OTR-examen

1. Caracterele topografice ale smaltului

Acopera intreaga suprafata a coroanei dentare anatomice terminndu-se la colet si se sprijina pe dentina subiacenta.
Are grosimi variabile astfel:
- la nivelul cuspizilor M este de 2,6 mm
- la nivelul cuspizilor PM este de 2,3 mm
- la nivelul marginilor incizale ale I de 2 mm
- la nivelul coletului I lat. de 0,2 mm
Deci se poate vedea ca grosimea cea mai mare se afla la nivelul suprafetelor care participa in procesul de masticatie si ea descreste spre
colet unde se termina sub
forma unei muchii inguste care acopera pe o distanta de 2-3 mm cementul radicular, realizand ceea ce se numeste jonctiunea smalt-cement.
Jonciunea smal-cement prezint trei variante clinice :
a. cementul , care embriologic se formeaz mai trziu, acoper smalul- 60-65%;
b. smalul se ntlnete cu cementul- 30%
c. ntre cele dou componente rmne un spaiu liber, n care dentina rmne expus factorilor din mediul bucal - 5-10%, (situatie
nefavorabila ea fiind o zona de minima rezistenta pt. agentii cariogeni deoarece dentina fiind mai slab mineralizata agentii cariogeni care
actioneaza direct pot declansa producerea cariilor de colet mult mai repede. De asemenea prin actiunea factorilor cariogeni pot aparea
fenomene de hiperestezie dentinara, caracterizata prin aparitia durerilor la atingerea zonei cu alimente, in timpul actului masticator sau in
timpul periajului.
2. Caracterele fizice ale smaltului
a) duritatea sa accentuat (cel mai dur esut osos din organism), realizat prin gradul mare de mineralizare. Duritatea sa variaz n funcie
de zon i de dinte, fiind n general mai mare n locurile cu solicitare funcional mai intens, locuri unde poate s ating gradaia 8 de
duritate pe scara Mohr.
Cel mai sczut grad de duritate al smalului este 5 i se gsete n zonele de solicitare minim i anume pe feele proximale coronare, n
special spre colet.
casant cnd nu este susinut de dentina subiacent,
puin rezistent la aciunea acizilor
neted si translucid
-transluciditatea depinde de:
- gradul diferit de mineralizare
- grad de omogenitate a smaltului
b) culoarea variaza de la alb-galbui la albastru- cenusiu, in raport cu:
- grosimea,
- structura arhitectonica a prismelor care il alcatuiesc,
- compozitia chimica,
- gradul de mineralizare astfel:
1. o mineralizare mai mare produce o culoare alb a smalului,
2. o mineralizare mai redus determin virarea culorii sale spre alb-albstrui.
3. procesul de mbtrnire nsoit de modificri de mineralizare i deci, de reducere a proceselor funcionale, culoarea devine cenuie.
- la nivelul coletului, datorita grosimii reduse, smaltul are o culoare galbuie
sau galben intens, datorita transparentei dentinei subiacente.
Importan clinic respectrii principiului fizionomic, cnd se reface morfologia coronar, n odontoterapia n protetic.
3. Componenta anorganica a smaltului
Substanele minerale
- 90% din substantele minerale ale smaltului sunt formate din fosfati de calciu, majoritatea prezentandu-se sub forma de hidroxiapatita,
Ca10 (PO4)6 (OH)2, iar o mica parte sub forma unor cristale hibride rezultate din nlocuirea radicalului hidroxil cu ali ioni: fluor, clor,
strontiu sau plumb: fluorapatita, Ca10 (PO4)6 (F2OH)2 , clorapatit Ca10 (PO4)6 (ClOH)2 , Ca10 (PO4)6 (StOH)2 , Ca10 (PO4)6 (PbOH)2 .
Radicalii fosfat pot fi substituiti de radicali de arseniat, vanadiat, silicat, sulfat sau carbonat.
- restul de 10% se gasesc sub forma de: carbonat de Ca, fosfat de Mg, clorura de Ca.
Ionii minerali care intra in compozitia smaltului
Constituienti majori:
Ca 33,6% - 39,4%
P
16,1- 18%
La dintii permanenti raportul dintre ele fiind de 2/1.
CO2 1,95%- 3,66%
Na 0,25 0,56%
Cl 0,19% - 0,3%
K
0,05% - 0,3%

Constituienti minori :
Fluor
Zinc
Wolfram
Mangan
Cobalt
Seleniu
Paladiu
Fier
Cupru
Vanadiu Brom
Siliciu
Zinc
Strontiu Cadmiu
Titan
Staniu
Aur
Plumb
Litiu
Zirconiu
Argint
Mercur Bariu
Plutoniu
Crom
Nichel
Toate componentele minerale provin din:
- alimentaie,
- poluarea aerului i apei,
- diverse accidente.
Aceste oligoelemente particip la reducerea incidenei cariilor prin modificarea dimensiunilor i formei cristalelor de apatit.
Distribuia acestor elemente n smal este diferit, astfel:
a. Stroniu i cuprul au o distribuie omogen
b. Fe, Zn, Pb, Fl, St, Cl descresc cantitativ de la suprafaa smalului spre profunzime
c. Carbonatii, Mg, Na, Si, Mn, Ag, Al, au o concentraie mai sczut la suprafaa smalului;
Un cristal de hidroxiapatit este alctuit din 2500 uniti structurale cristaline
elementare. n smalul complet mineralizat, cristalele au o form hexagonal.
Volumul cristalelor de hidroxiapatit din smal este de cca 200 ori mai mare dect
al celor din dentin. Cristalele de hidroxiapatit, att din smal ct i din dentin, prezint striaii fine, dispuse paralel sau ntr-un unghi de
60 grade cu axul lung al cristalului.
Fiecare cristal hexagonal de hidroxiapatit este submprit n 3 coloane rombice, care reprezint, la rndul lor, cte o unitate structural
cristalin elementar.
4. Prisma de smalt
Prisma de smal, unitatea structural fundamental formate din cristale de hidroxiapatita
- fiecare prism fiind alctuit din patru ameloblaste,
- numrul lor per dinte - 5-12 milioane,
- variaza n funcie de volumul coroanei.
Pismele de smalt parcurg smalul de la jonciunea amelo dentinar pn la suprafaa dintelui.Diametrul lor :
-

este mai mic n apropierea jonciunii smal-dentina (1-2 microni)

mai mare la suprafaa dintelui (4 microni),

lungimea lor este egal cu grosimea smalului dintelui respectiv.

Prismele de smal prezint la exterior un strat bogat n substan organic, care se numete teaca prismei care intervine n mecanismele
de elasticitate i de difuziune ale smalului, conferind astfel caracteristicile eseniale ale sale, duritatea i difuziunea soluiilor.
ntre pereii prismelor de smal nu exist o ataare intim, astfel c apar spaii in care se gaseste substana interprismatic.
Pe o seciune longitudinal prismele se prezint ca nite coloane poliedrice orientate diferit de la o zon la alta: la suprafaa liber a
dintelui ele sunt paralele cu axul lung al
dintelui, apoi se nclin pn la un unghi ascuit, iar la nivelul jonciunii smal-cement ajung perpendiculare pe axul lung al dintelui
Prisme de smalt: ocluzal, oral ME
Traiectul prismelor este uor sinuos ceea ce le confer o oarecare elasticitate. Aceste sinuoziti intereseaz grupe de 5-7 prisme
Secionarea longitudinal a unui dinte s taie prismele dup planuri diferite ceea ce determin apariia unui fenomen optic, descris sub
numele de striile lui Hunter- Schreger. Aceste striuri apar sub forma unor benzi
clare i benzi ntunecate. Benzile clare sunt numite parazonii, i corespund prismelor care au fost secionate pe o lungime mai mare.Benzile
ntunecate numite diazonii corespund prismelor care au fost secionate pe o lungime mai mic, efectul optic fiind produs de paralelismul
mai mic, respectiv mai mare dintre prismele de smal cea ce modific gradul de reflexie al luminii.
Din punct de vedere clinic importana acestor benzi rezid n aceea c accesibilitatea acizilor este diferit n funcie de orientarea
prismelor, astfel nct, studiile histochimice au artat c parazonele sunt mai rezistente la atacul acid.
La nivelul suprafeelor ocluzale prismele se ntreptrund, dnd aspectul unui smal noduros, structur care mrete rezistena smalului.
Pe traiectul lor prismele prezint 2 feluri de strii:
1. Striile transversale
2. Striile paralele ale lui Retzius sau liniile de cretere.
5. Formatiuni particulare ale smaltului cu continut crescut de substanta organica
Substana organic se gsete n cantitate mai mare i ntr-o serie de formaiuni particulare ale smalului numite lamele, smocuri i fusuri.
Lamelele
- sunt formaiuni lineare care strbat smalul pe toat lungimea lui, mergnd pn la jonciunea smal-dentin.

- sunt alctuite din substan organic slab mineralizat

- sunt localizate frecvent n gropiele ocluzale ale M i PM i n smalul din regiunea cervical a tuturor dinilor.
- in funcie de originea lor lamelele pot fi:
- adevrate - se formeaz n fazele terminale ale amelogenezei, datorit tensiunilor care apar n cursul mineralizrii
- false - apar dup erupia dinilor i materialul lor organic se poate mineraliza.
- Lamelele sunt considerate leziunile cicatriceale ale smalului
Smocurile smalului
- sunt formaiuni organice slab mineralizate cu aspect de smocuri de iarb
- se prezint sub forma unor mnunchiuri de lamele ramificate i ondulate, care ncep de la limita smal-dentin i merg aprox. pe 1/3 din
grosimea smalului spre suprafa.
- au rolul de amortizare de ocuri datorit elasticitii i ajut la nutriia smalului.
Fusurile smalului
- sunt zone cu deficit de mineralizare
- au aspect fusiform i sunt localizate n 1/3 intern a smalului, n vecintatea dentinei, cu frecven maxim la nivelul coletului i a
cuspizilor.
- unii autori le consider drept prelungiri ale fibrelor Tomes n smal.
6. Cuticulele smaltului
Cuticulele smalului prezint compoziie organic i pot fi:
- primare
- secundare
- teriare
Cuticula primar se afl ntre ameloblati i captul extern al prismei de smal.
mpreun cu epiteliul adamantin redus formeaz membrana Nasmith, care acoper coroana n timpul erupiei dentare i care dispare prin
periaj, abraziune i solicitare masticatorie.
Cuticula secundar apare n timpul erupiei dentare i este alctuit din epiteliul gingival perforat n timpul erupiei i epiteliul adamantin
redus din a cror fuziune rezult
inseria epitelial care se fixeaz la coletul dintelui dup terminarea erupiei dentare.
Cuticula teriar rmne n locul celei primare dup dispariia sa n urma abraziunii, de aceea se mai numete i cuticula de abraziune. Ea
apare dup erupia dentar spre deosebire de celelalte dou i se depune permanent, avnd o compoziie complex reprezentat din:
- glicoproteine salivare,
- celule epiteliale descuamate,
- leucocite,
- resturi alimentare
7. Defecte de suprafata ale smaltului
n perioada odontodenezei, n timpul exercitrii funciei datorit faptului c smalul este un esut hipermineralizat, la alternane de
temperaturi pot apare unele defecte n smal care constituie ci prin care pot ptrunde n smal microorganismele din mediul bucal.
Dintre aceste defecte fac parte fisurile,perikimatiile, smalul aprismatic i cuticulele
smalului.
Smalul aprismatic
- reprezint poriunea extern a smalului, fiind ultimul produs de secreie al ameloblastelor nainte de a-i nceta activitatea,
- o grosime medie de 30 microni.
- aspectul su este mai omogen iar prisma de smal are un contur imprecis delimitat, dar gradul su de mineralizare este mai mare.
- are repartiie mai frecvent la nivelul coletului.
Cuticulele smalului prezint compoziie organic i pot fi:
- primare
- secundare
- teriare
Cuticula primar se afl ntre ameloblati i captul extern al prismei de smal.
mpreun cu epiteliul adamantin redus formeaz membrana Nasmith, care acoper coroana n timpul erupiei dentare i care dispare prin
periaj, abraziune i solicitare masticatorie.
Cuticula secundar apare n timpul erupiei dentare i este alctuit din epiteliul gingival perforat n timpul erupiei i epiteliul
adamantin redus din a cror fuziune rezult
inseria epitelial care se fixeaz la coletul dintelui dup terminarea erupiei dentare.
Cuticula teriar rmne n locul celei primare dup dispariia sa n urma abraziunii, de aceea se mai numete i cuticula de abraziune.
Ea apare dup erupia dentar spre deosebire de celelalte dou i se depune permanent, avnd o compoziie complex reprezentat din:
- glicoproteine salivare,
- celule epiteliale descuamate,
- leucocite,
- resturi alimentare

