Nevralgii simptomatice:

Exista o serie de afectiuni in care durerea faciala, desi de intensitate mare este insotita de alte
semne caracteristice bolii respective :

in pulpitele acute - durerea este violenta, continua, fara localizare precisa, cu iradiere in
toata fata sau in craniu; este accentuate de caldura
in pulpitele cornice - apar dureri periodice, in crize, sau exista un fond dureros
permanent, cu exacerbari
in parodontitele acute - dureri puternice, localizate la dintele respectiv, calmate de rece
in parodontitele cornice - durerea este surda, fara localizare precisa
tratamentele incorecte de canal
incluzia dentara necomplicata (in special a molarilor de minte) provoaca cateodata dureri
insotite de fenomene motorii (spasme faciale, lacrimare, congestie)
resturi radiculare incluse profund intraosos, pot determina, dupa o perioada dureri
eruptia dentara
alveolite postextractionale - durerea are caracter persistent; apare la 3 - 4 zile de la
extractie
rinosinuzitele maxilare, osteite ale osului maxilar, tumori benigne si maligne in sfera
O.R.L.
tumori cerebrale - pot debuta prin dureri la nivelul fetei
afectiuni inflamatorii virale (zona-zoster), bacteriene, tumorale ale nervului trigemen pot
da nevralgii faciale continue
procesele septice ale regiunilor superficiale sau profunde ale fetei - durere pulsatila cu
senzatia de tensiune, stare generala a bolnavului : influentata
litiaza salivara - determina dureri sub forma de colica - dureri violente, care apar in
legatura cu mesele
in traumatismele maxilo-faciale recente - durerea se accentueaza in timpul miscarilor
functionale; se insoteste de tulburari de sensibilitate in teritoriul nervului lezat; in
traumatismele vechi pot apare dureri cauzate de prinderea nervului in calus
in patologia articulatiei temporo-mandibulare - durerea este insotita de afectarea
miscarilor in acesta articulatie
__________________________
Durerea faciala
Durerea faciala poate fi cauzata de variate afectiuni neurologice, vasculare si infectioase. Cea
mai comuna cauza a durerii faciale o reprezinta nevralgia trigeminala.
Durerea faciala atipica reprezinta senzatia de arsura constanta cu distributie limitata la debut. De
obicei se extinde la restul fetei, si poate implica gatul si ceafa. Acest tip de durere faciala este
mai frecvent intalnita la femeile de varsta mijlocie, in special la cele diagnosticate cu depresie
clinica.
Angina pectorala. Ocazional, durerea maxilara poate indica o angina pectorala.
Arterita temporala. O durerea unilaterala se dezvolta in spatele ochilor sau in zona scalpului,

maxilarelor, limbii sau gatului.

