este, evident, un proces
psihic involuntar. Insa acest proces nu are nimic de-a face cu inconstientul psihanalizei. Dupa cum am mai spus deja, Jung atribuie inconstientului virtui care nu intra n domeniul de interes al psihanalizei clinice.
54
55
atta taina ? De teama ca tata l s-ar putea opune, ca de obicei, opiunilor ei.
S i tot tatal apare si n amintirile ei legate de ideea de a merge n centru. Ori de cte ori vine la Bucuresti ca sa o vada : tata o apuca cu
masina numai pe drumuri pline de hrtoape, la turalnice (m-am uitat
curnd pe harta si am observat ca locuiesc tocmai la marginea
Bucurestiului), pe sina tramvaielor, n loc sa o ia prin centru, unde oricum
e mai frumos, drumurile snt mai bune .
Tot despre centru este vorba si n obiceiul pacientei de a spune cuiva
verde-n faa, fara diplomaie, tot ce gndeste. Adica, nu o ia pe ocolite.
Cndva mama sa i-a reprosat acest lucru: Imi gasisem de lucru la Bucuresti si i-am spus-o lui tata n ultimul moment, ca sa nu mai aiba nimic de
obiectat; mama, n schimb, m-a certat ca nu snt diplomata, ca ar trebui
sa-l iau de departe pe tata.
Observa m ca din relata rile pacientei apar doua idei care se bat
cap n cap: pe de o parte, ea merge pe burta , adica si ta inuieste
inteniile adeva rate de teama unui refuz din partea tata lui, pe de alta
parte, nu este deloc diplomata , adica nu se sfieste sa spuna verde n
faa ceea ce gndeste. Aceste atitudini, contrare, rezulta si din structura ciudatului vehicul oniric despre care pacienta nu poate spune nimic n stare de veghe: metrou (care merge, subteran, pe sine) si troleu (care merge la suprafaa si, oarecum, tot pe sine: cablurile electrice)! Aceasta construcie ciudata , metrou-troleu, sugereaza , deci,
ambivalena purta rii pacientei faa de tata l ei.
Desi, iniial, vehiculul straniu nu-i evoca nimic pacientei, analiza
minuioasa a ideilor ei contradictorii a rezolvat taina lui. Asadar,
nu avem de-a face cu o idee care nu a existat niciodata n constiina
visa toarei - ciudatul vehicul metrou-troleu - ci cu o reprezentare
plastica a purta rii ei alternative care mbraca o forma bizara .
56
57
da m osteneala sa ne amintim un vis, contrastul este frapant, si de aici unul din motivele care fac visele de neneles pentru omul profan.
Dupa logica experienei diurne normale visele nu au
sens si de aceea avem tendina sa nu inem cont de ele
sau sa ne declara m total derutai de ele1.
Probabil ca acest punct va deveni mai clar daca ncepem prin a lua cunostina de faptul ca ideile care ne preocupa n timpul vieii noastre diurne, idei aparent disciplinate, snt mult mai puin precise dect ne place sa o credem. Dimpotriva , sensul lor (si importana lor afectiva
pentru noi) devine din ce n ce mai imprecis atunci cnd
le examina m ndeaproape. Motivul este ca tot ce am auzit
sau resimit poate deveni subliminal, adica poate trece n
inconstient. Ba chiar ceea ce reinem n mintea noastra
constienta si putem reproduce dupa dorina se asociaza cu
ceva inconstient care coloreaza ideea ori de cte ori este
amintita . De fapt, impresiile noastre constiente se mpletesc cu elemente inconstiente care au o semnificaie psihologica pentru noi, desi nu avem cunostina de existena
acestui sens subliminal, nici de maniera n care el ampli1
58
59
Caracterul divin al numerelor nu trebuie privit ca o particularitate mistica ce le este proprie. Pitagoricienii va d n numere ceva de
natura divina pentru ca ei reduc ntregul univers, ntreaga existena ,
la numa r si la operaiile care se pot face cu numere. In fond, avem
de-a face si aici cu o convenie.
4
Concepia pe care o dezvolta Jung aici aminteste de teoria
platoniciana a ideilor absolute. In conformitate cu aceasta teorie,
experiena individuala a binelui, de pilda , este subiectiva n raport cu
ideea absoluta de Bine. Jung atribuie conceptelor noastre raionale o
umbra inconstienta care reprezinta tocmai acest caracter subiectiv
al experienei personale.
60
61
62
63
64
65
66
67
el a ra mas acelasi. Dar este interpretat ntr-o maniera diferita , mai va ta ma toare pentru minte15.
15
68
Am fa cut multe asemenea comparaii ntre omul civilizat si cel primitiv. Ele snt eseniale - asa cum voi ara ta
mai trziu - daca vrem sa nelegem tendina omului de a
crea simboluri si rolul pe care-l joaca visele n acest context. Ca ci ga sim n multe vise, imagini si asociaii, analogii ale ideilor, miturilor si riturilor primitivilor. Aceste
imagini onirice au fost numite de Freud reziduuri arhaice . Expresia sugereaza ca ele snt elemente psihice datnd
din timpuri ndepartate care survin n mintea omului. Acest
punct de vedere este caracteristic atitudinii celor care considera inconstientul o simpla anexa a constiinei (sau, mult
mai pitoresc, o pubela care recepioneaza tot ceea ce refuza constientul16).
Un examen mai profund m-a condus la ideea ca asociaiile si imaginile de acest gen fac parte integrala din inconstient, ca le ga sim pretutindeni, indiferent de nzestrarea visa torului: cultivat sau analfabet, inteligent sau idiot.
Ele nu snt nicidecum reziduuri moarte sau lipsite de sens
Ele au o funcie care le este proprie si o valoare particulara , tocmai n virtutea caracterului lor istoric . Ele ntind
o punte ntre maniera n care ne exprima m gndirea noastra constienta si un mod de expresie mai primitiv, mai
colorat, simbolic. In plus, acest mod de expresie se adreseaza direct sentimentelor si emoiilor noastre. Aceste
imagini istorice snt lega tura dintre universul raional al
constiinei si lumea instinctului.
Am vorbit deja despre contrastul interesant care exista
ntre gndurile controlate ale vieii noastre de veghe si
boga ia imaginilor pe care ni le propun visele noastre.
are nevoie de noviciat si de regresiune.
16
O noua aluzie la concepiile lui Freud.
69
70
Asemenea mesaje ale inconstientului snt de o importana mult mai mare dect se crede n general. In viaa
noastra constienta sntem expusi la tot soiul de influene.
Cutare ne stimuleaza sau ne deprima , evenimentele vieii
noastre profesionale sau sociale ne abat atenia - lucruri
care ne poate incita sa ne angaja m pe ca i care nu convin
individualita ii noastre. Fie ca ne da m sau nu seama, constiina noastra este tulburata constant de asemenea incidente si este expusa aproape fa ra apa rare n faa lor. S i
aceasta cu att mai mult n cazul persoanelor extravertite,
care se ataseaza n ntregime de lumea exterioara , sau al
celor tra iesc un sentiment de inferioritate si au ndoieli
privind personalitatea lor profunda .
Cu ct mintea este mai mult influenata de prejudeca i,
de erori, de fantasme si de dorine puerile, cu att mai
mult se la rgeste pra pastia deja existenta pna la disocierea
nevrotica , aducnd cu ea o viaa mai mult sau mai puin
artificiala , foarte ndepa rtata de instinctele normale, de
natura si de adeva r.
Funcia generala a viselor este de a ncerca sa restabiMai mult ca sigur ca pacienta l supraestima pe Jung si anturajul
acestuia (pe care visul l evoca prin ntlnirea mondene). Dar aceasta
supraestimare intelectuala, spirituala sau morala are un efect negativ
asupra personalitaii ei, care risca sa fie anihilata. Impotriva acestui pericol cauta sa lupte, fara succes, pacienta, prin ncapanarea ei de a accepta
discursul logic al terapeutului. Visul o consoleaza spunnd: N-ar trebui
sa te simi inferioara faa de terapeut si anturaj, toi sntei o apa si un
pamnt.
