GALVANOPLASTIA SPIRITUALA

I
A INSTRUI MAI INTAI PE PARINTI
Este posibil ca unii dintre voi s se ntrebe de ce n calitatea mea
de pedagog nu tratez decat foarte rar educatia copiilor. Toti
pedagogii se ocup de copii, iar eu nu fac exceptie. De ce? Pentru
c eu gandesc c trebuie nceput prin instruirea printilor.
Eu nu cred n nici o teorie pedagogic , eu cred doar n
modul de a trai al printilor, nainte si dupa nasterea copiilor.
Iat de ce eu nu am vrut niciodat s vorbesc prea mult asupra
educatiei copiilor. Dac printii nu fac nimic pentru a se educa pe
ei nsisi, cum vor face ei pentru a-si educa copiii? Se vorbeste
printilor de educatia copiilor ca si cum ei ar fi ntr-adevr pregtiti
pentru aceasta; din momentul n care au copii, se consider c
sunt pregtiti. Nu, deseori ei nu sunt si ei sunt cei care mai ntai,
trebuie instruiti si invtati cum s se conduc pentru a-i influenta
benefic pe copiii lor.
Ei da, dar nu se cunoaste programul meu, sunt criticat :
"Pedagog? Pff ! Dar nu este un pedagog , el nu vorbeste niciodata
despre educatia copiilor". Inseamn c nu s-a nteles nca punctul
meu de vedere . Atat timp cat printii nu sunt pregtiti, li se pot
da cele mai bune explicatii pedagogice, aceasta nu va servi
la nimic si chiar vrnd s aplice notiuni pe care nu le-au
nteles, ei vor face mult ru copiilor lor.
Cati oameni care vor sa aiba copii se preocup de a
sti dac ei ndeplinesc ntr-adevr conditiile pentru aceasta:
dac au o sntate bun si mijloacele materiale pentru
a-i creste si mai ales dac poseda calittile necesare astfel
ncat s fie pentru acesti copii un exemplu, o securitate,
un ajutor n toate circumstantele vietii . Ei aduc pe lume
copii si acesti copii vor creste singuri, lsati de capul lor, ei
se vor descurca cum vor putea si ntr-o zi vor avea ei nsisi
copii, dar n conditii tot atat de deplorabile ca si printii lor .
Sunt totdeauna mirat sa vd atatia tineri bieti si fete
care doresc s se nsoare fr a se gandi sa se pregateasca
pentru viitorul lor rol de tata si de mama. Cand ntalnim
anumite tinere femei insrcinate, ntr-adevr ne ntrebam:
un copil care poarta alt copil! Se vede pe fata lor, un copil.
Atunci, ce rezultate asteptati ? Este preferabil s nu aveti
copii atat timp cat nu sunteti pregtiti, v asigur , o veti
plti foarte scump.
Veti spune : "A ne pregti. Dar cum sa ne pregtim ?
A se pregti, nseamn a avea ganduri, sentimente , o atitudine
care vor atrage n familie fiinte exceptionale. Da , Stiinta initiatic
ne nvat ca nu ntampltor un copil sau altul se naste ntr-o
familie: constient sau inconstient- si cel mai adesea inconstient sunt printii cei care l-au atras. De aceea printii trebuie s
cheme n mod constient genii, divinitati. Pentru ca ei pot sa-si
aleaga copiii lor: iata ceea ce majoritatatea nu cunoaste.
Trebuie deci totul revzut nc de la nceput , iar
nceputul nseamna conceptia copiilor. Printii nu se gandesc
ca trebuie s se pregateasc luni, ani de zile nainte, ca
pentru un act sacru. Foarte des, ntr-o sear de chefuri, dup
ce au mancat prea mult si au but prea mult alcool, ei concep un
copil ! Iata momentul pe care ei il aleg, dac nc se poate spune
ca l-au "ales" ! Ei puteau decide s astepte un moment de pace,
de luciditate, un moment n care domnea ntre ei o mare armonie.
Dar nu, ei asteapt s fie excitati de alcool si s nu mai stie unde
se afl. n aceast stare magnific ei concep un copil ! Dar ce

fel de elemente credeti voi ca ei ntroduc n el ? Un copil care

vine pe lume, ncrcat cu asemenea elemente, nu poate fi dect
prima victima a propriilor si printi. Atunci, pe cine trebuie
oare s educam ? Eu, v spun c nu pe copii, ci pe printi.
Dac acasa, printii nu nceteaz s dea copiilor lor
spectacolul disputelor lor, al minciunilor lor, al nesinceritatii lor,
cum pot ei sa-si imagineze c-i vor educa ? S-a remarcat ca
un bebelus se poate mbolnvi si s manifeste tulburri
nervoase ca urmare a disputelor ntre printii si: chiar
dac el nu a asistat, aceste certuri creeaz n jurul lui o atmosfer
de dezarmonie pe care o resimte, deoarece este nc foarte legat
de printii si. Bebelusul nu este constient, dar n schimb
este foarte receptiv, corpul sau eteric este cel care
primeste socurile.
Printii trebuie s ia cunostiinta de responsabilitatile lor.
Ei nu au dreptul s invite spirite s se ncarneze, dac ei sunt
incapabili de a se ridica la naltimea sarcinii lor. Vd unii dintre
ei conducndu-se ntr-un mod de-a dreptul de necrezut, nct
nu m pot impiedica s-i ntreb: " Dar n fine, oare voi i iubiti
pe copiii vostri ? Ei sunt indignati : " Cum? Dac noi nu ne
iubim copiii ! Dar evident, noi i iubim ! Ei bine, eu nu o cred,
deoarece dac i-ati fi iubit, v-ati fi schimbat atitudinea, ati
fi nceput s v corectati n voi anumite slbiciuni care se
reflect foarte negativ asupra lor. Voi nu faceti nici un efort,
asta este iubirea voastra ?
Eu stiu c viitorul Fraternitatii se afl n copii, dar eu m
ocup de printi : eu vreau s-i fac s nteleag ca nu trebuie sa
aduca copii pe lume doar pentru a da curs unui instinct atavic
de procreere. Acest instinct exista, binenteles, dar el trebuie s
fie nteles ntr-o manier mai spiritual: trebuie ca gandirea ,
sufletul, spiritul s participe la acest act, pentru ca, copilul
sa fie legat la o lume superioar. n majoritatea cazurilor,
oamenii se multumesc cu bestialitatea: ei mnnc, ei beau, ei
procreaz ca animalele, nu exist nimic spiritual n actele lor.
Iubirea, aceasta nu are nici o important, plcerea este cea care
conteaz, iar aceasta plcere de cateva minute o vor plti dup
aceea pe timpul unei ntregi vieti si i vor face s plteasca
si pe copiii lor.
Voi vreti ca eu sa m ocup de copii ? Ei nu, de voi ma voi
ocupa ntai si ocupandu-m de voi, n mod indirect ma voi
ocupa de copiii pe care i aveti si de cei pe care i veti avea.
II
O EDUCATIE CARE INCEPE NAINTE DE
NASTERE
Atunci cand vor un copil, majoritatea oamenilor si imagineaz
c puterile lor se limiteaz la a face fizic tot ceea ce trebuie pentru
aceasta; tot restul, constitutia copilului, caracterul sau, facultatile
sale, calitatile sale, defectele sale depind de hazard, su de vointa
unui Dumnezeu, despre care nu au o idee prea precisa. Cum ei au
auzit totusi vorbindu-se de legile ereditatii, ei stiu ca acest copil v
semn fizic si moral cu printii si, bunicii si, cu un unchi sau
cu o mtusa. Dar ei nu se gndesc c pot sa fac si altceva pentru
a favoriza sau impiedica aceasta asemnare, nici, ntr-un mod
general, s aleag ce va fi acest copil. Ei bine, aici ei se nseal,
printii pot s actioneze asupra copilului care va veni s
se incarneze n familia lor.
Dar naintea conceptiei deja, printii trebuie s se
pregateasc pentru a putea atrage un spirit sublim,
pentru ca o entitate superioar nu poate accepta s vin
s se ncarneze decat la fiinte care au ajuns deja la un
anumit grad de puritate si de stpanire. Ceea ce este important
pentru o astfel de entitate, nu este de a intra ntr-o familie bogata
si glorioasa; ea prefera uneori chiar familii modeste unde ea nu

risc s fie tentat de facilitate, dar ea are nevoie s primeasc,

de la acesti printi la care ea va cobor sa se incarneze, o ereditate
care nu va impiedica munca spiritual pentru care ea a
decis s vin pe Pmant.
Foarte putini barbati si femei prezint calitatile necesare
pentru incarnarea marilor spirite si de aceea Pmantul este
populat de atatia oameni obisnuiti, de bolnavi si de criminali, n
loc s fie populat de divinitti.
nvtmantul Fraternitatiii Albe Universale nvat deci pe
brbati si pe femei n ce stare de spirit, n ce puritate ei trebuie
s se pregateasc pentru a concepe un copil, alegnd chiar
momentul acestei conceptii dup cele mai bune influente planetare.
Cum au putut oamenii s coboare atat de jos pentru a lsa
hazardului un eveniment att de important: conceptia unui copil?
Aici trebuie cerut ajutorul Cerului, prezenta Ingerilor
pentru a putea s atrageti un spirit puternic, luminos care
va fi binefacator al umanittii. Ei nu, se cere ajutorul
alcoolului sau a mai stiu eu ce si deseori chiar, n acest moment
barbatul se poart ca un animal: el se poart violent cu sotia sa
care ncepe atunci sa nutreasca fata de el sentimente de dispret,
de dezgust, de rzbunare. Cum sa ne mirm apoi c un monstru
apare?
Dar s vedem mai detaliat aceast problem a conceptiei.
Pentru ca un copil s vin pe lume, trebuie ca tatl sa-i dea
germenul mamei, iar mama s aduc acest germen la maturitate.
Se poate deci spune ca tatl este creator, iar mama formatoare.
Acest germen pe care il da tatl este un rezumat, o condensare
a propriei sale chintesente. Tot ceea ce el a trit, tot ceea ce
el trieste, se exprim aici, n germen. Deci, dupa modul su de
a trai, tatl d un germen de o mai bun sau mai putin bun calitate.
V-am explicat deseori cum modul nostru de viata se nscrie,
se nregistreaz n noi, n cromozomii celulelor noastre.
Fiecare celul posed o memorie. Nu serveste la nimic s jucati
comedie n fata altora aratndu-v onesti, gentili, caritabili: ceea
ce ganditi, ceea ce simtiti n forul vostru interior este ceea
ce se nregistreaz si se transmite prin mostenire din
generatie n generatie. Iar dac sunt boli, vicii care s-au
nregistrat, odat transmise, mergeti s cutati profesori, scoli
si medici pentru a vindeca copilul! Nimic nu mai este de fcut,
este prea tarziu. Totul se transmite, iar dac aceasta nu se
manifest la primul copil, se va manifesta la al doilea sau al treilea.
Trebuie s ntelegeti c natura este fidel si veridic.
Este deci o eroare de a crede ca ceea ce brbatul d femeii
n momentul conceptiei este ntotdeauna de aceeasi natur. Dac
un brbat nu a lucrat niciodat asupra lui nsusi pentru
a se innobila si a se purifica, el va da mamei germenul unei
fiinte foarte ordinare sau chiar al unui criminal.
S lum un exemplu; nu-l veti gasi poate prea poetic, dar
cel putin este clar. Functiunea unui robinet este de a da apa,
iar aceast ap poate fi murdar sau cristalina. Cel care ntretine
n mod continuu n el ganduri rele, sentimente rele, nu poate
rspndi dect apa murdar, pe cand cel care nu nceteaza sa
lucreze dect pentru bine, pentru lumin, distribuie apa cristalina,
insufletitoare. Da, nu fiti mirati: germenul pe care barbatul il
da femeii n momentul conceptiei este functie de gradul
sau de evolutie.
La fel cum smanta plantat n pamant poart n ea proiectul a
ceea ce va fi arborele sau floarea, germenul pe care tatl l d
mamei poart deci deja n el proiectul a ceea ce va fi copilul,
faculttile sale, darurile sale sau, din contra, lacunele sale, tarele
sale. Pe cand mama, pe timpul celor nou luni de gestatie, ea
aduce materialele care vor servi realizrii acestui proiect si aici
la fel va pot revela lucruri extrem de importante si interesante.
Pe timpul celor nou luni de gestatie, mama nu lucreaz
doar pentru formarea corpului fizic al copilului; fr stirea

ei, ea lucreaz asupra germenului pe care brbatul i l-a

dat creind conditii favorabile sau defavorabile dezvoltarii
diferitelor caracteristici continute n acest germen. Si cum
lucreaza ea? Si ea la fel, supraveghindu-si gandurile,
sentimentele, viata pe care o duce. Este ceea ce eu am
numit galvanoplastie spiritual.
Voi ncepe prin a v descrie procesul chimic al galvanoplastiei
spirituale care, n aplicatiile sale spirituale, poate antrena
consecinte de cea mai mare important pentru ntreaga umanitate.
Se ntroduc doi electrozi ntr-o cuva umplut cu o solutie
de sare metalica - aceasta poate fi din aur, din argint, din cupru.
Anodul, polul pozitiv, este o placa din acelasi metal ca si cel al
srii dizolvate n cuva. Catodul, polul negativ, este un tipar
n gutaperca acoperit de plombagina si reprezentand o figura,
o moneda, o medalie. Cu ajutorul unui fir metalic, se leaga cei
doi electrozi la cei doi poli ai unei baterii si se da drumul la curent:
metalul continut n baie se depune atunci pe catod, pe cand
anodul, descompunandu-se, regenereaza lichidul solutiei. Putin
cate putin tiparul se acoper cu metalul solutiei si se obtine, n
functie de ceea ce se dorea, o imagine acoperit cu aur, argint
sau cupru.
Dac voi observati natura, veti constata ca acest fenomen al
galvanoplastiei exista pretutindeni. De exemplu, n spatiu,
planeta noastra, Pmantul, care primeste numeroase influente
ale altor corpuri ceresti, reprezint polul negativ, catodul,
principiul feminin; iar cerul, adic soarele si astrele, reprezint
polul pozitiv, anodul, principiul masculin. ntre Pmnt si
Soare (sau alt astru), se fac schimburi, deoarece exist ntre ei o
permanent circulatie. Acesti doi poli sunt scufundati ntr-o solutie
cosmica: eterul, fluidul universal care spal si inveleste toate
corpurile ceresti. n fine, bateria, gratie careia se declanseaza
circulatia, este Dumnezeu la care cei doi poli sunt legati.
Atunci, sa presupunem c la catod, Pmntul, se plaseaz
un tipar, un graunte de exemplu; acest grunte se gseste
deci scufundat n solutia cosmic, iar cand trece curentul
emanat de la Dumnezeu, el provoac fenomenul
galvanoplastiei: materiile continute n solutie ncep s se
depun la catod, pe graunte, iar anodul (soarele sau alt astru),
regenereaza solutia pe msura ce grauntele creste. Fiecare
graunte plantat n pmant atrage deci din eterul n care el se
scald toate elementele care corespund naturii sale. Aceste
elemente se depun pe grunte si astfel el se dezvolt dup
elementele pe care le-a atras.
Acest fenomen al galvanoplastiei se regseste n femeia
insrcinat, deoarece ea, la fel, poart n ea gruntele, electrozii
si solutia. Gruntele, este germenul viu pe care tatl l-a depus
n uterul ei, catodul; acest germen este o imagine: cateodat
a unui betiv, a unui criminal sau a unei fiinte cu totul si cu totul
obisnuite, alteori a unui geniu, a unui sfnt. De ndat ce femeia
este nsarcinat, un curent circul ntre creierul su (anod)
si germen. Creierul este ntr-adevr legat la baterie: Sursa
de energie cosmic Dumnezeu, de la care primeste curentul,
iar acest curent circul dup aceea de la creier la embrion.
n fine, solutia este sangele mamei n care sunt scldati
anodul (creierul) si catodul (uterul), deoarece sangele scald
n mod egal toate organele si toate celulele; n el sunt dizolvate
toate materiile: aur, argint, cupru etc.
Anodul, capul, furnizeaza deci metalul (gandurile) care va
regenera sangele. Germenul poate fi magnific, dar dac mama
pune n capul su ganduri de plumb (simbolic), ea s nu fie mirat
dac, mai tarziu, copilul sau se va naste nvelit n plumb, adic
de o natur vicioas, pesimist, bolnavicioas. Trebuie sa
ntelegeti c germenul nu este dect tiparul si admitnd chiar
c acest tipar reprezint o fat magnific, dac el este dup
aceea reprodus ntr-un metal urat, medalia pierde din valoare.

S presupunem c o mam cunoscnd legile galvanoplastiei

decide s le utilizeze pentru a aduce copilul su pe lume. De
ndat ce a primit germenul n uterul su (catodul), ea pune n
capul su (anodul), o lam de aur, adic gnduri si sentimente
dintre cele mai elevate. Circulatia se stabileste, iar sangele care
parcurge corpul aduce germenului acest metal superior. Copilul
creste, nvelit n aceste vesminte de aur, iar cand se naste este
robust, frumos, nobil, capabil de a nvinge dificultatile, bolile
si toate influentele rele.
Majoritatea mamelor nu-si dau seama de influenta strilor
lor interioare asupra copilului pe care-l poarta; dupa ce el se
va naste ele vor ncepe sa se ocupe de el, ele i vor da educatori,
profesori, etc. Nu, dup ce copilul se naste este deja prea
tarziu, el este deja determinat! Nici un pedagog, nici un
profesor nu poate transforma un copil cand elementele pe care
le-a primit n interiorul mamei sale sunt de o calitate inferioar.
Un nvttor, un profesor pot s fac mult, dar doar pentru
instruirea copilului. Ei nu pot s schimbe natura lui profund.
Dac natura profund a copilului este defectuoas, i se pot
da cei mai buni educatori, el nu se va schimba. Oricare ar
fi tratamentul pe care il faceti asupra plumbului, el rmane plumb;
puteti s-l polizati, s-l lustruiti, s-l tiati pentru a-l face sa
strluceasc, n cateva minute dupa aceea el se ntunec din nou,
deoarece este plumb. Trebuie s faceti un copil din aur si
nu din plumb. Deoarece chiar dac el trebuie s triasc n cele
mai rele conditii, un astfel de copil va rmne incoruptibil,
pentru c esenta sa este pur.
ntelegeti acum care este importanta pentru femeie de a plasa
n capul su ganduri luminoase. Gratie acestor ganduri, germenul
care creste n ea va absorbi n fiecare zi aceste materii pure si
pretioase si astfel ea va da ntr-o zi un artist remarcabil, un
savant luminat, un sfant, un mesager al lui Dumnezeu. Mama
poate face mari miracole deoarece ea posed cheia fortelor
vietii.
Mama mea mi-a povestit c atunci cnd ea m-a conceput
si mai tarziu cand ea m-a purtat, ea a fcut-o cu gandul de a m
consacra lui Dumnezeu. Se pare chiar c preotul care m-a botezat
era atat de fericit n acea zi ncat s-a mbtat pentru prima dat
n viata (de obicei el nu bea niciodat). El a spus apoi ca dac
s-a mbtat, se pare ntr-adevr c din cauz c as fi fost un copil
diferit de altii si a fcut o profetie referitor la mine, dar nu sunt
obligat s v-o spun. Dupa aceea, crescnd, am devenit un mic
snapan: v-am povestit cum furam mere de la un vecin si aprindeam
focuri n hambare. Dar aceasta nu a durat mult timp, deoarece
germenii depusi n profunzime sunt cei care raman, celelalte nu
sunt decat moduri de a fi superficiale care nu dureaz.
Dar nu vreau s spun c, deoarece mama mea m-a consacrat
lui Dumnezeu, sunt o fiinta extraordinar. Se pot consacra
copiii n serviciul lui Dumnezeu, dar nu se stie n ce grad se vor
situa ei n ierarhia servitorilor. Mamele nu o stiu n mod sigur si
eu nu cred ca mama mea a stiut-o. Deci, faptul c ea m-a consacrat
cerului nu vrea s spun nimic asupra elevatiei mele personale.
Multi crestini au fost consacrati de mama lor, dar ei rman n
bisericile lor fr a avansa mult. Ceea ce este sigur doar, este
ca printii lor au cerut ca n ei s existe o mica scnteie. Iar dac
se sufl asupra acestei scntei, ea poate deveni un foc intens,
dar o scnteie nu este nimic dac voi n-o alimentati. Pentru ca
ea sa creasc, nu trebuie s ncetati s-i aduceti lemne, simbolic
si s suflati deasupra.
Este un fapt foarte cunoscut c, pe timpul sarcinii, multe
femei sunt prad unor dorinte bizare, unor impulsuri
necontrolate pe care ele nu le-au resimtit niciodat pana atunci;
dar ceea ce nu se cunoaste,este cauza acestor fenomene iar
eu o sa v-o spun. Femeia nsrcinat este deseori
vizitat de entitati rufacatoare care doresc s ia parte

