In acea seara, am cutreierat parcul in lung si-n lat, de colo-colo, ca doi copii

ce alergau dupa fluturi, frumoasa seara de vara, nici prea cald, dar nici prea
racoare, totul era ca pe la jumatatea unei povesti unde se aprindeau scanteiele in
inimile personajelor, asa ma simteam.
Am continuat sa vorbim, despre viata, despre fosti si foste, despre problem
actuale si cam cee ace ne dorim in asta viata, iar atunci am adus asatrecator in
discutie ca din pimul salariu as dori sa-mi cumpar un aparat foto, atunci ma tintit cu
privirea ca si cum asta era si unul dintre lucrurile pe care si le dorea si ea sa il faca,
am ramasa placut surprins ca mi-a zambit mai mult cu mintea, ca pe fata ei
asternea doar tacerea, dar in mintea ei probabil era fericita.
In timp ce mergeam, intr-a devar au fost ceva ore bune de mers, am intrat si
ne-am asezat pe mica noastra insulit, care mai tarziu avea sa fie locul nostru
eram cam emotive amandoi, retrasi, nu foarte deschisi unul cu celalat, ea se aseza
pe o piatra iar eu.am facut ce imi doream de ceva vreme, m-am asezat langa
picioarele ei, rezemandu-ma de piatra, si de acolo am vorbit din nou ..si dintr-unan alta timpul se opri in loc, da.chiar se oprise, credeam ca inima-mi o sa-mi fuga
pe lacul din fata noastra, ea isi plimba mana prin parul meuin timp ce-mi spunea
ca Eu nu-mi doresc o relatie cu tine, nu te doresc dar, oarecum, stiam ca asta nu e
decat un mic test, poate sa vada ca, daca zicandu-mi asta imi va adduce putina
dezamagire pe chip, si i-a mers !! parca ma durea sufletul, dar ceva ma-mpingea
din spate sa nu ma dau batut , si asa am facut. Am continuat sa lupt pentru ea zi de
zi dupa a cea intalnire.
Apoi am mai iesit de cateva ori, in acelasi parc, stand pe aceleasi bucati de
iarba verde, pana-ntr-o dimineata, defapt era inca inserat afara, am ajuns pe
marginea lacului,si vorbind de una si de alta mi-am dat seama ca isi doreste sa ma
cunoasca mai mult, ca ii sunt pep lac, cel putin pana in acel moment cand scoase
un servetel si un pix.ar fi trebuit sa am carnetelul si pixul meu..dar..cine ar fi stiut
ca atunci as fi avutsa scriu ce simteam persoanei care va deveni intregul meu
univers. Eram cam stanjenit, pentru ca nu mai facusem asta nicioadata pentru
altcineva, sa stau pe malul lacului cu luna in fata si dragostea vietii mele
plimbandu-se pe langa mine asteptand sa citeasca ceea ce sufletul meu scria pe
servetel.
Poate nu a fost siropos, poate nu pe placul ei, dar in acel moment de emotie
nici nu stiam cu ce sa incep a scrie, eram vrajit de frumusetea ei, de frumusetea
mintii ei, si de sufletul ei bland si cald, dasimteam ca ea imi e tot si eu voiam sa
fiu totul ei !