Jung nu observa, din nou, rolul ambianei existeniale precise a visatorului n apariia visului. El trateaza visul ca pe un soi de profeie salvatoare care nu are nimic de-a face cu realitatea existeniala a visatorului. Ori,
tocmai acest lucru este pagubitor n terapie. Caracterul artificial al interpretarii lui Jung rezulta si din refuzul visatoarei de a o admite.
71
leasca echilibrul nostru psihologic cu ajutorul unui material oniric care reconstituie subtil echilibrul total al ntregului nostru psihic. Este ceea ce numesc funcie complementara (sau de compensare) a viselor n constituia
noastra psihica .
Aceasta explica de ce cei care snt lipsii de realism,
cei care au o foarte buna opinie despre ei nsisi sau cei
care fac proiecte grandioase fa ra lega tura cu capacita ile
lor reale, viseaza ca zboara sau ca se pra busesc. Visul
compenseaza deficienele personalita ii lor si i avertizeaza totodata de pericolul demersului lor. Daca nu se ine
cont de aceste avertismente se pot produce accidente adeva rate. Individul poate ca dea pe sca ri sau poate avea un
accident de masina 18.
Imi amintesc de un ba rbat care era prins fa ra sca pare
n niste afaceri necurate. El dezvolta o pasiune aproape
morbida pentru formele cele mai periculoase de alpinism,
ca un soi de compensaie. Incerca sa se depa seasca pe
sine. Intr-un vis, la un moment dat, s-a va zut depa sind
piscul unui munte nalt si ca lcnd practic n gol. Cnd
mi-a povestit visul, am va zut ndata pericolul care l
amenina si am ncercat sa dau multa greutate avertismentului, pentru a-l convinge sa se potoleasca . Am mers
pna la a-i spune ca visul sa u i prevesteste moartea
ntr-un accident la munte. In zadar. S ase luni mai trziu el
a pa sit la propriu n gol. Un ghid l-a observat atunci cnd
18
72
73
Freud a studiat visele paranormale - profetice - si a tras o concluzie mai adecvata . Visele profetice, credea el, nu snt de fapt vise.
Altfel spus, daca exista transmitere de informaie privind viitorul n
vis, acest fenomen nu este identic cu visul. El nu se supune legilor
psihice care duc la formarea viselor. Profeiile onirice nu snt vise.
22
Totusi nu profeia a fost de vina , ci Cresus care, orbit de la comie si de dorina de glorie, nu a cercetat mai adnc sensul ei.
74
Cu alte cuvinte, mesajele profetice din visele noastre snt determinate de instinctele biologice. O idee cel puin ciudata daca nelegem prin instincte sexualitatea, agresivitatea, conservarea etc.
Jung a susinut nsa ca arhetipul nu este o reprezentare colectiva
constienta , transmisa pe linie culturala , ci o predispoziie inconstienta
colectiva de a produce structuri simbolice ca cele prezente n mituri
si religii. Totodata , pentru Jung arhetipul echivaleaza pe planul psi-
75
76
77
78
un simbol care apare n vis nu poate fi sustras minii individuale care l viseaza - nu exista nici o interpretare determinata si
directa a viselor. Maniera n care inconstientul completeaza
sau compenseaza mintea constienta variaza att de mult de la
un individ la altul, nct este imposibil sa stabilim n ce masura
am putea clasifica visele si simbolurile lor.
Este adevarat ca exista vise si simboluri izolate (pe care
prefer sa le numesc motive) care snt tipice si revin adeseori.
Printre aceste motive gasim caderea, zborul, visele n care esti
urmarit de animale salbatice sau de oameni ostili, n care esti
insuficient sau absurd mbracat n locuri publice, n care esti
grabit sau pierdut ntr-o mulime confuza, cele n care te bai
cu arme inutilizabile sau fara putina de aparare, cele n care
alergi fa ra sa ajungi undeva etc. Un vis tipic al copila riei
este cel n care visa torul devine infinit de mic sau infinit
de mare sau trece dintr-o extrema n alta ca, de pilda , n
Alice n ara minunilor. Dar subliniez din nou ca aceste
motive trebuie considerate n contextul visului si nu ca
niste cifre ale unui cod de valoare universala 30.
Visul recurent este un fenomen demn de remarcat. Exista
cazuri de persoane care au avut acelasi vis din copilarie pna
la batrnee. Un vis de acest gen este n general un efort pentru a compensa un anumit defect n atitudinea visatorului
au, n acest sens, nici o eficiena . Surprinde nsa ca exista persoane
care desi s-au la murit n aceasta privina apeleaza totusi la cheile de
vise sau la diferitele liste de simboluri gata interpretate, ca utnd sa si explice astfel visele. Un motiv ar fi acela ca aceste persoane nu pot
admite ca visele au numai un caracter profan , n sensul ca nu ofera
informaii profetice, si ncearca sa le ga seasca semnificaii oculte.
30
Jung insista totusi asupra faptului ca simbolurile onirice nu pot
fi interpretate automat, la modul absolut. Trebuie luat n considerare
contextul visului .
79
80
81
82
Filozoful din Cartea schimba rilor nu mbra iseaza nici una din
aceste atitudini. Pentru el ambele snt gresite. Sfatul sa u este sa ne
perfeciona m continuu, sa ne cultiva m mai departe caracterul, firea,
ca si cum nimic nu s-ar ntmpla. Cel puin, se zice, aceasta ar trebui
sa fie atitudinea omului nobil.
Dar aceasta viziune este una pur confucianista . Confucianismul doctrina etica prin excelena promovata de Confucius - este extrem
de atent la om si la valorile umanismului, la omenie si dreptate.
Confucius pune n centru eticii sale omenia si corectitudinea ca elemente absolute ale cultiva rii caracterului omului nobil sau omului
mare. Un alt punct de vedere, cel al filozofiei taoiste, contrazice total
aceste viziuni. Esena taoismului poate fi concentrata n cuvintele:
adaptarea la condiiile specifice . In taoism nu exista nimic asema na tor cu confucianismul. Cultivarea omeniei si drepta ii ca valori
supreme ale convieuirii si afirma rii sociale nu are nici o relevana . In
taoism, omul nobil trebuie sa se adapteze continuu condiiilor si
mprejura rilor sale de viaa care snt determinate de miscarea mistica
a Cerului, de Tao al cerului.
Visul analizat aici trebui integrat ntr-adeva r n suma acestor idei
care constituie interesele culturale ale visa torului. El reia chiar o
tema recurenta - cea a vacanei la mare. Interpretarea visului ne va
dovedi nsa ca tema recurenta este asa cum am spus deja un limbaj
oniric, iar interesele intelectuale (filozofia chineza , Cartea schimba rilor etc.) snt si ele un suport pentru tendinele pe care visul le pune
n scena .
Am va zut ca elementul central al visului este momentul n care
visa torul si baga picioarele n mare. Am sugerat ce nseamna acest
gest ca expresie verbala si am la sat la urma asociaiile visa torului.
Gestul respectiv are pentru visa tor o singura interpretare: sa ma
obisnuiesc treptat cu apa . Aceasta explicaie ne ofera si interpretarea
visului.
Dupa cum se pare, visa torul a adoptat atitudinea taoista : adaptarea la condiii, n spea el ncearca sa se obisnuiasca cu apa rece a
ma rii, mai exact cu moartea sau cu ideea morii cuiva. Pe de alta
parte si baga picioarele n mare - adica , n puritate si cura enie sau
si mai precis n valorile de omenie si dreptate promovate de un
Confucius. (N.B. Ambele idei - puritatea si moartea - snt sugerate
83
84
85
86
Voit sau nu, Jung continua sa ignore teoria freudiana despre inconstient si implicit despre coninuturile psihice refulate. Refulatul
nu este nicidecum o idee constienta ca reia i se retrage interesul si se
scufunda n inconstient. Exista idei care nu au pa truns niciodata n
mintea constienta pentru ca au fost mpiedicate sa o faca de instanele
morale (n spea supraeul). Aceste coninuturi revin ntr-o maniera
deghizata n centrul interesului constient fie sub forma simptomelor
nevrotice - obsesii, idei fixe, fobii, fantasme delirante etc. -, fie sub
forma viselor.
