Parcul Cimigiu

Grdina Cimigiu

Grdina Cimigiu este cea mai veche grdin public din Bucureti. Este aezat n centrul
oraului, are o suprafa de circa 16 hectare i este mrginit de dou artere importante:
bulevardul Regina Elisabeta i bulevardul Schitu Mgureanu. n partea sud-estic a grdinii
este Colegiul Naional Gheorghe Lazr. Grdina Cimigiu este amenajat n genul parcurilor
engleze i are mai multe intrri: dou prin bulevardul Regina Elisabeta, dou prin bulevardul
Schitu Mgureanu, una prin str. tirbei Vod. Este clasat pe lista monumentelor istorice din
Bucureti cu B-II-a-A-19655.

Istoric

Izvorul Mihai Eminescudin Parcul Cimigiu

Seara n Cimigiu

n 1779, domnitorul rii Romneti, Alexandru Ipsilanti a poruncit construirea a dou cimele n
Bucureti. Prima cimea s-a fcut pe locul unde este astzi grdina dinspre strada tirbei Vod.
Balta aprut era un focar de infecie n mijlocul oraului. n vecintatea acestei cimele i-a
ridicat o reedin Dumitru Siulgi-basa, eful lucrrilor peste cimelele oraului, numit i "marele
cimegiu" (din cimea + sufixul giu). El avea ca principal nsrcinare supravegherea curgerii
apelor. Treptat, n folclorul urban "lacul lui Dura Negutorul" dispare din toponimie i apare acela
al "Cimegiului"[1]. Oraul nu s-a extins foarte mult ctre Vest din cauza inundaiilor aproape
anuale care umflau lacul Cimegiu (nivelul su cretea pn la Cercul Militar de astzi).

n 1830, generalul Pavel Kiseleff a dispus secarea blii i transformarea terenului ntr-o grdin
public. Lucrul acesta se petrece abia n timpul domniei lui Gheorghe Bibescu, n 1847, cnd a
fost chemat grdinarul peisagist Wilhelm Mayer, fostul director al Grdinilor Imperiale din Viena,
i nsrcinat cu transformarea terenului insalubru ntr-o frumoas grdin. Mayer a fost ajutat de
grdinarul Franz Harer.
Dup abdicarea lui Gh. Bibescu din 1848, noul domnitor, Barbu tirbei, hotrte s se sape un
heleteu i un canal de legtur cu Dmbovia. Cel mai important an pentru transformarea
grdinii a fost 1852. Pentru prima dat s-a fcut mprejmuirea cu uluci, s-au montat o sut de
"canapele" (lavie) fr rezemtoare, din lemn de stejar i lungi de un stnjen.
Lucrrile de nfrumuseare s-au ncheiat n 1854, cnd s-a fcut i inaugurarea oficial a grdinii
Cimegiu. n 1856, o parte a lacului a secat datorit pantofarilor dimprejur ce aruncaser aici
resturile de materiale specifice meseriei lor.
La 1857 parcul era vizitat de iubitorii de nou i de aventuri galante, realitate descris de N.T.
Oraanu:
aici fu o balt mare, un loc umed, mocirlos/slbatec din natur, necurat, nesntos/ns arta poate multe i ea fcu un paradisu/cum la mul i din ipokimeni
nici c le trecea prin visu./.. Aici vine toat mna, i s'amestecar mpreun/elegan a, lux, mndrie, maniere i turnur,/vorbe dulci i complimente sbor din
fiecare gur./Cte un june c'o grizet, prin tufiuri c se pierde....

n iarna anului 1883, lacul din grdin a ngheat i s-au organizat concursuri pe ghea. Primria
oraului a cumprat un teren din fosta grdin a familei Cre ulescu, mrind astfel suprafa a
grdinii Cimegiu cu 15.000 de metri ptrai. Au fost aduse lebede i pelicani. n partea dinspre
Schitu Mgureanu s-a amenajat n 1943 Rotonda scriitorilor, unde sunt expuse busturile
marilor scriitoriromni: Mihai Eminescu, Alexandru Odobescu, Titu Maiorescu, Ion Luca
Caragiale, George Cobuc, tefan Octavian Iosif, Ion Creang, Alexandru Vlahu, Duiliu
Zamfirescu, Bogdan Petriceicu Hadeu, Nicolae Blcescu i Vasile Alecsandri.
Pe o alt alee se gsete monumentul de marmur pentru cinstirea soldailor francezi din primul
rzboi mondial[2]. Alte monumente ale grdinii: bustul Maica Smara[3], Gheorghe Panu[4], Izvorul
Sissi Stefanidi[5].
n Grdina Cimigiului exist un loc special, La Cetate, unde se afl ruinele unei mnstiri
construite de logoftul Vcrescu n 1756, din incinta creia pornea un tunel secret care lega
Palatul Creulescu de malul plin de ascunziuri al Dmboviei. [6]

