Att de fraged

de Mihai Eminescu
Att de fraged, te-asemeni
Cu floarea alb de cire,
i ca un nger dintre oameni
n calea vieii mele iei.
Abia atingi covorul moale,
Mtasea sun sub picior,
i de la cretet pn-n poale
Pluteti ca visul de uor.
Din ncreirea lungii rochii
Rsari ca marmura n loc
S-atrn sufletu-mi de ochii
Cei plini de lacrimi i noroc.
O, vis ferice de iubire,
Mireas blnd din poveti,
Nu mai zmbi! A ta zmbire
Mi-arat ct de dulce eti,
Ct poi cu-a farmecului noapte
S-ntuneci ochii mei pe veci,
Cu-a gurii tale calde oapte,
Cu-mbriri de brae reci.
Deodat trece-o cugetare,
Un vl pe ochii ti fierbini:
E-ntunecoasa renunare,
E umbra dulcilor dorini.
Te duci, -am neles prea bine
S nu m in de pasul tu,
Pierdut vecinic pentru mine,
Mireasa sufletului meu!
C te-am zrit e a mea vin

i vecinic n-o s mi-o mai iert,

Pi-va visul de lumin
Tinzndu-mi dreapta n deert.
i s-mi rsari ca o icoan
A pururi verginei Marii,
Pe fruntea ta purtnd coroan
Unde te duci? Cnd o s vii?