Deoarece acest coninuturi nu au fost niciodata prezente n minte
este necesar sa le aborda m prin analiza simptomelor si a viselor.
4
Exista o derogare de la aceasta regula atunci cnd psihanalistul
jungian practica metoda amplifica rii materialului oniric.
87
confortabil n stilul secolului al XVIII-lea. Am fost surprins ca nu mai va zusem pna atunci aceasta camera si
am nceput sa ma ntreb cu ce seama na parterul. Am
cobort si am descoperit ca oda ile erau mai ntunecate, cu
pereii acoperii de lambriuri de lemn, cu mobile masive
datnd din secolul al XVI-lea sau chiar dintr-o perioada
anterioara . Surprinderea si curiozitatea mea crescura .
Voiam sa va d ntreaga arhitectura a casei.
Am cobort n pivnia unde am ga sit o usa dnd spre o
scara care ducea la o camera ampla boltita . Ea era pavata
cu pietre mari, iar pereii pa reau foarte vechi. Am examinat mortarul si am descoperit ca era compus din fa rme
de ca ra mida . Evident pereii erau de origine romana . Curiozitatea mea nu nceta sa creasca . Intr-un col am va zut
un inel de fier fixat ntr-o dala . Am ridicat-o si am va zut
o alta scara , foarte strmta , care ducea la un soi de beci ce
sema na cu un mormnt preistoric si coninea cranii, ceva
oase si fragmente ceramice. In acel moment m-am trezit.
Daca atunci cnd a analizat acest vis Freud ar fi urmat
metoda mea care consta n explorarea asociaiilor referitoare la vis si la contextul sa u, el ar fi auzit o poveste pe
cinste. Dar ma tem ca ar fi minimalizat-o considernd-o o
simpla tentativa de a sca pa de o problema care era n realitate a sa.
Visul era de fapt un rezumat al vieii mele si mai ales
al evoluiei mele spirituale. Am crescut ntr-o casa veche
de 200 de ani, cu un mobilier de circa 300 de ani, iar
intelectual aventura mea spirituala fusese lectura lui Kant
si a lui Schopenhauer. Marele eveniment al zilei era opera
lui Charles Darwin. Cu puin nainte tra iam nca n universul medieval al pa rinilor mei n ochii ca rora lumea si
oamenii erau guvernai de omnipotena si providena di-
88
89
de psihologia mea, i-am spus aproape automat o minciuna privind asociaiile mele libere n scopul de a nu fi
nevoit sa ntreprind sarcina imposibila de a-l face sa neleaga constituia mea psihica foarte personala si total
diferita de a lui 7.
Trebuie sa -l rog pe cititor sa ma scuze ca m-am oprit
atta asupra ncurca turii n care m-am aflat atunci cnd am
avut de gnd sa -i vorbesc lui Freud despre visul meu. Dar
este un exemplu bun care ilustreaza dificulta ile de care
ne izbim n analiza efectiva a unui vis atunci cnd nu inem cont de diferenele care exista ntre personalitatea
analistului si cea a analizatului 8.
Mi-am dat curnd seama ca Freud ca uta n mine vreo
dorina de nema rturisit . S i aceasta m-a determinat sa -i
scrisorile adresate, n perioada de cooperare zeloasa , lui Freud. De
aici teama de a nu-si pierde ca la uza intelectuala si profesionala , cu
att mai mult cu ct Jung se plngea mai mereu de lipsa sa de experiena n domeniile studiate de Freud. Dar admiraia fa ra egal pe care
i-o ara ta lui Freud ascundea o ostilitate o forma certa . De aceea, dupa
cum vom vedea imediat, ba nuiala lui Freud privind inteniile agresive
ale lui Jung nu este deloc deplasata .
7
Nu stim ce nelege Jung prin diferena de constituie psihica !
Este probabil ca si aminteste aici despre ambiiile sale de a constitui
o psihologie ariana , o psihologie naional-socialista care sa se adreseze germanilor, o alternativa la psihologia "evreiasca " a lui Freud!
Jung a ncercat sa realizeze asa ceva n timpul ascensiunii nazismului
si a fa cut mult pentru a nlocui lexicul psihanalizei freudiene cu un
vocabular mai adecvat idealurilor naional-socialiste.
8
Nu este vorba aici de diferene de constituie psihica . Indiferent de formaia culturala si de interesele eului indivizilor dinamica
vieii lor inconstiente este identica . Intotdeauna si pretutindeni ga sim
refulare si, n spea , refularea instinctelor sexuale si agresive. Aici
Jung ncearca sa explice pe baze culturale, exterioare vieii inconstiente, conflictele sale cu Freud. O ncercare sortita esecului.
90
sugerez ca craniile pe care le visasem constituiau probabil o referina la unii membri din familia mea ca rora
le-am dorit moartea dintr-un motiv sau altul. Aceasta
supoziie a avut aprobarea sa, dar eu n-am fost satisfa cut
de aceasta soluie trucata .
In timp ce ca utam un ra spuns convenabil la ntreba rile
lui Freud am fost brusc tulburat de o intuiie privind rolul
pe care l joaca factorul subiectiv n comprehensiunea
psihologica . Aceasta intuiie a fost att de puternica nct
nu am mai avut dect ideea sa ies ct mai repede din
aceasta situaie ncurcata , ceea ce am fa cut prin intermediul facil al minciunii. Nu era deloc elegant si nici moral,
dar daca n-as fi facut-o as fi riscat un conflict definitiv cu
Freud, si nu ma simeam capabil de asa ceva din mai multe
motive.
Intuiia mea era nelegerea brusca si neasteptata ca visul meu ma avea pe mine nsumi, viaa mea si universul
meu ca sens, opunnd realitatea mea unei structuri teoretice axate pe o mentalitate stra ina mie9, din raiuni si scopuri care i erau proprii. Nu era visul lui Freud - era visul
meu si i-am neles imediat mesajul10.
9
Vezi si notele 7 si 8.
Problema opoziiei dintre realitatea mea culturala si realitatea
altuia ascunde la Jung ostilitatea pe care el o neaga . Este vorba de
aversiunea faa de Freud, faa de reputaia si talentul lui, aversiune
care se deplaseaza nsa pe planul conflictului superfluu de realita i
culturale.
Interpretarea osemintelor din visul lui Jung ca expresii ale dorinei sale de a-si suprima pa rintele spiritual nu este deplasat. Jung
nsusi asociaza vizavi de aceste imagini interesul sa u pentru anatomia
comparata (o noua aluzie de difereniere de natura culturala ) si, n
special, pentru paleontologie. Acest interes tra deaza de fapt ceea ce
Freud cauta n visul lui Jung, conform urma toarelor asociaii: Eram
10
91
92
93
Am sugerat deja ca visele dein o funcie compensatoare. Aceasta ipoteza implica faptul ca visul este un fenomen psihic normal, prin care reaciile inconstiente sau
impulsiile spontane snt transmise la mintea constienta .
Multe vise pot fi interpretate cu ajutorul visa torului, care
furnizeaza concomitent asociaiile si contextul imaginilor
onirice, cu ajutorul ca rora i putem explora toate aspectele.
Aceasta metoda convine tuturor cazurilor obisnuite,
cele n care o ruda , un prieten, un bolnav va povesteste
un vis n decursul unei conversaii. Dar cnd este vorba
de vise obsedante sau puternic nca rcate afectiv, asociaiile personale pe care le propune visa torul nu snt
suficiente pentru o interpretare satisfa ca toare. In aceste
cazuri trebuie sa lua m n considerare faptul (pe care
Freud l-a observat si l-a comentat primul) ca ga sim n
vis elemente care nu snt individuale si nu pot fi extrase din experiena personala a visa torului. Aceste ele-
94
mente, despre care am vorbit deja, snt ceea ce numeste Freud reziduuri arhaice , adica expresii psihice
pe care nu le poate explica nici un incident al vieii
individului, care par sa fie nna scut, originale si constituie o mostenire a spiritului uman 1.
Dupa cum corpul omului este o mpletire complexa
de organe sau fiecare organ n parte este rezultatul unei
lungi evoluii istorice, tot astfel trebuie sa ne astepta m
sa ga sim n minte o organizare analoaga . Asa cum nici
corpul, nici mintea n-ar putea fi un produs fa ra istorie.