Cariile dentare. Cariile de pe molarii mandibulari pot produce durere auriculara, preauriculara si
temporala. Cariile de la nivelul dintilor maxilari pot produce durere maxilara, orbitara,
retroorbitara si parietala. Alte cauze dentare ale durerii faciale sunt tulburarile de ocluzie si
lucrarile protetice incorecte.
Glaucom. In glaucom (o importanta cauza a durerii faciale) durerea este de regula localizata in
regiunea periorbitara.
Herpes zoster oticus (sindrom Ramsay Hunt). Aceasta tulburare cauzeaza durere severa in jurul
urechii, urmata de aparitia unor vezicule in ureche si, ocazional, pe mucoasa orala, amigdale si
portiunea posterioara a limbii. Alte manifestari pot include pierderea auzului, vertij si paralizie
faciala ipsilaterala tranzitorie.
Nevralgia glosofaringiana. Durerea din nevralgia glosofaringiana este asemanatoare cu cea din
nevralgia trigeminala. Apare de obicei la nivelul gatului, in vecinatatea foselor tonsilare si poate
iradia la ureche si in regiunea posterioara a limbii. De asemenea, durerea poate fi agravata in
timpul inghitirii, mestecatului, vorbirii sau cascatului.
Nevralgia postherpetica. O durere arzatoare persista de-a lungul celor trei ramuri ale nervului
trigemen si se inrautateste prin contact sau miscare. Inainte de aparitia durerii, zona poate fi
afectata de o usoara hipoestezie sau parestezie, si de vezicule.
Nevralgia sfenopalatina. In acest tip de nevralgie, o durere profunda unilaterala apare inferior de
ureche si poate iradia la ochi, ureche, obraz, palat, dintii maxilari, tampla, ceafa, gat sau umar.
Atacurile provoaca de asemenea salivatie si lacrimare excesive, rinoree, senzatie de plenitudine
in ureche, tinitus, vertij, tulburari ale gustului, prurit, si slabiciunea sau rigiditatea umarului.
Nevralgia trigeminala. In nevralgia trigeminala se intalnesc episoade de durere foarte puternica
ce se mentin pana la 15 minute si se distribuie de-a lungul oricarei dintre cele trei ramuri ale
nervului trigeminal. Durerea poate fi declansata de atingerea nazului, obrazului sau gurii; de
expunerea la temperaturi ridicate sau scazute; de consumul de alimente sau bauturi fierbinti sau
reci, sau chiar de zambet sau vorbit. Boala afecteaza mai mult femeile decat barbatii.
Scleroza multipla. Durerea faciala din scleroza multipla poate fi asemanatoare celei din nevralgia
trigeminala si este insotita de slabiciune faciala si maxilara. Alte manifestari frecvente includ
tulburari de vedere, diplopie, nistagmus, afectari senzoriale, precum parestezie, slabiciune
musculara generalizata si anomalii ale mersului, tulburari urinare si labilitate emotionala.
Sindrom algo-disfunctional. In acest sindrom, durerea intermitenta este descrisa ca o durere
severa sau ca un spasm intens care iradiaza la obraz, tampla, mandibula, ureche sau regiunea
mastoidiana. Tabloul clinic mai include trismus, tulburari de ocluzie, cracmente, crepitatii si
sensibilitate in regiunea articulatiei temporomandibulare.
Sinuzita acuta. Sinuzita maxilara acuta produce presiune unilaterala sau bilaterala, senzatie de

plenitudine sau durere arzatoare superior de osul zigomatic si dintii maxilari, si in jurul ochilor.
Alte manifestari includ congestie nazala si scurgeri purulente, mucoasa nazala inflamata si
eritematoasa, febra si stare de rau.
Sinuzita frontala acuta produce frecvent durere severa deasupra si in jurul ochilor, durere care se
inrautateste atunci cand pacientul adopta o pozitie supinata. De asemenea, cauzeaza obstructie
nazala, inflamarea mucoasei nazale, febra.
Sinuzita etmoidala acuta produce durere la nivelul si in jurul unghiului intern al ochiului si
cefalee. Alte manifestari cuprind congestie nazala, rinoree purulenta, febra.
In sinuzita sfenoidala acuta, o durere profunda persista in spatele ochilor sau nasului, sau in
crestetul capului. Durerea se intensifica la aplecare si poate fi insotita de febra.
Sinuzita cronica. Sinuzita maxilara cronica produce o senzatie de presiune sub ochi sau o durere
cronica de dinti. Dinsonfortul se inrautateste de obicei pe parcursul zilei.
Sinuzita frontala cronica produce o durere usoara si persistenta deasupra ochilor. Pacientul
prezinta de regula un istoric de trauma sau inflamatie indelungata.
Sinuzita etmoidala cronica este caracterizata prin congestie nazala, secretii nazale purulente
intermitente si un disconfort slab la nivelul unghiurilor interne ale ochilor. De asemenea, sunt
prezente halitoza, senzatie de plenitudine in ureche, durere in gat recurenta si implicarea altor
sinusuri.
In sinuzita sfenoidala cronica se intalneste frecvent o cefalee difuza si usoara si un disconfort
retroorbital.

