OBIECTUL STOMATOLOGIEI.

IMPORTANTA STUDIULUI PENTRU

STUDENTII FACULTATII DE MEDICINA GENERALA.APARATUL
DENTO-MAXILAR,GENERALITATI.ELEMENTE CARE AJUTA LA
STABILIREA DIAGNOSTICULUI.
Stomatologia este un domeniu dinamic,in evolutie.Pe masura ce evolueaza
cercetarea in domeniu,se produc schimbari corespunzatoare in modul in care
aceasta este practicata.
Stomatologia generala cuprinde mai multe specialitati,toate avand ca teritoriu
de aplicare aparatul dento-maxilar.
Chirurgia oro-maxilo-faciala se adreseaza unei vaste patologii care cuprinde:
patologia eruptiei dentare,a accidentelor de eruptie dentara,patologia
incluziunilor dentare,sinuzita maxilara odontogena,infectiile partilor moi si osoase
oro-maxilo-faciale,patologia traumatica a partilor moi si osoase OMF,patologia
tumorala din sfera OMF,benigna si maligna,patologia glandelor salivare de cauza
inflamatorie,infectioasa,tumorala si autoimuna(ex:boala GOUGEROTSJOGREN,MIKULITZ) precum si manifestari salivare in poliartrita
reumatoida,lupusul eritematos diseminat s.a.In aceeasi sfera de activitate se
gasesc:patologia nervului facial,patologia ATM,inflamatorie,infectioasa sau
traumatica,sindromul dureros maxilo-facial,respectiv nevralgia de
trigemen,malformatiile congenitale ale fetei,corectarea chirurgicala a anomaliilor
dento-maxilare (chirurgia ortognata).
Ortodontia este o ramura a stomatologiei care studiaza cresterea si
dezvoltarea aparatului dento-maxilar precum si tulburarile morfo-functionale sau
abaterile de la normal care pot sa apara si sunt cunoscute sub numele generic
de anomalii dento-maxilare.Denumirea de ortodontie provine din limba
greaca,ORTHOS insemnand DREPT iar ODONTOS=DINTE.Deci,ortodontia ar fi
o arta a indreptarii dintilor malpozitonati.
Odontologia studiaza afectiunile care pot sa apara la nivelul dintilor,in special
legate de caria dentara,posibilitatile de tratament si de restaurare
morfofunctionala a dintilor afectati prin obturatii.
Endodontia se refera la posibilitatile de tratament ale complicatiilor cariei
dentare cu afectarea pulpei dentare si a parodontiului profund cu realizarea,dupa
vindecare,a obturatiilor endocanaliculare.Este o metoda de tratament sigura,
indispensabila pentru alte discipline cum sunt parodontologia si protetica
dentara.Finalitatea oricarui tratament endodontic este de a asigura mentinerea
organelor dentare depulpate in stare de sanatate permanenta si prevenirea
aparitiei leziunilor periapicale.
Parodontologia studiaza imbolnavirile parodontiului superficial si profund,adica
a elementelor de sustinere ale dintilor,cu diverse posibilitati de tratament,inclusiv
chirurgical.
Protetica dentara se ocupa cu refacerea integritatii morfofunctionale a
arcadelor dentare in conditiile instalarii edentatiilor partiale sau totale prin lucrari
protetice fixe sau mobile.

