uneori visez sa fac din durere

o opera de arta macar un monument la margine de drumuri

pelerini sa se opreasca o clipa sa-si mngie crucea
sa-si ridice ochii sa mearga mai departe

alteori mi doresc sa intru n ea

naiva cum sunt nu concep ca o durere sa se doara pe sine
dar nu nu n-as vrea sa i dor eu pe altii...

***

mi asum ploaia aceasta si

orasul rascolit pna la confuzie
sfera de presiune a burghiului
junghiul care anesteziaza si
n cele din urma trece
(cu un cntec de leagan
orice somn soseste repede)

***

uneori se moare mai usor

cu o simpla crestatura sub coaste
bagi mna si scoti inima
moartea survine cu mult nainte sa-ti dai seama si
doare altfel o durere catifelata n care ca un cine credincios
rami cu ochii atintiti n irisul tainic al binefacatorului
pleci aproape chicotind
tu care perorai ca inima este doar o metafora
una dureros de poetica

***

am trecut de attea ori pe lnga adevar

acum el s-a mplntat dincolo de carnurile desucheate
acceptam sa fim mirii
mirii acestei ploi acide care scoate maruntaiele si
coloreaza pasii n rosu concretitudinile n absenta
acceptam:
dati-ne copacul imaginar sa ne tinem echilibrul
cel putin pna la viitoarele alfabete

***

multa vreme am fost convinsi (sau doar sceptici) ca

nu s-a inventat antidotul pentru plnsul neeliberat
acum stim: este n cuvintele-acestea si
nunta noastra este adevarata
ntindeti numai mna:
doua inimi se opresc mai greu din batut dect una!