mai tarziu la viata copilului. Ele imping deci mama s se

conduc ntr-un asemenea mod nct galvanoplastia s se
produc n ea n cea mai mare dezordine, ceea ce va permite
mai tarziu acestor entitti s intre la acest copil, s vin
si s plece din sufletul su si s se hrneasc prin el. Este posibil
s v dati seama foarte repede.
n general, toti copiii care se apropie de mine m iubesc
mult, dar s-a ntmplat de trei sau de patru ori ca unii dintre
ei s fug de mine si nimeni nu ntelegea motivul. Dar eu
ntelegeam, pentru c toate aceste fenomene ale vietii sunt
foarte clare pentru mine. Printii erau adanc mhniti, nefericiti
iar eu eram obligat s-i explic mamei: "iat, pe timpul gestatiei,
n mod sigur v-ati permis anumite lucruri si ati atras
entitati care nu cereau decat s rman lnga copil, pentru
a profita de el. Aceste entitati sunt aici, asteptand momentul
favorabil pentru a se manifesta. Dar ele simt n mine un inamic,
deoarece ele stiu ca dac acest copil intra sub influenta
mea, eu le voi alunga: prin atitudinea mea, prin vointa mea,
prin emanatiile mele, prin tot ceea ce eu dau copilului,
ele vor fi expulzate. (De altfel, eu nu fac decat aceasta,
eu nlocuiesc anumite entitati prin altele, aceasta este
placerea mea... Si eu la fel, vedeti voi, am plcerile mele!)
Si atunci aceste entitati ncearc s ndeprteze copilul
vostru de prezenta mea." Dar eu, eu nu m dau btut si cum
i iubesc mult pe printi, m decid s-i ajut: fac o munc special
si putin timp dupa aceea, acelasi copil care fugea de mine, se
precipit spre mine pentru a m imbrtisa.
S-a ntmplat chiar uneori sub ochii vostri, nu-i asa?
Pe tot timpul gestatiei, mama trebuie sa vegheze s-si
fereasca copilul. n mod constient, prin gandire, ea trebuie
s creeze n jurul lui o atmosfer de puritate si de lumin
pentru a-l pune la adpost de atacurile entitatilor
rufactoare, dar si, pentru a putea lucra n colaborare cu
sufletul care se va ncarna.
Deoarece contrar la ceea ce gndesc unii, nu pe timpul
gestatiei sufletul intra n corpul copilului. Este adevrat c n
uterul mamei, copilul trieste, inima sa bate, el se hraneste, dar
sufletul su nu a patruns nca n corpul su, el nu intra n el
decat n momentul nasterii, odat cu prima sa respiratie.
Pana atunci, el st n apropierea mamei si lucreaz n colaborare
cu ea la constructia diferitelor sale corpuri (fizic, astral, mental...).
n general mama nu-si d seama de aceast munc, deoarece ea
nu este destul de sensibil, nici luminat. Dar ea, chiar dac nu
poate vedea acest suflet, ea poate cel putin s-i vorbeasc, s-i
adreseze rugciuni, spunandu-i: "Iat, ti voi da cele mai bune
materiale, te voi ajuta, dar ncearc si tu, s aduci cutare
sau cutare calitati pentru ca, copilul s fie un artist,
un filozof, un savant sau un sfant".
n momentul n care mama pronunt cu toat iubirea sa aceste
cuvinte care sunt puternice, care sunt magice, ea eman deja
anumite particule, iar spiritul copilului care trebuie s se ncarneze
le ia ca materiale pentru a-si construi diferitele corpuri. Copilul,
el nsusi nu posed nimic, el primeste toate materialele de
la mama sa. De aceea, dindu-i-le, ea trebuie sa fie foarte
constient si prin gandurile si sentimentele sale, s nu-i dea
decat particulele cele mai luminoase, cele mai pure.
Toate aceste fenomene ale lumii invizibile sunt necunoscute
de majoritatea oamenilor. Dar este tocmai rolul Invtmntului,
de a va face sensibili la toat aceast lume subtil, impalpabil,
dar real, mai real dect realitatea inssi. Gratie lui veti deveni mai
constienti, mai atenti la toti curentii care v influenteaz, la toate
prezentele care v nconjoara. Aceasta constiinta este cea care
v face capabili s lucrati pentru bine.
Brbatii si femeile nu trebuie niciodata s uite c,
copiii pe care i vor avea ntr-o zi vor reflecta ntr-un mod

sau altul, propriul lor mod de a gandi si de a tri. Deoarece

tot ceea ce se petrece n capul sau inima omului se realizeaza
mai devreme sau mai tarziu; fiecare din gandurile sale, fiecare
din dorintele sale, n momentul n care apar n el sunt vii, iar
copilul care vine exista deja n capul sau inima tatlui sau mamei.
Deci, dac crescnd copilul vostru devine un inger care va ajut,
este pentru c el era o idee magnific pe care ati conservat-o n
voi pe timp de ani de zile, o idee care s-a ncarnat acum n copilul
vostru si care, prin el, continu s v ajute. Dar dac acest copil
nu va provoaca dect necazuri, s stiti c este ncarnarea unei
idei criminale pe care la fel, ati alimentat-o.
Un copil care se naste, nu se naste din nimic, iar dac voi
m ntrebati pentru ce motiv copilul vostru s-a nscut, v voi
raspunde "pentru ca voi s stiti ceea ce aveti n capul vostru".
Astfel brbatii si femeile nvat s se cunoasc: prin copiii lor.
III
UN PLAN PENTRU VIITORUL UMANITATII
Pentru a remedia situatia national sau international, sunt
prezentate planuri de toate felurile: politice, financiare, economice,
militare si planuri de o asemenea conceptie, de o asemenea inteligent,
este nemaipomenit! Suntem obligati s ne minunm. Doar ca,
aceste planuri nu au servit la mare lucru niciodat, deoarece ele
nu privesc dect domeniul material: perfectionarea tehnic, ameliorarea
productiei, construirea de laboratoare, de universitti, cresterea sau
diminuarea armamentului, etc., iar umanitatea este mereu n aceleasi
dezordini, n aceleasi nefericiri. Atunci, vaznd toate acestea, m-am
decis si eu s prezint un plan, un proiect. Veti spune: "dar ce vanitate,
ce ngamfare!" Poate, dar dac ele sunt utile, dac ele sunt eficace,
toat lumea are dreptul s fac planuri. Si voi la fel. Dar veti vedea,
al meu este foarte simplu.
n loc de a lsa statul s cheltuiasc miliarde si miliarde pentru
spitale, inchisori, tribunale, scoli, l-as sftui s se ocupe doar
de femeia nsrcinat: cheltuielile nu vor fi att de mari, iar
rezultatele vor fi infinit superioare. As cere deci statului s
amenajeze terenuri n regiuni foarte frumoase si foarte bine expuse
si acolo, s construiasc locuinte ntr-un stil si colorit pe care le voi indica;
vor fi si parcuri cu tot felul de arbori si flori, bazine, fntani arteziene. Acolo,
femeile nsrcinate vor veni s locuiasc pe
toat perioada sarcinii lor, hrnite si cazate pe cheltuiala
statului.
Ele si vor petrece deci tot acest timp n frumusete si poezie,
citind, plimbndu-se, ascultnd muzica. Ele vor asista si la conferinte
unde vor fi nvtte ce viat s duc pe timpul gestatiei: ce trebuie
ele s mnance, dar mai ales munca pe care ele pot s o fac cu
gandurile si sentimentele lor asupra copilului care se va naste. Sotii
vor putea, binenteles, sa fac vizite sotiilor lor si vor fi instruiti
asupra modului cum trebuie s se poarte cu ele pentru a le ajuta n
munca lor. Deci, vedeti voi, n aceste conditii de pace, de calm,
de frumusete, ele vor aduce pe lume copii prin care tot Cerul va
veni s se reverse.
Pe cand acum, dintre toate spiritele care coboar s se ncarneze,
cateva doar, vin din Cer, iar toate celelalte, de unde vin ele? Portile
sunt nchise pentru spiritele Cerului, ele nu pot intra n corpuri
pregtite n impuritate, rutate si dezordine. Iat de ce umanitatea
nu se amelioreaz. Binenteles, ea va sfarsi prin a se ameliora, dar n milenii
de ani, dup catastrofe si mari suferinte. Pe cand eu v explic
cum ea se poate ameliora foarte rapid fr a trece prin toate aceste suferinte.
Toate schimbarile care s-au ncercat s se aduc pn n prezent
din punct de vedere tehnic, economic, medical etc., nu au ameliorat
rasa uman care traieste mereu n aceleasi pasiuni, n aceleasi rutati
ca nainte. Si poate chiar mai ru decat nainte. Cu toate acestea, se
poate ameliora umanitatea, dar cu conditia sa nceap de la nceput:

mama pe timpul cat poart copilul su.

Dac ati sti voi n ce conditii traiesc uneori femeile nsrcinate!
Ele locuiesc n cocioabe, fr lumin si spatiu, iar ele sunt cele care trebuie
s fac totul si sa suporte totul. Si mai presus de toate, sotul
care este beat, sau furios pentru ca nu a gasit de lucru, sau a fost
insultat de prietenii sai, vine sa se descarce asupra sotiei sale si
chiar o bate. Atunci, n ce stare de spirit si poarta ea copilul? n
loc de a construi spitale pentru aceste mame, ar fi mai bine
sa li se dea posibilitatea de a-si astepta copilul n conditii
ideale. Iar dup aceea ele se pot ntoarce n cocioabe, dac trebuie:
copilul lor le va construi palate. Da, el va fi cel care, gratie
talentelor si capacittilor sale, si va scoate ntr-o zi printii din
mizerie.
Nu ne preocupm de conditiile n care femeile si aduc copiii
pe lume, iar apoi evident, cand ne aflm n fata unei asemenea
multimi de smintiti, bolnavi si criminali, construim case specializate,
spitale, nchisori, crestem numrul educatorilor, al medicilor,
al politistilor. Dar aceasta nu serveste la nimic. Si chiar dac se
continua s se fac miliarde de cheltuieli pentru a ameliora asa-zisa
psihologie si pedagogie, nu se va reusi niciodat s se schimbe
aceast chintesent pe care mama a dat-o la nceput. Doar metoda
pe care eu o propun este eficace.
Nici un educator, nici un medic nu pot schimba natura
profund a unui copil. I se poate da putin luciu, dar asta este
totul; toate ameliorrile care s-ar ncerca s se aduc dup aceea
caracterului sau nu sunt dect un fel de dresaj. Se petrece acelasi
lucru cu slbaticii; se reuseste s fie un pic educati, sa fie nvtti
cum s mnance, cum s se mbrace, dar aceasta nu dureaz: de
ndat ce ei se rentorc n tribul lor, ei redevin exact cum erau nainte.
Dac un om este un criminal, sau dac este un sfant, nimeni
nu va putea s-l fac s se schimbe; poate doar superficial si
pentru foarte scurt timp, ar putea fi influentat, dar profund el
va rmane totdeauna ceea ce este.
Multi vor spune c acest plan pe care eu l propun nu este
stiintific. Dar nu au dreptul s-mi critice planul nainte de a-l fi
ncercat. Binenteles totul nu se va aranja absolut dintr-o dat,
trebuie pentru aceasta mai multe generatii. Chiar dac printii fac o
mare munc de purificare, ei nu vor ajunge sa se debaraseze de
mostenirea de slabiciuni si de vicii pe care au primit-o de la
proprii lor printi. Dar dac ei sunt atenti, deja la prima
generatie cu toate elementele defectuoase care vor ajunge nca
sa se strecoare la copiii lor, partea buna va prevala. A doua
generatie va fi mult mai bun, a treia si mai bun nc si putin cate
putin, toate aceste elemente defectuoase care rmaneau din trecut,
vor dispare. Trebuie deci ca oamenii inteligenti si responsabili, s se decid
s nteleag importanta muncii care se face n mam pe timpul gestatiei si
cum o femeie instruit n legile galvanoplastiei,
inconjurat cu grija si afectiune si sustinut prin conditii materiale adecvate,
are posibilitatea de a forma nu doar corpul fizic al copilului,
dar si corpul astral si mental (adic corpul sentimentelor si cel al gandurilor),
cu ajutorul celor mai bune materiale.
Din nefericire, eu stiu dinainte c planul meu va fi respins, c
nu va fi aprofundat, pentru ca generatia actual este prea bine
modelata si fasonat de alte filozofii, care n capul sau, nu mai
are loc pentru aceste idei. Evident, eu nu sunt att de naiv pentru
a nu-mi da seama de inconvientele pe care, absenta unei mame pe
timpul mai multor luni le poate antrena ntr-un cmin. Dar cu un
pic mai multa iubire, inteligenta si bunavoint se vor putea rezolva
usor aceste probleme.
Esentialul pentru moment, este ca stiinta oficial s se decid
s accepte idei, de care este nc departe, atat de departe! Dovada:
o sora a Fraternitatii noastre a fost recent s nasc ntr-o clinic.
ntr-o zi, n cursul conversatiei cu doctorul ea i-a spus c apartine
unui nvtmant spiritual unde i s-a revelat c mam poate influenta benefic
prin gandirea sa copilul care se va naste. Stiti voi cum

acest medic a reactionat? El a izbucnit n ras spunind: "Toate

acestea sunt imbecilitati! Ce vreti ca gandirea mamei sa poata face
asupra copilului?" Vedeti voi la ce nivel sunt nc medicii! Si se
spune c se asteapt lumina de la toti acesti oameni.
Este adevrat ca anumiti biologi care au fcut experiente pe
soareci, au descoperit c strile de fric si de neliniste adanc
trite de soricioaic pe timpul gestatiei se reflectau dup aceea
asupra progeniturii sale. Ei da, nc o dat, soarecii! Se studiaza
soarecii n loc s se studieze femeile care aduc copii pe lume
de milioane de ani. Soarecii vor fi cei care i vor nvta pe
oameni ceea ce este adevrat si ceea ce este fals! S-au construit laboratoar
e pentru a studia soarecii si se acord o importanta
fantastic acestor laboratoare, pe cand laboratoarele naturii care
au fost create nca de la nceput si care sunt mult mai bine
populate dect laboratoarele oamenilor, sunt ignorate! Avem
nevoie de marturia soarecilor. Soarecii vor fi cei care vor instrui umanitatea
acum. Iar femeile, atunci? Dar este foarte jignitor pentru
ele! Cum nu sunt ele indignate? Eu, eu las soarecii n pace.
Am observat anumite femei nsrcinate si cativa ani dupa aceea,
i-am observat pe copii: am vzut ca tulburrile, agitatiile, grijile
mamei ntr-o lun sau alta a sarcinii se reflect ntr-una sau alta din
epocile vietii copilului. Dar se asteapta raspunsul soarecilor si
asteptind, s-a populat Pamantul cu monstri. Admitind chiar ca
biologii au nteles acum ceea ce nu este prea sigur ca ceea ce este adevarat
pentru soareci este mult mai adevarat pentru femei, ei sunt
oricum n mare intarziere, pentru ca ei trebuie sa reeduce umanitatea,
cu lentoarea metodelor lor.Ei au nc secole de asteptat. De altfel,
dac voi credeti ca ei vor face mcar ceva pentru ca femeile s
beneficieze de descoperirile lor! Ei vor continua s se ocupe de
soareci si nu vor instrui femeile asupra a ceea ce trebuie s fac
pe timpul perioadei de gestatie.
De aceea, eu lansez un apel femeilor din lumea ntreag:
"Treziti-v dragi surori, la constiinta acestei sarcini grandioase
pe care Dumnezeu v-a incredintat-o. Voi sunteti depozitarele
secretelor nemaipomenite gratie crora voi puteti regenera
umanitatea. Dar voi nu o stiti si v jucati cu aceste secrete...
Fiti constiente de misiunea voastr, iar de partea lor, brbatii
vor ncerca s v pregateasc cele mai bune conditii posibile
astfel ca voi s puteti ndeplini aceasta munc grandioas si magic.
Binenteles, ascultandu-m, multe femei vor spune: "timp
de secole noi am manifestat iubirea si buntatea, dar brbatii nu
ne-au nteles , ne-au batjocorit". Da, eu o stiu, majoritatea
brbatilor se poart ca niste copii egoisti. Dar dac ei sunt
astfel, este pentru ca femeile nu au stiut s-si joace rolul de mame,
c ele nu au aplicat legile galvanoplastiei spirituale atunci cand ele
au fost nsrcinate si acum ele suport consecintele proastei lor
munci.
Natura a dat femeilor puteri pe care ele nu le exploateaz sau le
exploateaz prost. Trebuie ca ele sa fie constiente de aceste puteri,
ca ele s stie c de ele depinde tot viitorul neamului omenesc.
Dac femeile vor sa ma nteleag, ele vor fi o putere nemaipomenit
n lume, nimic nu le va putea rezista. Dar ele trebuie s se uneasc
pentru un ideal formidabil. Pentru moment, ele nu sunt unite, mai
putin atunci cand este vorba de a-i seduce pe brbati si de a-i atrage
n cursele lor. De aceea ele nu sunt nc ntr-adevr puternice. De
acum nainte, trebuie ca toate femeile de pe Pmant s se uneasc
ntre ele cu vointa de a regenera umanitatea. Cu toat inteligenta
lor, cu toate capacitatile lor brbatii, ei, nu pot mare lucru n acest domeniu.
Femeia, mama, este cea care a primit aceasta misiune
din moment ce natura i-a dat puterea de a influenta copilul
care se va naste.
De aceea va cer vou, surori din Fraternitate, de a deveni
constiente de aceast misiune grandioas si de a lumina peste tot
n lume pesurorile voastre care se afl nc n ignoranta. Acest
ideal aceasta dorinta de a fi utile, v va umple inima, sufletul si

spiritul. V veti simti totdeauna inspirate, totdeauna dispuse,

totdeauna bogate, pentru c acest ideal de a contribui la fericirea
umanittii va va sustine, va va hrni. Atat timp cat nu veti avea acest
ideal n sufletul vostru, nimic nu va va putea multumi. Orice ati
avea, veti fi totdeauna n aceeati stare de vid, de insatisfactie. Doar
aceast preocupare de a ndeplini misiunea pe care Dumnezeu v-a
dat-o si de a face ceea ce Cerul asteapt de la voi, v va face
radioase, luminoase si fericite.
V
OCUPATI-VA DE COPIII VOSTRI !
n societate se produc schimbri care nu sunt ntotdeauna
favorabile educatiei copiilor. De exemplu, din ce n ce mai multe femei
care lucreaz; ele doresc s se simta tot att de independente
ca si brbatii si cum munca le da aceasta independenta, ele vor s
aib o meserie. Dar aceasta meserie le oblig sa-si neglijeze
copiii care, deseori venind de la scoal, nu gasesc pe nimeni acasa:
tatl si mama lor sunt la servici! Atunci copiii se descurc cum
pot si se descurc foarte bine pentru a face prostii, departe de
printii lor fat de care devin de altfel din ce n ce mai strini!
Eu nu spun ca mamele nu trebuie sa lucreze, dar eu constat
doar consecintele acestor noi obiceiuri asupra educatiei copiilor.
n calitatea mea de pedagog sunt obligat sa vd aceste consecinte.
Eu nu dau nici un sfat, fiecare trebuie sa-si rezolve personal
problema, dar eu cred c nimic nu poate nlocui pentru copii
prezenta unei mame acas, cu conditia ca ea sa fie ntr-adevr
prezent, binenteles si ca ea s stie s-si exercite veritabilul sau
rol de educatoare.
Veti spune: "Da, dar aceste schimbri de mentalitate sunt
datorate si industrializrii, progresului tehnic." Evident, ntotdeauna
facem responsabili factorii exteriori. Nu era obligatoriu ca
progresul tehnic s conduc omul la o situatie catastrofic.
Oamenii nsisi, sunt cei care, din cauza ignorantei lor, a egoismuluilor,
a poftelor lor s-au pus n aceast situatie. Se acuz conditiile,
dar cine le-a creat? Ele nu au czut din cer. Progresul tehnic
era un lucru bun, el putea tocmai s usureze sarcina omului, dar
de ce umanitatea a fcut astfel nct el s absoarb toate energiile
ei si s fie cauza ruinei ei?
n orice caz nimic nu justifica, sub pretextul c sunt
ocupati, faptul c printii si las copiii singuri sau i
incredinteaz altora: femeii de menaj, vecini, etc. De ce au
adus acesti copii pe lume? Dac nu trebuie sa se ocupe de ei,
ar fi fost mai bine s i lase acolo unde erau, vor primi lectii acesti
printi si vor fi proprii lor copii aceia care le vor da, care i vor face
s sufere. Din moment ce ei i-au chemat pe Pmant, le-au dat un
corp, ei trebuie s se ocupe de ei si nu s se descarce asupra
altor persoane. Doar Dumnezeu stie ce prostii sau porcrii le pot
inocula aceste persoane. Nu voi intra n detalii.
Printii sunt de o asemenea inconstienta! n loc s-si alpteze
ea inssi bebelusul, mama il va ncredinta pentru aceasta
oricrei femei grase care are mult lapte fr a se preocupa
de bolile sau viciile care poate s le transmit copilului prin
acest lapte. Copilul primeste prin lapte cate ceva din caracterul
femeii care il hrneste. De aceea este important ca mama s fie
cea care si hrneste copilul si ca ea s-o fac gandindu-se
ca i d mult iubire. Astfel, copilul nu o va abandona niciodata, niciodata
nu o va face s sufere, pentru ca odat cu laptele si iubirea mamei l-a hrnit.
Priviti acum o problem foarte interesant. naintea nasterii
mama hrneste copilul cu sangele sau; apoi, odat nscut ea il
hrneste cu laptele su. Simbolic sangele, care este rosu,
reprezint viata, forta, activitatea. Iar laptele, care este alb,
reprezint pacea, puritatea; este un principiu de armonie care
vine s echilibreze tendintele pur biologice reprezentate de sange.
De aceea toti copiii care nu au fost hrniti cu laptele

propriilor lor mame nu se pot manifesta ideal mai tarziu.

