Filosofia sec.xx. Principalele curente filosofice contemporane
Caracteristica principala a filosofiei moderne o constituie faptul ca ea are un caracter neclasic dar mai ales ca filosofii nu incearca crearea unui sistem ci cerceteaza doar anumite probleme.Filosofia contemporana este deseori dominata de irationalism,conform caruia ratiunea nu este singurul mijloc de descoperire a adevarului ci adevarul poate fi cunoscut si prin intuitie,inconstient,iluminare. Filosofia occidental contemporan are urmtoarele trsturi: A nregistrat o cotitur lingvistic n urma creia domeniul comunicrii, al limbii este abordat ca un mediu fundamental al existenei, cunoaterei i aciunii. Abordeaz finitudinea existenei umane ca un reper fundamental al existenei i caut s reconstruiasc ntregul tablou al lumii pornind de la acest reper. Abordeaz sensul cunotinelor i aciunilor ca o problem cheie a cunoaterei i activitii. Abordeaz tehnica ca un domeniu important al vieii (cultul raiunii tehnicotiinifice). Logica i teoria tiinei se afl n centrul meditaiei filosofice.Pe baza reflexivitii tinde s devin metafilosofie i s se concentreze devalorizarea asupra condiiilor formale ale raionalitii cunotinelor i aciunilor.
Tendina ctre misticism i iraionalism. Criza spiritualitii i normelor i
principiilor morale, care periodic au loc n societate, duc la rspndirea curentelor mistice i iraionaliste. n sec.XX au cptat o larg rspndire teoria psihotransmutaiei a lui G.I.Ghiurdjiev, misticismul cosmic a E.Blavatscaia, neocretinismul lui D.Merejcovschi, renaterea spiritual a lui H.Keyserling. Scientism i antiscientism. Neotomism curent n filosofia contemporan care renvie doctrina scolastic a lui. Personalism curent religios n filosofia contemporan care recunoate personalitatea i valorile ei spirituale sensul suprem al civilizaiei. A aprut n SUA la sfritul sec.XIX, reprezentanii sunt Bowne, Hocking, Brightman, Flewelling. n Frana personalismul a fost dezvoltat de Ch.Renouvier, E.Mounier, I.M Domenach. Evoluionismul cretin (teilhardism) curent filosofico-religios fondat de P.Teilhard de Chardin, care considera c la baza concepiei despre lume trebuie s fie evoluionismul filosofico-religios.