Implantologia orala este o specialitate a stomatologiei moderne care vine sa

completeze cu rezultate bune ansamblul terapeutic al tratamentului edentatiilor
prin inserarea si integrarea tisulara a implanturilor dentare endoosoase,de
diferite tipuri si forme.
Aparatul dento-maxilar este o unitate morfo-functionala constituita din sisteme
diferite ca structura si origine:oase maxilare,dinti,parodontiu,mucoase,glande
salivare,muschi,ATM.Toate aceste elemente concura la realizarea unor
functii multiple:
-functii de relatie: fonatia,fizionomia
-functii vitale: respiratia,deglutitia,masticatia
-functia de autointretinere
Dintii sunt componentele dure cele mai inalt diferentiate ale aparatului dentomaxilar uman.Ei sunt formati din 3 tesuturi calcificate (smaltul,dentina si
cementul) si un tesut conjunctiv inalt diferentiat,pulpa dentara.
Pulpa,cementul si dentina au origine mezodermica iar smaltul origine
ectodermica.Dentina formeaza nucleul coronar si radicular,reprezentand tesutul
majoritar.Acesta inconjoara si limiteaza cavitatea pulpara in care se gaseste
pulpa dentara,tesut conjunctiv ce asigura aportul nutritiv necesar dintelui.Smaltul
acopera coroana dentara iar cementul radacina.Formarea dentinei si a
cementului este un proces care dureaza toata viata,in timp ce formarea smaltului
este limitata,schimburile pe care acesta le realizeaza fiind doar cu mediul bucal
si in foarte mica masura cu dentina.
Mentinerea dintilor in oasele maxilare se face prin intermediul parodontiului de
sustinere,reprezentat de cement,os alveolar si periodontiu,care se gaseste in
spatiul periodontal.Parodontiul superficial este reprezentat de gingie.
Totalitatea dintilor prezenti la un moment dat in cavitatea orala reprezinta
dentatia.Sunt intalnite 3 dentatii.Prima este dentatia temporara(de lapte)prezenta
la copii,intre 6 luni si 6 ani si este formata din 20 de dinti:8 incisivi,4 canini si 8
molari.
Dentatia mixta este prezenta din momentul eruptiei primului dinte permanent
(molarul de 6 ani)pana la disparitia ultimului dinte temporar,perioada in care pe
arcade coexista o parte a dintilor temporari cu o serie de dinti permanenti.
Dentatia mixta dureaza intre 6 ani si 12 ani.
Despre o dentatie permanenta,definitiva,se poate vorbi doar din momentul
disparitiei din cavitatea orala a ultimului dinte temporar,deci,dupa varsta de 12
ani.Dentatia permanenta cuprinde 32 de dinti:8 incisivi,4 canini,8 premolari si 12
molari.
Eruptia dintilor temporari se desfasoara intre 6 luni si 30 de luni,adica 2 ani si
1/2.,erupand cate un grup dentar la un interval de aproximativ 6 luni.Ordinea este
urmatoarea:
-incisivii:
6-12 luni
-molarii unu: 12-18 luni
-caninii:
18-24 luni
-molarii doi: 24-30 luni
Dintii permanenti erup intre 6 si 12 ani,intervalul lor de eruptie fiind de
aproximativ 1 an pentru dintii de inlocuire(incisivii,caninii si premolarii)si de 6 ani

pentru dintii de completare(molarii 1 erup la 6 ani,molarii 2 la 12 ani,molarii 3 la

18 ani).Ordinea de eruptie difera in arcada superioara fata de cea inferioara.
Diagnosticul unei afectiuni orale se obtine in urma examenului clinic si a
examinarilor complementare.
Examenul clinic are drept scop obtinerea unor date cat mai bogate si complete
in vederea stabilirii diagnosticului unei afectiuni odontale,parodontale,a mucoasei
orale sau dento-maxilare,a evolutiei acesteia si posibilitatilor de tratament.
Se intocmeste o fisa clinica,care va cuprinde:datele personale, anamneza,
examenul general,examenul facial,examenul ATM,examenul endobucal,
examenul functional,examenul grupelor musculare si examenul functiilor.
Examinarile complementare cuprind:examenul radiologic,examenul
fotostatic,realizarea modelelor de studiu,precum si investigatii ca:CT,RMN.
Examenul radiologic se impune ca o necesitate pentru stabilirea diagnosticului
si a deciziilor terapeutice.Se folosesc mai multe tipuri de expuneri,printre care:
-Rx cu film retroalveolar
-Rx cu film retrocoronar(bite-wing)
-Rx cu film ocluzal
-Rx panoramica
-Ortopantomografia(OPG)
-Teleradiografia-in 3 incidente:de profil,din fata si axiala