S i prin istorie nu vreau sa vorbesc de cea pe care o
construieste mintea, cu ajutorul limbajului si a altor
tradiii culturale, atunci cnd se refera constient la trecut. Ma refer la dezvoltarea biologica , preistorica si
inconstienta a minii, la omul arhaic al ca rui psihic era
aproape de cel animal.
Acest psihic incredibil de vechi este fundamentul
minii noastre, dupa cum structura corpului nostru se
fondeaza pe tipul cel mai general de structura a mamiferelor. Ochiul exersat al anatomistului sau biologului ga seste multe urme ale acestui tip iniial n corpul nostru. S i
cerceta torul care are experiena explora rii minii umane
poate vedea analogii care exista ntre imaginile mentalita ii primitive - reprezenta rile colective - si temele
mitologice.
Dupa cum biologul are nevoie de anatomia comparata,
psihologul nu se poate lipsi de o anatomie comparata a
1
95
psihicului. Astfel spus, n practica este necesar ca psihologul sa aiba o experiena suficienta a viselor si a celorlalte
expresii ale activitaii inconstiente, dar sa si cunoasca mitologia n sensul sau cel mai larg. Daca el nu este echipat astfel, nimeni nu poate identifica analogiile importante. Nu este
posibil, de pilda, sa evideniezi analogia dintre un caz de
nevroza compulsiva si clasica posedare demonica daca nu ai
o cunoastere exacta att a uneia, ct si a celeilalte.
Punctul meu de vedere privitor la reziduurile arhaice , pe care le-am numit arhetipuri sau imagini primordiale , a fost atacat constant de oameni care nu poseda o cunoastere suficienta a psihologiei viselor si a mitologiei. Se crede adeseori ca termenul arhetip desemneaza imagini sau motive mitologice definite. Dar acestea
din urma nu snt nimic altceva dect reprezenta ri constiente: ar fi absurd sa presupunem ca reprezenta ri att de
variate ar putea fi transmise ca mostenire.
Arhetipul rezida n tendina de a ne reprezenta asemenea motive, reprezentare care poate varia considerabil n
detalii, fa ra a-si pierde schema fundamentala . Exista , de
pilda , multe reprezenta ri al motivului frailor dusmani,
dar motivul nsusi ra mne acelasi. Criticii mei au presupus gresit ca as vrea sa vorbesc de reprezenta ri mostenite si n consecina au respins ideea arhetipurilor ca
fiind complet falsa . Ei nu au inut cont de faptul ca daca
arhetipurile ar fi fost reprezenta ri originale ale constiinei
noastre (sau mostenite de ea), ar trebui sa fim n ma sura
sa le nelegem, n loc sa fim nedumerii si derutai atunci
cnd le aborda m.
Arhetipul este n realitate o tendina instinctiva la fel
de precisa ca si impulsul care mpinge pasa rea sa -si construiasca cuibul sau determina furnicile sa se organizeze
96
n colonii. Trebuie sa precizez raporturile dintre arhetipuri si instincte. Ceea ce noi numim instinct este o
pulsiune fiziologica perceputa de simuri. Dar aceste instincte se manifesta si prin fantasme iar, adeseori, ele si
reveleaza prezena numai prin imagini simbolice. Aceste
manifesta ri snt cele pe care le-am numit arhetipuri. Originea lor nu este cunoscuta . Ele reapar n orice epoca si
pretutindeni n lume, chiar si acolo unde nu este posibil
sa explici prezena lor prin transmiteri din generaie n
generaie, nici prin fecunda ri ncrucisate rezultnd din
migraii2.
Imi amintesc de muli oameni care au venit sa ma consulte pentru ca erau derutai de visele lor sau de cele ale
copiilor lor. Ei nu nelegeau nimic din ele, deoarece visele lor conineau imagini a ca ror origine nu o puteau ga si
n amintirile lor sau pe care erau siguri ca nu le-au
transmis copiilor lor. S i totusi, unele din aceste persoane
erau extrem de cultivate. Printre ele existau chiar si psihiatri.
Imi amintesc n mod special de un caz al unui profesor
care a avut brusc o viziune si se credea nebun. Am luat din
2
97
98
rai.
7. O femeie beata cade n apa si iese apoi dezmeticita si
ameliorata.
8. Scena este n America, unde muli oameni se
zvrcolesc ntr-un furnicar, atacai de furnici. Fetia, ntr-un
moment de panica, cade ntr-un ru.
9. Un desert pe luna, n care fetia se scufunda att de
adnc nct ajunge n infern.
10. Fetia vede o bula luminoasa: o stinge. Se degaja vapori. Apare un om care o ucide.
11. Fetia viseaza ca este grav bolnava. Brusc, din pielea
ei ies pasari si o acopera complet.
12. Roiuri de muste ntuneca soarele, luna si toate stelele,
mai puin una. Aceasta stea cade pe fetia.
In textul original, german, fiecare vis ncepe cu fraza
rituala : A fost odata ca niciodata . Prin aceste cuvinte
fetia lasa sa se neleaga ca ea considera fiecare din vise
ca un soi de basm, pe care ar vrea sa -l povesteasca tata lui
ca un cadou de Cra ciun. Tata l a ncercat sa explice visele
prin contextul lor. Dar nu a izbutit, ca ci nu pa rea sa conina nici o asociaie personala .
Posibilitatea ca aceste vise sa fie produsul unei elabora ri constiente nu poate fi exclusa , desigur, dect de cineva care a cunoscut-o suficient pe copila pentru a fi sigur
de sinceritatea ei. (Chiar daca erau imaginate, fa ra ndoiala ca n-ar fi constituit mai puin o provocare la adresa
nelegerii noastre.) In cazul prezent, tata l era convins de
autenticitatea viselor, asa nct nici eu nu ma puteam ndoi de acest lucru. Am cunoscut-o eu nsumi pe copila ,
dar naintea epocii n care i-a oferit tata lui aceste vise.
Astfel ca nu am putut sa o ntreb n privina lor. Ea tra ia
n stra ina tate si a murit de o boala infecioasa , la un an
99
100
101
Jung afirma cu alte cuvinte ca viziunile fetiei au n spate o istorie precrestina care se pierde n negura civilizaiei.
7
Vezi si nota 3.
102
103
De fapt, nu este deloc nevoie ca visa toare sa fi cunoscut imaginea sarpelui dintr-o sursa exterioara . Imaginea n sine este o condensare onirica ce aduce laolalta caractere animale opuse - cornuteletrtoarele - care evoca si ele, simbolic, pulsiuni antagonice. S i aici
ga sim la lucru func
ia sau pulsiunea totalizanta .
10
Vezi nota 9.
104
Jung vrea sa afirme aici ca cele doua momente existeniale cruciale - pubertatea si moartea -, ele nsele arhetipale, determina
imageria arhetipala prezenta n visele fetiei .
12
Poate ca n aceasta constatare, ca visele sugereaza un dezastru
iminent , ga sim si ra spunsul la ntrebarea lui Jung privind caracterul
compensator al viselor fetiei. Oricum ea nu s-a ndoit de faptul ca
snt preioase de vreme ce i le-a fa cut cadou de Cra ciun tata lui ei.
13
Afirmaii care trebuie sa ne surprinda pentru ca nu stim de ce
nu am putea sa ne astepta m la prezena tendinelor agresive la o fetia
de 8 ani ? Conduita agresiva este general umana - ea nu ine de vrsta
si nici de sex.
105
106
ale psihicului care, ncepnd cu epoca istorica , au alimentat speculaia filozofica si religioasa asupra vieii si
morii.
Este ca si cum evenimente nca viitoare si-ar proiecta
deja umbra asupra copilei trezind gnduri, n mod normal
adormite, care acompaniaza sau descriu apropierea unei
ntmpla ri fatale. Desi forma particulara n care se exprimau ele este mai mult sau mai puin personala , schema
lor generala este colectiva . Le ga sim pretutindeni, n toate
timpurile si variaza ca si instinctele, care snt modificate
considerabil de la o specie la alta desi servesc acelorasi
scopuri generale.