Nicolae Valter Mrcineanu

Valter Mrcineanu la Grivia. Desen de Oscar Obedeanu (18681915)

Inscripia: Ridicat acest monument in memoria capitanului Nicolae Valter Mracineanu dupa dorina mamei
lui. Mort n resboiul cu turci pentru independena arei la 30 august 1877- Remiele sale sunt
inmormintate pe cmpiile din jurul Plevnei

Nicolae Valter Mrcineanu (n. 30 mai 1840 - d. 30 august 1877) a fost un ofier romn, czut
eroic la reduta Grivia, n luptele din cadrul Rzboiului de Independen al Romniei purtat
contra turcilor.
n atacul din 30 august 1877, cpitanul Nicolae Valter Mrcineanu a czut la datorie n timp ce
nfigea pe parapetul redutei turceti Grivia drapelul Regimentului 8 linie.[1]
Prezentnd luptele romno-turce din 30 august 1877 pentru cucerirea redutei Grivi a 2,
iconografia epocii i cea ulterioar, au preluat greit din relatrile martorilor faptul c n momentul

morii sale, cpitanul Nicolae Valter-Mrcineanu, purta n mn, conform diferitelor surse, dup
caz, drapelul regimentului, drapelul naional, sau un stindard. n realitate era vorba despre
fanionul Batalionului 1 din Regimentul 8 infanterie de linie, al crui comandant era, pe care a
reuit s-l nfig pe retranamentele (anuri ntrite, dispuse pe aliniamente exterioare
succesive) redutei, la civa metri n fa.[2]
Mauriciu Brociner, un subofier evreu, care a luptat alturi de cpitanul Valter Mrcineanu
pentru cucerirea redutei Grivia, a fost cel care, dup cderea eroic a lui Valter Mrcineanu, a
condus asaltul final pentru cucerirea redutei, unde a i nfipt drapelul romnesc. [3]

Biserica Kretzulescu
Biserica Adormirea Maicii
Domnului - Kreulescu

Poziionare

Coordonate Coordonate:

44.438192N

26.096241E44.438192N 26.096241E

Localitate

municipiul Bucureti
Romnia

ara
Adresa

Calea Victoriei 47 sector 1

Creare

Data
1722
finalizrii
Clasificare
Cod LMI

B-II-m-A-19855

Cod RAN

179132.84
Modific text

Biserica Creulescu, cunoscut i sub grafia Biserica Kretzulescu este un lca de cult
ortodox din Bucureti.

Istoric
Biserica Creulescu, considerat unul din cele mai valoroase monumente de arhitectur ale
oraului de la sfritul perioadei brncoveneti, a fost ridicat n anii 1720 -1722 prin grija
marelui logoft Iordache Creulescu i a soiei sale Safta, una din fiicele domnitorului Constantin
Brncoveanu.
Marele logoft a construit n vecintatea bisericii i un han, nu numai pentru c a a se obi nuia
n aceea vreme, dar i pentru faptul c aici se afla, pe atunci, bariera de nord a ora ului, pe "uli a
cea mare" sau "Podul Mogooaiei", n locul numit pe atunci "Puul cu zale".

Descriere
Construcia are un plan trilobat, purtnd deaspra naosului o turl svelt, iar deasupra
pronaosului, clopotnia. Ambele sunt nzestrate cu ferestre nguste i lungi accentund tendin a
de verticalitate a monumentului, ceea ce se realizeaz prin plastica decorativ a fa adelor.
Acestea sunt mprite n dou registre, cel inferior fiind ornat cu panouri dreptunghiulare, iar cel
superior cu arcaturi duble, prelungi.
Intrarea n biseric se face printr-un pritvor deschis, sprijinit pe coloane nalte de piatr ntre care
se deschid arcade simple n plin centru.
Exteriorul bisericii a fost tencuit la origine dar cu ocazia restaurrii efectuate, n anii 1935-1936,
sub ngrijirea arhitectului tefan Bal, el a rmas n crmid aparent. Pictura din pridvor este
cea original, dar cea din interior aparine lui Gheorghe Tattarescu, fiind realizat ntre
anii 1859 - 1860.
Biserica a fost reparat i ntre anii 1942-1943, din cauza cutremurului din 1940. n perioada
comunist se preconiza drmarea bisericii Kretzulescu. A fost salvat datorit arhitec ilor, dintre
care o amintim pe doamna Henriette Delavrancea. A fost realizat o nou restaurare att la
exterior ct i la interior, att dup cutremurul din 1977 ct i dup revoluia din 1989. Toate
aceste lucrri au fost realizate cu sprijinul preotului Paroh Vasile Rduc. Restaurarea a nceput
n 1996 i a durat pn n anul 2003, atunci cnd pictura veche a fost parial splat.

