Asteptare

Ilie Belciu
"Te-am strigat cu disperare, cu-nfrigurare i plngnd, Am auzit o voce
blnd i iubitoare rspunznd; Te-am rugat s-mi dai lumin, cluzire
neleapt, Cu nesfrit buntate mi-ai spus numai att: "ateapt". Satept? Ct s atept? De ce?... Stteam nfrnt i rtcit... Oare e mna Ta
prea scurt? Urechea Ta n-a auzit? n genunchi, a cta oara Te-am implorat
un semn s-mi dai? Vreau un rspuns la rugciune; spune-mi "mergi" sau
spune-mi "stai". M-ai nvat s vin la Tine s cer, s cred i voi primi, Ai
promis c eti cu mine s m ajui, oriunde-a fi, Dar m simeam pierdut i
singur, strigam... Tu rspundeai n oapt, Cu dragoste i cu rbdare:
"Copilul meu iubit, ateapt!" Eram dezamgit i totul mi se prea cumplit,
nedrept, Priveam spre cer cu neputin... s mai atept? De ce s-atept?
Atunci ai cobort la mine i m-ai privit n ochi, plngeai... Mi-ai spus:
"doreai un semn, o voce... att e tot ce i doreai? A fi putut s clatin
munii, s-ntunec soarele pe cer, A fi putut s-aprind vzduhul, s-i nviez
pe cei ce pier. Dac i-a arta ntruna ce s alegi s-i fie bine... Tu ai avea
rspuns la toate... dar nu M-ai ntlni pe Mine. Nu ai putea simi iubirea cu
care-i nconjor pe sfini, Nu ai putea primi puterea pe care-o dau celor
nfrni, N-ai atepta tcut o raz s-alunge norii disperrii, Nu ai simi
odihna sfnt venit-n urma ncercrii... N-ai ti s umbli prin credin, nu
M-ai vedea c-s lng tine, Inima ta cea zbuciumat nu s-ar mai odihni n
Mine, Nu ai cunoate revrsarea iubirii Mele pe deplin, Cnd Duhul Sfnt i
umple viaa cu pace i cu har divin. Dac durerea ta ar ine numai o clip...
n-ai lupta, Nu ai cunoate biruina ce poi s-o ai prin jertfa Mea, S-ar
mplini visele tale... dar dorul Meu s-ar spulbera, N-a mai putea s fac din
tine o perl n comoara Mea. Deci, fiul Meu, mergi prin furtun, gndind la
zilele senine, tiind c darul cel mai mare este s M-ntlneti pe Mine.
Chiar dac nu gseti rspuns i viaa-i pare prea nedreapt, S-i
aminteti c sunt cu tine chiar i atunci cnd spun: ateapt...