Nu credem ca fiecare animal care vine pe lume si creeaza propriile instincte ca o achiziie personala si cu att
mai puin ca fiinele umane inventeaza la nastere comportamentul care le caracterizeaza ca specie. Ca si instinctele, schemele colective de gndire la om snt nna scute si mostenite. Dar ele funcioneaza , atunci cnd au
ocazia, ntr-o maniera mai mult sau mai puin asema na toare la toi oamenii. Fenomenele afective din care decurg tipurile de gndire snt vizibil asema na toare la toata
lumea. Le putem identifica si la animale, chiar si la cele
care provin din specii diferite. Daca acest caracter nna scut al arhetipului surprinde, ce sa spunem atunci de insecte si de complexitatea funciilor lor simbolice? Ca ci,
la urma urmei, majoritatea dintre ele nu-si cunosc pa rinii
si nu au primit nici un fel de nva a tura . Oare, de ce ar
trebui, n schimb, sa presupunem ca omul ar fi singura
fiina vie lipsita de instincte specifice sau ca psihicul sa u
nu mai conine nici o urma a evoluiei sale?19
19
107
Fireste ca daca identifica m psihicul cu mintea constienta am putea usor concepe ideea eronata ca omul se
naste pe lume cu un psihic vid si ca mai trziu psihicul
sa u nu conine nimic mai mult dect ceea ce a nva at prin
experiena individuala . Dar psihicul este mai mult dect
mintea constienta . Constientul animalelor este limitat si
totusi multe din reaciile si impulsurile lor denota existena unui psihic. Iar primitivii fac o gra mada de lucruri a
ca ror semnificaie le este necunoscuta 20.
Vei constata acelasi fenomen daca i ntrebai pe oamenii civilizai sensul real al pomului de Cra ciun sau al
oului de Pasti. De fapt, si ei fac o gra mada de lucruri fa ra
sa stie de ce. Inclin sa cred ca , n general, nti aciona m
si mult mai trziu ne preocupa m sa stim de ce am fa cut
cutare lucru21. Practicantul se ga seste mereu n faa unor
pacieni altminteri inteligeni care se comporta ntr-o maniera stranie si complet imprevizibila , pe care nu o pot
explica.
La prima vedere, asemenea reacii si mpulsuri par sa
aparina unei naturi intime, personale, si nceta m sa ne
nct anumite componente nna scute ale bagajului sa u biologic si-au
diminuat fora pulsionala , atunci cnd nu au mai fost utile adapta rii.
Poate ca limbajul articulat - transmiterea informaiilor culturale prin
cuvinte - a fa cut inutila transmiterea ereditara a nsusirilor speciei pe
calea viziunii interioare a arhetipului.
20
Ceea ce nu dovedeste neapa rat ca am avea de-a face cu manifesta ri ale psihicului colectiv. Primitivii nu fac dect sa repete ordonanele tradiiei, chiar daca nu li se la mureste sensul lor. A face ceva
mecanic nu nseamna neapa rat ca acel ceva provine din sferele psihicului colectiv.
21
In cazul riturilor religioase nu ne mai preocupa sa stim care
este semnificaia lor pentru ca sntem ncreza tori n eficacitatea lor
magica .
108
Aluzie la teoriile lui Freud privind complexul lui Oedip. Diferena este ca n acest exemplu tata l este criminalul si fiul victima.
Este puin probabil ca dintr-un incident izolat ca acesta sa provina
ritualuri magice complexe care, mai trziu, sa dea nastere unei religii.
109
Nu toate visele erau considerate importante n acest sens. In antichitate se stia ca exista vise neimportante care provin din fermentarea
unor griji sau dorine nefinalizate din ziua care a precedat visul. Un articol pe aceasta tema a fost publicat n revista de psihanaliza OMEN, nr.
1/1998 (Articolul este semnat de Horia Vasilescu si se intituleaza Cheia
viselor si psihanaliza.)
110
111
Dupa cum arata acest exemplu, visele pot avea un caracter de anticipare sau de pronostic, asa nct orice persoana care intenioneaza sa le interpreteze trebuie sa ina
cont de acest aspect, mai ales atunci cnd visul nu poate fi
explicat numai prin contextul sa u asociativ. Adeseori un
asemenea vis pare ca provine din neant, si ne ntreba m
care i-ar putea fi cauza. Fireste, daca am cunoaste evenimentul ulterior al ca rui mesaj este visul am putea clarifica
si cauza.26 Ca ci numai mintea constienta este nca ignoranta - inconstientul pare deja informat si ajuns deja la o
concluzie pe care o exprima n vis.
In fapt, se pare ca inconstientul este capabil sa observe
faptele si sa extraga concluzii din ele, la fel ca si constientul. El poate chiar utiliza unele fapte si poate anticipa
rezultatele lor posibile tocmai pentru ca noi habar n-avem
de asa ceva. Dar att ct putem judeca dupa vise, operaiile inconstientului, n acest caz, snt instinctive. Aceasta
distincie este importanta . Analiza logica este prerogativa
constiinei. Proceda m, n virtutea ei, la o selecie conforma raiunii si cunostinelor noastre. Inconstientul, n
schimb, pare a fi ghidat mai ales de tendinele instinctu26
112
Jung sugereaza aici cele doua tipuri de activitate mentala care caracterizeaza funcionarea minii noastre. In spea, el se refera la gndirea
dereistica specifica proceselor inconstiente, sustrase controlului mintal
constient. Expresiile psihice ale acestui tip de gndire snt visele si tot ce
ine de oniric (oniroid). Jung nu face nici o distincie ntre gndirea
dereistica, care se desfasoara inconstient, si inconstientul propriu-zis. Ba
mai mult, el atribuie acestei gndiri o cunoastere magica care nu se limiteaza la determinarile spaio-temporare.
113
114
Metoda de interpretare a viselor folosita de Jung se inspira din exerciiul silogismului. El compara tematic visele fetiei cu miturile si legendele
115
Desi exista numeroase ma rturii istorice a relaiei simbolice care exista ntre Christos si arbore, pa rinii fetiei
ar fi fost foarte ncurcai daca ea le-ar fi cerut sa -i explice
exact motivul pentru care ei decoreaza un brad cu
lumna ri aprinse pentru a sa rba tori Nasterea
Mntuitorului. Oh, dar a sta-i un obicei crestinesc , ar fi
ra spuns ei. Un ra spuns serios ar fi necesitat o disertaie
profunda asupra simbolismului antic al morii zeului,
lega tura sa cu cultul Marii Mame si cu simbolul sa u, arborele, pentru a nu meniona dect un aspect al acestei
probleme complicate32.
antice, gaseste numitori comuni - n spea, ideile de distrugere si de restaurare - si conchide ca aceste vise snt identice funcional si semantic cu miturile respective, ca si unele si altele snt opera inconstientului clarvazator. De
fapt, aceasta metoda nu sta n picioare. Numai si pentru faptul ca miturile
antice, inclusiv cel crestin - asa cum le avem noi azi - snt rezultatul unor
elaborari ndelungate n timp, n care intervenia constienta, ideologica, nu
este absenta.
In al doilea rnd, nu putem aprecia valoarea mitico-iniiatica a viselor fetiei dect n ma sura n care ignora m natura lor compensatoare
- aluzie facnd la agresivitatea clivata - si ne deplasam asupra structurii
scenariului oniric care aminteste izbitor de elaborari asemanatoare.
32
Impodobirea pomului de Craciun este, probabil, o restaurare simbolica a momentului nasterii lui Christos. Se ntmpla ca si n crizele de
melancolie, cnd retraim n amintire, cuprinsi de emoii intense, detaliile
unor evenimente traite cndva n trecut, care au lasat urme adnci n sufletul nostru.
Pomul de Craciun si lumnarile reprezinta cosmosul, bolta nstelata;
globul din vrf - steaua magilor care anuna Nasterea Mntuitorului si
indica locul nativitaii. Restaurarea acestui moment precis, cu mari rezonane n sufletul credinciosului crestin, se face n chip magic, prin ceea ce
s-a numit participare mistica (simularea simbolica a evenimentului).
