Facei o uria reaciune moral,

ara Romneasc, e patria iubit a oricrui

suflet romnesc. Noi o iubim aa cum este, aa

o revoluie de idei
Rscolii geniul naional, spiritul
propriu i caracteristic al
poporului din adncurile n
care doarme.
Ce s v spun? Iubesc mult acest popor
blnd, pe spatele cruia diplomaii croiesc hri

cum a fcut-o Dumnezeu, cum a ajuns prin

suferinele seculare pn n zilele noastre. O
iubim fr a-i cere nimic n schimb, nici chiar
ncrederea ei, att de lesne de indus n eroare,
nici chiar iubirea nndit azi la lucruri strine
i la oameni strini.

Tocmai de aceea trebuie s schimbai opiunea

i rzboaie, zugrvesc mprii despre care lui

public! Dai-i o alt direciune! Rscolii geniul

nici prin gnd nu-i trece. Iubesc acest popor

naional, spiritul propriu i caracteristic al

care nu servete dect de cataligi acelora care

se nal la putere. Popor nenorocit care geme

poporului din adncurile n care doarme. Facei

sub mreia tuturor palatelor de ghea pe

o uria reaciune moral, o revoluie de idei n

care i le aezm pe umeri.

care ideea de romnesc s fie mai mare

E mic rioara noastr, i sunt strivite

hotarele, greutile vremurilor au tirbit-o, dar
aceast ar mic i tirbit e ara noastr, e

dect uman, genial, frumos.

moarte si greu cantronviere.

Mizeria vietii noastre publice Mihai Eminescu

in Timpul din 23 iunie 1879
Cu cit trec una dupa alta zilele, cu cit se prelungeste fara nici un termen prevazut sesiunea
estraordinara, cu atita cestiunea revizuirii se incilceste mai mult, cu atit nelinistea si temerile cresc si
cuprind toate mintile, cu atit mai mult toata lumea isi pierde cumpatul si facultatea chibzuirii. O stare
de nervozitate acuta domneste in toate cercurile. Judecata rece lipseste de pretutindeni si mai ales de
acolo unde ar trebui neaparat sa nu lipseasca.Trecem prin niste zile in adevar foarte grele si trebuie in
sfirsit sa ne dam seama ca aceasta este plata, foarte scumpa poate, a greselilor si ratacirilor noastre
politice savirsite de treizeci de ani incoace. De la miscarea din 48 si pina astazi natiunea romaneasca,
pe tarimul politic, n- a facut alta decit a se lepada sistematic de orice traditie, a rasturna orice
autoritate, a arunca departe orice s- ar fi putut numi original in viata ei nationala, si- n acelasi timp a
adopta, cu mai multa ardoare decit cuartalurile de coloni din America de miazanoapte si pe o scara tot
atit de inalta, toate reformele, toate teoriile cosmopolite, toate calapoadele internationale, in viata
politica si intelectuala, in limba, in moravuri, in tot. Libertate fara margini pentru orice individ, pentru
toate necurateniile ce s- ar scurge din cele patru colturi ale lumii, in Romania ca si- n America;
fraternitate si egalitate intre om si om; republici mari si mici si prezidenti de republica pe toate ulitele
si- n toate cafenelele, in Romania ca si- n America; siretenia, viclesugul si cinismul virtuti
cetatenesti; gheseftul ?scopul; si politica umanitara ?mijlocul. Acestea pe tarimul politic; pe cel
economic, nimic, curat nimic; din nenorocire intru aceasta ne deosebim cu totul de America. Rezultatul
il vedem, si poate ca asa de tirziu incit il vedem in zadar.Sintem azi un popor de abia aproape cinci
milioane de suflete. Nimic, aproape absolut nimic nu se produce in adevaratul inteles al cuvintului in
tara aceasta decit pe tarimul agricol; in cea mai mare parte agricultura noastra se lucreaza intr un
chip cu totul rudimentar si, multumita nestatorniciei de temperatura ce domneste in valea dintre
Carpati, Dunare si Marea Neagra, productia noastra atirna mai mult de la bunavointa cerului, de la

