"Voievodul i puse uor mna pe umr, privindu-l n ochi:

- Te neleg, Mitule. V neleg. Nu v dai seama ce ai devenit. Mitu i vorbi

foarte rar, ca i cum ar fi vrut s nvee ceva pe un copil voi, suntei, acum,
eroi. Poi s nelegi asta? Voi suntei acum eroi. Pentru flcii acetia, pentru
muli ali oameni, buni sau ri, chiar i pentru mine. Voi ai fcut ceea ce
trebuie, n cele mai grele mprejurri. Nu-i dai seama, nu v dai seama, ct
de puini, ct de rari sunt oamenii care fac ceea ce trebuie atunci cnd dau
de greu. Asemenea oameni sunt mai preioi dect aurul sau nestematele.
Asemenea oameni i fac muli dumani. i fac dumani i dintre cei pe care i
nfrunt, dar i dintre cei pe care i ajut.
Mitu se holb uimit la el.
- Da, ncuviin voievodul. Invidia muc inimile multora. Ajui pe cineva i el,
n loc s-i fie recunosctor, te invidiaz c ai putut ce el nu poate. i ajunge,
fr s-i dai seama, s-i fie duman. i de multe ori, ca mulmit pentru
ajutorul tu, ncearc s te njunghie pe la spate. Se ntmpl mai des dect
ai crede.
Mitu ddu din cap, aducndu-i aminte i de tinerii care ncercaser s le dea
foc n bordeiul lui Mo Toader, i de Prinul Roland.
- ns, vorbi mai departe Voievodul Marin, de asemenea, cei ca voi i fac i
prieteni, chiar netiui. Faptele voastre, numele vostru, trec din gur n gur
pn departe. i toi cei care au n suflete chemarea nalt ctre a deveni mai
puternici, mai curai, mai buni, nva de la voi, se ncurajeaz din faptele
voastre, se ntresc de la voi. i ajung s v iubeasc."

("Cei trei i luptele Deralei", partea a II-a din "Drumul spre Vozia", de MihaiAndrei Aldea)