Laptele altor femei sau cel al animalelor nu contine pentru copil
aceleasi elemente ca cel al mamei.
Mama care si hrneste copilul i d prin laptele ei o iubire si o
tandrete de care copilul are absoluta nevoie pentru a se dezvolta.
De aceea ea nu trebuie s-l hraneasc cand ea este nfuriat
sau prost dispus, deoarece aceste stri negative otrvesc
laptele, iar copilul primeste atunci elemente care pot s-l
fac bolnav fizic si psihic. Mamele trebuie deci s fie foarte
vigilente si s se pregateasc ntotdeauna s alpteze copilul n
cea mai bun dispozitie posibil.
Multe mame, din ratiuni estetice, frivole, dau biberon copilului
sau pun pe altcineva s o fac. n acest timp, ele merg la baluri,
serate, reuniuni si gsesc mai amuzant s-si pastreze pieptul
pentru brbati, sotul sau amantul lor, deoarece li se pare ca
suptul de la san stric pieptul! Se vd acum attea deviatii si
dezordini n acest domeniu! De aceea, din ce n ce mai mult,
copiii devin strini printilor lor si se ndeparteaz de ei: c
nu au fost hrniti prin iubire, prin laptele mamei lor. Credeti-m,
eu nu inventez nimic, sunt fapte care au fost verificate.
Cand mama si hrneste copilul, ea trebuie s o fac n mod
constient, gndindu-se la el, vorbindu-i, pentru a-i da o parte din
inima sa, din sufletul su, din chintesenta sa. Un copil hrnit n
acest mod si va iubi mama n mod etern; chiar dac ea este
ignoranta, chiar dac ea nu este frumoas, el o va adora.
Copilul trebuie s fie conceput n iubire si hrnit n iubire.
Ah! Mamele nu au nc constiinta att de larg si impersonal,
ele nu-si dau seama de importanta misiunii lor de educatoare.
Nimeni nu se ocup de adevarata pedagogie si iat de ce la
ora actual totul merge n deriv.
Priviti ceea ce devin toti acesti copii care au fost abandonati
altora si care au dus lipsa de iubirea tatalui si a mamei lor. n
Statele Unite multi sunt acolo, pe strzi, unde asteapt ca un
brbat s le propuna s se culce cu ei pentru bani. Sute de
copii de 8-l0-l2 ani care fac acum trotuarul. nainte, erau mai
ales fete, iar acum si foarte tineri bieti. Si ei o spun, acesti copii,
cand i ntrebati: "De ce i urmati voi pe acesti brbati? - Pentru
c ei sunt drguti cu noi. Nu chiar atat pentru bani. Dar ei ne dau
afectiune, pe cand printii nostrii ne-au btut, ne-au alungat,
ne-au abandonat". Binenteles, copiii au nevoie de iubire ! Si
dac acelasi lucru ar ncepe s se produca n Franta ? Dar n
mod sigur, aceasta se va ntampla, deoarece tot ceea ce se face
n America sfarseste prin a ajunge n Franta ntr-o zi sau alta.
Ocupati-v de copiii vostri ! Eu stiu c actual, multi printi
gsesc educatia inutil. Ei au fost convinsi c trebuie s lase
copilul s se dezvolte singur, fr interventie exterioar, aceasta
risc s-i distrug originalitatea; n libertate, aceste calitti vor
apare n mod natural. Ce eroare! n fiecare copil dormiteaz
cerul si infernul, iar viitorul copilului depinde de tendintele
pe care printii vor ncerca s le trezeasc si s le dezvolte
n el. V ddeam ntr-o zi acest exemplu: luati o tnara fat, cea
mai pur, cea mai inocent, cea mai bine educat; ea pare
incapabil de a face cea mai mic prostie, dar de ndat ce este
excitat, de ndat ce este pus n anumite conditii care i
trezesc sexualitatea, veti fi stupefiati de a vedea de ceea ce este
ea capabil, aceasta creatura angelic! Fiecare este capabil
s fac tot binele si tot rul, aceasta depinde de conditiile
n care voi l puneti, de tendintele pe care le treziti n el.
Natura uman are dou prti, dou fete, una celest, alta
infernal si dupa metodele pedagogice pe care le folosesc,
printii favorizeaz fie una, fie cealalta; dac nu au grija vor
vedea ei ce va iesi. Trebuie s fiti foarte vigilenti, mai ales
att timp cat formarea unui copil nu este ncheiat. Cat timp
el creste, se formeaz, el este plin de energii care caut un drum.
Si nu este momentul s aveti o ncredere si s credeti ca ati

adus pe lume un mic ngeras. El va deveni un nger, da, dar

cu conditia ca voi s fiti vigilenti, inteligenti, intelepti, dar
dac sunteti neglijenti sau ignoranti, un diavol veti vedea
ce va iesi!
O NOUA INTELEGERE A IUBIRII
MATERNE
S presupunem o tnara fat care pune pe primul loc viata
spiritual: ea se roag, ea mediteaz, ea face exercitii pentru a se
apropia ct mai mult posibil de naltul ideal la care aspir. Dar
iat c ea se mrit, ea are un copil. Ei bine, ea va pune viata
conjugal, viata familial, viata copilului pe primul loc si va
abandona tot restul. S analizm aceasta atitudine.
Toat lumea, binenteles, va aproba aceast tnar femeie,
va gsi normal ca pentru copilul su ea s-si sacrifice viata
spiritual; ea este mama, iar el este copilul ei. Toate mamele si
toti tatii i vor da dreptate: n ochii unei mame nimic nu poate fi
mai important dect copilul sau, pentru el ea trebuie s ncalce
toate legile divine, iar dac acest copil se mbolnveste sau moare,
ea va merge s se certe cu Dumnezeu, ea il va acuza de injustitie
si de cruzime. Astfel se ntelege iubirea si toat lumea este
ncntat de aceast iubire. Dar nu eu, deoarece pentru ca o
femeie s fie atasat de copilul su pan la punctul de a-l uita
pe Dumnezeu, n realitate nseamn c nu se iubeste decat pe
sine inssi, ea nu se gandeste decat la ea inssi si nu la copilul ei.
Ei da, este clar: ndeprtndu-se de Cer pentru a se consacra
copilului su, ea il smulge vietii divine care este adevrata
viat, ea il smulge acestei imensitti de lumin si de pace
de care copilul nu va beneficia. n iubirea sa stupid ea l-a
fcut s prseasc singurul loc unde el ar fi fost fericit si n
sigurant, unde ar fi devenit nemuritor. Crezind c il salveaz,
ea l duce spre Infern din moment ce ea l tine n afara frumusetii
si armoniei. Deci, vedeti voi, exista o nentelegere milenar care
treneaz n societate. Mama care si iubeste copilul nu trebuie
s-l fac s ias din Cer unde toate creaturile trebuie s nfloreasc.
Dac ea l uit pe Dumnezeu pentru a nu se gandi
decat la copilul su, gandirea sa nu mai contine aceste elemente imponderabile
venite din regiunile luminoase, venite de la
Divinitatea insasi si deci l hrneste cu o hran moart.
O mam care nu pstreaz obiceiul de a merge lnga
Dumnezeu, nu poate s radieze n apropierea copilului su particulele
vii si luminoase care ar face din el o fiinta
exceptional. Ea va fi sraca, ea nu va putea s-i dea nimic.
Iubirea ei obisnuit va crea un copil obisnuit. El va fi poate
sntos, bine mbrcat, dar el va rmane mediocru, pentru c a
fost educat departe de prezenta lui Dumnezeu. Pe cand mama
instruit n Stiinta Initiatic va merge spre Dumnezeu si i va
spune: "Doamne, vin langa Tine, astfel ca Tu s-mi dai pentru
copilul meu lumina, iubirea, sntatea, frumusetea Cerului." Iar
cand ea va reveni, l va impregna cu elemente pe care mamele
obisnuite nu le-au cunoscut niciodat, nici simtit. Ele spun c
ele nu au timp. Ba da, dar iubirea lor egoist nu le permite s
aib o asemenea filozofie, de aceea lumea continu s fie
populat de fiinte mediocre.
Mama nu trebuie niciodat s se ocupe de copilul su
nainte de a fi mers langa Dumnezeu, pentru a lua viata
si a i-o da. De ce si imagineaz ea c dac ea l prseste
cateva minute, copilul su va muri? Nu, chiar dac, copilul
este n pericol de moarte, pe timpul cat mama sa este langa
Dumnezeu, cand va reveni ea l va salva. Dar dac ea neglijeaz
s mearg spre Dumnezeu pentru a rmane lang copil, n
ziua n care i se va ntmpla ceva copilului ea nu va putea
face nimic pentru el.
Att timp cat tatii si mamele sunt atasati familiei lor pn la

punctul de a nu indrzni s o prseasc din cand n cand pentru

a se instrui, ei nu vor putea s o transforme, nici s o fac
ntr-adevr fericit. Nu puteti transforma membrii familiei voastre
atat timp cat rmneti prea aproape de ei. Nu este vorba de a-i
prsi fizic, ci de a-i prsi n conceptiile lor, adic a abandona
un mod eronat de a-i iubi si de a-i ntelege. Veti spune: "Dar
este o cruciad impotriva copiilor nostri!" Deloc si poate c eu
i iubesc mai mult pe copiii vostri dect i iubiti voi insiv;
aceasta, este de analizat. Dac este cineva care v iubeste copiii,
eu sunt acela, singurul; voi, voi nu-i iubiti.
A fost odata un fiu care cerea banii mamei sale pentru a
face nebunii si care o ameninta c se va sinucide dac ea nu-i
va da. Atunci mama lui i-a spus: "Du-te, copilul meu, du-te si
sinucide-te, nu avem nevoie pe Pmant de oameni ca tine.
Doream ca tu sa fii o fiint nobil, mare, iar tu te porti ca un
criminal, du-te si sinucide-te, este mai bine.Voi multumi Cerului
cand tu vei disparea". Ei bine, din cauza acestei ndrzneli, pentru
prima data fiul s-a cumintit si a devenit o fiint minunat.
Ani mai tarziu, el spunea: "Mama mea este cea care m-a salvat".
Dar dac mama si-ar fi smuls prul din cap spunnd: "Oh,
srmanul meu fiu, nu face aceasta, iat banii", ea ar fi fcut
din el un clu.
Si asta fac majoritatea printilor, din cauza bunttii lor
oarbe, a slbiciunii lor, a moleselii lor, ei fac din copiii lor cli.
Iar dup aceea ei spun: "Da, dar noi i iubim." Ei se justific
pentru lipsa lor de pedagogie si de psihologie prin aceast fraz:
"noi i iubim". Iat cum se ntelege iubirea! n loc de a spune:
"Cat de slabi si de stupizi suntem noi!", ei spun: "noi i iubim".
Eu sunt singurul care nu-i cred. n spatele acestor cuvinte: "noi
i iubim", eu nteleg: "cat de idioti suntem!" Da, iat ce nteleg
eu.
Abraham l iubea pe Isaac, dar a acceptat s-l sacrifice
pentru a-i arata lui Dumnezeu ca pe El l iubea mai mult
decat pe fiul su. Problema de a sti dac pe Dumnezeu sau pe
copilul vostru l iubiti mai mult se pune totdeauna, dar tatii,
mamele niciodat nu bnuiesc c si aici este o problema de
pus. Dumnezeu a vrut s-l ncerce pe Abraham si El i-a cerut s-si sacrifice
fiul. Veti spune:"Cum? Dumnezeu nu era destul de
clarvztor pentru a cunoaste iubirea lui Abraham, El avea nevoie
s-o verifice?" Nu, Dumnezeu stia nc dinainte ce va face Abraham,
El vedea inima sa, gndurile sale, dar Abraham era cel care nu stia
ceea ce era mai puternic n el si trebuia ca el s o afle. De aceea
Dumnezeu i-a dat aceasta ncercare. Aceasta ncercare nu era
destinata pentru a-l lamuri pe Domnul, ci pe Abraham nsusi.
De altfel toate ncercarile pe care Dumnezeu ni le trimite
ne servesc s ne cunoastem. Pentru ca noi suntem cei care nu
stim pn la ce punct putem fi rezistenti, inteligenti, puternici, buni, generosi
sau slabi, stupizi, va faceti iluzii, v spuneti: "Am nvins
aceasta, am nvins aceea, nu-l iubesc decat pe Domnul", dar n
fata celei mai mici ncercri capitulati si nu ntelegeti cum s-a
ntmplat aceasta. Si iat ca Abraham iubea pe Domnul mai presus
de toate, el stia c din moment ce Domnul i-a dat acest fiu, Domnul
putea s i-l ia.
Atunci de ce mamele nu gndesc astfel? Ele vor s-si salveze
copilul abandonandu-l pe Domnul; ele gandesc c este suficient
protectia lor pentru ca el sa fie la adpost. Dar ce protectie i pot
ele oferi cand ele nsele nu sunt protejate, din moment ce ele ntorc
spatele marelui Protector? Ce orgoliu, ce vanitate!
Abraham care era ntr-adevr un initiat, nu s-a revoltat
mpotriva ordinului Domnului, ci s-a pregtit s-si sacrifice fiul.
Si cum Dumnezeu nu este un monstru sanguinar, n ultimul minut,
El l-a nlocuit pe Isaac cu un berbec. Din moment ce Abraham
stia acum pan unde putea s mearg iubirea sa pentru Domnul,
de ce sacrificiu era el capabil, aceasta era suficient. O mam care
nu este pregatit s acepte acelasi sacrificiu ca Abraham, n primul

rand nu este o mam inteligent, iar n al doilea rand este prea

orgolioas. Cum ndrzneste ea s-si imagineze c stie mai
bine decat Domnul, dac, copilul ei trebuie s traiasc sau s moara?
Cu o conceptie atat de ordinar despre iubire, ea nu poate
s-si ajute ntr-adevr copilul pentru c n loc de a-si aduce copilul
spre lumin, din contra, ea l ndeparteaz. n gandirea ei, iubirea
pentru ea inssi este pe primul loc, iubirea de sine este totul. Nu,
iar ntr-o zi ea va trebui s plateasc aceast eroare ntr-un mod
sau altul: pentru ca ea nu si-a ndeplinit datoria. Datoria sa era de
a fi n Cer si de a-si aduce copilul mpreuna cu ea.
Nu trebuie niciodata s abandonati Cerul, pentru nimic
altceva, nici pentru un copil, nici pentru o sotie, nici pentru
un sot, deoarece doar rmannd n Cer, simbolic vorbind, le
puteti face bine. Dac voi prsiti lumina pentru a face plcere
nu stiu cui, nu veti avea nici cerul, nici pmntul, adic nu-l veti
avea nici pe Dumnezeu, nici pe acesti oameni pentru care ati fcut
atat de mari sacrificii si voi rmaneti singuri. Trebuie s cutati
Cerul si veti avea si pmantul deoarece pmantul urmeaz
ntotdeauna Cerului, el vine s i se supun si s-l serveasc.
Dac ntotdeauna sentimentalismul, atasamentul orb sunt
cele care predomin, nu numai c nu-i veti ajuta pe ceilalti,
dar veti suferi. Pentru a evita aceste suferinte, va trebui s
puneti inteligenta, ntelepciunea si pe Dumnezeu pe primul
loc si din acest moment tot ceea ce iubiti v va apartine.
Toti copiii pe care voi i iubiti n mod divin sunt ai vostri si ei
sunt n orice caz mai mult ai vostri dect ai mamelor lor dac
ele i iubesc n mod stupid. Veti spune: "dar nu este posibil!
Legturile de sange sunt aici." Dar aceste legturi nu sunt cele
mai puternice, credeti-m, exist legturi si legturi.
Doar pe cei pe care i stiti s-i iubiti, fie ca sunt copii, brbati
sau femei, va apartin. n aparenta, legturile crnii sunt cele
mai puternice, dar n realitate se ntmpl deseori ca membrii
aceleiasi familii s nu aib nici o afinitate unii cu ceilalti,
deoarece ei apartin la diferite familii spirituale. Voi puteti,
de exemplu, s apartineti fizic unei familii de trani si spiritual
unei familii de regi. Si din contra, voi puteti fi fizic copilul unei
familii regale, pe cand n realitate apartineti unei familii de mizerabili si cersetori.
Cum va actiona n caz de nevoie cel care si iubeste ntr-adevr familia?
El va avea curajul s o abandoneze un timp pentru a merge
n strinatate s castige bani. Pe cand un altul, care nu are aceeasi
iubire, nu va avea curajul s plece. Deci vedeti, n aparenta,
primul si-a abandonat familia, dar pentru a o ajuta: el a mers
n strinatate s castige bani si cand el revine toti vor fi fericiti.
Pe cand cel care nu a vrut s-si prseasc familia, o las n srcie
cu el mpreun. Acum s traducem: adevratul tat, adevarata
mam, si va abandona copilul, si va abandona familia si
prin meditatie, prin rugciune, va merge "n strinatate",
adic n lumea divin unde va strange bogtii, iar cand va
reveni, toti vor fi n opulenta; pe cand cel care nu ntelege,
va rmne lng familia sa, dar ce i-ar putea el aduce? Nu mare
lucru, cateva lucruri, cateva resturi mucegaite care au ramas prin
dulapuri.
Adevaratul tata, adevarata mama, merg "n strainatate". Cat
timp? Aceasta depinde: poate o 1/2 ora, o ora... poate o zi sau
trei luni, iar cand revine, ei si revarsa toate bogatiile. Deci, vedeti
voi, eu am argumente formidabile pe care nici toata logica voastra
nu le poate zdruncina. Si dac ele nu sunt de acord, fie ca mamele
sa vina sa discute cu mine! Le voi spune: "voi pretindeti ca va iubiti copilul,
dar analizati dac l iubiti. Dac l iubiti, veti merge acolo,
"n strainatate", cel putin zece minute, o 1/2 de ora, iar n acest
moment, da, copilul vostru va fi n abundenta".
II
Mama face totul pentru copilul su; ea l iubeste si zi si noapte
se ocup de el. Dar de ce acest copil rmane un copil obisnuit,