8. Proprietati fizice ale dentinei

a) culoarea sa este galben deschis i este semitransparent
b) duritatea sa este de 5 pe scara lui Mohs mult mai mic dect a smalului
c) este depresibil i elastic ceea ce compenseaz duritatea smalului supraiacent
d) grosimea sa este variabil astfel:
- la suprafaa M i PM este de 3-7 mm,
- la marginea incizal este de 3-5 mm,
- la colet este de 3-4 mm,
- pe rdcin este de 3-5 mm,
- la nivelul apexului are cea mai mic grosime de 1-3 mm
9. Compozitia chimica a dentinei
a) Materialul anorganic
b) Material organic
c) Apa
Componenta mineral a dentinei atinge 25 %
Ca 28,2-35,3% concentraia sa este mai mic n apropierea camerei pulpare i mai ridicate la interfaa smal-dentin
P 13,8 - 17,1 % repartiie neuniform chiar i n cadrul aceluiai dinte, la fel ca i ionii de Ca
CO2 3% sub form de carbonat sau bicarbonat
Mg 1-2% n concentraie mai mare dect n smal i n concentraie mai mare n dentina radicular
F 0,017% crete de la jociunea smal-dentin ctre pulp i cu vrsta
n concentraii mai mici se mai gsesc:
- Si: 0,2%
K: 0,07 %
Cl: 0,03-0,39 %
- Zn: 0,018% Na : 0,2 - 0,75 %
Ca i P formeaz cristalele de apatit (n principal hidroxiapatit) care sunt mult mai mici (400-800 nanometri) dect ale smalului i sunt
aplatizate.Raportul Ca/P variaz i n funcie de vrst, fiind mai mare la persoanele sub 30 de ani.
Substanele organice dentinare sunt reprezentate de:
- fibrele de colagen care reprezint 90% formate din:
- protocolagen
- tropocolagen
- colagen matur
- aminoacizi: glicina, alanina, prolina, hidroxiprolina
- proteine necolagenice restul de 10% care au rol n iniierea i controlul mineralizrii dentinei din care fac parte:
- keratine
- fosfoproteine reprezint 50% i au rol n legarea calciului
- peptide dentinare
- proteine plasmatice
10. Tipuri de dentina clasificare , definitie
Dentina este un esut dur mineralizat care protejeaz pulpa dentar.Ea este acoperit de smal la nivelul coroanei dentare i de cement la
nivelul rdcinii.
Tipuri de dentin
1. Dentina primar este aceea care se formeaz n timpul odontogenezei.
2. Dentina secundar se formeaz dup dezvoltarea complet a rdcinii n mod fiziologic ntr-un ritm zilnic de aproximativ 1 micrometru.
Ea este rezultatul aciunii stimulilor termici i funcionali obinuii. Radiologic ea apare ca o cretere uniform a stratului coronar de
dentin n detrimentul camerei pulpare, care se micoreaz, ceea ce determin creterea timpului necesar evoluiei unui proces carios.
3. Dentina teriar (de iritaie, reactiv) se formeaz n zonele n care sunt activate odontoblastele prin uzur dentar, carii sau procedee
restaurative, deci ca rspuns la stimuli specifici.
4. dentina sclerotica canaliculele dentinare obstruate partial/total cu depozite minerale. Este usor de recunoscut, e translucida, produsa de
mineralizarea canaliculelor dentinare. Scleroza dentinei duce la scaderea permeabilitatii dentiare, astfel incat ajuta la protectia pulpei
dentare fata de agentii iritanti.
11. Morfologia dentinei canaliculele dentinare
Canaliculele dentinare se formeaz n jurul prelungirilor odotoblatilor i astfel traverseaz ntreaga lime a dentinei de la jonciunea
smal-dentin sau jonciunea
dentin-cement la pulp. n general, ca aspect, canaliculul dentinar are forma unui tirbuon.Perpendicular pe canaliculele dentinare apar la
intervale mari liniile de contur ale lui Owen, care reprezintzone cu mineralizare mai slab.
Estimativ numrul acestor canalicule este de 50.000/mm 2.

Canaliculele dentinare se subiaz spre exterior, astfel c poriunea mai larg este situat n apropierea pulpei.

Pe msur ce se apropie de pulp canaliculele au direcie convergent, deoarece suprafaa camerei pulpare este mult mai mic
dect suprafaa dentinei de-a lungul jonciunii smal-dentin.

Continutul canaliculelor dentinare:

o prelungire protoplasmatic odontoblastic, de la odontoblastul din pulpa dentar, prelungire numit fibra lui Tomes.
ntre fibra Tomes i peretele canaliculului, se afla un spaiu - teaca lui Neumann (care reprezinta o teac protectoare a fibrei lui

Toms)

Acest spatiu conine:

substan fundamental amorf cu aspect granular, fibre de colagen paralele cu fibra lui Tomes provenite din pulpa dentar din
stratul subodontoblastic i cunoscute sub numele de fibre Korff

fibre nervoase amielinice.

Cercetrile au pus n eviden i ramificaii ale canaliculelor dentinare, cu traiect orizontal sau oblic, ce fac legtura ntre
canalicule i care se numesc canale secundare.

Ele conin ramificaii ale prelungirilor protoplasmatice Tomes.

n dentina coronar, cu deosebire n apropierea jonciunii smal-dentin, apar zone de dentin imperfect mineralizate numite
spaii interglobulare Czermak.

Asemntor, acest aspect al dentinei se ntlnete i la limita dentin-cement, de-a lungul rdcinii, zona respectiv numindu-se
stratul
granular
Tomes.
Ele reprezint locuri de minim rezisten, prin care se poate face progresia procesului carios.
Dentina care nconjoar canaliculele dentinare se numete dentin pericanalicular, pe cnd cea situat ntre ele este cunoscut ca dentin
intercanalicular.
Dentina pericanalicular are:
-

un coninut mai redus de colagen este mai repede dizolvat n mediu acid.

un grad mai mare de mineralizare al matricei de mucopolizaharide un grad mai mare de duritate, din care cauz ea poate
constitui un suport structural pentru dentina intercanalicular.
-

nu este prezent n dentina din vecintatea pulpei.

n zona jonciunii smal-dentin dentina pericanalicular este mai intens mineralizat i este cunoscut sub numele de aria translucid.
Dentina intercanalicular este localizat ntre inelele de dentin pericanalicular i constituie marea majoritate a dentinei circumpulpare.
Este alctuit din:
fibre de colagen orientate aproape n unghi drept fa de canaliculele dentinare,
cristale de hidroxiapatit,
o matrice de mucopolizaharide i sufer mai puine schimbri n decursul vieii.

12. Caracterele morfo-functionale ale cementului

a. Cement acelular se depune primul (cement primar)
b. Cement celular se formeaz ulterior(cement secundar).
a. Cementul acelular (fibrilar) acoper dentina radicular pe toat suprafaa sa.
striaiuni perpendiculare pe suprafaa extern, care corespund traiectelor de inserie ale fibrelor periodontale.
conine un sistem de canalicule fine, radiare, care asigur desfurarea proceselor metabolice.
Substana organic este alctuit din filamente de colagen reunite ntr-un reticul fin, cu ochiuri de mrimi variate, cuprinznd
cristale minerale de volume diferite. Substana organic a cementului fibrilar este mai dens la periferie.
b. Cementul celular se gsete la periferia celui acelular predominant n zona apical a rdcinii la nivelul bifurcaiei sau trifurcaiei
radiculare. El coine spaii lacunare n care sunt adpostite celule specializate n formarea matricei organice a cementului. Aceste celule se
numesc cementocii. Lacunele prezint multe prelungiri canaliculare prin care comunic ntre ele. n aceste canalicule se gsesc prelungiri
citoplasmatice ale cementociilor, prelungiri care se anastomozeaz ntre ele.

Principala caracteristic fiziologic a cementului este apoziia continu de noi straturi, care alctuiesc, cementul de neoformaie
(un proces biologic compensator i protector care menine starea de integritate a parodoniului de susinere i a funciilor sale).

Hipercementoza se produce n condiii de hipersolicitare a dinilor, pentru mrirea suprafeei de inserie parodontal, dar i n
cazuri de inflamaie parodontal sau afeciuni generale ca maladia Paget.

Destul de rar cementul prezint i fenomene de rezorbie i anume n traumatisme ocluzale violente, deplasri ortodontice
supradozate, transplantri, hipovitaminoze A i D, tuberculoz, hipotiroidie, etc.
13. Rubricile foii de observatie
a) Datele de identitate ale pacientului :
-numele si prenumele

- adresa
- varsta
- ocupatia
b) Anamneza
- motivul prezentarii si istoricul scurt al afectiunii
- antecedente heredocolaterale
- antecedente personale fiziologice
- antecedente personale patologice
- conditii de viata generala
c) Examenul clinic
1. Examenul exobucal
- facies
- profil
- tegumente
- reliefurile osoase ale fetei
- puncte de emergenta nervoase trigeminale
- pereti sinuzali
- tonusul muschilor
- ganglioni limfatici
- examenul buzelor
- ATM (si amplitudinea deschiderii gurii)
2. Examenul endobucal
A. inspectia mucoasei
B. palparea planseului cavitatii bucale , alimbii , a obrazului si a boltii palatine
C. examenul arcadelor dentare :
- forma
- dispozitia dintilor
- caractere generale
- aspectul dintilor si leziunile lor (inspectie , palpare , percutie)
D. examenul parodontiului :
- inspectie
- palpare
- mobilitate dentara
- igiena bucala
E. examenul ocluziei in 3 planuri :
- vertical
- sagital
- transversal
F. examenul articularii interdentare
d) examenele complementare :
- radiografii
- diafanoscopie
- probe de vitalitate
- examene de laborator
e) diagnostic complet
- leziuni pulpare si parodontale acute
- diagnostic toporafic si etiologic al leziunilor carioase
- diagnosticul afectiunilor parodontale cronice
- diagnostic de ocluzie :

echilibrata

neechilibrata
- diagnostic de edentatie protezata sau neprotezata , corect , incorect
- diagnostic chirurgical
f) stabilirea planului de tratament :
- tratament de urgenta
- tratament de durata
14. Factorii de care depinde incidenta cariei dentare

Factorul microbian

Temperatura,

umiditatea,


pH-ul,

Microflora bucal are un caracter mixt, saprofit. Ea conine : streptococi, n special grupul streptococilor viridans (S. mutans,
salivarius, sanguis, mitis),

stafilococi,

diplococi,

bacili fusiformi, levuri, spirochete, spirili, vibrioni, etc.

15. Metode de inregistrare a indicelui de carie
Exista 2 indici :
a) DMF-T (CER-dinte)
b) DMD-S (cer-suprafata)
unde: d = DECAYED (CARIE)
M = missing (extras)
R = restaurant
Indicele DMF-T are o marja de eroare deoarece pe 1 dinte pot exista mai multe leziuni, de aceea s-a introdus indicele DMF-S sau CERS(suprafata). Se calculeaza cele 5 suprafete de pe dintii laterali si 4 ale dintilor frontali.
Pentru aprecierea rezultatelor actiunii profilactice este nevoie de un indice de intensitate:
1) caria stratului extern al smaltului
2) caria stratului intern si extern
3) caria smaltului si a dentinei
4) caria profunda in dentina
Indicele DMF poate furniza data in legatura cu urmatoarele elemente:
- statusul odontal al unui grup populational
- eficienta masurilor de cario-profilaxie
Indicele cavitar (IC) - activitate carioasa pe timpde 1 an
IC= nr. carii noi/nr. dinti extrasi 100
16. Indicele de susceptibilitate la carie
Acest indice arata predispozitia la carie, dobanditasau ereditara a dintilor respectiv a suprafetelor dentare.
Este determinat de urmatoarele caracteristici:
a) forma si morfologia coronara suprafetele ocluzale ale molarilor sunt mai frecvent afectate de carie decat incisivii inferiori care
au o forma mai simpla
b) marimea dintilor la aceeasi expunere a dintilor, frecventa cariei este mai mare la dintii voluminosi
c) pozitia pe arcada cu cat dintele este situate mai distal cu atat el este mai susceptibil la carie
d) configuratia suprafetei ocluzale santurile care reprezinta unghiuri mai deschise si adancime mai mica sunt mai putin vulnerabile
la carie
e) varsta post a dintelui cariile ocluzale apar la 1 3 ani dupa eruptie, pe cand cele proximale apar dupa 3 ani de la eruptie
f) simetria cariilor la dintii omologi caria apare la intervale scurte de timp, mai ales la arcada inferioara
g) cariile copiilor si tinerilor au evolutie rapida cu aparitia complicatiilor pulpare
h) cariile varstnicilor evolueaza lent, au frecvent localizare cervicala si au tendinta de a produce leziuni necrotice
i) conditiile post eruptive la acelasi individ exista o susceptibilitate diferita intre diversele grupe de dinti astfel:
- la grupul molarilor susceptibilitatea are urmatoarea secventialitate:

molarul 1 mandibular

molarul 1 maxilar

molarii de minte

molarii de 12 ani
- la grupul incisivilor susceptibilitatea are urmatoarea secventialitate

incisivii centrali maxilari

incisivii laterali maxilari

incisivii centrali si laterali mandibulari rar

- la grupul premolarilor susceptibilitatea are urmatoarea secventialitate

premolarul 1 maxilar

premolarul 2 mandibular

premolarul 2 maxilar

premolarul 1 mandibular
17. Ipoteza chimico-parazitara
Enzimele florei acidogene din cavitatea bucala ataca hidrocarbonatele din alimentatie => acizi organici de fermentatie care produc
demineralizarea smaltului si aparitia fisurilor.Fisuri => microorganisme proteolitice => cavitate carioasa
Aceasta va retine resturi alimentare ceea ce va constitui un mediu prielnic pentru cerstereaactivitatii bacteriene.