Tot ceea ce adauga Jung la aceste fapte, inclusiv ceea ce lasa sa se
neleaga, nu este dect o amplificare de ordin speculativ, o elaborare de
tip teologal. Evenimentele si inteniile lor crude snt ignorate de dragul
116
Cu ct plonjam mai adnc n originile unei imagini colective (sau, n limbaj ecleziastic, ale unei dogme), cu att
descoperim mai mult un amestec de scheme arhetipale care,
naintea timpurilor moderne, n-au facut niciodata obiectul
cugetarii33. Iata de ce noi stim paradoxal mai multe despre
simbolismul miturilor dect generaiile care ne-au precedat.
In realitate, oamenii de odinioara nu reflectau asupra simbolurilor. Ei traiau si erau inconstient animai de semnificaia lor34.
Voi da exemplul unei experiene pe care am avut-o la
primitivii de la muntele Elgon, n Africa. In fiecare dimiunui simbolism care nu mai are rezonane n realitatea traita.
33
Amestecul cu pricina este opera savanilor care s-au preocupat
mai mult de natura mistica si mai puin sau deloc de aspectul psihologic,
de fapt trait, consemnat de mituri. Filozofia omului-zeu, si altele la fel, este
opera savanilor care au scapat din vedere eficacitatea reala a mitului, caracterul sau de eveniment trait.
34
Aici se ntmpla ca si n viaa de zi cu zi a oricaruia dintre noi. Cutare se simte cuprins de nostalgie si retraieste cu emoie momentele eseniale ale vieii sale. Isi aduce aminte, de pilda , cum a cunoscut-o pe soia
sa, cum s-a ndra gostit de ea, cum s-au ca sa torit si multe alte detalii care s-au estompat n timp.
La nivel colectiv, asemenea reamintiri, care evoca evenimente
cosmice repetate ritual, capa ta noi si noi contururi si valene
ada ugate cu sau fa ra voie de naratori, filozofi sau teologi. In
final, un savant modern va descoperi n cutare poveste antica
sensuri care sca pau/scapa naratorului.
In exemplul individului care si trece n revista propria viaa ,
un urmas al lui Jung ne va vorbi despre arhetipurile inconstientului colectiv si va afirma ca noi, care am tra it de fapt experienele reamintite, nu reflecta m asupra simbolismului lor; ca el, care
reflecteaza asupra simbolurilor sacre care ar fi aceste evenimente, stie mai multe dect noi! Interesul pentru evenimentul tra it se
deplaseaza astfel n sfera speculaiei intelectuale sterile, care nu
mai are nici un ecou asupra vieii imediate.
117
118
119
120
40
121
ANEXA
Psihologia visului
Utilizarea lui ca mijloc de cunoastere si agent terapeutic
de Roland Cahen
122
Psihologia visului - utilizarea lui ca mijloc de cunoas tere s i agent terapeutic este un articol semnat de Roland
Cahen s i publicat ntr-o monografie dedicata visului,
ntr-un context mult mai larg de abordare. Am publicat
n Anexa acest articol din doua motive: 1. el ne ofera o
sinteza pe puncte a principalelor probleme care incumba
interpreta rii onirice; 2. ilustreaza comparativ modalita ile de interpretare specifice lui C.G. Jung s i lui Sigmund
Freud. Astfel, putem observa cum cele doua metode, n
ciuda divergenelor lor mai mult teoretice, se mpletesc,
n special n privina rezultatului comun obinut.
Dar cine este Roland Cahen? Cel mai important traduca tor al operei lui C. G. Jung n limba franceza s i cel
mai autorizat. El nsus i analist practician jungian,
Roland Cahen abordeaza problema visului de pe o poziie relativ impariala des i, n cteva rnduri, opiunea sa
partizana se face simita . In mare nsa , articolul sa u nu
contravine intereselor teoretice ale celor doi corifei ai
psihanalizei: Sigmund Freud s i C. G. Jung.
Acest articol are un caracter ilustrativ, demonstrativ,
care vine sa fixeze teoriile visului expuse de Jung n paginile acestei ca ri.
J. C.
123
I. Fenomenologia visului
s i tentativade definire
Ce este visul?
Nu am nevoie sa -l definesc. Toi stim: visul este un
fenomen care releva din lumea faptelor. Este un dat al
experienei. Visul releva dintr-un plan existenial care s-a
impus mai mult sau mai puin fieca ruia din noi si care ne
nscrie n realitate, ntr-o anumita realitate umana si
mentala la care trebuie sa participa m, care merge de la
beatitudine si de la sentimentul fericirii supreme1 la angoasa cea mai profunda si la cosmar.
Pare paradoxal ca zicem ca visul ne nscrie n
real. Acest paradox este totusi pivotul orica rui interes care ne apropie de vis: visul este n lumea
interioara echivalentul obiectului din lumea exterioara . In lumea exterioara percepem obiectul; n
lumea interioara percepem, la fel, visele. Acestea
1
124
125
126
127
128
ile teoretic se confrunta cu cele mai violente dezminiri si se afla cel mai puin n largul lor 3.
In timp ce Freud - apropo de Freud voi fi mai
scurt, prea scurt si schematic, si mi cer scuze de la
colegii nostri freudieni - are tendina sa vada n vis
o manifestare oarecum perturbata a vieii mentale
sau o forma de activitate psihica care, daca se va
agrava, se va ndrepta spre patologic - simptome
isterice, idei obsesive si delirante, care au, deci,
prea puin sens n sine si care exprima , n cel mai
bun caz, o dorina mai mult sau mai puin infantila .
Jung s-a eliberat complet de aceste prejudeca i reziduale vizavi de vis. El vede n vis o expresie
spontana , normala , creatoare, a inconstientului, sub
forma imaginara si simbolica .
Freud a ncercat, mai degraba , sa detecteze n
vise, oarecum independent de ele - reducndu-le la
rangul de simple mijloace de cercetare -, perturbaiile complexuale si patologice pe care le-ar putea
conine. Jung, dimpotriva , s-a interesat de sensul
lor.
In privina psihologiei visului, de asemenea, ca
si apropo de multe alte lucruri, Jung a criticat si
continuat lucra rile marelui sa u predecesor.
S i, pentru a afisa poziia mea, voi spune ca opera lui Jung este, n ochii mei, o tentativa reusita de
Blanc, Genve et Hachette, Paris, 1962, et 8e dition, Petite
Bibliothque Payot, 1966. (N. A.)
3
C.G. Jung: Ma vie . Traduction du Dr. Roland Cahen et dYves
Le Lay, Gallimard, Paris, 1967; si La gurison psychologique .
Prface et adaption du Dr. Roland Cahen, Librairie de lUniversit,
Geneve et Buchet-Chastel, Paris, 1953. (N. A.)
129
130
131
132
etc.).
Inainte de a ne lansa n munca de interpretare
onirica trebuie sa cunoastem fisa medicala a visa torului care ne ofera datele privind relaia cu corpul sa u, schema sa corporala - statica si dinamica relaia sa cu boala, ba chiar si cu moartea. Trebuie
sa cunoastem planul sa u social, care ne ofera raportul sa u cu societatea; nu este totuna daca este
bogat sau sa rac; planul sa u sexual, care ne ofera
raporturile sale cu lumea tentaiilor, cu viaa dorinelor si cu obsesiile; planul sentimental, care ne
ofera raportul cu tu ; planul vieii spirituale, care
ne ofera raportul cu sacralul si cu divinul; planul
sa u formativ, care ne ofera raportul cu concretul;
planul profesional, care ne ofera la muriri privind
activita ile sale.
V. Asociaiile s i incons tientul personal
Dupa ce am obinut informaiile biografice analiza este mult mai u soara .
Dar, oare, cum va proceda practicianul care a
stiut sa se descotoroseasca de toate ipostazele sale
de lucru, de toate impedimentele sale teoretice?
Fiind o exteriorizare a psihicului profund, care
se exprima numai cu vocabularul de care dispune,
adica cu materialele imaginare, mai mult sau mai
puin arhaice, primitive, personale sau colective,
visul constituie la prima vedere, n general, un mesaj ermetic si incomprehensibil att pentru visa tor,
ct si pentru analist. Intr-adeva r, analistul se afla
de fiecare data , ca si Champollion, n faa primelor
133
hieroglife.