cand nc el nu devine un vagabond sau un criminal? Pentru c

mama nu a nvtt c ea putea s-si proiecteze iubirea spre regiunile sublime,
spre a lua alte elemente de care copilul va avea nevoie
mai tarziu si s le infuzeze: particule care vor lucra asupra lui pentru
ca el sa devin o fiint exceptional. Cum poate o mama s cread,
cu ngustimea mintii sale, cu ignoranta sa, cu preocuprile sale
prozaice, c ea va putea obtine elementele indispensabile pentru
ca mai tarziu copilul su s fac minunatii, s contribuie la binele
societtii si a ntregii umanitati?
Atat timp cat mama nu caut s ating regiunile cele mai
elevate pentru a atrage particule de lumin, de puritate, de eternitate,
orice ar face ea, ceea ce va da copilului sau va fi ntotdeauna obisnuit.
Nu cantitatea elementelor este cea care
conteaz, ci calitatea lor, iar aceast calitate trebuie ca ea s-o caute
si s-o adauge. Este la fel ca n matematici : nici o cantitate de figuri
din a doua dimensiune nu poate sa dea o figura din a treia dimensiune. Nici
o cantitate de corpuri din a treia dimensiune nu poate sa
fabrice un corp din a patra dimensiune. Adica, nici o cantitate de
oameni obisnuiti nu va da un geniu, nici o cantitate de genii nu va
da o divinitate. Pentru a putea s pregtiti o fiint divina,
trebuie s adugati alte elemente care nu se gsesc decat n
lumea spiritual, n lumea divin. Trebuie s ntelegeti aceasta.
Trebuie deci ca mamele s invete s lucreze asupra copiilor lor,
ca din cand n cand, cateva minute, de mai multe ori pe zi, prin
gandurile lor, prin rugciunile lor, ele s se prezinte n fata lui
Dumnezeu spunandu-i: "Doamne, vreau ca acest copil pe care
Tu mi l-ai dat s fie servitorul tu, dar pentru aceasta am
nevoie de alte elemente care nu se gsesc decat lang Tine.
Acorda-mi-le, Te rog, altfel acest copil nu va da nimic bun
si nu va fi avantajos nici pentru el, nici pentru Tine, nici pentru mine".
Dumnezeu se va scrpina n cap si va chema unii dintre
servitorii si crora le va ordona s se ocupe de mam.
Sunteti mirati de modul meu de a prezenta lucrurile? Dar
important, este ca voi s ntelegeti si s avansati; prea putin
conteaz c acesta este prezentat ntr-un mod catolic, literar,
filozofic academic sau nu. Eu as vrea s fac totul pentru mame,
le admir pentru sacrificile de care ele sunt capabile, dar trebuie ca si
constiinta lor s se lrgeasc si ca ele s invete s lucreze pentru
copiii lor cu mijloace noi, mijloace spirituale. Ele se gandesc
ntotdeauna c ingrijirile lor si sacrificiile lor sunt suficiente.
n realitate, nimic nu este niciodat suficient; trebuie totdeauna
s adugati particule, forte, puteri celeste. Un copil, care este
n fiecare zi hrnit si impregnat cu aceste elemente, va mira
mai tarziu lumea ntreaga.
Veti spune c nu este att de usor s mergi s te prezinti n fata
lui Dumnezeu. Dar este un mod de exprimare! Deja, legndu-se prin gandire
la regiunile celeste, mama atrage elemente de natura mai subtila
si le proiecteaza asupra copilului su. S-au vzut cazuri cand
iubirea unei mame reusea s smulga un copil din ghearele
mortii. Da, aceasta iubire este de o asemenea putere ncat ea
putea s produc transformri n copil. Gratie acestui puternic
curent de iubire, multe elemente nocive erau astfel ndeprtate
si copilul era salvat. Dar, evident, sunt cazuri exceptionale si fr
a astepta circumstante att de dramatice, n viata curent mamele au numeroase
ocazii de a-si manifesta iubirea fat de copiii lor.
Dimineata la rsritul soarelui, de exemplu. Eu sunt foarte miscat
s vd n fiecare dimineat mamele aducndu-si bebelusii pe Stanca,
as vrea sa le dau mijloace de a face o mai buna munc asupra lor
si le voi spune deci aceasta: "n loc de a v plimba copilul incolo
si incoace pentru a-l calma, a-l adormi sau mai stiu eu ce, asezati-va
linistita undeva si adresati-va lui: "Tu, comoara mea, iubirea mea,
splendoarea mea..." si vorbindu-i astfel voi l spalati n lumina. Ca Soarele,
l penetrati cu iubirea voastra, voi invitati toti ngerii
si arhanghelii prin puterea iubirii voastre. Voi spuneti: "Doamne, vreau
ca acest copil s fie servitorul Tu, ca el sa fie cel mai frumos,

cel mai inteligent, cel mai radiant, cel mai luminos, cel mai sntos"
si sa vi-l imaginati n aceasta splendoare.
Femeia posed o mare putere de imaginatie, gratie creia
ea modeleaz copilul su si cum toate sentimentele si dorintele
sale se inregistreaz n corpurile eteric, astral si mental al
copilului, actionnd astfel, nu numai c mama ajuta enorm
copilul n evolutia sa, dar ntre ea si el se creeaz o legatur
foarte puternic.
Una din principalele cauze ale rupturii care se vede acum ntre
copii si printi, este ca printii nu au stiut sa influenteze copiii lor cu propriile
lor vibratii, ei n-au stiut sa-i impregneze cu iubirea lor, ntelepciunea lor, cu
forta lor, cu viata lor. Cum nu au descoperit
mamele aceasta pan acum? Dac, din cand n cand, atunci cnd
ei sunt bolnavi sau cand ele vin s ii mbrtiseze, ele au un pic de
iubire pentru ei, dar este ineficace aceast iubire, deoarece este
nlocuit imediat cu alte sentimente. A sti s lucrezi constient,
inteligent, oh este atat de rar! Deci, iat ce trebuie s fac mamele la rsritul
soarelui si vor fi mirate de a vedea c ele devin neobosite din cauza iubirii lor.
Deoarece iubirea este cea care trezeste, care stimuleaz toate celulele creierului.
Intr-o alt conferint, n care va vorbeam de puterea gandului
si a cuvantului, va explicam cum s v influentati copilul
vorbindu-i cand doarme n leagan. Chiar dac el nu aude,
chiar dac el nu ntelege, anumite legi ale universului fac ca tot
ceea ce voi sunteti pe cale s nregistrati n el, s ncolteasc
cand el va fi mai mare.
Puteti s-i vorbiti de bine, de adevr, de legi morale, cu
convingerea ca aceste cuvinte ale voastre sunt inregistrate.
De altfel, cine stie dac, dupa toate, el nu ntelege ceea ce voi
spuneti? El doar nu are nc posibilitatea de a se exprima si de a
v arata c el ntelege pentru c organele sale nu sunt nc pe
de-a-ntregul formate.
Chiar un copil handicapat este n realitate un spirit tot atat de
puternic, tot atat de inteligent ca si ceilalti, dar care nu se poate
manifesta, deoarece creierul su, corpul su fizic sunt deteriorate.
Luati cel mai mare virtuoz din lume, dati-i un pian dezacordat,
oare va putea el cnta? Nu, binenteles; el este perfect capabil, dar
pianul este ntr-o stare proast. Ei bine, creierul este pianul,
instrumentul prin care spiritul se manifest; proprietarul sau poate
fi un geniu, un virtuoz, dar atat timp cat instrumentul nu este
acordat nu va putea canta. Poate este la fel cu copiii; ei vd, ei
nteleg multe lucruri dar nu se pot exprima. Se relateaz cazuri
stupefiante si inexplicabile. Rman nc mistere de clarificat pentru
viitor. Bebelusii, se stiu nc atat de putine lucruri despre ei!
Uneori, se vd unii care au, timp de cteva clipe o expresie att
de inteligent, nct rmai nmrmurit, iar imediat dupa aceea ei
si reiau fizionomia obisnuit de bebelusi. Eu observ copiii;
pentru mine sunt crti n care eu pot s citesc multe lucruri.
M adresez deci mamelor: vreti voi ntr-adevr ca, copilul
vostru s devin un servitor al lui Dumnezeu, un geniu, un sfant,
un binefactor al umanittii, o fiint magnific? Ocupati-v de el,
cu toata iubirea voastr. Doar iubirea poate tot. Vorbiti-i cand doarme,
mngaiati-l bland, penetrati-l cu toate culorile luminii:
rosu, oranj, galben auriu, verde, albastru, indigo, violet. Dar dac
voi vreti s cunoasteti adevratele culori ale luminii solare, trebuie
s aveti o prisma, deoarece nicaieri n alta parte natura nu ofera
culori atat de frumoase, atat de puternice ca printr-un cristal. Voi
veti putea astfel s contemplati culorile indelung si s le regsiti
apoi prin imaginatie. Nu lucrati asupra copilului vostru cu orice
culoare, ci doar cu culorile prismei, deoarece sunt adevratele
culori.
Incercati deci sa v impregnati copilul cu aceste raze luminoase,
s v imaginati c ele trec n toate celulele corpului su. n acest
moment sunteti pe cale s repetati cel mai mare mister al creatiei,
acela al lui Dumnezeu nsusi care penetreaza materia pentru a o
anima.

VI
CUVANTUL MAGIC
Cate anomalii n atitudinea printilor fat de copiii lor! Sub
pretextul c un copil este prea mic pentru a ntelege ceea
ce se petrece n jurul lui, ei si permit tot felul de cuvinte, de
gesturi, de comportamente, fr a-si da seama c aceasta actioneaz
foarte defavorabil asupra psihicului su.
Deoarece copilul este foarte vulnerabil, totul se nscrie
n el si deseori anumite dereglri ce apar mai tarziu vin de
la scene sau conversatii la care el a asistat cand el nu era
decat un bebelus. Multi printi nu sunt destul de atenti nici la
modul n care vorbesc copiilor lor. Ei nu nceteaz s-i trateze
drept incapabili, puturosi, idioti, iar copiii, sugestionati, hipnotizati,
devin dup un timp n mod real stupizi si incapabili. Acesti printi
nu stiu deci c, cuvantul este puternic, actioneaz si c ceea ce spun
poate avea o influent imens asupra copiilor lor. Printii sunt
uneori cei care si ucid copiii. Pentru a-i determina s rman linistiti
sau a-i obliga s-i asculte, de ce trebuie ca ei s-i ameninte cu
bau-bau, cu lupul, cu jandarmul? De ce trebuie ca la cea mai
mica prostie s-i copleseasca cu reprosuri si cu blesteme? Ei nu
stiu c toata viata lor acesti copii se vor simti amenintati, n
pericol si c ei vor deveni nevrozati.
Trebuie ca printii s invete ca de acum nainte s se serveasc
de puterea cuvntului pentru a face bine copiilor lor si eu v pot da
o metod. Ea este pentru mamele care au copii foarte mici. Pe timpul
cat bebelusul este adormit, mama poate s stea n apropierea patului
su, sau s-l ia n brate si s-i spuna foarte bland: "copilul meu,
te iubesc mult, ma gandesc la tine, vreau ca tu sa devii mare, nobil, luminos,
divin, ca tu sa fi plin de inteligent, de fort, de puritate, de buntate..." Ca
ea s-i vorbeasc astfel de tot ceea ce ea doreste
mai bun pentru el. Se poate ca unii s gseasc aceast metod
lipsit de sens, dar cei care cunosc marile legi ale universului ma
vor aproba, deoarece ei stiu c verbul este atotputernic. Chiar dac
pe moment copilul nu ntelege nimic, cuvintele mamei sale se
vor inregistra n subconstientul su si ele vor lucra asupra
lui n sensul n care ea ales s le dirijeze.
Fie ca mamele sa fac asta n fiecare zi, n fiecare sear, sau
chiar pe timpul noptii. Fie ca ele s vorbeasc, copilului lor
mngaindu-i capul cu blandete, mentionnd toate fortele, calitatile,
virtutiile pe care el le posed si pe care le va dezvolta mai tarziu.
Fie ca ele s-i vorbeasca de viitorul sau: el va fi fericit, va fi mare,
va deveni o fiint exceptional. Ca ele sa pronunte cuvintele cele
mai poetice, cele mai minunate.
n general, se asteapta pentru a-i educa pe copii ca ei sa fie
capabili de o anumita ntelegere intelectuala. n acest moment li se
dau explicatii si se crede ca aceasta este educatia. Nu, dealtfel,
explicatiile nu au avut niciodata o mare valoare pedagogica. n
pedagogie, singura metoda cu adevarat eficace, este exemplul. Aratati
concret copiilor ceea ce ei trebuie sa fac, faceti-o n fata
lor si nu le explicati nimic. Aratati-le cum se spala, cum se curata,
cum se pune n ordine, cum se pregateste masa. Copiii sunt mici
maimute: de ndat ce ei va vd facind ceva, o vor face si ei.
Iar dac acum cineva imi spune: "Dar nainte de a face ceea
ce m sfatuiti, eu vreau ntai de toate s nteleg exact cum aceasta se petrece
si care sunt procesele declansate n domeniul eteric." Oh la,
la, dac voi asteptati s vedeti totul si s ntelegeti totul pentru a
ncepe sa exersati, veti astepta secole, iar n acest timp copilul
vostru va deveni un snapan. Dati-i drumul nc de acum, ocupati-va
de el, pentru ca aveti o mare responsabilitate.
Si ceea ce este minunat, este c n momentul n care voi
pronuntati aceste cuvinte magice pentru copilul vostru, culori
ies si radiaza din inima voastr, din capul vostru si chiar anumite
entitati luminoase, atrase si miscate de toat aceasta frumusete,

decid s rmn lang copil pentru a lucra asupra lui. Atunci,

v implor, impuneti un pic tcerea intelectului vostru care este
ntotdeauna pe cale s obiecteze si s pun ntrebri si sa credeti
n ceea ce v spun eu astazi; voi veti cstiga si mai ales copiii vostri
vor cstiga.
Oare cunoasteti suficient de mult toate legile lumii psihice, ale
lumii spirituale, pentru a veni s v pronuntati si s puneti la ndoial
tot ceea ce eu v spun? Atat timp cat sunteti nc ignoranti, aveti
nevoie s credeti si s urmati pe cineva care a mers mai departe
decat voi pe calea cunoasterii. Deci, ca mamele s vorbeasc,
copiilor lor, chiar dac ei dorm, chiar dac ei nu nteleg. Unele
vor spune c ele le vorbesc n gand. Dar aceasta nu ajunge, deoarece
este o mare diferent ntre gand si cuvant.
Intr-o zi, m aflam la Amsterdam unde tineam o conferint la
care erau n auditoriu reprezentanti ai mai multor miscri spiritualitate. Printre
alte lucruri, eu spuneam c meditatia produce o mare
acumulare de energii psihice si ca multe persoane care se multumesc
s mediteze fr a pronunta niciodat cuvinte,
simt ca aceste forte sfarsesc prin a-i perturba. De ce? Pentru
ca ele nu au stiut s le dea o iesire, o orientare. Trebuie deci ca ele
s pronunte cateva cuvinte, pentru ca toate entitatile adunate
prin meditatie s se precipite n directia pe care cuvantul
lor le-a indicat-o.
De ce cuvantul? Gandul singur nu este el foarte puternic? Ba da,
ns gandirea fr cuvant, este ca si cum ati scrie pe o hartie tot
felul de promisiuni si de angajamente, dar fr a v pune semnatura.
Atat timp cat nu semnati, promisiunile nu sunt valabile. Puteti declara,
promite sau lsa prin testament tot ceea ce doriti, dar fr semntura voastr
nimeni nu va va lua hartia n considerare. n fata lumii,
semntura este cea care conteaz. Ei bine, pentru munca
spiritual cuvantul este ca o semnatur.
Cand am spus aceasta, presedintele Societatii Antroposofice
din Olanda a exclamat: "Ah, iat ceva nou pentru noi!" El era
ncntat.
Ei da! Sunt adevruri pe care multi nu le cunosc. Cuvantul este
deci foarte important. Voi puteti gandi timp de ore ntregi dac vreti,
dar dac doriti s declansati ceva, s dati o impulsiune pentru ca
gandirea voastr s se concretizeze aici n planul fizic, cuvantul
este cel care trebuie s intervin. Gandirea este puternic n planul psihic,
dar cuvantul este puternic n planul fizic. Deci, luati
acest adevr si veti obtine mari rezultate. Doar c, binenteles, nu pronuntati
cuvinte fr s fi format n prealabil n voi, un gand viu
sustinut printr-un sentiment puternic, altfel cuvintele voastre vor
rmane vide, gunoase, fr fort si nu vor produce nici un rezultat.
Chiar si copiii care m ascult, aici, nregistreaz totdeauna putin
din ceea ce eu spun. Mai tarziu, tot ceea ce ei vor fi nregistrat
astfel fr a ntelege, va apare n constiinta lor si n acest
moment ei vor putea profita; ei se vor servi si vor reusi mult
mai bine decat copiii care au fost ndepartati de anumite
preocupari sub pretextul c acestea nu erau nc pentru
vrsta lor.
Este valabil si pentru copiii ai caror printi i aduc n fiecare
dimineata pe Stnc pentru a asista la rsritul soarelui. Puteti gandi
c ar fi preferabil pentru acesti copii s rmn linistiti n pat. Ei nu, deoarece
chiar dac ei adorm pe Stanc, ei se impregneaz cu
aceast ambiant de rugciune, de meditatie, de contemplatie;
ei primesc razele soarelui care sunt spirite constiente si aceste raze lucreaz
asupra corpului lor eteric si las urme. Cativa ani dupa aceea,
dac anumiti camarazi vor ncerca s-i antreneze n comiterea unor
acte reprobabile, acesti copii vor simti n ei o fort, o rezistent
care i va mentine pe drumul purittii, al luminii, al intelepciunii.
Chiar dac ei nu stiu originea, aceasta influent rmane atat de
inradacinata n ei si vor fi obligati sa o constate. Iat de ce educatia trebuie
s se fac nainte chiar ca ntelegerea s apar la copil.
Eu am mers de altfel mult mai departe, spunnd c dup nastere

este deja prea tarziu pentru a ncepe educatia copilului. Da, deja din
acest moment printii nu mai au nici o putere s influenteze copilul.
Ei trebuie s se apuce nainte de nastere si chiar nainte de
conceptie. Din acel moment ncepe veritabila educatie, cea care
este puternic, eficace, real, indestructibil.
Pedagogia mea este nou, o stiu, bizar chiar, dar ea d rezultate.
Cand un copil mnnc, el nu ntelege nc toate energiile pe care
hrana i le va aduce si cum aceste energii vor contribui la dezvoltarea
sa fizic, moral, intelectual, dar nu se asteapt ca, copilul s
nteleag pentru a i se da de mncare. Ei bine, nu trebuie nici s
asteptati ca el s nteleag pentru a ntroduce n el elemente divine.
Dac ar trebui s asteptati ca, copiii s nteleag viata spiritual
pentru a le-o da lor, ei bine, vor fi repede morti, din punct de vedere spiritual
morti. Si este ceea ce se ntampl deseori. Se asteap ca,
copiii s aib vrsta de a primi o educatie spiritual si n aceasta
asteptare, sunt lsati s se nglodeze n viata mediocr ncat atunci
cand vreti s-i redresati este mult prea tarziu, nu mai este nimic
de fcut.
VII
NU LASATI NICIODATA UN COPIL INACTIV
Voi ati vzut cum copiii erau mndri de a fi cantat! Pentru ei era
serios. Oh! la, la, ei au fcut ceva care conteaz! Toata viata lor ei
si vor aminti c au cantat n fata unui public. Pentru voi, poate, nu nseamn
nimic, dar pentru ei este un eveniment; dac voi ntrati n
inima acestor copii veti vedea ca este un eveniment. Acum, voi
trebuie s-i incurajati, s le spuneti ca a fost magnific, c noi avem
nevoie s-i ascultam si c ei trebuie s nvete nc alte cantece.
Trebuie s treziti la copii dorinta de a se arta cei mai
capabili posibil ntr-o activitate sau alta. Este cel mai bun mijloc
de a-i mpiedica sa fac prostii si de a-si pierde timpul lor n
dreapta si stanga. Nu trebuie niciodat s lsati un copil inactiv.
Deseori pentru a-i cere unui copil sa rmn linistit, i spuneti: "fii cuminte".
De ce se confund intelepciunea cu imobilitatea?
A nu se misca, a nu face nimic, aceasta este intelepciune? S nu
v mirati dac, copilul dup aceea detest ntelepciunea, deoarece
n capul su ea este legat la imobilitate, iar el este atat de dinamic!
De altfel, este mai bine s nu-i cereti unui copil s nu se miste, ci
totdeauna s-i dati ceva de fcut pentru a-l ocupa.
De aceea, printii trebuie s accepte ca, copiii lor sa sufere putin pentru
a face ceea ce li se cere la scoal sau n alta parte. Copiii au
atatea resurse, o asemenea rezistent, ncat uit imediat acest efort.
Cu fiecare efort caracterul lor este cel care se formeaz si
aceasta trebuie s-i bucure pe tati si pe mame. Dar dac din
contr , ei spun: "Oh, srmanul, nu trebuie s-l obosim" pentru a-i
evita cateva mici eforturi, ei l vor face slab, lenes, incapabil, egoist.
Iat iubirea si pedagogia adultilor! Priviti, oare copiii care urc pe
Stnc pentru a asista la rsritul soarelui sunt de plans? Sunt ei
nefericiti de a nu fi rmas n patul lor? Nu , ei sunt fericiti, priviti-i!
Printii trebuie s-si dea sema c deseori ei sunt cei care, sub
pretextul de a nu-i suprancrca, si mentin copiii n slbiciune.
Ei trebuie s-si schimbe atitudinea, altfel ei vor fi cei care vor
suferi toat viata de a fi fcut din copiii lor fiinte egoiste si capricioase.
Cunosc multi care au comis aceasta eroare si care acum si
smulg prul din cap. Eu le spun: " Este din vina voastra. Foarte
devreme trebuia s-i nvtti pe copiii vostri sa va ajute, s
spele cateva farfurii, s puna masa, s execute unele sarcini
usoare". Evident majoritatea muncilor sunt prea dificile pentru cei
foarte mici, ei nu au nici forta, nici abilitatea suficient, dar puteti
sa faceti n fata lor spunndu-le: " mai trziu tu o vei face". n asteptare, sun
t multe mici servicii pe care pot deja sa le fac. Numai ca printii
nu le dau nimic de fcut, pentru c este mai usor pentru ei de a executa rapid
anumite munci, dect a le arta copiilor cum s le execute si
a-i supraveghea pe timpul cat o fac. Dar nu este o bun metod

