05.07.

2013

Oh, mama natura, ai

mila...

Tu, cruda si inspaimantatoare Mama Natura ce

seduci pamantul batut si ostenit si-l ataci cu ale tale
ramificatii nemiloase ce-l lumineaza si-l spala de
pacate...
Ai mila si iarta-ma... si pastreaza-mi loc uscat si
ferit de mania ta la depozitul de la gara ca sa-mi pot
revedea iubirea.
Indura-te de zilele mele de indurare...
Revarsa-ti toata furia si salbaticia in aceasta
seara, dar mai lasa-mi macar o zi sa-mi astampar
dorul ce-a pus stapanire pe a mea gandire.
Trimite-ti demonii pe pamant in seara asta
blestemata si lasa-i sa-mi lumineze foaia, dar
astapara-i, caci tipetele lor disperate imi distrag
atentia de la a-i scrie iubirii mele.
Ah, mama natura, iubesc felul in care domini
pamantul facandu-l sa-ti cada la picioare si jocurile
tale pacatoase ce-i sucesc acestuia mintile pana in
cele mai adanci si neexplorate straturi, pentru ca si
tu, draga, esti la fel de pacatoasa precum el.
Vino si spala toate gandurile ce ne fac nedemni
sa mai existam in aceasta lume plina de intruchipari
luciferiene si ganduri necurate.

Ador acest joc al tau pe care unii il numesc venal,

murdar, poate chiar ilegal, pe care eu il numesc
provocator. Te provoc, de asemeni, sa cauti in cele
mai ascunse cotloane ale mintii mele si iti garantez ca
te vei gasi acolo.
Continua sa saruti pamantul nevrednic de a-ti fi
pretendent, dar te rog, cand il torturezi, mama
natura, ai mila...