Initial autorul ipotezei a considerat ca la producerea procesului carios participa toate microorganismele patogene bucale.
Ulterior adeptii ipotezei implica prioritatea Llactobacilului acidofil.
In ultimii 20-30 de ani prioritar a devenit Streptococul mutans si sobrinus, pe langa care se considera ca actioneaza restul
microorganismelor bucale acidogene.
Contraargumentele ipotezei sunt urmatoarele:
a) aparitia de carii multiple ca indivizii indemni sau cu igiena bucala foarte corecta
b) aparitia de leziuni carioase progresive la incisivii superiori intre 14 18 ani in cadrul sindromului Dubrevil-Chambardel
c) leziuni carioase simetrice aparute simultan pe dintii omologi
d) recidiva de carie la un dinte la care initial s-a efectuat un tratament correct
e) oprisea brusca a evolutiei cariilor de partea unde este lezat simpaticul cervical
18. Proprietati fizice ale lichidului bucal (saliva)
a) Volumul secretiei salivare intr-o zi este de 0,5 l , ea fiind repartizata pe toata suprafata cavitatii bucale sub forma unui film foarte
subtire. Secretia salivara este maxima in timpul meselor(glanda parotida) , si minima intre mese si noaptea (glanda submandibulara este de
3 ori mai mare)\
- salivatia abundenta contribuie la o buna autocuratire prin : spalarea suprafetelor dentare , dispersarea florei microbiene si a activitatii
enzimatice in intreaga cavitate bucala
- la gravide cresterea considerabila a secretiei salivare nu diminueaza activitatea cariogene
b) Sialometria reprezinta masurarea ritmului secretiei salivare in ml/minut.Valori
normale :
- 1 - 3 ml/min pentru secretia salivara stimulanta
- 0,25 0,35 ml/min pentru secretia de repaus
- importanta sialometriei rezida in faptul ca se poate aprecia eficienta si gradul de reusita al tratamentelor profilactice sau curative (in
special in sitatiile in care este modificat volumul salivar)
c) Timpul de clearance salivar
- clearance-ul salivar este un proces fiziologic prin care se dilueaza substantele introduse in cavitatea bucala
- el este in raport invers proportional cu ritmul secretiei salivare
- prezinta variatii topografice (prelungit in zona vestibulara a dintilor frontali maxilari , respectiv cea a molarilor mandibulari)
- are o valoare constanta cat timp glandele salivare functioneaza normal
d) Vascozitatea salivei este deosebit de importanta intru-cat o saliva foarte vascoasa favorizeaza aderenta alimentelor pe suprafata dentara
, si deci aparitia cariei dentare
- vascozitatea depinde de cantitatea de mucina , care la randul ei este invers proportionala cu cantitatea de saliva secretata
- glanda parotida produce saliva cea mai putin vascoasa , iar cea sublinguala , cea mai vascoasa
19. Componenta anorganica a lichidului bucal (saliva)
Dintre substantele anorganice fac parte :
- calciul salivar , atat sub forma ionizanta cat si neionizanta
- fosfatii salivari
- fluorul
Fosfatii salivari pot fi :
- combinati cu Ca si proteinele
- sub forma de piofosfati , substante care previn formarea tartrului
Concentratia lor depinde de :
- sursa salivara concentratia cea mai mare in saliva produsa de glanda parotida
- pH-ul salivar , radicalul fosfat scade odata cu acidifierea mediului bucal
- influente hormonale , atingand valori maxime la femei la ovulatie
Fluorul salivar blocheaza ionii de Ca si Mg formand florura de Ca si Mg al carui rol este sa elibereze treptat F cand pH-ul coboara spre
valoarea 5
20. Factorii antimicrobieni salivari
a) Lizozomul este unul dintre cei mai importanti factori antimicrobieni salivari.Concentratia lui scade pe masura cresterii fluxului salivar
si are rolul de a inhiba aderenta bacteriilor la hidroxiapatita provocand liza lor.
b) Peroxidazele salivare actioneaza asupra Streptococului mutans , lactobacililor , levurilor si chiar virusurilor (Herpes simplex , HIV)
c) Aglutininele salivare din care fac parte

glicoproteinele parotidine , sunt cele mai active aglutinine

mucinele , leaga microorganismele

imunoglobulina A secretorie , are efect aglutinant redus dar combinata cu mucinele formeaza un complex care aglutineaza
puternic

2 microglobulina , este o aglutinina specifica pentru Sterptococus mutans

d) Fibronectina , care actioneaza asupra Streptococului mutans

e) Leucotaxina salivara care stimuleaza diapedeza PMN meutrofile

f) Opsoninele alcatuite din Ig G , Ig M si anumiti constituienti ai complementului care sensibilizeaza microorganismele pentru a fi mai
usor fagocitate de leucocite
21. Placa bacteriana compozitie chimica , structura
Placa bacterian ia natere iniial sub forma unor centre de condensare, predominant la nivelul spaiilor aproximale i n apropierea
rebordului gingival, care ulterior se unesc i se extind, cuprinznd o suprafa tot mai mare.
Factori favorizani n formarea acestei plci sunt:

pH acid,

lipsa igienei bucale,

alimentaia bogat n hidrocarbonate,

creterea cantitii de mucin n saliv.

Compoziia chimica a placii bacteriene

80% ap din care:

- jumtate este dat de fraciunea celular,
- restul de fraciunea acelular.

20%, adic greutatea uscat a plcii bacteriene conine:

- 1/3 fraciune hidrosolubil (aminoacizi liberi,
polizaharide i glicoproteine)
- 2/3 sunt reprezentate de o fraciune insolubil format n cea mai mare parte din proteine pe lng care se mai gsesc lipide,
hidrocarbonate i substane minerale.
Structura placii bacteriane

direct pe suprafaa dintelui, trimite nite prelungiri ca o reea dendritic la adncimi variabile ntre lamelele smalului.

n momentul formrii, acest strat este lipsit de bacterii, care apar ulterior sub forma de colonii (n primele 24 de ore).

format n special de glicoproteine salivare: prolina, acidul glutamic i glicina.

Plac bacterian matur, conine de la nceput colonii de microorganisme.

n acest strat se mai gsesc :

glucide : dextran, levan, galactoz

enzime : proteaze, colagenaze, hialuronidaz, sulfataze

acizi : lactic, acetic, propionic

Stratul cel mai superficial conine glicoproteinele i :

elemente celulare descuamate din mucoasa bucal,

leucocite,

hidrocarbonate,

sruri minerale (calciu, fosfor, fluor),

lipide libere

un mare numr de bacterii (cu peste 100 - 300 de ori mai multe dect n lichidul bucal).
22. Factorul alimentar in producerea cariei dentare
Echilibrul cantitativ i raportul dintre principiile alimentare este un important factor profilactic.
Lipsa proteinelor = cariofavorizare
Exces lipidic = carioprotectie.

Cele mai pregnante efecte cariogene le au hidrocarbonatele, admindu-se n unanimitate c o alimentaie glucidic prea bogat i
prea rafinat duce la o cretere a frecvenei de mbolnvire carioas.
- frecvena cariilor crete la consumul dulciurilor ntre mese ;
- potenialul cariogen depinde de durata i frecvena consumului de zahr ;
- zaharoza are un efect cariogen rapid.

Un timp de clearance salivar (de staionare n cavitatea bucal) al hidrocarbonatelor prelungit favorizeaz apariia cariilor.
Timp de clearance prelungit :
- vscozitatea crescut a salivei,
- hiposialie,
- factori retentivi bucali (carii, obturaii, lucrri dentare).

Cel mai scurt timp de clearance (5 minute) legume, fructe proaspete, pine.
Reducerea timpului de clearance a hidrocarbonatelor se poate realiza prin :

creterea secreiei salivare prin consumul la sfritul meselor a unor alimente de consisten crescut sau puternic aromartizate;

consumarea de alune sau brnzeturi la sfritul mesei pentru compensarea pH-ului acid produs de dulciuri (merele sunt
contraindicate);

mestecarea gumei pentru stimularea secreiei salivare;

periajul dentar dup mas.

Consistena fizic a alimentelor este important n efectul lor cariogen.Astfel alimentele moi sau sub form de pulberi fine, care au o
putere mai mare de prindere pe suprafaa dintelui, au efect ariogen mai puternic.
Vscozitatea i adeziunea unor produse zaharoase (caramele) favorizeaz apariia cariei i prin timpul de clearance prelungit i prin
staionarea lor ndeosebi n locuri unde autocurirea sau curirea artificial nu se face corect.
Hidrocarbonatul cu cel mai puternic potenial cariogen este zaharoza.
Cercetri mai recente arat ns c, n condiiile prezenei unei microflore acidogene deosebit de active toate monozaharidele (glucoza,
fructoza) i dizaharidele(zaharoza i maltoza) din alimente pot avea o puternic aciune cariogen.

inlocuirea zahrului prin substitueni de ndulcire reprezint o modalitate de carioprevenie.

alimente care reduc riscul la carie.

grsimile care formeaz o barier protectoare pentru smal i reduc timpul de clearance,

brnzeturile prin coninutul mare n fosfat de calciu, laptele prin aciunea cazeinei, calciului i fosfailor,

cacaoa (din ciocolat) deoarece zahrul se dizolv n saliv i se nghite spre deosebire de cartofi i pine unde amidonul este
parial digerat de amilaza salivar, transformndu-l n maltoz i glucoz, care la rndul lor sunt dizolvate n saliv i nghiite, iar amidonul
nedigerat rmne lipit pe suprafaa dentar.
23. Morfopatologia cariei dentare in smalt aspect macroscopic
-prima manifestare a cariei in smalt consta in aparitia unei suprafete de smalt rugoase,fara luciu,faza ce de regula trece neobservata
- a doua este reprezentata de pata alba cretoasa ; apare marmoratia(coloratie brun -cafenie)
-ulterior prin prabusirea prismelor apare pierderea de tesut dur
24. Morfopatologia cariei in dentina
Canaliculele dentinare se dilata ,apoi dispare peretele si fuzioneaza intre ele-fibrele Tomes sufera procese de degenerescenta progresiv
si diferentiat in functie de locul in care se gasesc;adica degradarea totala in centrul cariei si partial la periferie. microorganismele patrund in
canalicule-bacterii pioniere .
25. Morfopatologia cariei in cement
- caria cementului este o continuare a cariei de colet si numai in cazul in care cementul nu este acoperit de smalt ,sau este descoperit prin
retractia paradontiului marginal,caria apare direct la nivelul cementului
- mineralizarea mai redusa favorizeaza o evolutie mai rapida a leziunii carioase,evolutie ce este ajutata si de existenta ligamentelor alveolodentare,de-a lungul carora progreseaza caria,precum si existenta geodolelor
26. Clasificarea cariilor suprafetelor netede
1.cariile suprafetelor aproximale la niv. M si PM care in functie de localizarea lor exista 3 tipuri:
a)deasupra punctului de contact
b)la nivelul punctului de contact
c) sub punctul de contact
2. cariile fetelor aproximale ale dintilor frontali :
a)cariii incipiente situate la mijlocul fetelor aproximale
b)carii care submineaza creasta marginala
c)cariii care intrerup creasta marginala la care accesul este direct
3. cariile suprafetelor V si orale
4. cariile cervicale
27. Cariile cu evolutie rapida
Carii cu evoluie rapid (cariile umede), acut, exploziv
Apariia cariilor cu evoluie rapid este legat de consumul exagerat de dulciuri i mai ales ntre mese.
n etiologia ei sunt incriminai urmtorii factori :
- o plac bacterian groas la indivizi la care nu se face curirea artificial sau autocurirea
- hiperactivitate a agenilor cariogeni locali creat printr-un consum exagerat de glucide, caria cofetarului, caria buctarului.
- posibiliti reduse de aprare ale organismului
- tulburri ale secreiei salivare
- unele stri fiziologice legate de anxietate, btrnee
- n tratamente ndelungate cu medicaie ce scade secreia salivar (medicaia bolnavilor neuropsihici).
- imunodeficiena din bolile autoimune.
- iradierile n zona cervico-facial
Progresia rapid a leziunii carioase nu asigur timpul necesar, pentru ca odontoblastele s declaneze neodentinogeneza, acestea fiind
distruse nainte de a putea forma dentina secundar.
Neintervenia terapeutic asupra leziunii carioase, n timp util poate declana fenomene inflamatorii pulpare acute.
28. Criterii de clasificare a cariei dentare