de educare, deoarece mai tarziu copiii nu mai vor s fac ceea ce

ar fi trebuit s nvete atunci cand erau mici: faculttile lor nu au fost exersate
destul de devreme. n acest moment printii vor putea spune: "lenesule, du-te
s faci asta, du-te s faci aia, ai grija s inveti"... dar copilul nu va voi deoarece
este prea trziu.
Exista obiceiuri bune care trebuie inoculate copiilor cand
ei sunt nc foarte tineri, deoarece aceste obiceiuri nu i vor mai
prsi. Odat, am ntlnit un om care a fcut mai multe zile de
inchisoare pentru furt si el mi-a mrturisit ca, chiar n inchisoare,
el si fcea dimineata si seara rugciunea. Era un obicei pe care
tatl su i l-a dat cnd era mic si nu se mai putea debarasa de el.
Eu i-am spus: "Dar atunci, v rugati dimineata si seara si continuati
s furati? - Ah, asta este altceva". Pentru el, a se ruga si a fura nu
erau lucruri incompatibile. Evident, ar fi fost preferabil ca tatal
sau s-i dea si obiceiul de a nu fura!
Nu v dati seama ce este forta obiceiului. Dac un copil
este obisnuit ca printii si sa cedeze capriciilor sale,
s-a terminat; mai tarziu, chiar cand nu va vea dreptate si
cand va fi constient ca nu are dreptate, el va continua s
vrea s i se cedeze. Iar n acest moment va fi prea tarziu
pentru a-l schimba. Un copil care a fost rsftat, alintat, rzgiat
va va cere s aveti ntotdeauna aceast atitudine fat de el. Din
nefericire nu va exista n acel moment dect o fort capabil s-l
educe: viata, pentru c viata este neindurtoare. Atunci copilul va
suferi si se va corecta. Dar ce suferinte inutile printii au pregtit
copiilor lor nestiind s se opun capriciilor lor!
De aceea eu le spun deseori printilor: "Atentie, atentie, buntatea voastr
nu este n realitate dect slbiciune, ignoranta... Mai trziu
veti plange pentru ca voi veti fi primele victime ale buntatii voastre stupide".
Cati printi nu au venit s mi se plng de atitudinea
copiilor lor! Eram obligat s le spun c ei erau vinovatii si evident
ei nu m ntelegeau. Nu trebuie sa fiti slabi cu copiii, pentru c
dup aceea abuzeaz ei si nu este din vina lor. Dac nimeni nu arat
unui copil c exist reguli de respectat si dac, foarte tanar deja el
are impresia c totul se poate inclina n fata capriciilor sale, cum
vreti voi ca apoi el s-l asculte pe cel care i face o mic
observatie? El nu va asculta si este normal. El va dori s infrunte
totul, s sparga totul, s se piarda chiar cu conditia s nu cedeze.
Pentru c astfel el a fost obisnuit si deci nu este vina sa.
Deci, cnd printii si dau seama c proasta lor educatie
a stricat caracterul copilului lor, nu le mai rmane decat s
roage Cerul, spiritele intelepciunii, pentru ca ele s-i dea o
lectie care s-l determine s reflecteze. Copilul va plange un pic,
voi l veti consola, dar el va ntelege si astfel, dupa cateva bune
mici lectii el va fi salvat. Am observat cu atentie si am vzut deseori
cum buntatea, buntatea stupid este cea care incurajeaz viciile.
Este minunat buntatea, dar cu conditia ca ea s fie pus n serviciul
ntelepciunii.
ntr-o zi m aflam ntr-o familie de oameni bogati si bine plasati
n societate. Ei erau foarte preocupati din cauza fiului lor unic, care
nu le fcea dect probleme. Ei l rsfatau, i ddeau multi bani si el, evident, se
amuza si si neglija studiile. Am vrut s-i ajut, atunci eu
le-am spus: "Vreti s v salvati fiul? Mai ntai trebuie s ntelegeti
c el nu este dotat pentru studii. Dac as fi n locul vostru, l-as
trimite ca ucenic ntr-un garaj, la un patron exigent care l-ar obliga
s lucreze si as inceta s-i dau bani, deoarece aceasta usurint nu
dezvolta dect latura sa rea". Le-am explicat ndelung toate acestea,
dar ei nu m-au nteles; ei erau chiar foarte nemultumiti de sfatul meu, deoarece
se simteau umiliti la ideea c eu voiam sa fac din fiul lor un muncitor, pe cand
ei sperau pentru el o situatie stralucit. Ei nu m-au ascultat deci si au continuat
s-si trimit fiul n cele mai bune scoli din Franta si strinatate, s-i dea cei mai
buni profesori si mai ales au
continuat s-l rsfete cu bani si cu cadouri. Cativa ani dup aceea,
situatia devenise att de catastrofic nct ei si-au amintit de sfatul
meu privitor la garaj. Dar si aici, ce surpriz pentru mine! Eu le-am

spus s-si trimit fiul n ucenicie la un garajist, iar ei i-au cumprat

garajul cel mai mare, cel mai modern si cel mai scump pe care l-au
putut gsi. Evident, nimic nu pregatea acest biat s fie patronul unui asemenea
garaj. Si s-a ntamplat ceea ce trebuia s se intample:
putin timp dup aceea el a dat faliment si ei au pierdut sume enorme.
Nu va voi mai povesti urmarea acestei istorii dar iat printi care
au fost cauza nenorocirii fiului lor, din cauza slabiciunii si iubirii lor stupide.
Astazi, printii nu mai ndrznesc sa utilizeze metode care clesc caracteru
l copiilor. Ei spun: "Ah, ei nu trebuie s sufere, ei trebuie
s aib tot ceea ce vor". Ei bine, ei si strica copiii cu aceasta
slbiciune. Intr-o buna zi nu vor mai putea obtine nimic de la ei,
ei vor avea n fata lor cli care i vor clca n picioare si vor primi
lectii usturtoare din cauza proastei lor pedagogii. Dar printii nu
m cred, ei gndesc c eu sunt crud. Eu nu sunt crud, eu cunosc
cateva mici legi, care sunt mari legi.
n trecut, multi oameni si cresteau astfel copiii, chiar si regii,
deoarece regii aveau totdeauna n palatul lor intelepti, care i
sftuiau. Si iat de exemplu sfatul pe care puteau s-l dea acesti
intelepti: "Maiestate, aveti un fiu care este destinat s domneasc.
Dar va fi el drept, va fi el cinstit, impartial? Iat ceea ce ar trebui
s faceti: nainte ca fiul dumneavoastr s stie c este un print si
viitorul mostenitor al tronului, trimiteti-l s traiasc ntr-o familie
srac pentru ca el s vad cum oamenii sufer si lupt pentru a
castiga cea mai mic buctic de pine. Cnd el va reveni si va urca
pe tron, va guverna cu dreptate, clement si mil". Iar anumiti regi
urmau aceste sfaturi.
n zilele noastre, familiile bogate nu vor s-si mai trimit copiii
la un mic patron, n conditii dure si dificile, unde ei pot primi chiar
cateva lovituri. i vor trimite n marile capitale, sau n Elvetia, n
pensiunile cele mai renumite, unde acestia vor frecventa printi,
vor juca tenis si vor face schi, natatie,etc. Si cand va iesi de acolo,
acest fiu iubit va fi nvelit n puf. Iat pedagogia oamenilor foarte
bogati si foarte "inteligenti"!
De altfel, un tat care este foarte bogat nu trebuie s o arate
copiilor si deoarece ei vor tine prea mult cont de viitoarea
mostenire si nu vor face nici un efort pentru a munci si a nvta
s se descurce singuri; ei vor crede c toate capriciile si plcerile
le sunt permise, ei vor deveni lenesi, iar aceasta este cea mai rea
dintre educatii. Printii s-i lase deci cat mai mult timp posibil
pe copiii lor n ignoranta bogatiilor care i asteapta. Cand
acestia vor fi luat obiceiuri bune de munc, de stpanire de sine,
atunci da, printii vor putea s le vorbeasc de bogatia pe care o
vor mosteni mai tarziu, dar nu nainte. Este de altfel ceea ce face Dumnezeu
cu noi toti.
Dumnezeu este cel mai mare educator, cel mai mare
pedagog. El nu ne arat imediat mostenirea care ne asteapt acolo
sus, n bncile celeste. Atunci, cum noi ne credem saraci si
mizerabili, noi muncim, noi ne chinuim si n fine, cand cu strigte
si lacrimi am reusit s ne facem demni de mostenirea noastr. El
ne arat toate comorile adunate pentru noi. n acel moment, noi
ntelegem ntelepciunea Eternului, care nu ne-a dezvluit nimic
dinainte. Initiatii, care vor s lucreze ca Dumnezeu, ascund si
ei multe lucruri n interesul discipolilor lor, pentru ca ei s se dezvolte
bine.
Printii care vor s-si vad copiii asumndu-si mai tarziu mari responsabilitati
trebuie sa le dea o educatie care s-i fac s
cunoasc dificulttile vietii, altfel, cum ar ntelege ei chinul
muncitorilor lor, soldatilor lor, al subordonatilor lor? Cei care
au plecat dintr-un mediu foarte srac si s-au ridicat prin
munca lor, sunt fiinte ntelegatoare si comptimitoare fat de suferinta
altuia, pentru c au suferit ei nsisi. Pe cand ceilalti
vor spune ca regina Maria Antoaneta: "Ei nu au pine? Dar atunci,
s mnnce cozonac!" Ea nu putea s nteleag.
VIII

PREGTITI COPIII
PENTRU VIITOAREA LOR VIATA DE ADULTI
Eu stiu prea bine c problemele filozofice nu sunt chiar potrivite
varstei copiilor si adolescentilor care sunt aici si ca ei sunt mai degraba interesati
de tot felul de amuzamente si distractii. Dar cu toate acestea, ramanind printre
adulti, care fac tot posibilul de a tri dup regulile nvtmntului, chiar dac ei nu
nteleg nc profunzimea si sensul,
totul se nregistreaz n ei. Iar cand, mai tarziu, se vor gsi n fata
unor grave probleme de rezolvat, ei vor sti s actioneze si s se dirijeze
mai bine dect ceilalti, pentru c au primit aici o impulsiune spre bine;
prea putin conteaz ca nu au simtit nimic pe moment, ceea ce ei au
vzut si auzit va continua s-i influenteze toat viata lor. Iat de ce
tinerii trebuie s participe la munca noastr.
Chiar dac aveti impresia c ei sunt prea tineri, trebuie s pregtiti copiii
pentru viata pe care o vor duce mai tarziu si este deci preferabil pentru
aprofundarea ntelegerii lor ca ei sa poat s arunce o privire
n lumea adultilor. De altfel, priviti: ce face o mic fetit? Instinctiv
ea cere s aibe ppusi pe care le leagan, le hrneste, le spal. Aceasta ocupatie
este o pregtire pentru rolul su de viitoare mam. Exist deci ceva n ea care o
impinge s exploreze deja terenul pentru viitor.
Trebuie s reflectati la toate acestea.
Se aduc copiii la biseric unde totusi ei nu pot ntelege mare lucru
din ceea ce se petrece. Dar solemnitatea ceremoniei, reculegerea
adultilor produc n sufletul lor impresii care vor fi aprofundate mai tarziu.
Iar altii, din cauza mortii unui printe sau
unui prieten asist la o nmormantare unde ei ncep s se ntrebe ce
este o disparitie. Moartea este un eveniment cu care ei vor fi n mod obligatoriu
confruntati mai tarziu si este util pentru ei de a fi pregtiti.
Astfel este pentru tot n viata. Fiecare copil este ntr-o anumit
msura obligat s anticipeze evenimente care nu sunt nc
pentru varsta sa si pentru aceasta el trebuie s beneficieze de experineta
adultilor.
S luam nc un exemplu foarte simplu: un student n chimie
ncepe prin a studia tot ceea ce a fost descoperit n aceasta stiint
pan astazi; iar dac el este capabil va aduga propriile sale
descoperiri. Dar el ncepe prin a se apleca asupra experientelor
si descoperirilor altora, el nu decide s le ignore pentru a gsi el
nsusi totul, iar la capatul a 20 sau 30 de ani de cercetare s
sfarseasc prin a descoperi (dac nc o descoper!) c o molecula
de ap este compus dintr-un atom de oxigen si doi atomi de
hidrogen. El accept aceasta notiune si este mai ntelept, aceasta
i permite s castige timp.
Dac obisnuiti un copil s participe la viata adultilor, n clipa
n care va trebui s fac fata el nsusi la anumite evenimente el va
fi deja pregtit deoarece si va aminti si va imita ceea ce a vzut
fcndu-se. De aceea este foarte util ca tineretul s nu fie limitat la activitatile
care se cred a fi de varsta lui. Intr-o zi, vorbeam mamei
a dou tinere fete ncnttoare n varsta de l5 ani. Eu i spuneam:
"Le-ar face bine fiicelor dvs. s vin la Fraternitate pentru a asculta adevruri care
le vor ajuta mai tarziu n viat. Si stiti voi ce mi-a raspuns ea? "Oh, nu, ele sunt prea
tinere, la varsta lor trebuie ca ele s se
amuze: lor le plac balurile, petrecerile, ele vor avea destul timp
pentru a se gandi la lucruri serioase!" Ei bine, iat o mam care
pregatea catastrofe pentru copiii si.
Binenteles, trebuie s lsati tineretul s danseze, eu nu sunt
mpotriva dansului, dar trebuie s-l obisnuiti s aib si preocupari
de alt ordin. Natura uman nu este fcut doar pentru munc,
efort, reflectie, este de la sine nteles; si chiar initiatii au fost
cei care, n trecut au instituit srbatori unde poporul, prin
cantece, dansuri, deghizari, putea s dea o cale de iesire tuturor acestor
forte care comprima munca si grijile vietii cotidiene.
Dar a se gndi c esentialul este de a se amuza si distra, nseamn
ntr-adevr a-si rata existenta.

Eu nu sunt mpotriva unei mame care vrea ca fiica ei s se

amuze. Si eu m amuz, eu nu ma gandesc decat sa m amuz, ce
credeti voi? Dar exista amuzamente si amuzamente si trebuie s
vedeti pericolul amuzamentelor care nu sunt echilibrate prin reflectie. Foarte repede
aceast fiic pe care mama s o trimite s se amuze,
va fi murdrit si mancat de prima haimana venit si nu numai c
ea si va pierde sarmul si prospetimea, dar ea si va pierde si
luciditatea si va merge foarte repede s ngroase lumea tuturor
acestor femei care traverseaz existenta fr a sti niciodat unde
ele se afla.
Nu va gnditi ca eu sunt limitat. Nu exista om mai larg dect
mine. Eu vreau doar ca toti bietii si fetele s petreac, s
cante si s danseze, dar n acelasi timp ca ei s accepte s
studieze stiinta Initiatilor, ca ei s invete s se lege la fortele
nobile si insufletitoare ale naturii. n acest moment ei vor
deveni fiinte formidabile, capabile de a actiona benefic pentru familia lor,
tara lor si chiar pentru lumea ntreaga.
Deci iat, au fost cteva cuvinte pentru a v spune c nu trebuie
s lsati tineretul s caute n mod unic ceea ce-i place lui, ceea ce-i
este agreabil, la gradul la care el a ajuns, ci s vizati un pic mai departe
si s anticipati viitorul. Oh! Eu stiu bine, multi copii anticipeaz, dar
nu asa cum ar trebui. De exemplu, o mic fat delicat, gratioas,
vrea sa devin c mtusa ei pentru ca are buzele si unghiile vopsite,
iar degetele pline de inele; iar un mic biat vrea s devin ca bunicul
su din cauza pipei sale si a marilor sale mustti. Tinerii anticipeaz
deci deseori fr a o sti, dar ei sunt prea grbiti de a deveni btrani,
de a avea aerul important, blazat. S nu se grbeasc, Dumnezeule, aceasta va
veni chiar fr voia lor. Dac exista un lucru absolut
cert, este ca ei vor imbtrani, nimic nu va putea impiedica aceasta.
Deci, tineretul s ncerce s rmn tanar cat mai mult timp posibil!
Eu vreau sa spun tanr n inima sa: spontan, simplu,
suraztor. Eu, eu prefer s rman copil, din toate fortele mele
eu mentin n mine spiritul copilariei. Tinerii vor sa devin batrani,
iar eu vreau sa prelungesc tineretea, pentru c tineretea a trecut
atat de repede! Este de altfel ca primavara... Atat de efemera!
IX
PASTRATI SIMTUL FANTASTICULUI
LA COPIL
Priviti acesti copii care m ascult: dac ati sti cum ei imi nteleg cuvintele!
Fata lor vibreaza. n momentul n care trebuie sa rad,
ei rad; n momentul n care ei trebuie sa gandeasc ei gndesc. Ei reactioneaz
ntr-un mod magnific. Am aici un auditoriu care v
depseste. Numai Dumnezeu stie ce se petrece n micile lor capete,
cum vd si nteleg ei lucrurile! Poate ei gsesc adevrul de prima
data, pe cand voua, v vor trebui nc ani de zile. Da, eu sunt sigur
c ei vd adevrul mai rapid si mai bine decat adultii.
n replicile copiilor exist multe lucruri pe care adultii le
gsesc absurde, deoarece ei nu le nteleg. De cate ori nu am
fost stupefiat n fata profunzimii anumitor reflectii ale lor. Aceasta
pentru c ei sunt nc simpli, naturali si apropiati de regiunile celeste
de unde au coborat. Mai tarziu, familia, societatea reusesc s le
inoculeze propriul lor mod de a vedea lucrurile si de rationament
,iar copiii sfarsesc prin a accepta aceste puncte de vedere eronate.
Da, adultii nu fac deseori decat s deformeze copiii.
Cand copiii sunt foarte mici, ei au un simt innscut al supranaturalului,
ei cred c totul este viu, ca totul este inteligent:
ei vorbesc insectelor, pietrelor, plantelor, animalelor. Cand ei se
lovesc de o piatr, ei i dau o lovitur de picior adresandu-i reprosuri deoarece ei
gndesc c piatra i-a lovit n mod intentionat! Iar
cand li se povestesc povestiri cu zane, uriasi si animale extraordinare,
ei cred, este formidabil! Cativa ani mai trziu, ei pierd acest simt
al fantasticului, pentru c adultii si bat joc de credulitatea lor
si chiar dac ei nu-si bat joc, atitudinea lor materialist si grosier