_______________________
Inervatia sistemului orofacial
Inervatia senzitiva a sistemului orofacial este asigurata aproape in totalitate de nervul
trigemen, cu cele trei ramuri ale sale: nervul oftamic, nervul maxilar superior si nervul
mandibular. Majoritatea fibrelor senzitive din acesti nervi isi au originea in neuronii
pseudounipolari din ganglionul lui Gasser, omolog al ganglionilor spinali, situat pe radacina
senzitiva a trigemenului. O parte a fibrelor senzitive si anume cele care inerveaza proprioceptorii
muschilor masticatori si o parte din mecanoreceptorii periodontali si gingivali, au corpul
neuronal situat in ganglionul mezencefalic al trigemenului si constituie radacina mezencefalica a
trigmenului . Fibrele sensibilitatii dureroase ocupa partea inferioara a nucleului ( dupa Kerr din
MeyeR).
Fibrele radacinii senzitive conduc impulsurile din partea anterioara a pielii capului, din
pielea fruntii si fetei, cu exceptia unei arii corespunzatoare marginii inferioare a mandibulei, a
mucoasei bucale, a mucoasei limbii in cele 2/3 anterioare, a mucoasei nazale, a corneei si
conjunctivitei. Prelungirile celulelor ganglionului Gasser intra in punte si se impart intr-un grup
ascendent si unul descendent. Primul conduce impulsuri ale sensibilitatii tactile si se termina in
nucleul senzitiv principal al trigementului, situat in punte (omolog al nucleilor Goll si Burdach
din bulb, pentru sensibilitatea generalA). Axonii neuronilor din nucleul principal alcatuiesc
lemniscul trigeminal, care se indreapta spre talamus impreuna cu lemniscul medial. Al doilea,
grupul de fibre descendente formeaza tractul bulbospinal al nervului trigemen, coboara prin
punte si bulb pana la nivelul celui de-al doilea neuron cervical. Conduc sensibilitatea termica si
dureroasa din intreaga arie trigeminala. Tractul spinal al trigemenului se micsoreaza treptat,
terminandu-se in nucleul spinal al trigemenului. La inervatia senzitiva a sistemului orofacial

contribuie si nervul facial si glosofaringian.