10

n raport cu profunzimea cariile se clasific n:

- leziuni carioase necavitare (incipiente, reversibile)
- leziuni carioase cavitare (ireversibile) care pot fi:
a) Carii superficiale,
b) Carii de adncime medie,
c) Cariile profune.
n raport cu gradul de afectare al pulpei dentare
a) Carii simple fr semne de inflamaie pulpar
b) Carii complicate cu:
- hiperemie preinflamatorie
- pulpite acute
- pulpite cronice
- gangren pulpar simpl
- parodontit apical acut sau cronic
n raport cu posibilitile terapeutice cariile pot fi:
a) Carii de gradul I sunt carii simple care beneficiaz de restaurare coronar prin obturaie
b) Carii de gradul II sunt carii profunde, dar fr deschiderea camerei pulpare, care beneficiaz de tratament de conservare a vitalitii
pulpei dentare prin coafaj indirect.
c) Carii de gradul III sunt carii complicate cu inflamaii pulpare sau gangren simpl care beneficiaz de tratament endodontic
conservator
d) Carii de gradul IV sunt carii complicate cu parodontite apicale la care tratamentul conservator a euat i se recurge la extracia dentar.
29. Diagnosticul pozitiv , diferential al cariei dentare
I) Diagnosticul pozitiv al cariei dentare simple:

sensibilitate dureroas la ageni termici (rece) i chimici (dulce, acru);

existena unei pete albe cretoase sau a unor pete brune maronii n anuri i fosete;

pierderea de substan dentar dur;

prezena dentinei ramolite n cavitatea carioas;

sensibilitate dureroas la ndeprtarea dentinei alterate, mai ales n cavitile profunde;

ndeprtarea dentinei alterate las camera pulpar nchis;

percuia n ax este negativ;

testele de vitalitate sunt pozitive.

II) Diagnosticul diferenial al cariei dentare simple:
a) distrofiile dentare - lipsete dentina infectata;
b) coloraii ale smaltului de diverse cauze :
1) Cauze endogene:
- intoxicaii cu fluor (fluoroza);
- tetraciclina administrat n perioada de formare a smalului.
- intoxicaii profesionale cu metaloizi.
2) Cauze exogene:
- depozite de nicotin;
- tartrul dentar;
- coloraii ale smalului n brun-cafeniu sau verzui datorate bacteriilor cromogene.
Lipsa pierderii de substan dur i de dentin alterat ajut la diagnosticul diferenial.
c) Leziunile carioase necavitare
- eroziunea
- abrazia patologica
- atritia
- abfractia
30. Indicatiile sigilarii
Sigilarea anurilor i fosetelor. A fost introdus ca metod de prevenire a cariei dentare, ea realizndu-se pe suprafaa dintelui sntos.
Sigilarea anurilor i fosetelor se poate utiliza i ca metod terapeutic atunci cnd nu exist siguran n ceea ce privete existena unei
leziuni active ntr-un an sau foset.
Indicaiile pentru sigilarea anurilor i fosetelor ca metod profilactic:
a. Susceptibilitate crescut la carii dentare materializat prin multiple leziuni carioase;
b. Afeciuni medicale generale (bolile congenitale de inim) care se pot complica n urma bacteriemiei rezultate printro infecie declanat
de un tratament dentar;
c. Molarii permaneni ai copiilor care au avut o bogat experien cariogen la dinii temporari;
d. Molarii care au pn la 4 ani de la data erupiei, i care au suprafeele aproximale sntoase;

11

e. Morfologia dinilor: riscul la carie este mai mare la dinii cuspidai cu fosete i anuri adnci, dect la cei cu o suprafa ocluzal mai
neted.
Exist urmtoarele criterii care o fac aplicabil i la aduli:
a. Risc potenial de carii: carii multiple, prezena plcii bacteriene pe suprafee retentive;
b. Dinii pacienilor care provin din familii cu antecedente de carii dentare multiple;
c. Dinii pacienilor ale cror tratamente pot prezenta dificulti: psihopai, pacienii anxioi.
Indicaii pentru sigilarea anurilor i fosetelor ca metod terapeutic:
a. Dinte diagnosticat cu o posibil carie activ n anuri i fosete.
b. Situaii incerte cnd exist dubii n ceea ce privete existena sau nu a unei leziuni carioase.
31. Tehnica de sigilare:
1. curarea suprafeelor ocluzale prin periaj profesional
2. splarea i izolarea dinilor
3. gravajul acid al smalului
4. splarea acidului cu jet de ap de la unit n tip egal cu cel n care a acionat acidul
5. reizolarea dinilor
6. uscarea suprafeelor dentare
7. aplicarea materialului de sigilare pe suprafea uscat i decontaminat
8. fotopolimerizarea materialului
9. arminizarea relaiilor ocluzale
32. Toxicitatea F
Intoxicatia cu fluor poate fi :
acuta
cronica
Intoxicatia acuta se produce prin ingestie masiva accidentala (32 - 64 mg F/kg corp la adult si 15 mg la copii) . Aportul letal este de 2
500-5 000 mg (5-10 g fluorura de sodiu), iar moartea survine prin inhibarea enzimelor celulare care au cofactor un metal bivalent si este
precedata de semnele unei intoxicatii acute, manifestata prin greata, crampe abdominale, colaps circulator si respirator.
Intoxicatiile cronice intereseaza o serie intreaga de organe si sisteme, dar in special dintii si oasele.
Ionii de fluor au afinitate pentru celulele formatoare ale structurilor dure dentare si osoase, la nivelul carora tulbura activitatea
enzimatica, avand ca rezultat aparitia unor modificari in tesuturile gata formate, in felul acesta, la nivelul dintilor intoxicatia cronica poate
aparea in conditiile unui aport crescut, numai in perioada de formare, dar concentratiile necesare sunt foarte apropiate de dozele
cariostatice. Astfel, chiar la un aport de 2 mg zilnic, semnele fluorozei dentare sunt reprezentate de niste pete mici albicioase, raspandite pe
suprafata smaltului, dar foarte discrete, fara sa intereseze mai mult de 10% din copiii supusi la un astfel de tratament. Un aport mai mare de
3 mg creste frecventa modificarilor, iar la unul de 5 mg toti dintii sunt desfigurati de gravitatea si intinderea tulburarilor .
33. Fluorizarea pe cale generala
Metode de administrare pe cale generala:
fluorizarea apei potabile
fluorizarea sarii de bucatarie
fluorizarea diferitelor alimente
tabletele si solutiile de F
Fluorizarea apei potabile are efect preventiv la concentratie de 1-2 ppm , dar la concentratii de 1,5 ppm apare marmoratia smaltului.
Fluorizarea sarii de bucatarieeste nevoie de 3% din cantitatea de F necesara pentru fluorizarea apei potabile .
Fluorizarea laptelui se face prin suplimentarea cu F sub forma de fluorura de Na , la o concentratie de 1,5 ppm a laptelui, un consum
zilnic de 200ml lapte scade incidenta cariilor la primii molari permanenti cu 43%.
Fluorizarea sucurilor de fructe reduce incidenta cariilor cu 28% in timpul consumului zilnic de 100 ml portocale.
Administrarea tabletelor cu Fluor se face cand nu e posibila fluorizarea apei si se prescriu in functie de varsata , greutate si concentratia
in F a apei potabile.
34. Clasificarea cavitatilor (dupa Black):
a) Clasa 1 cavitati pe fetele M si PM (santuri si fosete) si foseta supracingulara a dintilor frontali superiori
b) Clasa 2 cavitati in zona aproximala a M si PM pe fetele M si D
c) Clasa 3 cavitati pe fetele aproximale ale dintilor frontali unde unghiul incizal ramane
integru
d) Clasa 4 cavitati in fetele aproximale ale dintilor frontali unde unghiul incizal este
afectat (si uneori fracturi accidentale)
e) Clasa 5 prepararea proceselor carioase situate in de colet V si O la nivelul tuturor
dintilor
f) Clasa 6 carii pe muchiile incizale si Varful cuspizilor (Cavitati atipice).

12

35. Mijloace de izolare a campului operator

Rulourile absorbante i filamentele de vat interdentare;
Aspiratorul de saliv;
Automatomul;
Clamele Harward;
Clamele Haller;
Diga (Kofferdam, Rubber-dam).
Fiecare din aceste mijloace utilizate separat nu dau rezultate satisfctoare, de aceea este indicat asocierea lor pentru creterea
randamentului. Rezultatele cele mai bune se obin prin asocierea digii cu aspiratorul de saliv. O izolare satisfctoare, pentru anumite
manopere, se realizeaz prin asocierea rulourilor absorbante cu aspiratorul de saliv.
a) Rulourile absorbante se confecioneaz extemporaneu, din vat, sau sunt gata confecionate din vat acoperit cu hrtie absorbant. Ele
au lungimi variate, ntre 3-5 cm i se aplic, cu ajutorul pensei dentare, n fundurile de sac vestibulare la maxilar, unde sunt susinute de
musculatur, ocolind frenurile i bridele i n anul vestibular i paralingual, la mandibul. Pentru a preveni exfolierea mucoasei prin
ndeprtarea rulourilor care ader la suprafaa ei este recomandat folosirea spray-ului de ap.
b) Aspiratorul de saliv este reprezentat de o canul care se fixeaz la sistemul de ap al aparatului dentar.
c) Clamele Harward sunt nite clame de dig modificate n sensul meninerii rulourilor de vat vestibular i paralingual.
d) Clamele Haller inel, care se fixeaz pe un dinte posterior fa de cel tratat, de la care pornesc dou brae, unul vestibular i altul oral
prevzute cu butoni. Braele fixeaz rulourile de vat, iar pe butoni se pot fixa inele de cauciuc care comprim filamentele de vat
interdentare.
e) Diga reprezint metoda ideal de izolare
Avantaje
- asigurarea unei bune vizibiliti, a unui cmp operator uscat,
- protejarea pacientului de inghiirea sau aspirarea unor instrumente
- ctigarea timpului de lucru prin eliminarea perioadelor de pauz
Dezajantaje
necesit timp ndelungat pentru montare
nu poate fi utilizat la toate categoriile de pacieni (netolerat de astmatici).
36. Examene complementare in diagnosticul cariei dentare
1. Diafanoscopia
Dispozitiv prevzut cu un bec al crui fascicul luminos este proiectat dinspre oral asupra dintelui examinat. Metoda este utilizat doar la
nivelul dinilor frontali datorit grosimii reduse VO care permite penetrarea razelor luminoase prinstructurile dentare dure.
Metoda permite diagnosticarea cariilor incipiente proximale (apar ca mici zone lipsite de transparen), precum i fenomenele de
necroz dentar, caracterizate prin lipsa transparenei esuturilor dentare.
2. Semnul firului de mtase
Se folosete pentru depistarea cariilor incipiente situate la nivelul sau sub punctul de
contact al molarilor.
3. Starea gingiei
O papil interdentar tumefiat, roie violacee, care sngereaz uor la masticaie sau
periaj indic prezena cariilor situate la nivelul feei proximale, sub punctul de
contact al M i PM. Pentru confirmarea diagnosticului trebuie fcut i examenul clinic
n vederea depistrii pierderii de substan dur dentar, prin palpare cu sonda.
4. Markerii colorani/ detectori de carie
Sunt substane care au atracie pentru colagenul dentinar denaturat caracteristic proceselor carioase.Markerii colorani sunt soluii slab
acide diluate n ap, glicol,
etilenglicol, propilenglicol care aplicate pe dentin evideniaz prin colorare intens (roie sau albastr) structurile alterate;
Avantaje
- limitarea sacrificiului de substan sntoas prin exereza selectiv a dentinei alterate.
- facilitarea exerezei dentinei alterate n procesele carioase n care accesul vizual este limitat (carii distale, preparaii tunelare)
5. Examenul radiologic
a. pe film dentar clasic
b. imagistic digital
Pentru a putea fi evideniat radiologic caria dentar trebuie s prezinte o demineralizare de 30-40%.
Tehnicile cele mai utilizate sunt: tehnica cu film retroalveolar i tehnica cu film mucat.
Radiografia intraoral cea mai complet este cea cu film mucat (bite-wing).
Coroanele dentare n ntregime, colet, limbusul alveolar, partea ocluzal a septului interdentar, coronar a rdcinii, a dinilor ambelor
arcade
6. Determinarea vitalitii dentareteste de vitalitate,care sunt folosite n vederea stabilirii unui diagnostic, n anumite cazuri i anume:
precizarea diagnosticului de carie simpl;
n afeciuni maxilare ce pot afecta vitalitatea dentar (osteomielite, fracturi, chisturi, tumori);
diagnosticul diferenial al pulpitelor
- diagnosticul necrozei i gangrenei pulpare
- n traumatismele dentare (fracturi, luxaii);