sfarseste prin a se repercuta si asupra lor. Iar odata ce copiii au

pierdut acest simt al minunatului, ei au pierdut ntr-adevr esentialul. Deoarece
nu trebuie s v imaginati c este o mare dovad de superioritate, din partea
adultilor, de a crede c universul nu are
nici suflet, nici inteligent, c omul este singura fiint vie si
ganditoare din creatie.
Toat natura este vie, inteligent si populat de creaturi vii si
inteligente, iar unele mult mai inteligente decat omul. Din ziua n
care omul neag aceast viat si aceast inteligent, n el moartea
ncepe s se instaleze. Dac voi credeti c totul este mort n
jurul vostru, moartea se instaleaz n voi, nu uitati niciodat aceasta.
Dar s credeti c totul este inteligent si viu si veti mri n voi inteligenta
si viata.
Iat un adevr asupra cruia psihologii si pedagogii trebuie s se opreasc,
pentru c ei nu au studiat nc consecintele magice ale
unui simplu gand. Dac voi credeti c toti oamenii de pe Pmant
sunt ri, urati, depravati, criminali, este foarte ru, deoarece nu
numai c aceasta se reflect asupra voastr, dar mai devreme sau
mai tarziu veti deveni ca ei. Iar dac voi credeti c lumina, frumusetea,
splendoarea, grandoarea domnesc peste tot, voi lucrati asupra voastra insiv si
deveniti din zi n zi mai frumosi, mai nobili, mai expresivi.
Nu ucideti deci niciodat simtul fantasticului la copii.
Cultivati-l chiar, pentru ca ei s se hrneasc din el toat
viata lor. Si tocmai povestile pstreaz viu n ei simtul lumii invizibile si
al fiintelor care o locuiesc.
n copilria mea, am cunoscut printre membrii familiei noastre
anumite persoane foarte varstnice ale cror cuvinte erau ntotdeauna
pline de o mare ntelepciune. Ele nu aveau nici o instruire, majoritatea
nu au fost nici mcar la scoal (ntr-un mic sat pierdut din Macedonia, acum
mai mult de un secol, asta nu este de mirare) dar toata
atitudinea lor era de o asemenea demnitate, de o asemenea stpnire,
ncat eu admiram aceste fiinte, ele erau pentru mine modele. Cand
ei veneau s ne fac vizite acas (aveam sase sau sapte ani), cu ce
fericire si cu ce bucurie i primeam, cu ce atentie i ascultam! Eu
le ceream totdeauna s-mi spun povesti. Era mai ales unul care
se numea Mikhael si care m impresiona mult. El era foarte ntelept.
Cand vorbea, el si msura ntotdeauna cuvintele si gesturile. Ca
si bunica mea, mi povestea istorii extraordinare unde se derulau
lupte ntre bine si ru, lumina si tenebre, magicieni albi si vrjitori si ntotdeauna
binele era cel care sfarsea prin a nvinge. Toat
viata mea dup aceea, am simtit c, cu aceste povesti bunica mea
si el mi-au dat o impulsiune spre bine, spre lumin, dorinta spre
a face s triumfe ntotdeauna lumina.
Eu mi dau seama acum c trebuie s aud aceste povestiri,
pentru c ele au lsat o amprent profund n mine. Tot ceea ce
am nvtt din crti si la universitate s-a sters, singurele care au
rmas au fost aceste povesti n care lumina sfarsea ntotdeauna
prin a nvinge tenebrele.
Printii, rudele apropiate influenteaz mult copiii. De
aceea nu lsati copiii vostri s frecventeze oameni care i vor impinge
pe o cale ndoielnic, povestindu-le orice. La aceasta
varst, ceea ce ei vd, ceea ce aud, se imprim n el si ei vor fi
influentati pentru toat viata. Trebuie deci s vegheati asupra copiilor vostri.
Alegeti-le chiar si camarazii, dac este posibil: ncercati
totdeauna s stiti ce biat, ce fat, copiii vostri sunt pe cale s
frecventeze. Deoarece si voi, dac v uitati n urma, veti gsi n
copilria voastr ratiuni ale gusturilor voastre, ale tendintelor, comportamentelor
voastre actuale.
Copilria este cea care determin ntreaga viat. Amprentele primite
pe timpul copilriei nu se sterg niciodat. De aceea responsabilitatea adultilor
este imens. Dac influenteaz un copil
prin vulgaritate si uratenie, el va rmne marcat pentru totdeauna.
Ei trebuie deci s se supravegheze si s tremure de fric de a le
da o proast orientare n viat.
Acum, s m ntelegeti bine. Trebuie s cunoasteti si anumite

legi ale psihologiei initiatice. Eu nu spun c trebuie s cresteti un

copil n mod unic ntr-un climat de vis, de poezie, ireal si
imaginar. Ar fi si un mare pericol pentru el. Fiecare metod
are ntotdeauna o parte bun si o parte rea si trebuie s stiti
cand si cum s o aplicati. Printii, pedagogii trebuie s trezeasc intelectul
copilului si simtul su practic, s-l nvete s se descurce
n planul material si s-l pregateasc pentru a face fat mai tarziu
realitatilor vietii, dar ei nu trebuie s ucid gustul su pentru
fantastic si sensibilitatea sa fat de lumea invizibil. Ei pot s-i
vorbeasc de spiritele naturii: spiritele pmantului (gnomii),
spiritele apei (ondinele), spiritele aerului (silfe), spiritele focului (salamandrele)
si de munca pe care ele o fac n univers. Dar mai
ales ei trebuie s-i dea simtul lumii divine si pentru aceasta ei pot
ncepe prin a-i vorbi despre Arborele vietii, de ierarhiile celeste.
Binenteles, trebuie s v coborati la nivelul copilului. Nu se
pune problema de a-i enumera toate numele cabalistice ale
Arborelui sefirotic, dar este posibil s-l faceti s nteleag notiunea
de ierarhie, spunndu-i: "Iat, tu stii c deasupra animalelor, exist
oamenii, care sunt mai inteligenti" si i explicati de ce. "Iar printre
oameni, unii dintre ei i depsesc pe altii: ei sunt mai buni sau mai intelepti".
Copilul recunoaste c este adevrat. "Acum, de ce nu ar
exista si alte fiinte care i depsesc chiar pe oamenii cei mai buni
si mai intelepti?" Copilul accept si astfel el ncepe s aibe notiuni
de existenta ngerilor, Arhanghelilor si a tuturor entittilor ierarhiilor spirituale.
Un copil care va fi educat astfel va pstra ntotdeauna
constiinta unei lumi superioare n intelepciune si lumin si dorinta
de a tinde spre aceasta lume.
Omul care neag existenta lumilor si entitatilor care l
depsesc se limiteaz si se ntunec. Dac multi oameni nu
avanseaz, nu evolueaz, este pentru c ei ignor sau nu vor sa
admit c deasupra oamenilor exist aceast ierarhie sublim,
a Ingerilor, a Arhanghelilor pan la Tronul lui Dumnezeu.
Si de aici ei nu au nici un scop, nici un ideal foarte elevat de care
s se agate pentru a cpta energii de un ordin superior. Binenteles
, ei triesc, ei se descurc, dar din punct de vedere spiritual ei nu avanseaz,
ei nu accept nici mcar idea existentei Maestrilor
pentru a-i instrui, iar unii sunt chiar morti, morti spiritual. Pe cand
cei care accept n mod constient existenta acestor ierarhii
spirituale au un scop superior si acesta le da un elan pentru a
ntreprinde mari realizri.
X
O IUBIRE FR SLABICIUNE
Lectura gandului zilei:
"Tatl si mama nu trebuie niciodat s cedeze capriciilor copilului lor.
Ei trebuie s fie tandri, plini de iubire, dar inflexibili. Cand au dat un ordin
copilului, ei trebuie s pretind ca el s asculte. Anumite mame cedeaz n fata
copilului pentru c el plnge si ele nu
vor s-i fac ru. Iat o induiosare stupid, deoarece mai trziu,
copilul, prost obisnuit, se v urc n capul printilor si. Mama
trebuie s rman plin de blandete, s nu se infurie, s nu
bat copilul, dar nici s nu cedeze, exact ca si natura pe care nici
o dorinta sau capriciu uman nu o pot face s cedeze.
Dac, copilul pune degetul n foc sau pe gheata, legile cldurii
si ale frigului nu se modific pentru a-l cruta. Natura asist impasibil
la actele copilului, de aceea el nvt s o respecte. Pentru copil,
mama reprezint natura iar dac ea nu o reprezint corect, copilul
va ignora ca exista limite care nu trebuie depasite si el va fi pierdut.
Deseori din cauza slbiciunii mamei lor anumiti copii devin mai
tarziu adevarati cli".
Da, deseori iubirea prost luminata a printilor este cea care face nefericirea
unei familii, pentru ca ei nu au stiut sa arate copiilor lor ca
exista legi n fata carora toata lumea este obligata sa se supuna, atat

printii ct si copiii. Un copil care a fost lasat sa fac totul, nu

va sti niciodat ceea ce este bun si ceea ce este ru si nu va fi
din vina sa, a fost prost obisnuit. nc de mic, copilul trebuie s inceap s
invete ca exista legi si ca printii lui sunt cei care trebuie
s-l invete. "Da, dar sarmanul, dac plange?..." Ei bine, s planga!
De ndat ce copilul plange, mama cedeaz pentru c micul
scump s nu fie nefericit. Atunci, s-a terminat, ea va ceda toata viata
sa, ea va deveni sclava, copilul sau se va purta ru cu ea si ea va
fi cea care va suferi pentru ca a confundat iubirea cu slbiciunea.
Copilul plange? Lsati-l s plang, aceasta i exerseaz plmnii
si n tot acest timp el ntelege ca exista reguli de respectat si
de aplicat. Dac la prima lacrim voi reveniti asupra deciziei
voastre, copilul va continua totdeauna s utilizeze plansul pentru
a va face sa cedati si s-si satisfac toate capriciile. Stiti voi ca,
copilul este mai inteligent si mai viclean dect mama sa?
El stie sa se serveasc de lacrimi pentru a o obliga
s cedeze si dup aceea se va urca pe capul ei pentru a face pipi...
n fine, ce vreti, astfel si mamele si nvt lectia!
Printii nu trebuie sa astepte pentru a face un copil sa nteleag
ca ei nu vor ceda n fata capriciilor sale, altfel, ziua n care ei se vor
decide s reactioneze, va fi prea tarziu. Cand ei si dau seama de
gravitatea situatiei anumiti printi devin dintr-o data inflexibili si
atunci, ce lupta! Ei lovesc chiar copilul, dar nu pot obtine nimic
deoarece au ntarziat prea mult. Atunci cand el este foarte mic ei
trebuie s arate fermitate, trebuie ca printii sa ajunga sa nvinga
aceasta slabiciune de a vrea sa fac plcere copilului pentru ca el
este mic, deoarece ei trezesc astfel tendinte rele n inima si n
sufletul sau. Din contra, tocmai pentru ca este mic, el va accepta constrngerile,
observatiile, ordinele. Iar mai tarziu, cand va
ntelege, si va iubi printii si le va fi recunoscator de a-l fi scutit
astfel de mari suferinte.
Anumiti printi nu stiu ce sa fac pentru a place copiilor lor
pentru a-i amuza iar rezultatul acestei dorinte att de exagerate
de a place copiilor are consecinte catastrofale. S lum doar
problema jucariilor. Ce jucrii se fabric pentru a-i amuza pe
copii? Revolvere, tancuri, tunuri, arme de toate felurile. S-a
mers chiar pan la a se vinde ghilotine n miniatur. Iar printii,
ce fac ei? n loc s se uneasc pentru a protesta si a face s se
interzic acest gen de jucrii, ei chiar le si cumpra. Iat cum se
pregtesc mici golani. Ce stupiditate, ce ignoranta! Cum nu s-a
gandit nimeni ca aceste jocuri vor avea repercursiuni asupra comportamentului
si mentalitatii copiilor? Dac unii dintre ei
devin monstri, este din cauza c au primit o educatie aberant
din partea oamenilor care nu cunosc marile adevruri initiatice.
Am vzut ieri un copil care facea grimase extrem de
dezagreabile si inestetice. Am ntrebat-o pe mama sa: "unde
a nvtt el asta? - Oh! Tatal sau a fcut-o pentru a-l amuza
si el l-a imitat. Priviti deci cum sunt educati copiii! Pentru a-i
amuza, pentru a-i face sa rada, li se arata orice grimasa stupida
pe care ei o vor imita. Niciodata nu trebuie sa aratati ceva
urat sau stupid copiilor, nici macar pentru a-i amuza. Exista
alte moduri de a-i amuza.
Printii nu trebuie sa fac decat ceea ce este educativ,
inteligent, chiar dac aceasta nu face plcere copilului. Copilul
este cel care trebuie s accepte, s se obisnuiasca. Lumea ntreag
nu caut decat plcerea, dar plcerea este cel mai ru dintre ghizi,
ea urateste omul si l face sa se intoarca la stadiul animal. Printii
ignoranti fac placere copiilor lor pentru c ei i "iubesc". Dar exist
iubire si iubire. Trebuie s alegeti iubirea care educ, infrumuseteaz,
fortific copilul vostru si l face perfect.
Fiint uman este n mod natural egoist, ingrat si acest egoism
si aceast ingratitudine voi riscati s le incurajati prin prea multa
indulgent. Pentru c iubiti copiii, vreti s le dati totul, dar intelepciunea sfatuieste
s-i privati putin de anumite lucruri.
Eu vorbesc, eu vorbesc, dar stiu ca printii nu-mi vor da

dreptate, ei vor gsi c sfaturile mele sunt n contradictie cu

metodele lor. Dar din moment ce ei au probleme cu copiii lor,
asta dovedeste c parerile lor au nevoie sa fie ameliorate, nu?
n pagina pe care v-am citit-o, spunem c nu trebuie s loviti
copiii. n realitate n cazuri exceptionale, o palm sau o btaie
la fund nu poate sa le fac ru. Doar ca, iat, dac loviti un
copil fiti atenti la privirea voastr. Da, privirea voastr nu
trebuie s exprime nici furie, nici ostilitate, nici un fel de
sentiment negativ, deoarece copilul va uita repede palma
sau btaia la fund pe care i-ati dat-o, dar nu va uita
niciodata o privire rea: el v va purta pica pentru aceasta si
mai devreme sau mai tarziu va ncerca sa se rzbune. Atentie
la privirea voastra dac va loviti copiii!
Deseori printii lovesc un copil deoarece sunt exasperati
de el, si-au pierdut rbdarea, ceea ce este o foarte proast reactie.
Palmele si btaile la fund nu trebuie sa fie rezultatul enervrii
printilor - enervarea nu este un sentiment pedagogic ci dorinta lor de a-l face pe copil sa nteleag existenta unor
reguli ce trebuie respectate. De aceea am dat uneori aceast
metod pe care multi - eu o stiu, au gsit-o bizar. Cand o
mam trebuie s-si corijeze copilul, trebuie ca ea sa rman
stpn pe ea inssi, s arate copilului cat de trist este de
a-l lovi, chiar s plang n fata lui spunandu-i: "nu voiam s
te bat, dar sunt obligat pentru c tu ai actionat ru si trebuie
sa fi pedepsit". Iar apoi, dati-i drumul: btaia la fund! Atunci,
copilul simte c mama sa este nefericit, c ea sufer si c din
vina lui ea este obligat s actioneze asa cum o face. Astfel copilul
va reflecta si va ntelege c exista legi care nu trebuie nclcate.
Insist asupra acestui punct, deoarece eu stiu c printii nu au
obiceiul de a fi atenti la modul n care si corijeaza copilul. Ei nu
trebuie niciodata s-l bata cand sunt furiosi, deoarece las n
capul su o impresie de ur, de rutate si nu de justitie, pe cand
tocmai pentru buna sa educatie el trebuie s simt c tatl si mama
sa l pedepsesc pentru c sunt drepti. Dar acest mod de a proceda
este foarte ru si din punct de vedere magic si eu v voi explica de ce.
Cand loviti un copil pe un fond de furie, curentul dizarmonios produs
de sentimentele voastre i se transmite lui si provoac
efecte extrem de distructive. Furia care a iesit din voi sub forma
unui curent de ostilitate va continua s actioneze n mod defavorabil asupra lui
timp de luni, ani de zile si astfel, fr s o stiti, ati lsat
copilul vostru prad fortelor negative care l vor acapara. Iat
ignoranta printilor care, n loc s-si ajute si protejeze copilul,
distrug n el elemente sacre, divine, deoarece ei i-au comunicat
prea multe forte negative iesite din inima lor. Printii trebuie de acum nainte s-si
interzic aceste iesiri de furie.
Cum noi nu putem educa printii din lumea ntreag, cel putin
aceast lumin s fie acceptat de fratii si surorile din Fraternitatea
Alb Universal. Fie ca ei s-si corijeze copiii din moment ce este
necesar, dar fr a simti acest sentiment distructiv care expune
copiii influentei spiritelor tenebroase. Deoarece iat ceea ce se va
ntampla: cand mai tarziu vor voi s-si corijeze copiii, ei nu vor putea;
n loc de a fi docili si asculttori n minile lor, ei vor asculta de
aceste spirite tenebroase. Iat o problem asupra careia voi trebuie
s reflectati. Corijati-v deci copiii doar pentru a-i face constienti
c exist legi pe care ei nu le pot nclca fr a se expune la mari
pericole.
La fel face si natura. Este iarna, este frig si voi v spargeti
fereastra: ei bine, dac voi nu o nlocuiti va trebui s suportati
consecintele: veti tremura de frig. Puteti foarte bine spune naturii.
Ea va rmne impasibil, implacabil si voi veti fi obligati sa reflectati asupra
neindemanrii voastre, s reparati geamul si s ncercati sa
fiti mai indemanatici pe viitor. Fat de copil, mama trebuie s fie
ca si natura: impasibil si implacabil si n acelasi timp s-i
arate c si ea se supune legilor. n acest moment ea inoculeaz copilului
ideea unei ordini, a unei ierarhii si se pot astepta minuni

din partea unui copil care a fost crescut n aceast constiinta si

n acest respect al legilor.
Evident nu sunt toti copiii la fel. Sunteti deci obligati de a-i educa functie de
gradul lor de evolutie, de temperamentul lor, de forta lor, de sntatea lor si nc
multi alti factori. Exist atatea cazuri diferite ncat
nu se pot da reguli generale, nici sa se spuna: "faceti asa". Trebuie o metod
pedagogic particular pentru fiecare copil, iar printii
sunt cei care trebuie s-si studieze copiii si s se arate destul de
inteligenti si luminati pentru a sti ce metod trebuie s foloseasc cu ei.
Dar sigur este ca n toate cazurile printii trebuie s fie
implacabili n fata copiilor lor, s nu-si arate nici o slbiciune, nici
o lacuna. Se cunosc cazuri de mame care aveau amanti, sau chiar
care pe timpul rzboiului se culcau pe cmp cu soldatii trii inamice. Copilul mic
era acolo, pentru c mama nu putea s-l lase singur acas
si el privea fr a ntelege. Dar cativa ani mai trziu, cand el si
amintea si ntelegea, se puteau vedea n comportamentul su fata
de mam pagubele pe care aceast scen le-au produs n el. De ce mamele
sunt atat de inconstiente? Ele comit orice act negativ n
fata micilor copii creznd c ei nu nregistreaz nimic. Ei ba da,
tocmai c ei nregistreaz totul. Sunt evenimente din al treilea,
al patrulea, al cincilea an pe care un om nu le poate uita vreodat.
El va uita ceea ce s-a ntamplat ieri, dar si va aminti totdeauna ceea
ce a trait acum 60 sau 80 de ani.
Cand printii las s se vad c au slbiciuni, copiii sunt tulburati,
dezorientati, ei nu mai au de ce s se agate. Copiii cauta totdeauna din
instinct s se sprijine de fiinte care ncarneaz dreptatea, nobletea, puterea,
perfectiunea; ei poart cu totii n ei o nevoie
instinctiv de dreptate si adevr, iar cand ei i vd pe printii lor
comitnd acte reprobabile, ceva se deregleaza n ei. Copilului care
se simte mic, slab, i place s simt deasupra lui o autoritatea infailibil care l
protejeaz. El este ignorant de toate, dar stie c este slab,
de aceea el are nevoie de protectie si se adposteste lang mama sa
pentru a-i simti cldura. Si nu numai n domeniul fizic el caut un
sprijin, dar si n domeniul psihic. De aceea cand un copil ntelege c mama sau
tatl sau nu sunt la nltimea situatiei, el se simte pierdut
sau se revolta si iat originea a numeroase tragedii.
Un copil are nevoie ca printii si s nu lase s apar nici o slbiciune
si de aceea este foarte ru ca dup ce au dat un ordin copilului, printii
s accepte ca el s nu asculte. Cand printii au
dat un ordin, ei trebuie s pretind ca, copilul s-l execute, altfel el
si va da seama ca printii si nu au nici o fermitate, nici o stabilitate
si aceast imagine pe care o va avea fata de ei i va impiedica educatia. Fat de
acest subiect as vrea s m opresc asupra unei probleme foarte interesante.
Cand un adult vrea s actioneze, el trebuie nainte s reflecteze.
Copilul nu are de reflectat deoarece creierul su nu este pregtit
pentru reflectie. La copil, actiunea este cea care primeaz, el trebuie
deci s actioneze executnd fr a discuta ceea ce adultii i cer.
Demersul copiilor este invers de cel al adultilor. Dac copilul vrea
nainte de toate s nteleag nainte de a actiona, el nu va face
niciodat nimic. El trebuie s actioneze nainte de a ntelege,
pentru c sunt altii care au nteles naintea lui si avand ncredere
n ei, el faciliteaza propriul sau proces de ntelegere care nu se va manifesta dect
mai tarziu.
Actionnd exact dup cum printii le cer, copiii au
posibilitatea de a deveni inteligenti. Deoarece inteligenta, cea adevrat, este
deja o munc. Realizarea presupune ntotdeauna c o inteligent a precedat
executiei. Cand o munca este bine facut,
se spune c a fost opera unei inteligente; c aceast inteligent este
vizibil sau invizibil, constienta sau inconstienta, asta este alt
problema.
Copilul trebuie deci s execute ceea ce i se cere fr a avea
nevoie de explicatii. Cand mama si duce micul biat cu ea, nu este
necesar ca ea s-i explice n detaliu unde l va duce. El are ncredere
si d manuta mamei sale stiind c ea nu-l va conduce ntr-un loc
unde sunt serpi, ursi sau mistreti care l vor devora - simbolic