Biserica Kretzulescu - Cretulescu

Biserica Kretzulescu - Cretulescu, considerata drept unul dintre cele mai valoroase monumente de
arhitectura de la sfarsitul perioadei brancovenesti, este una dintre bisericile vechi ale orasului
Bucuresti. Aceasta a fost construita intre anii 1720-1722, prin eforturile cancelarului Iordache
Kretzulescu si ale sotiei sale, Safta, fiica Sfantului voievod Constantin Brancoveanu.

Biserica Kretzulescu - Cretulescu

Biserica Kretzulescu, inchinata Adormirii Maicii Domnului si Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavriil, a
fost construita in timpul celei de a doua domnii a lui Nicolae Mavrocordat, intre anii 1720-1722,

fiind terminata de zidit in data de 30 septembrie 1722, precum spune pisania originala, sapata in
piatra si asezata deasupra usii de intrare.

Initial, biserica era inconjurata de magazine si case, care formau "Hanul lui Kretulescu". Marele
logofat a construit in vecinatatea bisericii un han, nu numai pentru ca asa se obisnuia in aceea
vreme, dar si pentru faptul ca aici se afla, pe atunci, bariera de nord a orasului, numita si "Podul
Mogosoaiei". Mai tarziu, insa, acestea au fost demolate, pentru ridicarea Palatului regal.

Cutremurul din anul 1838 a distrus turnul bisericii, care a fost refacut, in anul 1859, in stilul neoclasic, cu o turla din lemn, acoperita cu tabla, a carei pictura fusese refacuta de pictorul Gheorghe
Tattarescu. Pridvorul bisericii, care, la inceput, era inchis, pastreaza inca pictura originala, care
trimite spre stilul specific perioadei brancovenesti.

Biserica Kretzulescu a fost adusa la forma initiala in urma lucrarilor de restaurare, care au avut loc
intre anii 1935-1936. Cu ajutorul arhitectilor Stefan Bals si Emilian Miclescu, pridvorul bisericii a

fost redeschis, iar in locul turlei din lemn, s-a creat unul in piatra naturala. De asemenea, tot acum
a fost indepartata tencuiala exterioara a zidurilor, care era deja distrusa, si a fost pusa in valoare
arhitectura deosebita a monumentului. Pentru a se ajunge la fresca in stil bizantin, a fost
indepartata pictura in ulei, semnata de Gheorghe Tattarescu, cu exceptia portretelor ctitorilor.

Biserica a fost reparata si intre anii 1842-1843, dupa cutremurul din anul 1940. In perioada
comunista se vorbea despre daramarea acestei biserici, care era asezata mult prea aproape de
bulevardul Victoria. Biserica a fost salvata insa datorita arhitectilor, un merit deosebit avand
arhitecta Henriette de la Vrancea.

Biserica a fost restaurata din nou, atat in exterior, cat si in interior, dupa cutremurul din anul 1977,
iar mai apoi, dupa revolutia din anul 1989, cu un efort deosebit depus de parintele Vasile Raduca.
Ultima restaurare a monumentului a inceput in anul 1996 si a durat pana in anul 2003, cand
pictura cea veche a fost partial spalata.

Din punct de vedere al proportiilor, Biserica Kretzulescu este asemanatoare cu Biserica Enei, care a
fost realizata tot in aceeasi perioada. Sistemul de boltire interioara este acelasi, la cele doua
biserici, astfel incat se poate ca cele doua locasuri sa fi avut aceeasi mesteri.

Biserica este zidita in forma de cruce, avand o turla pe naos si o turla-clopotnita, pe pronaos.
Turlele bisericii sunt asezate pe un plan octogonal, iar ferestrele sunt inguste si inconjurate de
arcade. Decoratia exterioara este din caramida, iar fatadele au o tencuiala subtire. Braul bisericii,
specific artei brancovenesti, este lat. Registrul inferior are panouri dreptunghiulare, care incadreaza
ferestrele, in vreme ce registrul superior are panouri inalte.

Biserica Kretzulescu are un pridvor cu cinci arcade, pe fatada de vest, si cu cate doua arcade, pe
cele doua laturi, care se sprijina pe stalpi din piatra. Cele doua bolti semisferice, cu care este
acoperit pridvorul, sunt despartite de un arc median. Pronaosul bisericii este despartit de naos cu
trei arcade simple. Cafasul are balconul stramt si este sustinut de doua coloane subtiri, din fonta.
Altarul este acoperit cu o semicalota, iar in grosimea zidurilor dinspre nord si sud se afla firida
proscomidiei si a firida diaconiconului, care este prevazut cu o usa de acces din exterior.

Biserica Kretzulescu este unul dintre cele mai valoroase monumente de arhitectura pastrate in
Bucuresti, fiind creata intre cele doua epoci de glorie ale arhitecturii muntenesti: epoca
brancoveneasca si cea a primilor domni fanarioti. Aceasta nu este doar o simpla opera valoroasa
de arhitectura romaneasca veche, ci si una dintre putinele constructii bune care s-au zidit in epoca
imediat urmatoare domniei Sfantului Constantin Brancoveanu.