13

- pentru aprecierea eficacitii unor tratamente biologice conservatoare (coafaj indirect, coafaj direct, amputaie vital);
- n parodontopatia marginal cronic cu pungi adnci, cnd vitalitatea pulpei poate fi afectat pe cale retrograd
7. Metoda laser-fluorescen consta n utilizarea laserului pentru a produce fluorescena dentar. n afar de stabilirea unui diagnostic,
aceast metod d i relaii n legtur cu
planul terapeutic, prin interpretarea valorilor obinute, care sunt pe o scar de la 0 la 50, astfel:
0 = citire incorect
0-5 = prezena plcii bacteriene sau reziduuri alimentare
6-20 = leziuni neconsiderate carioase, care necesit periaj
profesional
21-35 = leziuni incipiente cu potenial de remineralizare
36-50 = leziuni carioase evolutive
37. Radiografia dentara ca mijloc de diagnosticare a cariei dentare
Examenul radiologic
a. pe film dentar clasic
b. imagistic digital
Pentru a putea fi evideniat radiologic caria dentar trebuie s prezinte o demineralizare de 30-40%.
Tehnicile cele mai utilizate sunt: tehnica cu film retroalveolar i tehnica cu film mucat.
Radiografia intraoral cea mai complet este cea cu film mucat (bite-wing).
Coroanele dentare n ntregime, colet, limbusul alveolar, partea ocluzal a septului interdentar, coronar a rdcinii, a dinilor ambelor
arcade.
Imagistica digital este o metod modern de diagnostic care utilizeaz un senzor digital cu dimensiuni mai mici dect filmul dentar
care transmite imaginea zonei investigate pe monitorul unui sistem computerizat.
Avantajele metodei:
- depistarea precoce a cariilor incipiente
- depistarea comunicrilor cu camera pulpar
- reducerea iradierii pacientului (doar 5-10% din cea necesar radiografiilor pe film clasic)
- reducerea timpului de lucru prin eliminarea fazei de prelucrare chimic, precum i a erorilor de diagnostic ce rezultau din developri
necorespunztoare, artefacte.
Dezavantaje:
- evideniaz dentina cu un grad redus de mineralizare i nu apreciaz nivelul de impregnare bacterian ( dentina din jurul pulpei dentare,
precum i jonciunea amelo-dentinar conine un grad ridicat de matrice organic, care poate determina colorarea sa intens prin utilizarea
markerilor colorani.
- Nu sunt eficiente n depistarea proceselor carioase situate la nivelul smalului din zona ocluzal, unde demineralizarea este redus
38. Regulile lui Black enumerare
1. Deschiderea procesului carios- usurarea accesului
2. Indepartarea dentinei alterate
3. Realizarea extensiei preventive
4. Realizarea formei de retentie
5. Realizarea formei de rezistenta
6. Toaleta cavitatii
39. Realizarea formei de retentie la cavitatile de cls.1
La cav de cls 1 , retentia este conditionata de :
paralelismul in plan axiala cel putin 2 pereti verticali
intalnirea peretilor laterali in unghi drept cu fundul cavitatii
unghiuri bine precizate la intalirea peretilor laterali intre ei
realizarea fundului cavitatii in plan orizontal sau in trepte , pentru a asigura stabilirea viitoarei obturatii
- pt cavitatea verticala :
- exprimarea unghiurilor intre peretele pulpar si cel lateral
- de preferat unghiuri obtuze,latimea istmuluyi sa fie maxim 1/3 din latimea M-D a
cavitatii
Retentia este asigurata de paralelismul a cel putin 2 pereti laterali, de intanlirea peretilor laterali cu fundul cavitatii in unghi de 90 grade,
si unghiuri bine precizate la intanlirea peretilor laterali intre ei si reclivarea fundului cavitatii plan sau in trepte. Nu se admite forma
concava a fundului cavitatii, dar in acest caz se obtine forma plana prin obturatia de baza. Se foloseste freza sferica si con invers, iar pentru
exprimarea unghiurilor instrumentarul de mana.
40. Realizarea formei de retentie la cav.de cls.2
Formele ce tind sa dizloce obturatia sunt verticate si saitale. Formele de retentie impotriva fortelor verticale pentru portiunea orizontala
constau in aceleasi elemente ca si la caviatatea de clasa1: paralelismul a cel putin 2 pereti laterali, intanlirea peretilor laterali cu fundul

14

cavitatii sa fie in unghi de 90 grade , unghiuri bine precizate la intanlirea peretilor laterali intre ei si realizarea fundului cavitatii plan sau in
trepte, Nu se admite forma concava a fundului cavitatii, dar se poate obtine forma plana prin obturatia de baza. Pentru portiunea verticala
peretii V si O se vor pregati convergent spre ocluzal.
Impotriva fortelor sagitale se opune retentia realizata sub forma de coada de randunica pentru cavitatea orizontala si intanlirea in
unghiuri bine exprimate dintre peretii parapulpar si peretii laterali ai cavitatii verticale. Peretele gingival se va pregatii usor inclinat spre
peretele parapulpar in special la PM.
Forma de rentie pentru cavitatea orizontala se realizeaza cu ajutorul frezei con invers actionand la o adancime de 2mm, pentru a
obtine peretele parapulpar plan si cu ajutorul frezelor cilindrice pentru a obtine paralelismul peretilor laterali ai cavitatii.
41. Reguli de pregatire a cavitatilor de cls.3
Cavitatea de clasa 3 rezulta in urma tratamentului leziunilor frontale fara sa intereseze unghiul incizal.
Timpul 1 - crearea accesului de regula deschiderea se realizeaza dinspre fata orala dar primeaza factorul estetic. Se foloseste instrumentar
de mana sau rotativ si se insista in zona coletului pentru a proteja rezistenta unghiului incizal.
Timpul 2 exereza dentinei alterate - se realizeaza cu instrumentar de mana sau rotativ. Extensia preventiva nu contine un timp separate
dar primeaza factorul estetic si se limiteaza doar la indepartarea smaltului colorat de la margineaa cavitatii.
Timpul 3 forma de retentie :
- forma finala a cavitatii trebuie sa fie de caseta triunghiulara cu unghiurile interne ascutite si cele externe rotunjite
- peretii laterali ,O, V si gingivali se vor intalni cu peretele parapulpar in unghiuri ascutite
- peretele parapulpar va fi pregatit convex datorita formei camerei pulpare
- se vor exprima unghiurile de intalnire dintre paeretii laterali si in special unghiul incizal
- forma de rezistenta nu ridica problema la acest tip de cavitate
42. Reguli de pregatire a cavitatilor de cls.4
Sunt leziuni de pe fetele aproximale ale dintilor frontali cu interesarea unghiului incizal.
Situatia 1:
- crearea aceesului a fost realizat cu distructia ungiului incizal
- exereza se realizeaza cu lingual lui Black sau cu freze sferice
- extensia preventiva nu se realizeaza propriu-zis
- nu se insista asupra formei de retentie dat materialele de obturatie au calitatea de a fi adezive
- se apreciaza unghiul de intalnire cu ajutorul frezei sferice
- se finiseaza marginile prin netezirea lor cu instrumentar de mana
Situatia 2:
E diferita de prima situatie prin necesitatea crearii formei de retentie.
- forma de retenite se realizeaza prin exprimarea unghiului dintre peretele parapulpar si peretii laterali prin inclinarea divergenta a acestora
catre peretele parapulpar sau prin crearea unei cavitati suplimentare de retentie pe fata orala sub forma de coada de randunica
Situatia 3:
- distructie majora ca unghiului incizal
- in functie de volumul coroanei dintelui, se obteaza pt mentinerea vitalitatii utilizandu-se ca si sisteme de retentie stifturile parapulpare la
coroanele voluminoase sau se ajunge la devitalizarea si utilizarea stifturilor intrarasdiculare pentru dintii cu coroane mici.
43. Reguli de pregatire a cavitatilor de cls.5
1) deschiderea procesului carios,
2) indepartarea dentinei ramolite,
3) extensia preventiva consta in indepartarea ij totalitate a smaltuluii cu aspect cretos sau oricare alt aspect care tradeaza alterarea
prismelor de smalt de la marginea cavitatii. Se ajunge astfel aplicand extensia preventiva, la o cavitate circulara ce inconjuara dintele.
4) forma de retntie e obtinuta prin inclinarea divergenta a peretilor laterali spre fundul cavitaii.
5) forma de rezistenta - nu se pune problema realizarii elementelor de rezistenta,
6) finisarea marginii cavitatii - sa nu prezinte neregularitati,
7) toaleta cavitatii.
44. Cauze care produc durere in prepararea cavitatilor
1. Cldura apare ca urmare a transformrii energiei mecanice de frecare a instrumentului, n energie caloric.
Creterea nociv a temperaturii se datoreaz urmtorilor factori:
- nefuncionarea sistemului de rcire la piesele de lucru + frezarea prelungit fr ntrerupere
utilizarea unor freze tocite, uzate;
presiune prea mare a frezei pe esutul dentar;
- actionarea cu freze nepotrivite cu substratul pe care se acioneaz.
2. Vibraiile apar ca urmare a contactului instrumentului n micare cu suprafaa dentar pe care se lucreaz.
Cauzele vibraiilor nocive sunt:
folosirea instrumentarului rotativ la viteza necorespunztoare;
- folosirea unor freze uzate;
- folosirea unor freze neindicate pentru esutul dentar respectiv;

15

- folosirea de piese uzate, care nu fixeaz bine frezele;

defeciuni ale cuplei de fixare a pieselor sau ale nurului de transmisie.
3. Presiunea exercitat de instrumentele dentare rotative asupra esutului dentar n timpul lucrului este neglijabil. Ea poate determina
durere pe un strat subire de dentin parapulpar, la jonctiunea smal-dentin, pe pereii dentari cu hipersensibilitate i hiperestezie i n
regiunea cervical, pe cementul radicular. O presiune exagerat a instrumentului cu care se lucreaz provoac durere pe orice suprafa
dentinar. De fapt durerea provocat de presiune are i o component termic rezultat din friciunea instrumentului i prelungirea, fr
pauz, a timpului de lucru.
45. Mijloace de combatere a durerii in prepararea cavitatilor
A Mijloace fizice
1. Alegerea instrumentelor corespunzatoare:
- instrumentele s fie tioase i bine ascuite;
- instrumentele s fie n concordan cu substratul dentar pe care se lucreaz.
2. Analgezia prin rcire
- clorura de etil; produce durere vie n momentul aplicrii. Nu mai este utilizat;
- acid carbonic acionat prin intermediul unor aparate;
B Mijloace chimice
1. Substane chimice cu aciune general (Diazepam, Distonocalm, Bromoval,
Extraveral);
2. Substane cu aciune local se utilizeaz paraformaldehida sau trioximetilenul n obturaie provizorie;
3. Electroosmoza se bazeaz pe difuzarea n profunzime a unui anestezic cu ajutorul curenilor alternativi de nalt frecven. Metoda
poate produce leziuni pulpare ireversibile ;
4. Anestezia local reprezint mijlocul de insensibilizare cel mai utilizat.
46. Determinarea vitalitatii dentare
.
Determinarea vitalitii dentareteste de vitalitate,care sunt folosite n vederea stabilirii unui diagnostic, n anumite cazuri i anume:
- precizarea diagnosticului de carie simpl;
- n afeciuni maxilare ce pot afecta vitalitatea dentar (osteomielite, fracturi, chisturi, tumori);
- diagnosticul diferenial al pulpitelor
- diagnosticul necrozei i gangrenei pulpare
- n traumatismele dentare (fracturi, luxaii);
- pentru aprecierea eficacitii unor tratamente biologice conservatoare (coafaj indirect, coafaj direct, amputaie vital);
- n parodontopatia marginal cronic cu pungi adnci, cnd vitalitatea pulpei poate fi afectat pe cale retrograd.
1. Teste termice
Un dinte vital reacioneaz la temperaturi situate n afara granielor fiziologice n mod diferit, n funcie de felul dintelui i de felul
temperaturii aplicate (rece, cald),astfel:
- molarii rspund la intensiti mai ridicate sau mai coborte de temperatur,dect incisivii;
- temperaturile sczute (ntre-5C i -20C) dau rspunsuri mai rapide i mai ferme dect temperaturile ridicate care sunt sesizate peste
intensitatea de 70C-80 C.
a) Teste de vitalitate cu temperaturi ridicate
- un fuloar nclzit aproximativ la 80C, se aplic pe dintele de cercetat n zona coletului. Controlul temperaturii fuloarului se face
aplicndu-l pe o hrtie alb unde, dac are cele 80 de grade va lsa o pat brun;
- metoda gutapercii ncalzite aplicat pe suprafata vestibular a dintelui
b) Teste de vitalitate cu temperaturi sczute
o bulet de vat mbibat cu clorur de etil aplicat pe zona coletului;
- pe suprafaa ocluzal a dintelui de cercetat se aplic puin zpad carbonic i dac rspunsul este nesigur, se aplic i pe faa
vestibular a coroanei;
- o bulet de vat mbibat cu hidrocarbur fluorurat (freon).
2.Teste electrice
a) Curentul continuu este mai rar folosit pentru c rezultatele obinute nu sunt concludente;
b) Curentul alternativ de joas frecven este frecvent utilizat prin aparatele existente la uniturile dentare i denumite pulpatest;
c) Curent alternativ de nalt frecven (diatermia) este de fapt o prob termic cu multe posibiliti de eroare.
3. Teste mecanice
Forajul explorator care este folosit numai n cazul n care toate celelalte metode descrise nu au dat rezultate.
Not:
nici una din metode nu apreciaza vitalitatea cu precizie absolut;
exist diferene individuale, diferene care se manifest chiar de la un dinte la altul, la acelai individ;