vorbind - si astfel copilul progreseaz. Dar copiii care nu au ncredere n printii lor,
sau care s fie independenti, liberi, nu-si pot dezvolta
corect inteligenta.
Acum nu ncepeti s-mi spuneti povesti :" da, dar noi cunoastem familii unde
copiii sunt cu mult mai inteligenti decat printii lor ,
de aceea ei le tin piept . Eu stiu bine c se pot ntalni copii
ntr-adevr exceptionali, dar sunt cazuri extrem de rare . Eu , v
vorbesc n general si n general nu cred de loc ceea ce vreti s m
faceti s cred: c majoritatea copiilor sunt abrutizati. Nu, din moment
ce un copil s-a nscut ntr-o familie sau alta, nseamn c exist un
motiv, acum c este aici, este prea tarziu pentru a judeca si critica.
Dac este atat de genial, de ce a venit el sa se ncarneze ntr-o familie
de tampiti? Dac el a venit aici, este tocmai pentru a face un stagiu si fcnd un
stagiu el trebuie s-si asculte printii. Dup aceea, vom vedea. Au existat fii de
regi care au fost trimisi n armat ca simpli soldati
pentru a fi tratati si cateodata maltratati - ca toti ceilalti!
Deci, copilul nu trebuie sa discute si s critice, lui nu i se
cere s aduc dezordine si anarhie. Din moment ce a venit aici,
n aceast familie, el trebuie s inceap prin a merge n acord cu ea. Cand el
va dovedi adevrata superioritate, el va putea face ceea ce
vrea, dar nu nainte. Cand copilul i ascult pe printii si si accepta
s fac ceea ce ei i cer, inteligenta sa ncepe s se trezeasca. Apoi,
putin cate putin, copilul insusi ntelege ratiunea a ceea ce face.
Evident, exist cazuri cand intransigenta printilor poate fi
catastrofal. S presupunem c ceea ce copilul cere este de natura spiritual si
ca el are printi grosieri, ignoranti si necinstiti care l
impiedic s-si realizeze idealul pentru c aceasta depseste prea mult ntelegerea
lor. Dac ei se arat inflexibili, ei i pot face mult ru.
De aceea, de fiecare dat cand se d o regul general, trebuie aduse nuante si
explicatii.
nainte de a se pronunta, de a da o permisiune sau de a o
refuza n mod categoric, printii trebuie s cantreasc foarte
bine consecintele. Dar cum o vor face, dac ei nu au discernmnt?
Ei trebuie s nceap un mare numr de factori de luat n considerare:
dac copilul este destul de puternic, dac este momentul propice,
dac este pentru binele su dac el posed daruri particulare care
trebuie protejate. Chiar si n ceea ce priveste hrana, printii trebuie
s ia anumite elemente n considerare si sa nu forteze copiii s
manance ceea ce ei gsesc bun pentru ei nsisi.
Deci, repet: un tata, o mama, nu trebuie sa pretinda o ascultare absoluta
copilului nainte de a-si fi pus ntrebarea: "oare eu i
cer ceva bun, drept, divin? Oare sufletul sau o doreste, nzuieste profund,
sau va fi nociv pentru evolutia sa? " Odat ce ei s-au documentat bine, c
au vzut si nteles n mod clar ce ar fi bun pentru copil, ei s-i dea ordin - fie c este
o permisiune sau un refuz n mod categoric, irevocabil, iar copilul trebuie s se
supun.
Copilul trebuie s nteleag c exist legi crora printii nsisi sunt obligati s
se supun. Chiar si initiatii ascult de aceste mari legi ale
naturii si de altfel ei sunt primii care le respect. Ei respect poate mai putin legile
umane care nu sunt totdeauna juste, dar n fata legilor
divine, legile eterne, universale, ei sunt ntotdeauna plini de respect
si de supunere. Discipolii Fraternitatii Albe Universale trebuie s
nvete si acest respect si s-l transmit mai departe copiilor lor.
Deci, iat, ntelegeti-m bine. Trebuie s aveti mult iubire pentru copii, este
de la sine nteles, dar trebuie s stiti cand si cum s o manifestati. Exist momente
n care nu trebuie s v artati iubirea
ci s v serviti de intelepciune; numai cu aceast conditie puteti
vorbi ntr-adevr de o iubire luminat si benefica. Iubirea slab
si stupida este o catastrof.
XI
EDUCATIE

SI

INSTRUIRE

Deseori mi s-au pus ntrebri referitor la educatia copiilor iar eu spuneam:

"vedeti voi, s-a fcut mult n scoli n acesti ultimi ani,

pentru copii si adolescenti. Dar ce s-a ameliorat? Partea exterioara.

Li s-au dat scoli mai mari, mai frumoase, cu laboratoare, radio,
cinema, TV, terenuri de sport, piscine...dar cu toate acestea copiii
nu s-au ameliorat.
n trecut, nu se acorda atata important laturii exterioare.
Orice cas, orice grajd chiar puteau servi drept scoala; vantul
sufla prin ferestre astupate cu putin hartie; nu exista provizie de
lemne iar copiii care veneau de departe aduceau fiecare cate un
bustean pentru a ntretine focul. Cteodat ei nu aveau nici mcar
crti, doar profesorul avea una. Dar iat ca din aceste scoli ieseau
fiinte excepsionale, caractere puternice, nobile, modele. n timp
ce astzi cand s-au asigurat toate conditiile materiale, pungasi, fiinte viclene,
interesate, necinstite, ies din scoli. Ah! ei sunt foarte instruiti,
da; pentru a recita, pentru a va uimi, ei sunt capabili, dar caracterul
lor nu este atat de solid sau nobil.
Si dac va povestesc cum eu mergeam la scoala! Tatal meu a
murit cand eu eram nc foarte mic si noi eram sraci, atat de saraci,
ncat mama mea nu putea s-mi cumpere crti. Deseori chiar, plecam
la colegiu dimineata fr a mnca si pe timpul cursurilor eram
somnolent, aproape adormeam. n timpul recreatiei mprumutam
crtile colegilor mei, ncercnd s nvt rapid cate ceva din lectie,
iar cand profesorul m ntreba ncercam s regsesc cate ceva din
ceea ce am citit pe timpul acelor catorva minute. Acum vd ca toate
aceste dificultati pe care a trebuit s le nfrunt au trezit n mine
anumite facultti de care am beneficiat mai trziu.
Cand triesti confortabil, te cloroformezi. Nu oamenii foarte
bine instalati n viat au fost cei care au dat mari lucruri umanitatii.
Toti cei care nu au dus lips de nimic, mergeti s vedeti ceea ce ei vorbesc, cu ce
se ocup! Cu lucruri nensemnate, idiotenii. Unii vor
spune: "dar toate aceste scoli bine echipate sunt foarte utile, copiii
nostri vor deveni tehnicieni, ingineri". Da, de acord, ei vor deveni tot
ceea ce veti dori voi. Dar oare fericirea umanittii depinde absolut de progresul
tehnic, de confort, de vitez? Eu nu sunt mpotriva progresului, dar trebuie
s stiti ce directie ia el. Actualmente,
oamenii nu se intereseaz decat de progresul material ca si cum nu ar exista multe
alte domenii unde de asemenea ar trebui s progreseze.
Eu sunt ntru-totul de acord cu progresul, dar ce fel de progres?
Cu toate ameliorrile tehnice care au fost realizate, viata nu s-a
ameliorat: oamenii nu sunt mai fericiti, mai linistiti, mai luminosi,
nici mcar mai sntosi!
n dorinta, laudabil binenteles de a ameliora partea
exterioar, s-a uitat partea interioar, caracterul. nvttorii, profesorii si chiar
printii au gandit c este suficient sa dea copiilor
cele mai bune crti, un material mai perfectionat, dar din nefericire
aceasta nu a dat atat de bune rezultate. Multi, binenteles si dau
seama, ei vd c, cu toate aceste ameliorri si n pofida tuturor observatiilor si
pedepselor, copiii nu se amelioreaz, din contra.
De ce? Pentru c ei nu au n fata lor exemple vii.
Pentru a obtine rezultate bune trebuie ca nvttorii,
educatorii s fie modele. Si cum primii educatori sunt printii,
dac printii si rateaz vocatia, dac ei dau sfaturi si fac
contrariul a ceea ce ei spun, copiii si dau seama c ceva nu
este n regul. n acest moment, nu numai ca printii si pierd
autoritatea, dar copiii ncep s le urmeze exemplul: ei si dau seama
ca exista doua adevruri, unul pentru altii si unul pentru sine insuti
si c pot face tot ceea ce vor cu conditia s salveze aparentele.
Deci, toti se exerseaz pentru a deveni capabili de a nsela, de a face fraude
,deoarece acesta este exemplul pe care l au n fata ochilor.
La ora actual, majoritatea pedagogilor sunt intelectuali care nu
au o adevarat vocatie pentru meseria lor: ei au citit crti care le-au
dat cateva cunostinte superficiale, dar n interiorul lor nu au nimic pedagogic.
Un veritabil pedagog trebuie s fie nscut pedagog si doar prin prezenta
sa, privirea sa, prin emanatiile sale, copiii
sunt educati. S-au vzut n instorie brbati si femei care s-au
nscut cu aceasta iubire, aceasta calitate moral care influenteaza

copiii. Deoarece copiii sunt sensibili, ei sunt ca animalele care simit

de departe dac voi sunteti un stpan sau nu. Priviti calul: dac,
clretul este un fricos calul o simte si hop, la Pmant! altfel,
el se supune. Iar copiii au si ei aceast intuitie natural.
Din ce n ce mai mult, se vd totusi profesori si nvttori
care pun la ndoial metodele lor pedagogice si putin mai tarziu ei
vor ntelege c pentru a educa tinerii trebuie s fii tu insuti
impecabil, altfel nu se poate avea o bun influent asupra lor. Si de
ce este astfel? Copiii, v-am spus-o, au flerul animalelor si judecata
lor este infailibil. Nu mi este teama de judecata adultilor, dar mi-e
fric de cea a unui copil deoarece este o judecat teribil. Opinia
copiilor este foarte important pentru mine, pentru ca ei vd, ei
simt, ei au simtul adevrului.
Cand eram elev la colegiul din Varna, pe timpul rzboiului din
1914-18, majoritatea profesorilor nostri au trebuit s plece pe front si aveam
nlocuitori care veneau pentru un anumit timp sa ne tin cursurile. Intr-un an am
avut succesiv doi profesori de matematici. Primul,
de ndat ce intra n clasa declansa un vacarm asurzitor: elevii
ncepeau sa rd, s glumeasc, putea sa fac orice pentru a restabili linistea: s
strige, sa gesticuleze, s ameninte. Inutil. El mergea chiar
s-l caute pe director, dar odat directorul plecat, zgomotele si rasetele rencepeau.
El era totusi blnd si mi era mil de el si nu ntelegeam
de ce camarazii mei erau att de cruzi. O dat am fost chiar att de
indignat de atitudinea lor, nct n absenta sa am luat cuvantul pentru
a le spune c ceea ce ei fceau nu era prea frumos. Ei au fost de
acord s se cuminteasc si pe timpul a o zi sau doua a fost mai bine.
Apoi, din nou dezordinea a renceput. n realitate s-ar fi zis c, prin
modul su de a fi, profesorul nsusi era cel care provoc reactia
elevilor, ca si cum ceva se degaj din el spre a provoca vacarmul si ilaritatea.
ntr-o zi el a plecat si a fost nlocuit de un omulet care intra
n clas usor fr ca mcar s ne priveasc. Dar de ndat ce el
aprea, elevii se asezau la locurile lor n tcere si nu mai miscau;
el si punea registrul pe birou si ncepea lectia cu o voce linistit. Niciodat nu se
infuria, niciodat nu ne ameninta, niciodat
nu ne pedepsea. El cunostea perfect tot ceea ce ne invata el
nu ezita niciodat si noi eram cu totii obligati s muncim. La
aceasta epoc aveam 15-16 ani si aceasta m-a impresionat foarte
mult. Iar acest omulet care nu avea n exterior nimic remarcabil,
mi-a rmas n memorie. Nu numai cunostintele sale ne impuneau,
dar si prezenta sa, ce emana din el. n scoli, n universitati, se
ntalnesc unele cazuri asemntoare de profesori care, imediat,
fr a face aproape nimic pentru aceasta, se impun elevilor si
studentilor.
Este si cazul acelor yoghini care traiesc n pdurile Indiei, n mijlocul
tigrilor, cobrelor, fr ca acestia s indrazneasca
vreodat sa se apropie de ei pentru a le face ru. Din cauza
purittii lor, a virtutilor lor, acesti yoghini au vibratii pe care
animalele le simt si de aceea ele i respect, pe cnd pe ceilalti
ele i ataca pentru a-i musca sau devora.
Dac instruirea ia din ce n ce mai mult important, este pentru
ca toti stiu c gratie ei, vor putea ajunge la cele mai bune situatii,
cele mai glorioase, cele mai bine pltite. n acest timp educatia este neglijat
pentru c ea nu d niciunul din aceste avantaje. Din contra
chiar, cel care a dat preferinta calitatilor morale este aproape totdeauna nlturat
de indivizi descurcareti si fr scrupule. Si apoi este mai
dificil s lucrezi pentru a-ti ameliora caracterul decat pentru a obtine
diplome universitare.
Oricum, aici este si greseala printilor. Binenteles, ei sunt
multumiti s aibe copii ascultatori, sinceri, respectuosi, cinstiti, dar
ei sunt si mai multumiti dac acestia sunt primii n clas sau dac se
pot remarca recitnd cateva poezii sau jucnd mici piese. Pentru printi, esentiale
sunt calittile intelectuale ale copiilor lor si nu cele morale;
aceasta eu am vzut-o, am constatat-o si mai tarziu, cand copiii sunt instruiti, reusiti
chiar si influentati de nu se stie ce filozofie, ei se ntorc mpotriva printilor lor
pentru a-i critica si a le face reprosuri. Si atunci, sracii printi sunt stupefiati: ei au

fcut attea sacrificii pentru a-si

instrui copiii si iat cum acestia se servesc de aceast instruire pentru
a-i lovi mai bine!
De aceea eu spun tuturor celor care au copii: "Dac voi vreti ca instruirea
pe care o dati copiilor vostri s nu se intoarc ntr-o zi mpotriva voastr,
acceptati adevrurile Stiintei Initiatice, mriti lumina n voi si veti putea
marca spiritul copiilor vostri de o
sut de ori mai bine dect profesorii lor".
Nu trebuie ca printii s-si imagineze c au fcut esentialul
pentru copiii lor asigurandu-le instruirea. Nu, aceast iluzie nu poate decat s
provoace rzboiul ntre cele dou generatii, pentru c n
scoli copiii vor achizitiona cunostinte pe care printii sunt departe de
a le avea si cand ei vor reveni cu diplomele si cu asa zisa lor
superioritate, ce nu vor auzi printii! Ei vor fi tristi si nemultumiti de
a vedea c, copiii lor se arat ingrati, grosolani, violenti, dar a cui
este vina? A lor nsisi! De ce nu au fcut ei nimic pentru a obtine
o lumina si virtutii astfel ncat, cu toat cunoasterea lor copiii s-i
simt ntotdeauna superiori lor? Da, aici trebuie s fie scopul tuturor printilor:
sa devin atat de nobili, de elevati, luminosi, puternici
ncat sa fie absolut de netrecut.
Dac printii vor ntr-adevr s-si pstreze copiii foarte aproape
de ei, dac vor ca ei s-i iubeasca, s-i admire si s nu-i abandoneze niciodat,
trebuie ca ei sa le dea un exemplu extraordinar. Altfel,
eu i previn, copiii vor fi pierduti pentru ei. Contnd doar pe solutii
de facilitate, ei devin slabi, vulnerabili si ziua n care problemele se prezinta i va
gsi prbusiti. Si care este utilitatea de a fi prbusit?
Nu trebuie s ajung acolo, ci s reflecteze si s fac n asa fel ncat
s depaseasc dificultatile, n momentul n care ele se vor prezenta.
La ora actual, asistam la tot felul de manifestri anormale ce
au drept cauza important exagerat acordat instruirii. Binenteles, instruirea
este necesar, indispensabil, dar suntem pe cale s
ucidem copiii si studentii cu prea multe cunostinte inutile. De altfel,
de ndat ce si-au terminat studiile si au trecut examenele, ei se
grabesc s stearg totul din creierul lor. De ce s fi strans atatea
cunostinte inutile, de ce s fi pierdut atatia ani, dac n definitiv
este pentru a se grbi s uite totul si s nu fi nvtt nimic din ceea
ce este esential n viat? Iar ceea ce este esential, v voi spune prezentandu-v
acum modul n care vd Initiatii aceast problem a educatiei.
Initiatii stiu c fiint uman este comparabil cu o mprtie
ai crei locuitori sunt propriile sale celule, iar el este regele.
Din nefericire, n majoritatea cazurilor nu este dect un rege detronat, deoarece
el a fost rsturnat de poporul sau pe care nu a stiut s-l guverneze n mod ntelept:
el nu a nteles c trebuia s-si educe celulele astfel ca ele s-si poat ndeplini, toate,
n mod corect sarcina. n
loc s intre n locul su de monarh, el era ocupat s alerge n cutarea plcerilor
de toate felurile, nct nu-i mai rmnea timp pentru a se apleca asupra nevoilor
poporului su. Pe timpul cat era acolo, scufundat n activittile sale inutile sau chiar
criminale, anturajul su nu-si ddea
seama de nimic, era poate pe cale s-l admire, dar propriile sale
celule l spionau, deoarece el nu se putea ascunde de ele si ntr-o
zi ele au decis s-l rastoarne pe acest suveran nedemn.
Celulele noastre sunt vii, inteligente si ele ne supravegheaz. Cum ele
sunt ntotdeauna n comunicare cu noi, nu putem sa scapam vigilentei lor:
Cele mai mici fraude, cele mai mici viclenii se
nregistreaz asupra lor, si catva timp dup aceea, ele ne urmeaz exemplul ele
si spun:"haideti, s bem, s mancm, s stricm,
stpanul nostru este ca noi si noi suntem ca el!" Iat ceea ce nu se
stie: c celulele noastre ne urmeaz exemplul.
nainte de a ne lansa n educatia altora, fiecare trebuie s fie
pedagogul propriilor sale celule stiind ca un popor al crui rege
i da un exemplu prost, l imit, iar mai apoi l detroneaz. Pe cand
un rege dac d un exemplu de buntate, de noblete, de cinste,
celulele sale, care l imit, fac totul pentru a-l sustine, ele devin atat
de asculttoare, atat de radiante ncat aceasta radiatie ajunge s se manifeste
chiar n exterior. Aceast radiatie, aceast emanatie este