Teodor Danalache

Palatul Regal din Bucureti

Palatul Regal

Sediul Muzeului Naional de Art al Romniei

Poziionare

Coordonate

Localitate

44.4394N 26.0956E

Bucureti

Romnia

ara

Adresa

Calea Victoriei 49-53, sector 1

Creare

Arhitect

Nicolae Nenciulescu

Data finalizrii

1937

Clasificare

Cod LMI

B-II-m-A-19856

Modific text

Palatul Regal, n vara anului 1941. n faa palatului se vede Statuia ecvestr a lui Carol I din Bucureti, realizat de sculptorul croat Ivan Metrovi

Sala tronului, dup renovrile terminate n 1937. Regele Carol al II-lea i principele motenitor Mihai.

Palatul Regal este o cldire monumental din Bucureti, situat pe Calea Victoriei. Fiind iniial
un centru al puterii monarhice n Romnia, palatul i-a schimbat de-a lungul timpului destina ia,
actualmente gzduind Muzeul Naional de Art al Romniei.
n timpul celui de-al Doilea Rzboi Mondial, s-a plnuit o refacere complet a Pieei Palatului,
pentru a pune n valoarea cldirea palatului, ns acest proiect nu s-a mai materializat.

Istoric
Casa Golescu a fost ridicat ntre anii 1812 i 1815 n acest loc, n stil neoclasic, cu un etaj i
avea 25 de odi, un numr impresionant pentru o locuin n Bucuretii acelei epoci [1]. n 1837,
casa somptuoas a stolnicului Dinicu Golescu devine Curtea Domneasc a lui Alexandru Ghica
Vod. Din 1859 pn n 1866 aici a locuit domnitorul Principatelor Unite, Alexandru Ioan Cuza.
Din 10 mai 1866 casa devine locuina domnitorului Carol I.[2] Dup incendiul din 1926 care a
distrus corpul central, devine necesar nlocuirea ei. n 19351936 vechea cas este drmat.
Palatul a fost construit dup planurile arhitectului Nicolae Nenciulescu i terminat n anul 1937.
Construcia este n form de U, cu o curte interioar. Faada are dou intrri: intrarea din stnga
era folosit de rege i oaspeii si iar cea din dreapta era destinat demnitarilor.
La stnga, intrarea conduce ntr-un hol octogonal, decorat n stil neo-bizantin de unde urc scara
invitailor iar la dreapta se intr n holul oficial, un mare hol ptrat, de unde urc scara
voievozilor spre fosta sal a tronului.
Regele Carol al II-lea a deinut mai multe proprieti n apropierea palatului, printre care i Casa
Nou, vila n care a locuit n anii '30 mpreun cu Elena Lupescu i fiul su, principele
motenitor Mihai. La 6 septembrie 1940, n Sala tronului a avut loc ceremonia de depunere a
jurmntului de ctre regele Mihai, n prezena generalului Ion Antonescu, patriarhului i
preedintelui Curii de Casaie.
n Casa Nou a avut loc la 23 august 1944 convorbirea dintre regele Mihai i dictatorul Ion
Antonescu, audien n urma creia preedintele Consiliului de Minitri a fost arestat i demis,
fiind nlocuit n fruntea guvernului cu generalul Sntescu. Pe parcursul dup-amiezii au fost
chemate pe rnd mai multe persoane cheie ale regimului Antonescu spre a fi arestate, grzii
regale revenindu-i misiunea de a aresta grzile lor i a le muta cu discreie mainile din curtea
Palatului Regal, pentru ca germanii s nu bnuiasc ce se ntmpla. n urmtoarele zile au urmat
represalii grave din partea Germaniei Naziste, Palatul Regal i Casa nou fiind bombardate. n
timp ce Palatul a suferit distrugeri importante, Casa Nou a fost distrus n totalitate.
La 19 iulie 1945 a avut loc n Sala tronului o ceremonie prin care regelui Mihai i-a fost nmnat
nalta decoraie sovietic Ordinul Victoria. n acest scop, au fost reparate n grab Sala tronului i
cteva alte ncperi.[3]
n 1965, n palat a fost depus cadavrul dictatorului Gheorghiu-Dej, pentru ca mulimile s i aduc
un ultim omagiu.
n timpul Revoluiei din 1989, palatul a fost incendiat.

