RISE Facultatea de Istorie, Drept Internaional, cursul VII

28 NOV 2014

Subiecte de drept international

Vaticanul
Consacrarea Vaticanului ca stat, pana in 1870 cand a avut loc ocuparea Romei de catre
trupele italiene si proclamarea sa in acelasi an ca si capitala a Romei, Vaticanul a existat
ca stat pana in 1870. Intre 1870-1929 Vaticanul a beneficiat de un statut special
garantat de guvernul italian prin care papa beneficia de suveranitate si de libera
exercitare a autoritatii sale spirituale.
Prin acordurile de la Laterano din 11 feb 1929, statul italian recunoaste urmatoarele:
- proprietatea exclusiva si juristictia suverana a Vaticanului asupra 44de hectare din
teritoriul Romei;
- recunoaste inviolabilitatea acestui teritoriu;
- o serie de prerogative internationale precum: dreptul de reprezentare diplomatica prin
nuntii papali care in multe state, inclusiv in Romania indeplinesc si rolul de decani ai
corpului diplomatic; dreptul de a incheia tratate (in istorie sunt cunoscute asa numitele
concordate ca fiind veritabile tratate de drept international public.
Acordurile de la Laterano prevad obligatia respectarii unei neutralitati perpetue.
Vaticanul este membrul unor organizatii internationale si observator in cadrul altora.
La nivelul UE, Vaticanul nu indeplineste calitatea de stat membru, insa i se aplica
dispozitiile tratatelor intocmai ca unui stat membru.
In doctrina se mentioneaza ca Vaticanul nu poate fi considerat ca subiect de drept
international public respectiv ca stat deoarece nu intruneste toate conditiile unei depline
statalitati.
Astfel:
a) Statul Vatican poseda juristictie suverana, dar nu suveranitate deplina asupra
teritoriului sau care se supune regimului unei proprietati private;
b) Vaticanul are o organizare administrativa in probleme religioase, serviciile publice
fiind in mare parte asigurate de statul italian;
c) Nu dispune de o moneda proprie
d) Cetatenia sa este speciala si functionala, se dobandeste in anumite conditii
determinate de rang si domiciliu si se pierde la disparitia acestor conditii fara ca
cetatenia originara sa fie afectat.
Asadar, Vaticanul ramane un subiect special de drept international public care
imprumuta foarte mult din caracteristicile unui stat.
In doctrina se considera ca in anumite conditii individul poate fi considerat subiect
de drept international public. Mai ales in conditiile in care, in ultima perioada individul
a dobandit dreptul de se adroga unor juristictii internationale, mai ales impotriva unor

RISE Facultatea de Istorie, Drept Internaional, cursul VII

28 NOV 2014

subiecte clasice de drept international public precum statele sau organizatiile

internationale publice.
Teritoriul de stat
Reprezinta baza materiala asupra careia statul isi exercita autoritatea, acesta fiind
totodata spatiul in interiorul caruia este asezata populatia unui stat.
In dreptul national art. 3 din Constitutia Romaniei republicata prevede ca teritoriul
Romaniei este inalienabil. Totodata, ordonanta de urgenta a guvernului nr. 105/2001
stabileste frontiera de stat a Romaniei.
Din punct de vedere al dreptului international public sunt cunoscute urmatoarele
regimuri juridice aplicabile in functie de caracteristicile teritoriului:
Regimul juridic aplicabil teritoriului terestru; teritoriul terestru cuprinde soluri si
subsoluri, putand fi format dintr-o singura intindere terestra sau din mai multe
insule despartite de ape maritime;
Regimul juridic aplicabil teritoriului maritim; teritoriul martitim este alcatuit din
apele interioare si din marea teritoriala.
Regimul juridic aplicabil teritoriului aerian; teritoriul aerian este format din
coloana de aer care se gaseste deasupra solului si a teritoriului maritim fiind
delimitat orizontal prin frontierele terestre fluviale si maritime, iar vertical pana
la limita inferioara a spatiului extra atmosferic considerata a fi la aproximativ
110 km deasupra nivelului marii.
Delimitarile teritoriale se realizeaza prin stabilirea si determinarea frontierei. Stabilirea
limitelor teritoriale intre tarile vecine consta in nu stiu ce cu alte state la care se
intalnesc spatiile in care se exercita competentele si drepturile suverane ale statelor
respective; cu alte cuvinte frontiera este considerata a fi linia la care se opresc
competentele statale. Astfel, frontierele sunt acele linii reale sau imaginare trase intre
diferitele puncte ce despart teritoriile a doua state sau dupa caz marea libera si care se
intind in inaltime pana la limita inferioara a spatiului extra atmosferic, iar in adancime in
interiorul pamantului pana la limitele accesibile tehnicii moderne.
Delimitarile teritoriale pot fi: unilaterale (care se aplica in special spatiilor maritime
care se afla sub juristictia statului riveran), conventionale (care sunt stabilite in baza
acordului dintre statele suverane limitrofe), juristictionale (care se intalnesc in caz de
esec al negocierilor pentru determinarea unei frontiere intre doua state vecine).
Din punct de vedere al caracteristicilor acestora, frontierele se impart in:
Frontiere naturale determinate de particularitatiile geografice ale teritoriului;
Frontiere geometrice - reprezentate de acele linii drepte care unesc diferitele
puncte ale teritoriului;
Frontiere astonomice fixate pe paralele sau meridianele geografice.

RISE Facultatea de Istorie, Drept Internaional, cursul VII

28 NOV 2014

In mod firesc dupa elementele de teritoriu de care le despart frontierele pot fi:
Terestre, atunci cand despart uscatul intre doua state;
Fluviale, atunci cand despart rauri sau fluvii dintre doua state;
Maritime, care fixeza limita exterioara a marii teritoriale sau limitele laterale cu
statele vecine;
Aeriene, care despart teritoriile aeriene ale statelor vecine.

Modalitati de dobandire a teritoriului

O prima modalitate de dobandire a unui teritoriu consta in ocuparea unui teritoriu
fara ca prin aceasta sa se micsoreze in mod corespunzator teritoriul unui alt stat si
anume, ocuparea unui teritoriu fara stapan (terra nullus) aplicata din secolul al XV-lea,
teritoriilor fara stapan la est de Europa.
O a doua forma de dobandire a teritoriului consta in dobandirea cu titlul derviat
care au apartinut initial unui alt stat. In prezent dreptul international public interzice
dobandirea de teritorii prin forta.
Modalitatea legala de dobandire a unui teritoriu care a apartinut unui alt stat consta
in incheierea unui tratat de cesiune prin care un stat renunta in favoarea unui alt stat
la drepturile si teritoriile pe care le are asupra unui anumit teritoriu. Asemenea cesiuni
sunt prevazute in unele tratate de pace.