mila elementelor lui. Doua milioane si jumatate de tarani (cifra exagerata poate), populatie in adevar
romaneasca, lucreaza pamintul si dau singura productie reala in aceasta tara, pe cita vreme restul
locuitorilor romani, cei din orase, tirguri si tirgusoare, populatie amestecata din curcituri asimilate
romanilor, din straini neasimilati inca si din jidani neasimilati si neasimilabili, fac negustorie, specula,
camata, ocupa miile de functii publice, traiesc din ghesefturi si din politica .Populatia rurala in marea ei
majoritate, mai ales cea mai departata de tirguri, n- are drept hrana zilnica decit mamaliga cu otet si
cu zarzavaturi, drept bautura spirt amestecat cu apa; foarte rar, la zile mari, si nici chiar atunci in
multe cazuri, se invredniceste sa manince carne si sa bea vin; traind sub un regim alimentar asa de
mizerabil, taranul a ajuns la un grad de anemie si de slabiciune morala destul de intristatoare. Chipul
unui taran roman, om de la tara, trait in aer liber, seamana cu al uvrierului stors de puteri in umbra
fabricilor. Cine a umblat prin satele noastre, mai ales prin cele de cimp si de balta, a putut constata ca
d- abia din trei in trei case se gaseste o familie care sa aiba un copil, mult doi, si aceia slabi, galbeni,
ligniti si chinuiti de friguri permanente. Aceasta populatie, pe linga toate necazurile ei, mai are unul ce
pune virf la toate : administratia. De Dumnezeu nu mai are nici o teama muncitorul de la tara, pentru
ca Dumnezeu 1- a parasit, pentru cine stie ce pacate, in mina acestei administratii, compusa in cea
mai mare parte din haitele de cafenegii, din strengarii si necapatuitii de prin tirguri. Aceasta corporatie
liberala si umanitara nedreptateste, batjocoreste si jefoaie pe taran fara nici o mila; sint membri in
aceasta onorabila corporatie al carora numai numele baga in nabadai sate intregi. Aceasta ca stare
normala si constanta, fara sa mai pomenim ca pe la soroace vine si cite o imprejurare mai insemnata,
ca de exemplu afacerea Mihlescu- Warszawschy.In acelasi timp, in orase mari si mici, liberalismul si
umanitarismul ne prieste foarte bine: in numele libertatii se face camata fara margine; in numele
egalitatii si fraternitatii deschidem bra ele tutulor elementelor stricate pe care le rejecteaz t a chiar
societatile ipercivilizate si, m numele natiunii romane, facem politica radicala, aspirind la o republica,
ba chiar si la mai multe.Toata mizeria noastra publica o imbracam in formele poleite ale unei civilizatii
calpe, precipitarea noastra spre fundul raului o numim progres, fierberea unor elemente necurate si
lupta lor cu elementele ce au mai ramas inca sanatoase in tara se numeste politica . Acela ce cuteaza
a se revolta fata ca aceasta stare de lucruri, acela care indrazneste sa arate ca formele poleite invelesc
un trup putred, ca progresul nostru ne duce la pierzare, ca elementele sanatoase trebuie sa se conjure
si sa faca o lupta suprema pentru mintuirea acestei tari este denuntat opiniei publice de catre
negustorii de principii liberale umanitare are ca barbar, ca antinational, ca reactionar.Rezultalul unei
asemenea viete publice il vedem astazi: primejdia revizuirii art. 7 nu sta atit in insasi cestiunea
izraelita cit in starea in care ne aflam cind ni se pune aceasta cestiune. Cu multa greutate, cu destul
chin, poate si este speranta ca se va dezlega cestiunea evreilor, si independenta, deja destul de scump
platita, ne va fi recunoscuta; va ramine insa de dezlegat o cestiune cu mult mai grava si mai
grabitoare, cestiunea vietii noastre publice, cestiunea daca trebuie sa urmam calea pe care ratacim de
atita vreme sau daca trebuie sa mai putem apuca pe calea cea adevarata.Vom fi un stat independent,
cum vom face uz de aceasta independenta, aceasta e cestiunea cea mare.
A fost odat ca-n povesti,
A fost, de-ar mai fi iar ,
Din neamuri tracice, regeti,
O prea frumoas ar.
i era una pe pmnt
i mndr-n toate cele,
Cum e icoana unui sfnt
i Luna ntre stele.
M doare-n suflet, cnd privesc
La tot ce se ntampl,
i in mormant m rsucesc
i cuie-mi intr-n tmpl .
Eu nu mai simt miros de tei
n viata mea postum,
Nu vd nici vajnici pui de lei,

Doar mucegai i hum.

Luceferi nu mai strlucesc,
Cand ara e o ran ,
Copiii mamele-i bocesc ,
Ca n-au n blide hran.
Cntat-am graiul romnesc,
Aceast dulce limb.
Dar astzi, cei ce-o mai vorbesc,
Prin alte ri o schimb .
Degeaba le-am lsat cu dor
O Doin, s tresar !
Trecutul nu e viitor
i viaa li-i amar.
Nici harta nu-i ca-n alte di,
Din Nistru pn-n Tisa.