Sala Palatului
Sala Palatului

Sala Palatului n 2004

Locaia n Bucureti

Cldire

Adres

Strada Ion Cmpineanu, nr. 28, Sector 1, Bucureti, Romnia

Proprietar

Regia Autonom Administraia Patrimoniului Protocolului de Stat

Coordonate

442620.92N 26541.92E

Site web

www.salapalatului.ro

Modific date / text

Sala Palatului este un centru de conferine i sal de concerte din Bucureti, Romnia. Aceasta
se afl n spatele Palatului Regal de pe Calea Victoriei. A fost construit ntre anii 1959 i 1960 n
timpul regimului lui Gheorghe Gheorghiu-Dej.[1]
Sala Palatului a gzduit de-a lungul anilor mai multe conferine importante, precum cea
organizat de Comisia Economic a Organizaiei Naiunilor Unite pentru Europa, Congresul
Mondial pentru Populaie, Congresul Mondial pentru Energie i Congresul Mondial al Crucii
Roii. Sala principal are o capacitate de 4.060 de fotolii[2] i este construit n form
de amfiteatru, cu o diferen maxim de nivel de 12 m. Scena are o deschidere total de 28 m i
o lime de 15 m.[3]
Devenit unul dintre simbolurile Bucuretiului,[1] aceasta a gzduit de asemenea i zeci de
concerte i evenimente culturale precum Festivalul George Enescu[4], fiind declarat monument
istoric (cod LMI B-II-m-B-18423) Sala Palatului este administrat de RAAPPS.

Istoricul Ateneului
Ateneul Roman "inima culturii romanesti"