Ei bine, la Jung, ca si la Freud, asociaiile snt
chemate n ajutor ca sa furnizeze grila care va
permite descifrarea mesajului aparent incomprehensibil. Asociaiile furnizeaza alfabetul personal
si ocazional, vocabularul, lexicul, limbajului oniric. Astfel, daca noi am visat acum 8 zile despre
Marcel si mai visa m despre el peste 14 zile, Marcel
nu va mai avea aceeasi valoare asociativa n primul
si n al doilea caz.
Prin urmare, asociaiile snt cele care ne permit
sa decripta m acest mesaj formulat ntr-un limbaj
personal si totodata variabil. Vedei, aceste constata ri moderne au dat lovitura de graie cheilor
de vise stngace si banale.
Dar si aici Jung, desi a acceptat asociaiile si lea dat toata importana pe care o merita , ne-a nva at
sa mnuim procedeul asociativ cu nuane eseniale:
el ne-a nva at sa nu ne pierdem n lanurile asociative rectilinii care ating, oricare ar fi punctul de
plecare, complexele momentan active si constelate
ale visa torului, complexe a ca ror prezena nu mai
este de demonstrat, a ca ror ma rturie nu mai este de
adus: existena complexelor este empiric si stiinific stabilita .
Daca ne pierdem n seriile asociative rectilinii, ne
mpiedica m fa ra doar si poate de niste complexe care
exista n fiecare din noi. Trebuie sa o spunem mereu,
complexele snt un element normal, necesar, al unui
psihic normal. Psihicul profund este bazat pe
complexe personale sau mostenite, fundamental
prezente n fiina umana ; aceste complexe snt la
134
135
uni care, natural, n multe cazuri si pa streaza valoarea lor fundamentala ), Jung a interpretat aceasta sterilitate ideativa si asociativa a analizei ca o ma rturie
a faptului ca ar putea exista aici, probabil, un element
care nu a fost niciodata n relaie cu eul si cu constientul visa torului. Poate fi vorba de un factor care
emana , n chip endogen, din stra fundurile fundamentale ale psihicului, fie ca e vorba de un element al
sintezelor personale fie, dimpotriva , de un element
care, desi prezent la visa tor, nu este achiziia vieii
sale individuale - un element, asadar, inconstient,
preexistent planurilor personale, un element al inconstientului colectiv.
Aceasta sa ra cie asociativa a pacienilor a fost
una din temele disputelor dintre Freud si Jung si
unul din punctele de plecare care l-au dus pe Jung
la celebra noiune de incons tient colectiv.
VI. Metoda amplificarii
s i incons tientul colectiv
Ce-i de fa cut atunci cnd nu exista asociaii?
Ajungem la celebra metoda a amplifica rii. Cnd
asociaiile au fost evocate, cnd toate resursele
asociative au fost solicitate cu nca pa nare si epuizare fa ra succes, Jung considera ca analistul este
autorizat sa faca un efort asociativ personal pentru
a-i oferi pacientului elemente de depanare , extrase din paralele istorice, etnografice etc. In acest
context stiinele, aporturile disciplinelor nvecinate
ne snt extrem de utile. In acest sens le sntem recunosca tori colegilor nostri din disciplinele nveci-
136
137
de decenii.
Ajunsi aici, sntem mult mai bine echipai pentru a
aborda interpretarea unui vis: ne-am dezba rat deja de
cunoasterea noastra teoretica ; dispunem de biografia
visa torului; asociaiile sale ne-au oferit ntregul sa u
context asociativ. Metoda amplifica rii se stra duieste
sa faca la fel n privina datelor relevnd din stratul
inconstientului colectiv.
Metoda amplifica rii, care constituie una din originalita ile eseniale ale lui Jung si ale scolii sale, este
concomitent o metoda de depanare accidentala si
ocazionala si o metoda sui generis, care a devenit
necesara prin existena problemelor legate de inconstientul colectiv.
Metoda ne conduce, deopotriva , spre aprecieri
teoretice si spre teoria cunoasterii. Dar ea nu trebuie folosita superficial, fa ra sa fi extras materialul
asociativ, fa ra ca pacientul sa fi depa sit nu stiu ce
tabu, nu stiu ce coninut inflamant care nu poate fi
verbalizat. Daca analistul se lanseaza n paralele
istorice neavenite, el induce sau risca sa induca
pacientului sa u un soi de sechestru mental.
In ciuda si tocmai datorita discursurilor sale
ncnta toare, analizatul nu va fi capabil sa se elibereze de coninutul mental personal pe care nu l-a
putut verbaliza. Daca analistul se lanseaza cu usurina n consideraii etnografice, religioase, filoz ofice generale, n simbolism, el risca sa treaca pe
lnga o tra ire interioara . Este nendoielnic ca unul
din lucrurile care risca cel mai mult sa discrediteze
scoala lui Jung este apelul usuratic la aceasta metoda a amplifica rii.
138
139
140
141
142
143
144
145
146
prima o neliniste, o problema de adaptare reciproca , proiecte, pe scurt este vorba de o problema
comportamentala concreta sau de o tensiune interumana - este planul obiectului (l iau pe prietenul
meu, ca atare, ca fiina sau obiect existnd n realitate).
Dar apropo de un personaj cu care visa torul nu
ntreine relaii importante sau nici un fel de relaii
sau atunci cnd e vorba de un personaj istoric, ba
chiar de un personaj pur si simplu imaginat sau
fantastic, trebuie sa ma rturisim ca perspectiva
spontana a bunului sim se arata absolut sterila .
Jung a ara tat ca atunci cnd visa torul l viseaza
pe papa Pius al XII-lea, pe Napoleon sau pe Gengis
Khan, trebuie sa concepem figura din vis ca fiind
expresia unui aspect al visa torului, ncarnarea unei
fraciuni sau a unei faciuni din el nsusi, travestita oportun si exprimata prin figura selecionata .
Astfel, daca l visez la noapte pe Gengis Khan,
Gengis Khan va exprima partea din mine invadatoare, distruga toare, cuceritoare; este ca si cum
inconstientul ar merge sa caute n magazia de accesorii, cam ca la opera , personajul cel mai apropiat
si totodata cel mai pertinent pentru a exprima o
anumita parte din mine.
Nici aici nu avem de-a face cu perspective care
se exclud; interpretarea pe planul obiectului si interpretarea pe planul subiectului snt adeseori dificil de separat. Iar n practica , adeseori, numai prin
tatona ri sau n funcie de asociaiile visa torului
trebuie sa alegem planul clivajului, planul i nterpreta rii corespunza toare situaiei exterioare,
147
148
149
150
151
152
153
totdeauna - s-ar insinua n perspectiva inconstientului pacientului pentru a-l ajuta sa simta si sa descopere sau pentru a indica cu voce tare constientului visa torului ceea ce inconstientul exprima n
imagini.
Este si motivul pentru care analizatul este nclinat sa -i atribuie analistului s a u puteri supranaturale , trans-constiente, adica tocmai acelea din inconstientul sa u. De unde, parial, si celebrul fenomen al transferului.
In cursul travaliului analitic, analistul trebuie sa
ina cont si de perspectiva constientului; numai
innd cont deopotriva si de perspectiva constientului vom putea avansa spre confruntare si, de aici,
spre armonizarea acestor doua planuri majore ale
unei personalita i care trebuie sa parvina la armonizare, la convieuire ideo-emoionala : constientul
si inconstientul.
Adeseori, pentru ca pacienii nostri snt deja persoane cu constient fragil, trebuie, cu cea mai mare
grija , sa menaja m valorile lor constiente, ca ci daca
le-am ca lca n picioare am distruge si constientul, asa
nct nu ar mai exista nimeni care sa fie prezent pentru a integra materialele care vor apa rea.
Vor rezulta din aceasta procedura lua ri de cunostina progresive care se adauga succesiv; el vor fi
urmate de aciuni consecutive asupra inconstientului.
Constientizarea ne apare asta zi - s i este unul din meritele istorice ale lui Freud de a fi scos n relief
aceasta noiune de luare de cunos tina - drept detonatorul unei reacii n lan care debuteaza la nivel
constient, care se perpetueaza si se deruleaza n pro-
154
155
feseaza ;
2. un plan al analizei transferului care s-a format
n cursul confesiunii;
3. un plan de educare si de auto-educare, pacientul
trebuind sa se situeze n faa a ceea ce el nsusi a descoperit;
4. un plan de metamorfoza si de transformare a
personalita ii n care converg si se consolideaza cele
trei planuri iniiale de aciune.