Moldova-i astzi jumti.

Ct ru fcutu-ni-s-a!
Degeaba scris-am eu scrisori
Din vremuri de urgie,
i m-am rugat de-attea ori,
Mai bine s v fie.
Avut-am piatr la hotar

i-n ara noastr singuri

Cules-am holde din brzdar.
Acum n-avei nici linguri
O, biet popor romn srac,
Cu-o ar prea bogat!
Tu vino-i rului de hac
S nu i-o vnd toat!

POPOR PRIMITOR SI TOLERANT!!

Nimeni n-are sa ne-nvete ce-am fost sau ce-am trebui sa fim; voim sa fim ceea ce suntem - romni. A mai discuta asupra
acestui punct sau a crede ca frica de rusi ne-ar ademeni sa ne facem nemti sau vice-versa sau, cum cred ungurii, ca de
frica acestor doi ne-am putea gasi flatati sa ne contopim cu natia maghiara, toate acestea sunt iluzii de scoala; limba si
nationalitatea romneasca vor pieri deodata cu romnul material, cu stingerea prin moarte si fara urmasi a noastra, nu prin
desnationalizare si renegatiune.
A persecuta nationalitatea noastra nu nsemneaza nsa a o stinge, ci numai a ne vexa si a ne nvenina mpotriva
persecutorilor. S-apoi ni se pare ca nici un neam de pe fata pamntului nu are mai mult drept sa ceara respectarea sa dect
tocmai romnul, pentru ca nimene nu este mai tolerant dect dnsul. Singure tarile romnesti sunt acelea n care din vremi
stravechi fiecare au avut voie sa se nchine la orice d-zeu au vroit si sa vorbeasca ce limba i-au placut. Nu se va gasi o tara
n care sa nu se fi ncercat de a face prozeliti din conlocuitorii de alta lege ori de alta limba; hughenotii n Franta, maurii n
Spania, polonii fata cu rutenii, ungurii cu romnii - toti au ncercat a cstiga pentru cercul lor de idei populatiile conlocuitoare
si aceasta prin presiune, cu de-a sila; romnul priveste c-un stoicism neschimbat biserica catolica, att de veche n Moldova,
si nu i-a venit n minte sa sileasca pe catolici de a deveni orientali; lipovenii fug din Rusia si traiesc nesuparati n cultul lor pe
pamntul romnesc, apoi armenii, calvinii, protestantii, evreii, toti sunt fata si pot spune daca guvernele romnesti au oprit
vro biserica sau vro scoala armeneasca, protestanta sau evreiasca. Nici una.
Ni se pare deci ca pe pamnturile noastre stramosesti, pe care nimene nu le stapneste jure belli, am avea dreptul sa cerem
sa ni se respecte limba si biserica, precum le-am respectat-o noi tuturor.

A fi bun romn nu e un merit, nu e o calitate ori un monopol special, ci o datorie pentru orice
cetean al acestui stat.
La zidirea soarelui se stie,
Cerul a muncit o vesnicie,
Noi muncind intocmai ne-am ales cu,
Ne-am ales cu Domnul Eminescu,
Domnul cel de pasare maiastra,
Domnul cel de nemurirea noastra,
Eminescu, Eminescu,
Mi-L furara doamne adineauri,
Pe inaltul domn cu tot cu lauri,
Ma uscam de dor in piept cu plansul,
Nu stiam ca dor mi-era de Dansul,
Nu stiam ca doina mi-o furara,
Cu stravechea si frumoasa tara,
Eminescu, Eminescu,
Ref.
Suntem in cuvant si-n toate,
Floare de latinitate,
Sub un cer cu stele sudice,
http://Versuri.ro/w/kleeh
De avem sau nu dreptate,
De avem sau nu dreptate,
Eminescu sa ne judece.

Eminescu...

Acum am si eu pe lume parte,

Pot imbratisa maiastra-ti carte,
Stiu ca frate-mi esti
Si-mi esti parinte,
Acum nimeni nu ma poate minte.
Bine ai venit in casa noastra,
Neamule tu, floarea mea albastra,
Eminescu, Eminescu.
Suntem in cuvant si-n toate,
Floare de latinitate,
Sub un cer cu stele sudice,
De avem sau nu dreptate,
De avem sau nu dreptate,
Eminescu sa ne judece.

De avem sau nu dreptate,

Eminescu sa ne judece!!!