Cupola Ateneului Roman astazi

Edificiu-simbol al culturii nationale, Ateneul Roman, construit in inima Bucurestilor in urma cu 120 de
ani (1886-1888), a devenit exponentul arhitectonic si spiritual nu doar al unui oras, al unei Capitale, ci
al unei natiuni. Aici au conferentiat marile personalitati si savanti ai Romaniei, aici au concertat toti
consacratii si tinerii artisti profesionisti ai tarii, aici au urcat pe podium multe formatii si solisti de nivel
mondial, aici s-au lansat in prima auditie capodopere ale literaturii muzicale autohtone, aici s-au
organizat primele expozitii ample, retrospective de pictura si sculptura ale maestrilor artei plastice
nationale, aici s-au perindat regi si regine, oameni politici si oaspeti de seama de peste hotare spre a
participa la evenimente de importanta nationala si universala intr-un cuvant, la Ateneul Roman s-au
petrecut momente de anvergura istorica ce s-au inscris in cartea de aur a poporului nostru.
Putini stiu astazi ca Palatul Ateneului Roman s-a cladit cu banii dintr-o subscriptie publica, in urma
organizarii unei loterii nationale (500.000 de bilete in valoare de un leu), apelul adresat cetatenilor de
naturalistul Constantin Esarcu (1836-1898), fondatorul Societatii Ateneul Roman, sunand ca o chemare
populara, printr-un slogan de-a dreptul comic si banal: "Dati un leu pentru Ateneu!". Ideea apelului s-a
transformat surprinzator intr-o lectie de unitate, de trezire a constiintei nationale. Conceputa de
arhitectul francez Albert Galleron, dupa cercetarile stiintifice si indicatiile lui Alexandru Odobescu,
revizuite si completate de un manunchi de specialisti romani (Al. Orascu, Ion Mincu, Ion Socolescu,
Grigore Cerkez, Cucu Starostescu), cladirea de forma circulara s-a datorat valorificarii fundatiilor deja
existente din Gradina Episcopiei ce urmau sa serveasca ridicarii unui circ. Inspirat din vechile temple
grecesti, edificiul surprinde la prima vedere printr-o colonada istorica ce sustine un fronton triunghiular.
La parter, impresionantul hol din marmura inglobeaza cele 12 coloane dorice de sustinere a salii de
concerte. Patru scari monumentale in spirala de tip baroc din marmura de Carrara, desfasurate cu
balcoane la etajul intermediar, fac legatura cu sala si anexele (birouri, sali de repetitii, cabine pentru
solisti si dirijor etc.). Dispuse sub forma vechilor amfiteatre greco-romane, cele aproape 1.000 de locuri
(trei zone de parter si doua randuri circulare cu 52 de loji, la mijloc cu o loja centrala) ofera o vizibilitate
perfecta din orice colt si o auditie impecabila. Perfectiunea sunetului se datoreaza imensei cupole
(bogat decorata) care "absoarbe" fondul instrumental si vocal de pe podium, spre a-l distribui prin
reverberatie catre auditori, cu intreaga gama de armonice pana la cele mai fine culori timbrale si
nuante. Se pare ca acustica exceptionala a cavitatii sonore, proprii Ateneului Roman, aplasat sala
printre cele mai reusite constructii de acest gen nu doar din Europa, ci din intreaga lume. Fresca,
evocand istoria poporului roman in 25 de episoade, realizata timp de cinci ani de catre pictorul Costin
Petrescu, orga instalata in 1939 in urma ajutorului material al lui George Enescu, numeroasele
imbunatatiri tehnice produse dupa cutremurele de pamant si bombardamentul din 1944, de la sfarsitul
celui de al doilea razboi mondial, dar mai ales modificarile din 1966-1967 (introducerea aerului
conditionat, refacerea tavanului, schimbarea fotoliilor, redistribuirea lojilor, largirea avanscenelor etc.)
au transformat Ateneul Roman intr-un complex arhitectural singular in centrul Capitalei. De peste o
jumatate de veac, a devenit sediul Filarmonicii "George Enescu", iar din 1958 "Cartierul general" al
Festivalurilor Internationale "George Enescu".
Leagan de lansare a muzicienilor romani, de la Enescu si Lipatti, Clara Haskil, Cella Delavrancea la Ion
Voicu, Lola Bobescu, Radu Aldulescu, George Georgescu, Dimitrie Dinicu, Eduard Wachmann, Alfonso
Castaldi, Ionel Perlea, D.G. Kiriac, Constantin Silvestri, Elena Teodorini, D. Popovici-Bayreuth, Zina de
Nori, Theodor Rogalski, Alfred Alessandrescu, Iosif Conta, Cristian Mandeal, Erich Bergel, Horia
Andreescu, Valentin Gheorghiu, Antonin Ciolan, Ion Nonna Otescu, Mircea Basarab, Mihai Brediceanu,
Egizio Massini etc. Ateneul Roman a oferit melomanilor bucuresteni intalnirile de neuitat cu Pietro
Mascagni, Vincent Indy, Richard Strauss, Bela Bartok, Igor Stravinski, Serghei Prokofiev, Maurice
Ravel, Felix Weingartner, Hermann Scherchen, Erich Kleiber, Pierre Monteux, Clemens Krauss,
Hermann Abendroth, Vaclav Talich, Herbert von Karajan, Carl Bahm, Wilhelm Bakhaus, Claudio Arrau,
Marguerite Long, Wilhelm Kempff, Henryk Szeryng, Alfred Cortot, Arthur Rubinstein, Pierre Fournier,
Zino Francescatti, Jacques Thibaud, Pablo Casals, Walter Gieking, David Oistrah, Yehudi Menuhin,
Monique de la Bruchollerie, Mstislav Rostropovici, Leonid Kogan, Ruggiero Ricci, Daniil Shafran, Dmitri
Bashkirov, Christian Ferras, Nikita Magaloff, Sviatoslav Richter etc.
Templu al artei si culturii romanesti, Ateneul Roman ramane, la cei 120 de ani, nu doar o cladire de
patrimoniu universal, reprezentativa ca arhitectura pentru Romania si Balcani (cu trimitere la
antichitatea greceasca), ci si un simbol de traditie spirituala a unui popor. Iar daca fundatia circulara
initiala, nicicand nu a fost visata de fondatori, arhitecti si constructori ca forma ideala pentru un
monument arhitectonic (au existat glasuri in epoca ce au criticat solutia tehnica insolita), iata ca timpul
a harazit urmasilor culturii vechii Dacii sa devina o scena turnanta nu doar a istoriei, ci si a artei in
contextul Europei. "Calare" pe trei secole (fundatia ecvestra s-a dovedit bazaltica), Ateneul Roman si-a
deschis larg portile unor spirite universale luminate, ce si-au dat intalnire la Bucuresti, spre a se infrati
cu autohtonii meleagurilor de la gurile Dunarii. Desi ctitorii au visat ca toate artele surori sa-si afle locul
sub cupola acestui for cultural, totusi se pare ca putini si-au dat seama ca acustica naturala
exceptionala a salii ofera doar muzicii un climat de afirmare plenara, singulara, devenind casa
parinteasca pentru marile personalitati si talente ale lumii. A concerta pe podiumul Ateneului Roman din
Bucuresti echivaleaza astazi in arta lirica cu aparitia pe scena Teatrului Scala din Milano. Templul din
inima Capitalei, zidit in urma cu 120 de ani, s-a transformat in "cartea de vizita" nepieritoare a Romaniei
contemporane.

Ateneul Romn
Ateneul Romn

Poziionare

Coordonate

Localitate
ara
Adresa

442628.63N 26549.91E442628.63N 26549.91E

Coordonate:

Bucureti
Romnia
Strada Benjamin Franklin 1-3, sector 1
Creare

Arhitect

Albert Galleron

Stil

Neoclasicism i eclectism

Data nceperii construciei 26 octombrie 1886

Data finalizrii

14 februarie 1888

nlime

41 metri
Clasificare

Cod LMI

B-II-m-A-18789
Modific text

Ateneul Romn este o sal de concerte din Bucureti, situat pe Calea Victoriei, n Piaa
George Enescu (n partea nordic a Pieei Revoluiei). Cldirea, care este realizat ntr-o
combinaie de stil neoclasic cu stil eclectic, a fost construit ntre 1886 i 1888, dup planurile
arhitectului francez Albert Galleron. n prezent, adpostete i sediul Filarmonicii George
Enescu.