Aceste patru planuri se mpletesc la nesfrsit, iar
eu le-am separat numai n scop didactic.
Lucra rile experimentale cele mai recente n
neuro-fiziologia somnului si a visului confirma ,
dincolo de orice astepta ri, importana vederilor
asupra visului pe care tocmai le-am expus. De
acum stim ca noi visa m n mai multe faze noapte
de noapte si daca mpiedica m un subiect de experiena sa viseze el reprezinta nervozitate si, dupa
circa zece zile, tulbura ri mentale. Visul are deci o
importana vitala . El este, pare-se, exponentul unei
funcii recuperatoare si integratoare a ca rei importana nu e cu nimic mai prejos dect cea a circulaiei sau a respiraiei. In timpul somnului se produce
un travaliu mintal si psihic infraconstient care are
cele mai mari consecin e:
1. El face sa dispara din constient tra irea care
trebuie stearsa si memorata pentru ca la trezire
constientul sa fie din nou disponibil. (Surmenajul
apare atunci cnd materialele se acumuleaza n asa
ma sura nct nu mai pot fi elaborate n timpul somnului: ele snt cumva dispuse ntr-o magazie intermediara , ntre constient si memorie, asteptnd un
156
157
iluzoriu neglijndu-se aspectul sa u creator, integrator si vital. Ajutndu-i pe pacienii nostri sa -si
mobilizeze imaginarul, sa -si situeze propriul eu
n fa a imaginaiei lor si sa colaboreze cu ea,
psihoterapiile analitice fac o lucrare dintre cele
mai utile: ele substituie un om unificat omului
parcelat care era omul bolnav. Ele i permit sa se
elibereze dintr-un trecut n snul ca ruia era ra u
structurat, sa tra iasca ntr-un prezent mai calm,
mai destins si mai senin, sa -si ga seasca panta
viitorului sa u, panta unei fiine n lume care corespunde adeva rului sa u si autenticit a ii sale.
Pna la revoluia analitica , afirmaia ca toi
oamenii - ba rbai si femei - ar avea un suflet
ra mnea un postulat teoretic sau dogmatic, daca
la sa m la o parte mistica. Incepnd cu psihanaliza
si mai ales cu aportul lui C.G. Jung acest post ulat a devenit realitate concreta si posibila pentru
fiecare, pentru tra irea fieca ruia, de la cel mai
stra lucitor si mai dotat, pna la cel mai umil si
mai modest.
XV. Perspectivele generale s i culturale
Din punct de vedere general, si aceasta va fi
concluzia mea, analiza onirica este un lucru capital pentru o civilizaie si pentru spiritul acesteia.
Ca o civilizaie accepta numai si principiul
analizei onirice, aceasta echivaleaza cu suspendarea condamna rii sub care au gemut, timp de
secole, potenialele iraionale ale fiinei si ale
158
fiin elor. Din acest moment iraionalul este impus de ra ionalul nsusi - de un raional care a
stiut sa -si depa seasca si sa -si recunoasca limitele
si restriciile - ca tranziie necesara ntre cunoasterea logica pe de o parte, si carnea vie si
tra irea, pe de alta parte.
Astfel, dupa cum vedem, dialectica tradiionala devine un raport triunghiular. Ca ci orice
efort care ne apropie de demersul gndirii hegeliene declanseaza la nivelul psihologic eliberarea
unor for e extraordinare. Cred ca amicul meu,
profesorul C. A. Meier, a zis ca sinteza activita ii psihice constiente si a activit a ii psihice
inconstiente constituie esen a nsa si a travaliului
mental creator .
Daca vrei, omul este o bolta , nsa devine
evident din ce n ce mai mult n ultima perioada
ca cheia de bolta este psihicul sa u.
Visul si studiul sa u ne deschid orizonturi
neasteptate; erupia noiunii de inconstient n
vie ile noastre, prin visele noastre, ne obliga pe
to i, n chip izolat sau mpreuna , sa ca uta m noi
scheme de viaa si de gndire.
XVI. Exemplu de interpretare
Vom demonstra printr-un exemplu ct se poate
de scurt si concis utilizarea practica a celor 15 paragrafe care snt ca si 15 axe de reflecie.
Exemplul pe care l-am ales si pe care vi-l propun este urma torul: unul din pacienii mei mi-a
povestit urma torul vis: STAU IN PICIOARE
159
160
161
162
163
164
acest moment ca el ar fi opus o vie rezistena - circumstana care paraliza analiza dar, suprimata , i-ar
fi permis sa ia loc - cta vreme nghiirea pestelui
nsemna:
1. sa nghita , sa -si accepte sexualitatea si situaia penibila n care l-a antrenat ea (perspectiva
freudiana );
2. sa domine chiar aceasta situaie sociala penibila (perspectiva adleriana ).
Aceste perspective nsemnau sa -si accepte socrii si
sa se accepte pe sine nsusi - acest sine nsusi care si
alesese niste socri nepotrivii -, sa dea dovada cumva
de iubire crestina faa de semeni si faa de sine nsusi.
3. Sau daca pacientul nu mi-ar fi oferit asociaiile
sale si daca am fi reinut perspectivele amplificatoare
ale pestelui - simbolul lui Christos -, nghiirea pestelui ar fi nsemnat sa -si accepte crestinismul. Pe
aceasta cale pacientul ar fi trebuit sa se ntrebe ce nu
a acceptat la el si la lumea exterioara . Astfel s-ar fi
ntlnit din nou cu problema socrilor s a i.
Ceea ce ni se pare fundamental n mijloacele de
care dispunem actualmente pentru a interpreta un
vis este aceasta convergena a ca ilor interpretative. Daca o amplificare este reusita , ea trebuie sa se
ntlneasca cu rezultatul obinut graie asociaiilor,
daca au existat asociaii. Daca nu au existat, ea trebuie sa remedieze lipsa lor.
Cum o spune nelepciunea populara : toate drumurile duc la Roma . Oricare ar fi calea de gndire
adoptata trebuie sa ajungem la Roma, adica la adeva rul interior al visa torului, asa cum se exprima el ntro maniera imaginara n chip pertinent, ba chiar im-
165
166
167
168
169
ar fi lipsit ar fi fost nlocuit de un altul. Acest l ucru ne mai permite sa constata m si faptul ca nu
exista complex de inferioritate. Ceea ce desemna m
astfel este ntotdeauna un complex de inferiosuperioritate (sau, invers, superio-inferioritate).
Interferena acestor doua planuri de interpretare
apare n exemplul nostru n chip limpede.
Pe planul obiectului, acceptndu-si socrii n carne si oase, visa torul va constata graie acestei detente eficacitatea virtuilor crestine ale toleranei,
ba chiar ale ierta rii si va reflecta n aceasta privina . Mulumita planului obiectului, el va fi mpa cat
n viaa sa relaionala si mboga it pe planurile
subiectiv si intrapsihic. Pornind din afara , el va
face un progres de maturizare interioara .
Dar si invers, daca neglija m planul obiectului si
demara m de pe planul subiectului, daca visa torul
nelege si resimte tot ceea ce proiecteaza din el
nsusi si din lipsurile sale asupra socrilor sa i, relaiile sale cu ei se aplaneaza si se dezintoxica
aproape miraculos. De unde si numeroasele urma ri
asupra ca minului sa u: soia sa, de pilda , nu s-ar
mai mpa ri ntre so si pa rini.
Dupa cum vedem, aceste noiuni de plan al obiectului si plan al subiectului permit discutarea s i
distingerea fina a aparenelor.
Intr-o expunere ca aceasta lucrurile snt att de
evidente si de clare nct cititorul are fa ra ndoiala
impresia ca autorul si pierde vremea, n practica
sa analitica , cu forarea unor usi deschise. In realitate nu e deloc asa. In viaa exista o mpletire si o
ntreesere att de fina ntre realul obiectiv si
170
171
172
173