16

- nu s-a putut face o legtur precis ntre valorile nregistrate la testri i tabloul morfo-patologic i clinic;
- se va evita testarea electric sau termic a dinilor acoperii cu coroane metalice sau a celor cu obturaii metalice pn la nivelul
parodoniului marginal - rspunsuri eronate.
n cazul dinilor acoperii cu coroane fizionomice, materialul acestora fiind ru conductor de cldur i electricitate, nu d un raspuns
i deci, n acest caz, nu se va ntrebuina testarea.
47. Etapele tratamentului cariei dentare:
1. Etapa chirurgicala- exereza dentinei = cavitate
2. Etapa medicamentoasa tratament plaga
3. Etapa ortopedica restaurare morfo-functionala
48. DDR
n urma manoperelor de tiere a dentinei, n timpul preparrii cavitilor, dar i n timpul tratamentului endodontic, indiferent de tipul
de instrument utilizat pentru aceasta, rotativ sau de mn, rezult o cantitate considerabil de rumegu dentinar, care acoper plaga
dentinar sub forma unui strat superficial aderent ce poart numele de detritus dentinar remanent (DDR) sau smear layer, semnalat pentru
prima dat de Boyde n anul 1963 i introdus in literatura de specialitate
romneasc de prof. Iliescu n 1999, sub denumirea de detritus dentinar remanent.
DDR este alctuit dintr-o pelicul organic amorf, cu grosimea de 2 micrometri n compoziia creia intr cristale de hidroxiapatit i
apare ca o consecin a degradrii colagenului din structura esuturilor dure dentare. Acesta i pierde aspectul fibrilar i se transform ntr-o
mas amorf de gelatin. n plus, DDR blocheaz i canaliculele dentinare formnd cepuri intracanaliculare de DDR de lungime variabil.
DDR este foarte aderent, nu poate fii ndepartat de splarea cu ap sub presiune sau cu solveni organici, detergeni, ser fiziologic sau,
ntr-o anumit msur, chiar de peroxidul de hidrogen. El poate fi indeprtat prin demineralizare acid terapeutic i prin chelatori (EDTA).
Grosimea DDR depinde de:
- tipul instrumentului de tiere;
- mrimea i forma cavitii;
- folosirea apei pentru rcire n timpul manoperelor de tiere a dentinei.
Utilizarea frezelor cu granulaie mare i lipsa rcirii cu ap n timpul lucrului determin formarea unui DDR de grosime maxim, de
pn la 10-15 micrometri.
49. Tratamentul plagii dentinare tehnica clasica
Tratamentul plagii dentinare vizeaza inlaturarea factorilor nocivi de la acest nivel , protectia suprafetei dentinare si a pulpei dentare fata
de excitantii din mediul bucal , si in unele cazuri , stimularea mecanismelor pulpare de producere a neodentinogenezei .
Tratamentul se face dupa conceptia clasica in functie de adancime.
a) In cavitatea superficiala realizarea toaletei cavitatii se face cu apa oxigenata , alcool si neofalina.
b) In cavitatea de adancime medie
- se alpica obturatia de baza
- se face toaleta cavitatii cu apa oxigenata , alcool si neofalina
- aplicarea unui strat protector reprezentat de obturatia de baza
- daca dentina este dura , dar pigmentata se adauga in plus alte mijloace de sterilizare reprezentate de impregnarea alba sau neagra cu
azotat de Ag
c) In cavitati profunde
- dpdv al sterilizarii si in cavitatea medie se face cu apa oxigenata si alcool
- degresarea se face cu neofalina
=>aceste actiuni se numesc COAFAJ INDIRECT
- daca dentina este dura si pigmentata se foloseste eugenatul de Zn
- se poate realiza - intr-un timp cu aplicarea hidroxidului de Ca si eugenat de Zn
- in 2 timpi cu enzime proteolitice si antibiotice
50. Caracteristicile plagii dentinare
- este o plag nesngerand - avantaj prin faptul c ofer o bun vizibilitate, dezavantaj prin lipsa mecanismelor de aprare sanguin;
- este expus direct factorilor nocivi din mediul bucal
- este o plag infectat datorit persistenei n canaliculele dentinare a bacteriilor pioniere chiar i dup ndeprtarea dentinei alterate;
- prezena limfei dentinare, care este un lichid clar, fr elemente figurate, cu compoziie chimic diferit de a limfei sau a plasmei;
- n plus, coala bucuretean de stomatologie, prin reprezentantul su prof. Iliescu a adugat un nou element constituent al plgii dentinare
reprezentat de detritusul dentinar remanent (DDR).
51. Materiale utilizate in tratamentul plagii dentinare : proprietati , clasificare
Clasificare :
a) lacurile dentare
b) lineri ce pot fi - hidroxid de Ca
- eugenat de Zn
- CIS

17

Trebuie sa aiba urmatoarele proprietati :

sa nu irite tesutul pulpar prin compozitie si proprietatile sale fizice, chimice, biologice
sa constituie un pansament pentru fibrele Tomes si pentru fibrele nervoase terminale din canaliculele dentinare
sa asigure obliterarea canaliculelor dentinare sectionate ca urmare a instrumentarii
sa aibe proprietati antitoxice, sa nu neutralizeze exotoxinele bacteriene
sa aiba proprietati antibacteriene
sa izoleze tesutul dentar din punct de vedere electric, fizic si chimic, atat fata de mediul bucal cat si fata de materialele de
obturatie
san u fie neutralizat de materialele de obturatie, sa fie compatibil chimic cu acesta
sa stimuleze neodentinogeneza, atunci cand acest lucru este necesar
sa nu coloreze dintele sau sa modifice culoarea materialelor de obturatie
sa fie insolubil si nealterabil in mediul bucal
sa fie usor de manipulate
sa aiba rezistenta mecanica optima
sa fie radioopac
52. Lacurile dentare : avantaje , dezavantaje , indicatii , contraindicatii
Sunt solutii de rasini naturale (copal , colofoniu) sau sintetice (polistiren) , dizlovate in acizi grasi .
Avantaje :

reduc patrunderea acidului din fosfat de Zn

au rezistenta in mediu salivar , insolubile in apa

incetinesc patrunderea in canaliculele dentinare a produsilor de coroziune a amalgamului de Ag

Dezavantaje :
aderenta de natura fizica sin u chimica la tesuturile dure dentare
dizolvate de monomerul rasinilor acrilice sau composite, ceea ce duce la intreruperea continuitatii peliculei protectoare
impiedica umectarea corespunzatoare a dentinei de catre rasini, unghiul de contact al lacului lichid cu plaga fiind de 53-106
rezistenta mecanica slaba la solicitarile masticatorii din cauza grosimii reduse
izolare termica necorespunzatoare
indepartare rapida prin uzura masticatorie
Indicatii :

sigilarea interfetei plagii dentinare cu obturatii din amalgam

protectia bonturilor dentare inaintea cimentarii cu ciment fosfat de Zn

protectia temporara a uzurii masticatorii la obturatiile coronare

reducerea microinfiltratiilor marginale la restaurarile din amalgam de Ag

Contraindicatii :

sub coafajele indirecte

sub bazele cu CIS

sub restaurarile cu rasini acrilice sau compozite

53. Linerii : clasificare , avantaje , dezavantaje
Clasificarea:
- lineri cu hidroxid de calciu
- cimenturile cu ionomeri de sticla
- eugenatul de zinc
Avantaje:
-efect cariostatic la interfata plagii dentinare cu mater de obtur. coronara CIS
-efect neodentinogenetic(linerii cu Ca(OH)2
-formeaza o bariera de protectie
dezavantaje:
solubilizarea lor de lichidul bucal
-desprinderea lor de pe suprafata dentinara in timpul contractiei de priza
izolarea termica necorespunzatoare
54. Linerii cu eugenat de zinc : avantaje , dezavantaje , indicatii , contraindicatii
Avantaje :
- pH aproape neutru
- NEIRITANT PULPAR
- efect sedativ pulpar
Dezavantaje:
- nu adera de dentina

18

- inhiba polimerizarea rasinilor

- solubilizati de microinfiltratia marginala
Indicatii:
- coafajul indirect (completarea aplicarii Ca(OH)2 datorita efectului sedativ
Contraindicatii :
- absolute: coafajul indirect sub obtur din compozite
- relative: coafajul direct datorita efectului toxic pulpar exercitat de eugenolul in concentratie mare
55. Linerii cu CIS : avantaje , tehnica de lucru
Avantaje :
- sunt biocompatibile
- au adeziune buna la dentina
- au efect cariostatic
- rezistenta relative crescuta la presiunile masticatoare
- reduce microinfiltratiile marginale sub obturatiile de amalgam
- au o buna legatura cu materialele composite
- au rezistenta termica buna
Tehnica de lucru:
- se depune pulberea pe folia de hartie sau pe placuta de sticla
- divizarea pulberii in 2 parti egale
- picurarea lichidului in vecinatatea pulberii
- spatularea unei jumatati din cantitatea de pulbere cu lichidul -15 sec
- incorporarea celeilalte jumatati si spatularea 15 sec
- incorporarea celeilalte jumatati si spatularea 15 sec
- plasarea linerului in cavitate cu aplicatorul sub forma unui strat cu grosimea de 1 mm,priza are loc in cca 4 min la cis conventional si in
30 sec la cele fotopolimerizabile
56. Cimentul fosfat de zinc : proprietati , tehnica de lucru
Proprietati :

dpdv al rezistentei mecanice are cea mai mare rezistenta dintre toate cimenturile pt obturatiile de baza

este elastic (cea mai mare elasticitatedintre obturatiile de baza , de aceea permite o usoara manevrabilitate)

este friabil

trebuie preparat repede deoarece devine friabil

are pH acid

realizeaza o buna izolare termica

solubilitate redusa la apa

adera mecanic , deci dpdv chimic este inferior altor tipuri de cimenturi de baza
Tehnica de lucru
- reactia dintre amestec pulbere si lichid este o reactie exoterma (cu eliminare de caldura) , de aceea trebuiesc luate anumite masuri
suplimentare:
- in temperatura de vara placuta de sticla trebuie tinuta la rece
- pe placuta se depune o doza de pulbere
- lichidul este insotit de un sistem cu o pipeta
- urmeaza portionarea in mai multe doze mici
- aplicarea picaturilor
- se spatuleaza cu fiecare doza/subdoza
- se spatuleaza, se adauga pana la obtinerea consistentei chitoase , se poate utiliza si consistenta cremoasa
- obturatia de baza este stratul intermediar care este necesar sa se aplice
- o alta modalitate este utilizarea unui instrument ascutit (sonda) sa i-a un fragment din ciment se modeleaza intre degete si cu
instrumentul respectiv trecut prin pulbere luam un fragment din acea preparatie ; trebuie adaptat strict la nivelul planseului
- aplicarea pe peretii pulpari/parapulpari cu ajutorul fuloarelor de ciment intr-un strat subtire
57. Criterii de tratament al plagii dentinare in conceptia moderna
1) adancimea preparatiei
2) permeabilitatea plagii dentinare-caria cu evolutie rapida a tinerilor necesita materiale cu putere antiseptica mai mare
3) etanseizarea obturatiilor fara alt tratament antiseptic, realizeaza anihilarea bacteriilor pioniere
4) dupa materialul de obturatie coronara de durata utilizat si profunzimea cavitatii
58. Tratamentul plagii dentinare in functie de adancimea cavitatii conceptia moderna
Metodele de tratament a plagii dentinare difera in raport cu adancimea cavitatii preparate si cu aspectul dentinei de pe fundul cavitatii :
a) cavitati superficiale , in care intotdeauna dentina este dura si de aspect normal