Etiopatogeneza durerii orofaciale
Durerea dentara. Nervii dentali patrund in dinti prin orificiul apexian si urca in pulpa
dentara sub forma de fascicule mari. Un numar redus de fibre se indreapta spre stratul
ondontoblastic al radacinii si, numai ocazional, fibrele se divid in pulpa radiculara. In camera
pulpara, fibrele nervoase se raspandesc catre bolta si peretii camerei, unde isi schimba cursul si
se divid repetat in zona acelulara a lui Weil. In partea coronara a pulpei, subodontoblastic, se
formeaza un plex care cuprinde atat fibre mielinice cat si amielinice si care nu incepe inainte de
regiunea cervicala, denumit plexul lui Rasckow. La acest nivel s-au pus in evidenta si fibre
vegetative, care pot fi asociate cu vasele de sange din pulpa.
Din plexul Raschkow iau nastere fibre amielinice care patrund in canaliculele dentinare,
insotind prelungirea ondontoblastica - fibrele Tomes. Ele reprezinta sistemul de informare al
centrilor superiori despre starea de echilibru sau dezechilibru din pulpa dentara.
FIbrele mielinice pulpare nu au o specializare pentru perceperea diferitilor excitanti, astfel ca atat
excitatiile mecanice cat si cele termice, chimice, electrice ce actioneaza brutal asupra dintelui
sunt percepute ca durere.
Hipersensibilitatea dentara este fenomenul dureros ce apare la nivelul unui dinte ca
urmare a expunerii directe a terminatiilor nervoase din canaliculele dentinare actiunii agentilor
din cavitatea bucala ce au periclitat integritatea dintelui (slefuiri de bonturi, fracturi coronare,
carii dentare, preparare de cavitati, gingivectomii etc.). Durerea este provocata de agenti
termici(recE), excitanti chimici (dulce si acrU ) si excitanti electrici.
Hiperstezia dentara este fenomenul dureros ce apare datorita modificarilor metabolice,
biochimice, de receptivitate si conductibilitate a fibrelor nervoase din canaliculele dentinare.
Apare sub actiunea unor factori locali (strat subtire de smalt, dinti abrazati cu dentina
descoperita, cavitati preparate si neprotejate prin pansamente, locuri retentive dentare cu placa
bacterianA) sau a unor factori generali (convalescenti, anemii, avitaminoza B si C, sarcina,
fatigabilitate fizica si psihicA). Acesti factori produc modificari biochimice la nivelul fibrelor
nervoase ca urmare a acumularii in pulpa dentara a unor compusi toxici rezultati din tulburarile
metabolice generale care provoaca o dereglare a conductibilitatii insotita si de o scadere a
pragului de exicitibilitate.
Durerea are o coloratura afectiv- emotionala disproportionata, are tendinta la agravare,
deoarece pacientul evita sa manance pe hemiarca unde se gaseste dintele afectat, evita periajul,
determinand acumularea de resturi alimentare si formarea placii dentare bacteriene care, prin
fermentatie, autointretine, in cerc vicios, agravarea proceselor metabolice nervoase.
Durerea de origine vasculara este o durere profunda care poate rezulta prin leziuni ale
vaselor sau tesutului perivascular. Astazi, vasele de sange se considera a fi dotate cu
chemoreceptori sensibili la substantele producatoare de durere ca bradikinina, histamina,
serotonina si altele. Durerea pulpara in mare parte ar putea fi de origine vasculara. S-a aratat ca o
crestere anormala a cantitatii de lichid din pulpa, prin procese inflamatorii sau in mod reflex,
poate produce durere.
Durere de origine salivara. Durere profunda in regiunea orofactila mai poate fi cauzata
de leziunile glandelor salivare, mai cu seama de formarea sialolitilor. Mai frecvent este afectata
glanda submandibulara si durerea apare in cursul alimentatiei. In declansarea durerii un rol
important il joaca distensia sistemului canalicular de catre saliva secretata ca urmare a
stimulului alimentar si care nu poate fi evacuata datorita obstructiei prin sialolit, dar nu se poate
preciza daca tesutul sensibil este capsula, stroma sau tesutul glandular insusi.
Durerea musculara. Durerea faciala se poate instala in urma spasmului, ischemiei,
inflamatiei, rupturii sau altor perturbari ale musculaturii maxilarelor, ale tendoanelor,
ligamentelor sau periostului aparatului dentomaxilar si articulatiei temporomandibulare.
Periostul este cel mai sensibil tesut dintre aceste structuri.