Istoric
Ateneul Romn a fost ridicat n Grdina Episcopiei, teren ce aparinea familiei Vcretilor. Muli
contemporani au criticat amplasamentul ... cci locul ales era socotit ca fiind prea departe de
centrul oraului i foarte greu de ajuns, mai cu seam iarna. Nu avea statul destule terenuri
centrale, trebuia oare neaprat ales acest loc "la marginea oraului"? n 1886 a nceput
construcia actualului edificiu; o parte din fonduri au fost adunate prin subscrip ie public, la
ndemnul Dai un leu pentru Ateneu.
La recomandarea arhitectului francez Charles Garnier, autorul Opra Garnier din Paris, planurile
cldirii au fost concepute de arhitectul francez Albert Galleron, n aa fel nct s se poat folosi
fundaia deja turnat a manejului nceput de Societatea Equestra Romn. Cldirea a fost
inaugurat la 14 februarie 1888.[1]

Ateneul Romn n 1940

n 1935, la initiaiva lui George Enescu, au fost strnse fonduri pentru construcia orgii de
concert, amplasat n fundalul scenei. Orga a fost construit de firma E.F. Walcker & Co.
Ludwigsburg Wrttemberg i a fost inaugurat la 22 aprilie 1939 printr-un concert sus inut de
Franz Schtz, director al Hochschule fr Musik din Viena. (Aceeai firm construise n 19101912 orga care este instalat n Biserica Evanghelic C.A. Bucureti care se afl n apropiere de
Ateneu).[2]
Ateneul a fost consolidat, restaurat i modernizat n perioada 1994-2004 de arhitectele Ana
Branite, Raluca Nicoar i Gabriela Mindu mpreun cu inginerii Drago Badea i Silvia
Caraman. A fost redeschis n 2005, cu ocazia ediiei a XVII-a a Festivalului Internaional George
Enescu.

Descriere
Circular, dominat de o mare cupol, cu faada principal n stil neoclasic, Ateneul are aspectul
unui templu ionic, cu ase coloane frontale i dou laterale. La intrarea principal, cele opt
coloane ionice au proporii similare coloanelor templului Erechteion de pe Acropole. mprejurul
marii cupole a edificiului se pot vedea, spate n zid, numele unor nvai cunoscu i. Printre ele,
cel al lui Miron Costin, Gheorghe incai, Dimitrie Cantemir, Ion Heliade Rdulescu, Timotei
Cipariu.
Faada este un peristil cu limea de 48 m. Sub peristil se afl cinci medalioane n mozaic care i
reprezint pe cinci mari domnitori ai rii: Neagoe Basarab, Alexandru cel Bun, regele Carol I al
Romniei, Vasile Lupu i Matei Basarab. nlimea total a cldirii pn n vrful cupolei este de
41 m.
n interior, sala de concerte, cu un diametru de 28,50 m, i o nlime de 16 m, are 600 de locuri
la partere i 52 de loji (n total aproximativ 794 de locuri).

Marea fresc

Ateneul Romn - fresca

Ateneul Romn - Holul principal

n conferina inut la 14/26 februarie 1888, Alexandru Odobescu declara: N-ar fi o adevrat
minune a artei picturale feeria de scene din istoria naional cu care dorim a vedea acoperit
friza ce nconjoar sala circular a viitorului nostru ateneu?[3]
Civa ani dup aceea, pe peretele circular al ateneului a fost scris cu literele aurite: Loc
rezervat marei fresce ce va reprezenta fazele principale ale istoriei romnilor.[3]
n anul 1901, pictorul tefan Popescu a prezentat prima ofert pentru nfptuirea acestei opere
de art. Oferta i-a fost refuzat deoarece suma necesar, cel puin 80.000 de lei a prut enorm.
[3]

n 1933, dup 32 de ani, a nceput ornamentarea frizei, acceptndu-se proiectul elaborat de

pictorul Costin Petrescu (1872-1954) din Piteti. Fresca, nceput n 1933 i inaugurat n seara
zilei de 26 mai 1939, lat de 3 metri i lung de 70 de metri, se ntinde deasupra lojilor, de jur
mprejurul tamburului cupolei, cu excepia locului unde se afl scena. [4] Este alctuit din 25 de
scene reprezentative din istoria Romniei:
1. mpratul Traian intr n Dacia
2. Legionarii romani colonizeaz Dacia
3. Formarea poporului daco-roman
4. Straja roman
5. Invazia barbarilor
6. nceputurile poporului romn
7. Statornicirea
8. Desclecarea
9. Statul militar
10.Statul administrativ mprirea dregtoriilor
11. Cruciada romneasc
12. tefan cel Mare
13.Epoca de pace i credin
14.Mihai Viteazul
15.nceputurile culturii romneti
16.Horia, Cloca i Crian
17.1821 Revolta lui Tudor Vladimirescu
18.Anul 1848 n Transilvania
19.Anul 1848 n Principate
20.Al.I. Cuza