19

b) cavitati de adancime medie , in care dentina de pe fundul cavitatii este fie dura , de aspect normal , fie dura si pigmentata
c) cavitati profunde , in care dentina de pe fundul cavitatii poate fi : dura , de aspect normal ; dura si pigmentara ; dura , cu mici zone de
dentina alterata in dreptul coarnelor pulpare
Tratament :
1) adancimea preparatiei - in cavitati profunde trebuiesc alese materiale mai putin iritante
2) permeabilitatea plagii dentinare - caria cu evolutie
3) dupa modelul conceptiei clasice
59. Gutaperca : defecte , calitati , indicatii , contraindicatii
Caliti:
- ru conducatoare termic;
- se aplic uor i se ndeparteaz uor lsnd pereii cavitii curai
Defecte
- duritate relativ sczut;
- transmite presiunile masticatorii;
- nu ader la pereii cavitii;
- necesit caviti retentive i bine uscate;
- sub influena acizilor i n special a acidului lactic, sufer o uoar descompunere devenind poroas prin aciunea acizilor asupra oxidului
de zinc;
- n cavitile bucale cu igien defectuoas, datorit hidrogenului sulfurat rezultat n urma proceselor de putrefacie, gutaperca sufer un
proces de vulcanizare prin componentul guta i devine casant.
- culoarea las de dorit din punct de vedere estetic
- prin rcire sufer un proces de contracie i permite ptrunderea microinfiltraiilor marginale.
Indicaii:
- obturarea provizorie a cavitilor gata preparate, cu retentivitate bun;
- obturaia dinilor temporari;
- obturarea n exces pentru ndepartarea gingiei hiperplazice, deorece nu este iritant pentru esuturile moi;
- protecia bonturilor dentare sensibile,prin utilizarea capelor de celuloid;
- pentru fixarea provizorie a lucrrilor protetice;
- obturaia mixt a canalelor radiculare.
Contraindicaii:
- la acoperirea pansamentelor arsenicale pentru c nu asigur etaneitate perfect;
- la acoperirea pansamentelor calmante, deoarece cldura exacerbeaz durerile;
- acoperirea pansamentelor cu eugenol, deoarece acesta o divolv i las urme pe cavitate;
- n caviti care nu ofer o bun retenie
60. Eugenatul de zinc : proprietati , contraindicatii
Proprieti:

ru conductor de cldur i electricitate;

uor de aplicat n cavitate;

ader bine la pereii cavitii, asigurnd o nchidere etan;

dup aplicare, face priz n 20-30 de minute;

are aciune uor analgezic i antiseptic;

are aciune antiflogistic, ceea ce i confer proprietatea de a reduce inflamaia pulpar;

are aciune neodentinogenetic datorit aciunii sale slab iritante;

este impermeabil fa de acizi;

este iritant pentru parodoniul marginal;

culoarea las de dorit;

are gust iute i miros puternic aromat.

Contraindicaii :
- n caviti care urmeaz a fi obturate cu materiale compozite;
- acoperirea pansamentelor arsenicale n caviti situate n imediata apropiere de parodoniul marginal;
- n obturaia provizorie a cavitilor care au rapoarte ntinse cu parodoniul marginal.
61. Cimentul silicat : indicatii , contraindicatii , tehnica de lucru
Indicaii:
suprafee dentare care nu sunt supuse n mod direct aciunii forelor masticatorii, adic obturarea cavitilor de clasa a-III-a, clasa
a-V-a la dinii frontali, clasa I-a pe feele orale ale frontalilor.
Contraindicaii:
- obturaia cavitilor de clasa a-II-a i clasa a-IV-a;

20

- obturarea cavitilor situate n locuri unde pot reteniona alimente i curirea artificial sau autocurirea sunt greu de fcut;
- n cavitile bucale cu igien defectuoas.
Tehnica de lucru:
Se depune, pe faa lucioas a plcuei pentru a nu se contamina cimentul cu eventuale impuritai cantonate n rugozitile plcuei,doza
de pulbere i pictura de lichid i se malaxeaz cu o spatul de material plastic, ct mai repede posibil, n cel mult 1 minut, pn la
pierderea luciului suprafeei materialului.Inserarea in cavitate se face cu o spatul din material plastic, cu care se ia un fragment de past i
se introduce n cavitate printr-o
micare de rzuire i retragere a spatulei pe peretele cavitii. n continuare se fuleaz cimentul cu fuloare de ciment, mai nti n unghiurile
i pe pereii cavitii, pentru a nu da posibilitatea includerii unor goluri de aer. Se umple cavitatea cu un mic exces de ciment, deoarece dup
priz acest material se contract. Pasta se adapteaz bine la marginile cavitii, cu instrumente vaselinate, cu micri de la centru spre
periferie.
Reguli care trebuie respectate:
- eventualul exces de ciment, se ndeparteaz cu spatula atta timp ct cimentul nu a nceput nc s fac priz;
- nu este permis grbirea prizei prin suflarea de aer sau alte mijloace;
- restul de ciment rmas nefolosit, se va folosi drept martor pentru a constata
momentul prizei.
- Dup efectuarea prizei se degreseaz suprafaa obturaiei cu o bulet cu
neofalin;
Dup priz se acoper suprafaa cu un lac dentar pentru a mpiedica contactul obturaiei cu aerul si deshidratarea cimentului n timpul
prizei primare care dureaz cam 10 minute.
- Dac sunt necesare retuuri pentru ndepartarea surplusurilor sau pentru
corectarea ocluziei,acestea se fac cu freze diamantate sau discuri de hrtie.
- Este de preferat ca finisarea s se realizeze n edina urmtoare
62. CIS : clasificare , indicatii de utilizare
Clasificarea cimenturilor cu ionomeri de sticl:

Tipul I - Chituri adezive (ciment cu priz rapid, raport pulbere-lichid 1,51, unele dintre ele sunt radioopace, se aplic sub forma
unei pelicule de aproximativ 20m);

Tipul II - Cimenturi de restaurare care pot fi:

- tip II.1. Cimenturi pentru restaurri fizionomice care poate fi autopolimerizabil (rezisten sczut la absorbia i pierderea apei) i
fotopolimerizabil (priz rapid, rezisten imediat la absorbia apei). Unele dintre ele sunt radioopace, iar raportul pulbere-lichid este 3 1
sau mai mare;
- tip II.2. Cimenturi pentru restaurri armate utilizate n zonele laterale, unde este nevoie de materiale cu proprieti fizice crescute, iar
fizionomia nu are importan. Ele sunt ntotdeauna radioopace, raportul pulbere-lichid este tot 31;

Tipul III - Cimenturi pentru obturaia de baz (se utilizeaz n tehnica sandwich, ca substituent dentinar, sunt radioopace, au
reacie de priz rapid i se prepar n raport 31 al pulberii cu lichidul) sau lineri (se aplic n strat subire, pentru izolare termic sub
restaurrile de amalgam, au priz rapid i raport 1,51 al pulberii cu lichidul).
Indicaiile clinice ale cimenturilor cu ionomeri de sticl

restaurri ale leziunilor de eroziune i abrazie fr preparare de caviti;

sigilarea anurilor i fosetelor;

restaurarea leziunilor carioase de clasa a-III-a i a-V-a;

izolarea tuturor tipurilor de caviti n care este necesar etaneizarea biologic i aciunea cariostatic;

substituent de dentin pentru aplicarea rinilor compozite prin tehnica de impregnare cu acid (tehnica sandwich);

restaurarea dinilor deciduali;

cimentarea coroanelor i inlay-urilor n special la pacienii cu inciden mare la carie.

63. CIS : calitati , defecte
Calitati

prezint rezisten la factorii acizi din mediul bucal;

ader chimic la structurile dentare, att la smal ct i la dentin;

are aciune cariostatic prin prezena fluorului, ionii de fluor fiind eliberai i recaptai pe toat perioada de via a restaurrii;

conductibilitate termic redus;

coeficient de dilataie termic aproape egal cu al structurilor dentare;

efect favorabil asupra parodoniului marginal;

puternic rezisten la abrazie, mai ales cimenturile de tip II.

Defecte:

suprafaa poroas;

lipsite de transluciditate, n timp devin chiar opace;

21

din punct de vedere fizionomic sunt inferioare compozitelor;

contaminarea cu ap duce la pierderea proprietilor fizice cu apariia fisurilor n ciment si pierderea duritaii suprafeei. De
aceea restaurarea trebuie sigilat imediat dup priza iniial, pentru a asigura stabilitatea hidric pentru 24 de ore. Pentru aceasta se
folosete o rin cu vscozitate sczut, fotopolimerizabil care se aplic n strat gros pe suprafaa restaurrii, asigurnd, n acelasi timp i
optimizarea aspectului fizionomic si al rezistenei la colorare

64. Materiale compozite : compozitia

Sunt materiale de restaurare complexe, trifazice, compuse din:

Faza organica, constituie matricea

Faza anorganica minerala dispersata formata din particule de umplutura

Faza de cuplare care uneste cele 2 faze

65. Faza organica a materialelor compozite

Faza organic alctuit din:
A. Monomeri de baz:
- BIS-GMA (rasina lui Bowen bis glicidil metacrilat) vscozitate mare, contracie minim la polimerizare, volatilitate mic,
absorbie redus a apei, aderen la esuturile dentare dure dar are toxicitate mare pentru pulpa dentar si isi modifica culoarea in timp.
- UDMA (uretan dimetacrilati) care au vascozitate mica, sunt mai hidrofili, au duritate mai mare.
Cerintele impuse unui monomer din compozitia materialelor de restaurare
Biocompatibilitate

Proprietati fizice asemanatoare strucurilor dentare

permite o manipulare mai buna a materialului,

Stabilitate chimica in mediul bucal

Stabilitate cromatica
Reactivitate crescuta
Stabilitate in timpul depozitarii

Inodor, insipid
B. Monomeri diluani au rolul de a:
micora vscozitatea monomerilor de baz
participa concomitent la reacia de polimerizare.
C. Sisteme de initiere ale reactiei de polimerizare
sunt substante care elibereaza radicali liberi
Autopolimerizare (chimica) contine un sistem bicomponent de initiere format din initiator (pasta catalizator) si un
accelerator(pasta de baza) Prin amestecul celor 2 paste acceleratorul descompune initiatorul rezulta radicali liberi care produc polimerizarea
monomerilor.
Fotopolimerizare (fotosensibilizatori care initiaza fotopolimerizarea (eter etilic al benzoinei)
initial au fost folosite UV (nocive pentru retina si tegument, penetrabilitate redusa,max. 1,5 mm, neeficiente pentru compozitele
cu microumplutura deoarece particulele mici disperseaza radiatia uv deci scade penetrabilitatea)
Apoi din spectrul vizibil:
- radiatii luminoase incoerente (furnizate de surse de halogen)
- radiatii luminoase coerente (furnizate de laser, reprezinta sursa cea mai
buna de polimerizare)
Exista si rasini cu sistem dublu de initiere (dual cure), auto si fotopolimerizabile,
continand ambele sisteme de initire: fotoactivarea initiaza polimerizarea, iar o
continua si completeaza reactia de priza.
Compozite cu initiere prin radiatii incoerente in spectrul vizibil
utilizarea lampii care furnizeaza o radiatie cu lungime de unda de 420-450 nm, deci in domeniul luminii vizibile (400-800nm)
Sursa de lumina a fost initial un bec de halogen (75-150 w)
Compozitele contin un sistem bicomponent de activare (camforchinona absoarbe energia radianta si se cupleaza cu amina tertiara
rezultand un complex cu eliberare de radicali liberi care initiaza polimerizarea)
Lampa cu halogen foloseste o sursa incandescenta (400C) si numai 10% din energie este utilizata pentru emisia de radiatii
S-au introdus lampi cu diode LED (Light-Emitting Diode) (radiatii cu lungimi de unda de 420-550nm) care au avantaje ca:
adancime mai mare de polimerizare 2-2,5 mm, actiune rapida 20-40 sec.,
Lampi care folosesc surse luminoase in sistem stroboscopic care permit polimerizarea aproape instantanee (3-5 sec) eliminand
contractia de priza si reducand timpul de lucru.
Compozite cu initiere prin iradiatii tip laser

22

Se utilizeaza laserii cu argon si au urmatoarele avantaje fata de polimerizarea conventionala:

aplicare o perioada mai scurta de timp (10 sec.),
se reduce timpul de lucru,
creste confortul pacientului
Are penetrabilitate de 5-6 mm (totusi se recomanda straturi de 2mm)
Asigura un grad inalt de polimerizare
Efectul toxic este mai mic
Aparatele laser au si alte avantaje:
usor de manevrat
Programabile
Ergonomice
Permit reglarea intensitatii luminii
Au un semnal vizual sau sonor ce anunta timpul expirat
Reduc hipersensibilitatea postoperatorie
D. Alti aditivi:
- inhibitori de polimerizare care asigur pstrarea timp
ndelungat al compozitelor
- stabilizatori pentru radiaii UV
- pigmeni i colorani care asigur parial aspectul
fizionomic
- impuriti controlate i necontrolate

66. Clasificarea compozitelor dupa marimea particulelor fazei anorganice

- cuart cristalin
- sticla de siliciu
- sticla alumino-silicata

- strontiu
- siliciul coloidal
-bariu

67. Clasificarea compozitelor dupa modul de prezentare

Modul de prezentare e foarte diferit si poate fi reprezentat de urmatoarele sisteme :
- sistemul pasta-catalizator lichid (Kerr,Smile)
- sistemul pasta-pasta (Concise)
- sistemul capsulat (Polycap)
- sistemul pulbere-lichid (Palakav)
- sistemul cu o pasta (Opoton)
Clasificare:
- sisteme monocomponente (fotopolimerizabile)
- sisteme bicomponente (pasta/pasta , pasta/lichid , pulbere/lichid) ,
autopolimerizabile
68. Proprietatile compozitelor
1. Contracia de polimerizare

Compozite cu macroparticule : 1,2-2,1%,

Compozite cu microumplutur : 2- 4,5%.