Contractia musculara spontana este cea mai comuna cauza a durerii faciale. Durerea de
acest tip are un caracter profund, surd si este dificil de localizat, cu tendinta de a iradia in
regiunea orofaciala. In determinarea durerii musculare, se crede ca joaca un rol important
hipoxia, scaderea pH-ului, acumularea de K+ si histamina.
Adesea, apare un cerc vicios care poate accentua fenomenele: durerea musculara determina
contractia reflexa sustinuta a muschiului care accentueaza ischemia si duce la cresterea durerii.
Substante chimice implicate in sistemele de percepere si control al durerii
Mediatorii chimici ai durerii. Receptorii pentru durere sunt sensibili la modificarile chimice ale
ambiantei, adica fac parte din categoria chemoceptorilor. Actualmente, se considera ca exista
doua tipuri de nociceptori: mecanonociceptori si chemonociceptori. Durerea, datorita proceselor
inflamatorii, este, in mod aproape sigur, determinata prin stimularea chemonociceptorilor, pe
cand alte tipuri de durere s-ar produce prin activarea ambelor categorii de nociceptori.
Pentru ca o substanta sa poata fi considerata ca mediatoare a durerii, trebuie sa indeplineasca
anumite conditii si anume:
. sa se elibereze sau sa se formeze local in toate tesuturile, ca urmare a inflamatiei sau leziunilor
mecanice, termice sau de alta natura;
. sa se poata preveni durerea prin impiedicarea formarii mediatorului sau prin antagonisti
specifici;
. sa produca durere la aplicarea experimentala pe nociceptori.
1
Mediatorii trebuie deci sa se poata forma rapid din precursori inactivi sau sa se poata
elibera din depozite tisulare si sa aiba un timp scurt de injumatatire. Dintre substantele
producatoare de durere, aminele biogene, histamina si serotonina (SHT) si polipeptidul
bradikinina se elibereaza rapid, ca urmare a unor stimuli nocivi, au un caracter ubiquitar si
cauzeaza durere in doze mici. Dintre prostaglandine, cea mai eficace sub raportul potentarii
durerii este PGE2. Dovezi imunohistochimice si electrofiziologice sugereaza ca rolul de
mediator la nivelul primei sinapse a cailor sensibilitatii dureroase ar fi indeplinit de substanta P.
Modulatorii sensibilitatii dureroase.
Sub denumirea de opioide endogene sunt cuprinse trei grupe de peptide: enkefaline,
endorfine si dimorfine. Acestea reprezinta un mijloc fiziologic de protectie fata de durere, de
unde si denumirea de "morfine naturale".
Substantele endorfinice se fixeaza pe receptori, in special , dar si , , si deprima transmisia
informatiei senzitive asociate durerii si emotiilor. Actiunea se exercita, probabil, atat presinaptic
cat si postsinaptic si consta in inhibarea eliberarii mediatorilor chimici implicati in transmisia
senzatiei dureroase, indeosebi substanta P.
____________________
Uneori durerea facial nu este cauzat de traumatisme, ci de o disfuncie a nervilor care
controleaz micrile feei.
Nervul trigeminal transmite mesaje ntre creier i organele senzoriale, furniznd informaii
legate de fa i scalp (ramura oftalmic), de gur i nas (ramura maxilar) i de masticaie (prin
ramura mandibular). Nevralgia de trigemen este o afeciune care se manifest prin dureri faciale
extreme care se pot resimi ca arsuri sau ca un oc electric. Durerea este att de puternic nct
activitile zilnice (mestecat, mncat, splat pe dini) sunt chinuitoare.
Paralizia Bell determin amoreal i paralizie pe o parte a feei.

Simptomele faciale din boala Parkinson (afeciune neurologic progresiv) sunt reprezentate de
tremor sau spasme faciale i paralizie a muchilor faciali care duce la facies rigid, asemntor
unei mti.
Alergiile sau infeciile care produc inflamaie a sinusurilor pot determina durere facial. Durerea
poate fi provocat i de sinuzit, inflamaie a sinusurilor care sunt nite compartimente cu aer
la nivelul traiectelor nazale, obrajilor, frunii i a ochilor. Cnd sinusurile sunt nfundate cu
secreie mucoas n exces care nu poate fi eliminat, bacteriile i alte organisme patogene se
dezvolt i umplu sinusurile determinnd durere i congestie.
Simptome care pot aprea concomitant cu durerea facial:
Vedere dubl sau nceoat;
Disfagie (dificulti la nghiire);
Cefalee;
Grea cu sau fr vrsturi;
Amoreal;
Dureri dentare;
Cauze posibile ale durerii localizate la nivel facial:
Cauze traumatice:
Accidente rutiere;
Violena fizic;
Traumatisme sportive;
Cauze neurologice:
Paralizia Bell;
Scleroza multipl;
Boala Parkinson;
Nevralgia de trigemen;
Cauze sinusale:
Sinuzita;
Rinita;
Cauze de durere facial ce indic afeciuni cu risc vital:
Epilepsie;
Convulsii sau spasme;
Accidente vasculare cerebrale;
Leziuni traumatice.