cea care actioneaz asupra oamenilor, animalelor si chiar asupra

vegetatiei.
Ceea ce omul a creat interior prin munca sa, prin meditatiile sale,
prin puritatea sa, se reflect nainte de toate n interior,
asupra propriilor celule; abia dup aceea creatiile sale ies
pentru a-i influenta pe ceilalti. Dac voi nu cunoasteti aceasta
lege, nu veti ajunge niciodat la nici o realizare veritabil, deoarece
mai ntai n interior lucrurile trebuie s se creeze si s se organizeze,
nainte de a se concretiza n planul fizic. S nu credeti ca doar
celorlalti le dati bunul sau prostul exemplu. Nu, voi l dati ntai
celulelor voastre, iar cand ele vd c voi triti n anarhie, ele la fel
devin anarhice, imposibil s le faceti s v asculte! n momentul
cand vreti s v impuneti, ele nu v ascult si astfel nu mai este
posibil s v stpniti senzualitatea, furia, lcomia etc... Pe cand,
dac reusiti s castigati ncrederea celulelor voastre, voi puteti avea
o mare putere asupra lor: dac vi se ntampla s fiti ntr-o proast dispozitie,
dup cateva minute de concentrare, ele v ascult si
voi regsiti pacea si lumina.
Deci, dac ati dat pn acum un exemplu ru celulelor voastre,
trebuie ca de acum nainte s le artati o mai bun atitudine, un mai
bun mod de comportare. Deoarece celulele v privesc, vor lua aceste schimbri
n considerare si v vor imita. Mai ntai, binenteles,
noul vostru comportament nu li se va prea prea natural, dar putin cate putin el va
deveni astfel si veti fi fr ncetare sustinut, mpins n
aceeasi directie.
Un om care a lucrat mai ntai asupra propriilor si copii din interiorul lui,
cand trebuie s educe pe alti copii n exterior,
sau chiar brbati si femei, nu are nimic gol n el, nimic nu
este vid: din contra, este plin, puternic, vibrant si toti simt ca
este un adevrat pedagog, c exist n el o integritate, o unitate,
ca nu se preface. Da, deoarece n interiorul lui toti locuitorii si
l sustin si i dau forte. De aceea prezenta sa este magic; orice ar
spune, el obtine rezultate, pentru c toat fiinta sa este obisnuit
s lucreze n aceast directie, el nu este divizat: exterior asa, iar
interior contrariul.
Trebuie s ajungeti la aceasta integritate, la aceast unitate: asa
cum v artati n exterior, sa v aratati si n interior. n acest moment, deveniti foarte
puternici ca pedagogi, ca educatori. Aceasta este
adevrata putere, puterea magic, deoarece toate celulele omului
degaja ceva veridic. Altfel, doar partea care vorbeste degaja cateva
raze de adevr, dar tot restul strig: "Nu, nu, nu, este fals!"
n adevr, n unitate se gseste adevrata magie. Magia subntelege ntotdeauna o unificare a tuturor fortelor,
a tuturor energiilor; n dislocare,
n risipire, nu exist nici o magie. Dar cand
eu vorbesc de magie, voi trebuie sa m ntelegeti: eu nu m ocup
de magie, eu nu citesc crti de magie sau de vrjitorie. Este mult
timp de cand am rsfoit cateva pentru a avea o idee, dar eu nu am
timp de pierdut cu aceste lecturi. Pentru mine, tot universul, toat
viata este magie: adevarat carte de magie este etalat aici, n fata
tuturor, dar nu stiti s o cititi.
n realitate, exist trei categorii de educatori: cei care pretind
de la copiii lor sau de la elevii lor respectul anumitor reguli, dar n
acelasi timp aratnd c ei nsisi nu respect nimic; cei care dau
ntr-adevr exemplu altora prin amor propriu, prin vanitate, pentru
a-si conserva prestigiul, dar care n secret si permit multe inclcri;
si n fine a treia categorie, Initiatii, adevaratii pedagogi care, nu sunt divizati:
ceea ce spun, ceea ce doresc, este chiar ei, chintesenta lor. Trebuie s ajungeti aici.
De aceea v voi spune c pentru mine, cel mai mare pedagog
este Soarele. Da, iar el este Maestrul meu. El mi-a spus: "crede-m,
toti asa zisii pedagogi nu cunosc nimic din adevrata pedagogie.
Ei nu stiu c pentru a-i inclzi pe ceilalti, trebuie s fii cald, c pentru
a-i lumina pe ceilalti trebuie s fii luminos, c pentru a-i insufletii pe
altii trebuie s fii viu. Educatorii vor s impun tinerelor generatii
calitti morale pe care ei nsisi nu le posed, si deci pe care nu pot
s le dea exemplu. Cum vrei tu ca tinerii s nu se revolte? Este

normal ca ei s nu mai asculte". Da, iat ce mi-a spus Soarele.

Un adevrat pedagog trebuie s emane calitatile care vrea sa le
insufle, trebuie s fac n asa fel ncat s fie contagios, stimulant, irezistibil! Un
adevarat poet, un adevarat muzician i impinge pe
ceilalti s devin poeti, muzicieni. Un adevrat purttor , un adevrat muzician i
impinge pe ceilalti s devin poeti, muzicieni. Un adevrat purttor de iubire, i face
pe ceilalti plini de iubire. Un general indrznet, plin de bravur, influenteaz soldatii
si: ei se arunc la asalt si obtin victoria. Imaginati-v un fricos, un temtor care
strig: "nainte!" cu
o voce tremurtoare, nimeni nu-l va urma. Educatorii spun: "trebuie
s fii bun, s fii cinstit, s fii..." dar ei sunt oare? Atunci, cum vreti
voi ca tinerele generatii sa fie antrenate?
Educatia actual rmane la suprafat, la periferie. Dar adevrata pedagogie
este o pedagogie de centru. Dac interior sunteti nobil,
drept si cinstit, chiar fr a spune nimic, veti face fiintele din jurul
vostru nobile, drepte si cinstite.
A da exemplu, toat puterea magic a pedagogiei se afl aici,
eu nu o voi repeta niciodat indeajuns. Restul nu sunt dect
amuzamente, baliverne. Se stie, se citeste, se scrie, se explic, se
fac teorii si sunt incapabili s dea un exemplu. Nu, eu nu mai citesc
crti de pedagogie, sunt prea multe si se contrazic. Dac voi mi puneti ntrebri
asupra educatiei din diferite tri, asupra noilor sisteme, asupra tendintelor moderne,
v voi spune c nu cunosc nimic din toate
aceastea. La mine, toata energia mea, toat vointa mea, sunt
concentrate asupra acestei singure idei; cum s ajung s fiu un
model. Asta este tot.
Dac la sfarsitul anului scolar, nvttorii, profesorii sunt atat de obositi,
nu nseamn c a se ocupa de copii este o munc epuizant,
ci c prea deseori si fac meseria cu spirit de mercenari: ei se
gandesc nainte de toate s-si cstige existenta. Nu copiii sunt cei
care i preocup si ei ncearc s-si termine lucrul ct mai rapid
posibil fr a lua vreodat cunostint de grandoarea misiunii lor,
de a lucra asupra sufletului tuturor acestor copii care le-au fost
incredintati de Cer.
Copiii au multe defecte, binenteles, dar din momentul n
care au mbrtisat cariera de educatori, sunt obligati s se gandeasc la
viitorul acestor copii, sa fie, atenti, s-i iubeasc...
iar cum copiii sunt sensibili la iubire si la tandrete, dup un
anumit timp vor sfarsi prin a se schimba.
Cand eram nc n Bulgaria, acum mai mult de 50 de ani, am
cunoscut o foarte btran femeie care, spre sfarsitul vietii sale, a
decis s invete s citeasc si s scrie. Niciodat nu a putut sa o fac
cand era tanar si la vrsta de 70 de ani a cerut s mearg la scoal.
Era ntr-un foarte mic sat si nvttorul a acceptat. Dar v dati voi seama... reactia
copiilor fat de o femeie btrn asezat ca si ei n
bncile scolii ! si bteau joc de ea si i fceau necazuri. Iar ea, nu
numai c nu se supra, dar i mangaia, i sruta, le aducea mici cadouri. Atat de bine
ncat dup catva timp copiii nu-si mai bteau joc de ea
si o adorau. ntr-o zi cand ea s-a imbolnvit si nu a mai putut s
vin la scoal, toti copiii au fost la ea pentru a o implora s se vindece repede: ei nu
mai voiau s mai studieze dac ea nu era acolo cu ei.
Ei da, dar pentru a putea produce un asemenea efect asupra copiilor, trebuie
s ai o mare iubire, o mare rbdare. Au existat uneori educatori extraordinari, ca
Pestalozzi care nu era att de instruit, dar care, gratie iubirii sale, a obtinut
numeroase succese cu copii foarte dificili; dar
este rar. Eu nteleg ce sarcin enorm este de a educa copiii, dar dac
pot s vorbesc asa cum o fac, este pentru c n Bulgaria am fost si eu nvttor,
apoi director de colegiu si am vzut rezultatele pe care
iubirea si rbdarea le produc asupra copiilor. Din cauza a tot ceea ce copiii le
povesteau, printii veneau s-mi multumeasc si s-mi aduc cadouri. Eu nu stiam
chiar ce s mai fac! Iar cand am plecat n Franta,
toti au venit s m conduc la gar si plangeau! Nu voi uita aceasta niciodat. Si
chiar deseori ma gandesc la acesti copii, care multi deja
au devenit bunici!
Dac pedagogii s-ar gandi s ntroduc n mod constient elemente

spirituale n inimile si sufletele copiilor, cum aceste elemente continu

dup aceea s actioneze, toat viata lor acesti copii si vor aminti de acesti
brbati si femei care au muncit
asupra lor. n starea actual a lucrurilor copiii nu-si mai amintesc
nici mcar de nvttorii si profesorii lor sau dac si amintesc, este aproape
totdeauna pentru a-i detesta si a-si bate joc de ei nc ani
multi dup aceea. Munca lor nu a avut deci nici un sens, deoarece
nu continea nici lumin nici constiinta, nici iubire.
Cand iubim copiii, nu ne simtim osteniti pentru c ne-am pstrat sistemul
nostru intact. Dar inlaturati iubirea, inlaturati rabdarea, inlaturati credinta, c veti
reusi si c va veti cstiga prieteni care toat viata si vor aminti de voi si veti fi
pierduti. Dar mai ales cand copiii sunt nc foarte mici, cei pe care i castigati
iubindu-i sunt ngerii lor pzitori. Fiecare copil are un nger pzitor care se
ocup de el, care vegheaz
asupra lui, care vrea s-l educe dar deseori el ntampin mari dificultti
deoarece copilul este supus altor influente. ngerul
pzitor vegheaz, l supravegheaz, dar nu poate s fac totul
de aceea el este atat de fericit cand vede c cineva ajut copilul
a crui rspundere o are si l recompenseaz. Atunci, prin munca voastr
bun, nu numai ca voi castigati copiii si printii - deoarece copiii povestesc totul
printilor despre nvttorii si profesorii lor- dar si pe ngerul pzitor al copiilor.
Oare asta nu merit efortul, n loc s v
ganditi s scpati de copii cat mai repede posibil? n acest caz este
mai bine s nu fiti pedagog, trebuie s v schimbati meseria.
Exist deci metode de cunoscut pentru a lucra cu copiii. Dac voi vreti, nu v
ganditi nici mcar la ei , ganditi-v la voi. Pentru a nu termina extenuati, prbusiti,
ncercati s fiti mai calmi, mai rbdatori, mai
atenti si voi veti economisi mult energie. Altfel veti fi totdeauna
enervati, veti fi totdeauna ncordati si veti sfarsi prin a v mbolnvi.
Multi nvttori si profesori si pierd timpul nfuriindu-se mpotriva copiilor
deoarece nu reusesc s-i schimbe. Dar ce perfectiune prezint
ei nsisi pentru a-i vrea s-i schimbe? Majoritatea sunt atat de ordinari,
atat de mediocri, cum pot ei pretinde s-i educe pe copiii? Nu este
nici mcar vocatia lor. Unii erau construiti pentru a fi mcelari si iat educatori!
Niciodat ei nu s-au gandit c sarcina lor este sa
lucreze asupra sufletului si spiritului copiilor si, prin puterea
iubirii, s le imprime ceva divin. n ce universitate se relev viitorilor
pedagogi puterea iubirii; c iubirea este cea care transform, care educ,
care amelioreaz?
Am spus-o totdeauna, cea mai bun meserie, cea mai nobil este
cea de educator, de pedagog. Evident, nu este prerea ntregii lumi. Majoritatea
nu stimeaz aceast meserie. A fi fizician, avocat, medic,
asta da, merit osteneala. Pe cand nvttorii si chiar profesorii sunt
putin dispretuiti. A se ocupa de copii, ce nseamn aceasta? Aproape nimic. Si
iat c este tocmai meseria cea mai important, cea mai semnificativ. A educa
pe copii, este o munc divin! De aceea am spus ntotdeauna c va veni o epoc
n care psihologia si pedagogia, care sunt nc subestimate vor fi pe primul loc.
Iar acest moment se apropie.
Aud c din ce n ce mai mult atentia se concentreaz n jurul acestei probleme
: fiinta uman, psihologia sa, educatia sa. Deoarece si-au dat seama c nu poate
exist nici succes, nici fericire, stabil pentru umanitate atata timp cat aceast
problem nu este pus la punct. Curand, cu totii
nu vor vorbi decat despre aceasta. Numai c, un lucru este de a simti c
schimbrile sunt necesare, iar alt lucru de a putea s aduci ntr-adevr aceste
schimbri. Priviti ceea ce se ntampl n politica. Toti vorbesc de schimbare: trebuie
s schimbi asta, trebuie s schimbi cealalt. Este usor s vorbesti de schimbri, dar
cand nu esti pregtit s le aduci, devii grotesc, asta este tot.
Pentru a asuma aceast sarcin de pedagog, nu este deci suficient a
studia trei sau patru ani la universitate, trebuie o ntreag viat si chiar mai
multe vieti. Deoarece secretul
pedagogiei se gseste n Stiinta initiatica. Inuntru, n inima, n
suflet, n spirit, trebuie s posedati un element pedagogic si acest
element care vibreaz, care eman, i influenteaza pe ceilalti; fr
chiar ca voi s deschideti gura, ei au dorinta de a v imita. Ei si dau
seama c exist ceva n voi luminos, clduros, viu si aceast lumin, aceast cldura,

aceast viat i ajuta mai bine s nteleag tot ceea ce

voi vreti s le explicati.
De altfel, nu etalandu-v cunostintele puteti actiona asupra oamenilor.
Cunostintele sunt binenteles mijloace puternice; oamenii pot fi fcuti sa nteleag
multe lucruri cu argumente bune, dar aceasta nu este de
ajuns: ei pot foarte bine sa nteleag, dar ei nu se vor misca. Doar iubirea,
convingerea, ncrederea sunt puteri care stimuleaz, care inspir. Sunt forte
vii. Iubirea si credinta, iat puterea adevrat! n fata dificulttilor vietii, cel care
posed cunoasterea intelectual, dar care nu posed dect aceasta, este slab,
temtor, se clatin, pe cand cel care posed iubirea si credinta, chiar fr a sti
mare lucru, continu s
mearg, s se ridice, s infrunte toate obstacolele.
Este spus n Evanghelii: " Dac aveti o credint cat un bob de grau, veti
putea spune acestui munte misca-te si el se va misca". Evident, este
simbolic. Iisus nu a vurt niciodat ca oamenii s se apuce s mute muntii de la
locurile lor. Muntii stau bine acolo unde sunt, nu ncercati s-i puneti n alt
parte, lasati-i linistiti. Natura i-a plasat cu
foarte mult ntelepciune pentru a transmite anumiti curenti si radiatii. Muntii
de care vorbeste Iisus, sunt altfel de munti situati n
intelect, n inim, n vointa. Sunt neglijati acesti munti de obscuritate,
de egoism, de lene si voi vreti s atacati frumosii munti inocenti pe care Dumnezeu
i-a fcut! Oare Iisus a deplasat munti? Nu, el nu se ocup de astfel de lucruri,
dar el a deplasat munti, impratii si continente ntregi n capul si inima fiintelor; el
a zdruncinat tot Pmantul.
Intelegeti-m bine astzi: nu este suficient de a acumula
cunostinte, trebuie s lucrati asupra iubirii, credintei, ndraznelii, altfel
veti rmane slabi. Veti fi ca cel care si petrece tot timpul
sau n biblioteci si care, atat de scufundat n cartile sale, uita sa
mnance: el citeste, citeste , dar devine pal, slab, fr viata si dup un anumit
timp este obligat s abandoneze totul, chiar lecturile sale. Acum, dac voi
preferati cunostintele livresti, dati-i drumul, dar v veti usca,
nu veti emana nici iubire , nici bunatate: nu vom intalni decat un intelect rece si
sec care discut, critic, disec, dar care este incapabil de
a iesi din dezordinea care este el.
Este ceea ce se ntmpla deseori studentilor n filozofie. Cand ei si termina
studiile la Universitate, ei sunt complet dezorientati de toate
aceste idei, toate aceste heteroclite si contradictorii pe care le-au studiat.
Si este normal, deoarece n studiile de filozofie veti gsi totul, mai putin adevrata
filozofie. Vi se prezint toate elucubratiile umane din toate secolele si din toate
tarile, dar acesti pretinsi filozofi nu sunt deseori
decat oameni destul de obisnuiti care nu au vzut lucrurile decat prin intelectul lor
limitat. Exceptand pe cei care posedau adevrata
cunoastere a lumii superioare si eu i-am mentionat n conferintele pe
care le-am fcut despre initierile egiptene, ganditorii pe care i studiaz tineretul
sfarsesc prin a-i dezaxa, prin a le indeprta capacitatea de a discerne adevratul
de fals si prin a le ndeprta credinta.
Ce se poate face cu un tineret care nu mai crede n nimic, care
trieste n dezordine? Acesta este oare scopul filozofiei? Ce interes aveti
de a sti c un anume individ a gandit asa, iar altul, altfel. Trebuie s dm
tinerilor o singur filozofie, adevarat, unica: cea care este continut n
marea carte a naturii vii. Dar profesorii nu o cunosc ei nsisi si ei prezint un
amestec de idei false si adevrate, putin adevr si mult fals. Trebuie s stiti c dac, continuati s-i instruiti pe studenti
n acest mod, pregtiti valuri de anarhie si
sinucideri.
ntelegeti deci, de acum nainte, c adevarata filozofie este cea
care v d viat, iubirea, credinta. ncercati s nu o abandonati pentru
a v arunca nebuneste n elucubratii, originale poate, dar care nu v vor aduce
nimic bun. Dovada, este c voi nu sunteti nici mai puternici, nici
mai frumosi, nici mai luminosi, deoarece voi nu mancati viata, voi nu beti lumina:
voi v multumiti cu mici detalii superficiale n loc s munciti n profunzime.
n fine, fiecare este liber s fac ceea ce vrea, dar eu stiu dinainte care
vor fi rezultatele dac voi v hrniti cu adevrata viat sau dac
v veti petrece timpul citind crti. Pn n prezent voi nu ati vzut bine diferenta
care exista ntre a se hrni si a citi. Eu nu citesc, eu nu am timp, dar eu citesc
cartea naturii si mai citesc si pe fetele si n inimile voastre. Dar mai ales, eu citesc

n soare: el este cartea pe care o citesc n

fiecare zi. Zilnic el mi face noi revelatii si din cand n cand, eu vi le comunic. Voi
la fel, mai tarziu, veti citi mai putine crti pentru c veti nvt s cititi cartea
naturii vii.
Dimineata, voi ncepeti ziua luind micul dejun pentru a avea forte necesare
ndeplinirii tuturor sarcinilor voastre. Dac va veti petrece ziua ntr-o bibliotec
fr a fi mancat n prealabil, veti fi somnolent si nu veti ntelege nimic din ceea ce
cititi. Pentru a munci, trebuie s aveti forte,
iar pentru a avea forte, trebuie s mancati, toata lumea o stie. Atunci, de ce s nu
ntelegeti c aceeasi lege este si n plan spiritual?
Invtati deci s cutati o hrana spiritual vie, proaspat si absorbiti-o
asa cum absorbiti razele soarelui, dimineata. Voi aveti nevoie de o hran
pur care vine de la surs, care este ca viata inssi: o hran simpl,
puternic, care satur, care nvie ! Aceast hran este cea pe care o primiti aici.
De altfel, eu v-am spus deseori: aici, nu este o Universitate, este un restaurant.
Deci, veseliti-v, deoarece chiar dac voi nu nvtti nimic aici, primiti
cel putin un elan, entuziasmul, viata si aceasta este esential. Voi trebuie,
nainte de toate, s fiti viu si dup aceea puteti merge
s nvtati tot ce vreti!