Compozitele hibride au un coeficient de contracie de polimerizare ce variaz n funcie de umplutur cu valori cuprinse ntre cele
dou (1,3-3,5).
Aceast contracie creaz un stres de polimerizare ntre restaurare i preparaia dentar care produce:
- un spaiu foarte mic care poate permite microinfiltraii marginale ale lichidului bucal.
- scderea rezistenei la tensiune a smalului ceea ce are drept rezultat apariia de fisuri sau chiar fracturi ale smalului periferic.

Compozitele cu microumplutur sunt mai dispuse la astfel de eecuri, deoarece au un procent crescut de monomer i contracie de
polimerizare mai mare.
La compozitele autopolimerizabile contracia de polimerizare se face nspre centru restaurrii. La compozitele fotopolimerizabile
contracia se face spre lumin, ceea ce tinde s ndeprteze rina din cavitate.
2. Radio-opacitatea

Prin includerea particulelor de sticl, a elementelor cu numr atomic mare precum bariu, stroniu, zirconiu, alumino-baro-silicatul
de bariu s-au obinut compozite radioopace.

23

Radioopacitatea materialelor compozite este ns mult mai sczut dect cea a restaurrilor metalice, indiferent de cantitatea
acestor elemente din fraciunea de umplutur.
3. Absorbia apei
Solubilitatea n ap a compozitelor variaz de la 0,01 la 0,06 mg/cm 2. O fotopolimerizare inadecvat a straturilor profunde determin
creterea absorbiei i solubilitii n ap a materialului compozit, care se manifest clinic printr-o instabilitate coloristic.Apa absorbita
modifica decisiv proprietatile mecanice, actioneaza ca un plastifiant, produce tensiuni interne care slabesc legatura matrice organicaanorganica.Expansiunea higroscopic ncepe la 15 minute de la iniierea polimerizrii, majoritatea rinilor au nevoie de 4 zile pn la
finalul procesului de expansiune i de 7 zile pentru a ajunge la un echilibru hidric.
4. Dilataia termic
Compozitele cu macroumplutur : 30-40 10-6/C
Compozitele cu microumplutur : 40-70 10-6/C,
Compozitele hibride : 25-4410-6/C.
Tendina a fost aceea de a apropia acest coeficient de cel al smalului 11106/C
i dentinei - 810-6/C.
La modificarile de 1 grad C compozitul isi modifica dimensiunea de 3 ori mai mult
decat dintele, se altereaza inchiderea marginala.
5.Modulul de elasticitate - indica rigiditatea materialului
Materialele cu modul de elasticitate mic se vor deforma usor sub actiunea fortelor masticatorii, cu compromiterea restaurarii in timp.
De aceea compozitele aplicate in zone cu stres ridicat trebuie sa prezinte un modul de elasticitate ridicat, de preferat cu o valoare apropiata
de cel al dentinei si materialului de obturatie de baza.
69. Compozite : indicatii , contraindicatii
Indicatii :
- obturatia cavitatilo de clasa I , a II-a , a III-a , a IV-a , a V-a
- tratamentul fracturilor coronare ale dintilor frontali
- tratamentul leziunilor distrofice ale dintilor frontali (distrofii de structura , forma)
- tratamentul abraziunii patologice a dintilor frontali
- reparatia fatetelor unor lucrari metalo-acrilice sau metalo-ceramice
- imobilizarea dintilor frontali in cazuri de mobilitate patologica
- rezolvarea provizorie a unor tulburari fizionomice determinate de modificari cromatice ale dintilor frontali (datorate unor tratamente cu
tetraciclina sau modificari de culoare ce apar dupa devitalizari)
- la pacientii cu igiena bucala defectuoasa sau cu respiratie orala care nu pot beneficia , din aceasta cauza , de refaceri coronare cu silicat
- restaurari cu stifturi parapulpare
- pacientii cu alimentatia acidogena sau medicatie acidogena , a caror dinti necesita restaurari coronare fizionomice
- obturarea dintilor devitali cu pereti subtiri , unde aplicarea amalgamului ar putea produce fractura peretilor prin expansiunea ce are loc
in timpul reactiei de priza
Contraindicatii:
- restaurarea leziunilor de pe fata distala a caninilor
- restaurari posterioare de rutina
- la pacientii cu o inalta rata si redus control al activitati carioase
70. Tehnica obturarii cu materiale composite
Tehnica de lucru

Selectarea culorii materialului compozit

Izolarea dintelui care trebuie restaurat este obligatorie, ea se va face, ideal, cu dig

Periaj profesional cu paste fr fluor i cupe de cauciuc, chiar dac s-a mai efectuat periajul i n etapa alegerii culorii

Splarea preparaiei cu ap i uscarea cu spray-ul de ap fara ulei

Aplicarea matricei transparente interproximal pentru protecia dinilor vecini de efectele acidului de demineralizare

Demineralizarea smalului 15 secunde, splarea dintelui cu ap timp de 15 secunde pentru a ndeprta tot gelul demineralizant,
uscarea dintelui cu aer fr urme de ulei, fr ns a produce desicarea dentinei.

Aplicarea rinii adezive ntr-un strat fin pe toat suprafaa preparat,care ptrunde n porozitile create de acidul
demineralizant, urmat de fotopolimerizarea sa;

Not: suprafaa rinii adezive rmne umed chiar dup polimerizare, acest strat nu trebuie ndeprtat el reprezint stratul
inhibat de aer care realizeaz legtura chimic ntre rina adeziv fr umplutur i faza anorganic a materialului compozit.
71. Compolimeri : avantaje , dezavantaje , indicatii

Avantaje:

24

se manevreaz uor;
sunt materiale estetice asemntoare compozitelor;
modificrile de priz n timp sunt mai mici ca la C.I.S i apropiate de cele ale compozitelor;
dilatarea termic este apropiat de cea a structurilor dentare;
prezint radioopacitate
se pot prelucra uor.
Dezavantaje:
au rezisten mai sczut;
elibereaz mai puin fluor dect majoritatea ionomerilor de sticl
Indicaii:
leziuni carioase de colet;
leziuni carioase necavitare;
caviti de clasa a-III-a;
obturarea dinilor temporari (cls 1 si 2)
restarari tip sandwiche
refaceri de bonturi cand exista din structura dentara
refaceri temporare

72. Clasificarea amalgamelor dentare

Aliajele au fost clasificate n funcie de compoziia lor n cupru i
forma particulelor n:
1. Aliaje cu coninut redus de cupru (convenionale): se formeaza din amestecul mercurului (metal lichid la temperatura camerei) cu o
pulbere formata dintrun aliaj metalic care contine:
- Argint min 65%
- Staniu min 29%
- Cupru min 6% mareste rezistenta si duritatea amalgamului
Argintul si staniul alcatuiesc un compus intermetalic (Ag3Sn) numit faza gama care se amalgameaza usor cu mercurul.
Pulberea poate fi formata din particule:
- neregulate fine sau grosiere
- regulate, sferice
In amestecul obisnuit mercur/pulbere din care rezulta amagamul dentar proportia mercurului este de 45-50%
2. Aliaje cu coninut crescut de cupru (mai mult de 23%) amalgamele non gama 2, se folosesc in exclusivitate deoarece prin eliminarea
fazei gama 2 ating performante clinice superioare.
Faza este o regiune identificabila cu o compozitie distincta,
Faza Gamma
- AgSn,
Faza Gamma 1
- AgHg,
Faza Gamma 2
- SnHg
Faza Eta
- CuSn
- Contin Ag 40-70%, Sn- 22-30%, Cu 13-30%, Zn 0-1%
In amestecul pulbere/mercur proportia Hg este de 40-45%

particule sferice cu aceeasi compoziie (aliaje cu compoziie unica);

particule sferice neregulate si pilitura de amalgam (aliajele n amestec). Aceste amalgame au un coeficient de dilatare redus i o
rezisten finala la compresiune mare
Compozitia aliajului imprima amalgamului proprietatile fizicomecanice,
iar forma particulelor dicteaza modalitatea de condensare a acestuia.
3. Din punct de vedere al numrului de elemente componente amalgamele pot fi:

amalgame binare: mercur un metal (amalgamul de Cu, primul cunoscut tiinific, amalgamul de paladiu, amalgamul de
cadmiu, ultimile dou s-au dovedit a fi nocive, casante i friabile)

amalgame ternare: mercur 2 metale (amalgamul de Ag mercur argint staniu, n proporii egale)

amalgame cuaternare: mercur 3 metale (argint 60%, staniu 30-35%, cupru 5%)
Unele amalgame mai conin mici cantiti de aur, platin, paladiu i zinc, proporia acestuia din urm determinnd clasificarea aliajelor
n: aliaje cu zinc (mai mult de 0,01%), aliaje fr zinc (mai puin de 0,01%).
73. Amalgamul de argint : compozitie

argint ( crete expansiunea i rezistena);

staniu (scade rezistena, duritatea, i crete timpul de priz), la care se adaug elemente precum cupru, zinc, aluminiu, aur,
paladiu, indiu, seleniu, mercur, care sunt introduse n amalgam pentru ai conferi acestuia diverse proprieti.
74. Amalgamul de argint : calitati si defecte
Calitati :
- buna plasticitate , deci o buna adaptare la peretii cavitatii
- duritate mare

25

- nu este nociv pentru pulpa dentara

- are buna rezistenta in mediul bucal
- nu prezinta porozitati
- ofera posibilitatea refacerii punctului de contact
- dupa 24 ore are o buna rezistenta
Defecte :
- bun conductor termic , necesita protectie pulpara
- nu este fizionomic , in timp produsii de coroziune coloreaza dentina
- interactioneaza cu alte metale din cavitatea bucala
- necesita cavitati retentive
- sufera modificari volumetrice (contractie , dilatare) ceea ce face ca marginile cavitatii sa nu fie etanse , de aceea este necesara o buna
forma de rezistenta
75. Amalgamul de argint : indicatii , contraindicatii
Indicatiile amalgamului :
- obturatii mici , medii dee clasa I
- obturatii mici , medii de clasa II
- obturatii dinti laterali de clasa a V-a
- obturarea cavitatilor distale ale caninilor
- reconstituiri de bonturi
- obturatii pe dinti laterali devitali
- pacienti necooperanti in respectarea profilaxiei cariei
- monitorizare nesigura
- cavitati greu de izolat (uscare insuficienta)
Contraindicatiile amalgamului :
- alergie la mercur
- reactii lichenoide la amalgam
- copii sub 6 ani la care nu este exclusa hipersensibilitatea la Hg
- gravide
- disfunctii renale grave
- cavitati cu pereti subtiri , rezistenta scazuta
- cavitati voluminoase
76. Tehnica obturarii cu amalgam
1. Preparare in mojar cu pistil (se picura cantitatea de Hg si 2/3 din pilitura , se mojareaza cu miscari circulare si puternice , adaugandu-se
din cand in cand pulbere , astfel ca in final sa rezulte o masa de amestec care pare sa scape actiunii pistilului si daca se strange intre degete
da senzatia tactila si auditiva de crepitatie , ca si un bulgare de zapada).Pentru eliminarea excesului de Hg se foloseste o piele de caprioara.
2. Malaxarea dureaza aproximativ 3 minute
3. Fularea amalgamului in cavitate prin miscari de presiune si rotatie a unor mici fragmente de material introduce in unghiuri si santuri si
evitarea formarii bulelor de are.
4. Modelarea functionala si lustruirea
77. Toxicitatea amalgamului
Toxicitatea amalgamului se datoareaza toxicitatii mercurului:
valoarea limita a vaporilor de mercur admisi in mediul ambient este de 0,05mg/m
doza minima care poate produce efecte toxice este de 3-7g/kg corp
efectele toxicitatii se traduc prin :
- tremuraturi ale extremitatilor
- ataxie , dureri articulare , pierderea auzului ,
- moartea la o doza de 4000 g/kg corp
- vaporii de mercur sunt eliberati , in cantitati mici , in timpul tuturor manoperelor de utilizare a amalgamului , care includ :
- triturarea
- aplicarea in cavitate
- finisarea
- indepartarea obturatiilor de amalagam
Toxicitatea amalgamului se manifesta prin :
reactii alergice care dispar dupa indepartarea obturatiilor
reactii inflamatorii pulpare similare reactiilor la multe alte materiale de restaurare , atunci cand nu se foloseste obturatie de baza
tatuaj la nivelul pielii si mucoasei

26