21.Anul 1859 Unirea Principatelor

22.Carol I Rzboiul de Independen
23.Rzboiul ntregirii naionale 1916-1918
24.Ferdinand I ntregitorul
25.Epoca de consolidare

Scena

n volumul Bucureti. Ghid istoric i artistic, Bucureti, 1938, de Grigore Ionescu, la pagina 56,
episodul XXV al frescei e descris astfel: Carol al II-lea. Epoca de consolidare. Epopeea
naional se ncheie cu un tablou final, care nfieaz starea actual a rii i tendin ele nouei
generaii. Pe un fond de ora modern, Carol al II-lea, regele culturii, nsoit de mo tenitorul
tronului, Marele Voievod Mihai, coboar n mijlocul poporului su ca s patroneze tiin a,
literatura, arta, munca agricol i industria. Imaginea lui Carol al II-lea a fost nlturat ntre timp
de pe fresc (adic acoperit cu personaje anonime, simbolice, rani, copii etc.), foarte probabil
n epoca Statului naional-legionar ori a regimului Ion Antonescu, din raiuni politice (fostul rege
devenise indezirabil pentru oficialitate).
n timpul regimului comunist din Romnia, fresca de la Ateneu, pictat de Costin Petrescu, a fost
acoperit cu catifea roie, cu scopul de a ascunde rolul monarhiei n istoria Romniei [5]. A stat
ascuns privirilor aproape dou decenii (1948-1966)[6].
Tot Costin Petrescu a realizat i mozaicurile exterioare de la Ateneul Romn din Bucureti.[7]
Altdat, n Ateneul Romn se afla i Pinacoteca Statului. Fondul de tablouri a fost preluat de
actualul Muzeu Naional de Art al Romniei.

Aleea cu sculpturi

Statuia lui Mihai Eminescu, bronz, 1963, sculptor Gheorghe D. Anghel, n faa Ateneului Romn

n perioada antebelic, aleile Grdinii Ateneului erau mpodobite cu busturile care reprezentau
mari oameni politici, de cultur sau artiti romni. Din pcate, acestea nu s-au pstrat, pentru c
au fost distruse n anii regimului comunist: Mihai Eminescu (de Ion Georgescu), Mihail
Koglniceanu (de W. C. Hegel), P.S. Aurelian (de W. C. Hegel), Ion Ghica (Iordnescu), Traian
Demetrescu (de Filip Marin), Dumitru Georgescu-Kiriac (de Oscar Han), Ienchi Vcrescu (de
W. C. Hegel), Constantin Esarcu (de W. C. Hegel), Gavriil Musicescu (de Milia Petracu), C. A.
Rosetti (de I. Georgescu), Vasile Urechea-Alexandrescu (de W. C. Hegel), generalul Ioan
Emanoil Florescu (de I. Georgescu), Grigore Tocilescu, Gheorghe Dem Theodorescu (de Carol
Storck), C. I. Stncescu (de W. C. Hegel) i Theodor erbnescu(de Filip Marin).
Dup ndeprtarea acestora, n faa Ateneului a fost instalat o singur statuie: Alergtorii[8]
[9]
realizat n 1913 de sculptorul Alfred Boucher (1850-1934[10]). Actualmente statuia Alergtorii
este declarat monument istoric cu cod LMI B-III-m-B-20062 i a fost reamplasat din 1950 pe
Calea Victoriei 142-146[11]).
n prezent, n locul acesteia, n Grdina Ateneului este amplasat statuia lui Mihai Eminescu,
executat n bronz, n 1963, de sculptorul Gheorghe D. Anghel.[12]

nscrierea pe lista Patrimoniului European

Ateneul Romn este nscris n Lista Monumentelor Istorice din anul 2004, sub cod LMI B-II-m-A18789, monument de arhitectur de grup valoric A, de valoare naional i universal. [13]
Monumentul este protejat i prin Legea nr.5/2000, Lege privind aprobarea Planului de Amenajare
a Teritoriului Naional-PATN, Seciunea III, Zone protejate, Valori de patrimoniul cultural de
interes naional, (monumente istorice de valoare naional, excepional).
n ziua de 21 martie 2007, cu prilejul marcrii, n Romnia, a aniversrii a 50 de ani de la
semnarea, la la 25 martie 1957, a Tratatului de la Roma, care a instituit Comunitatea Economic
European, pe zidul Ateneului Romn a fost aezat o plac spre a marca includerea acestui
monument pe lista Patrimoniului European, aprobat cu ocazia Consiliului informal al mini trilor
culturii din Uniunea European, care a avut loc la Berlin, la 13 februarie 2007.[14]