Portofoliu de autor

-Viaa i activitatea literar a autorului

-Opera
-Relaiile autorului cu oamenii de seam din acea vreme
-Opere reprezentative
-Curioziti despre autor i oper
-Citate semnificative
-Figuri de stil i imagini artistice din oper
-Fotografii, fotocopii despre autor i oper
-Impresii personale despre autor i oper
1

Viaa i activitatea literar a autorului

Marin Preda (n. 5 august 1922, Silitea-Gumeti,

judeul Teleorman d. 16 mai 1980, Mogooaia)
a fost
un scriitor romn postbelic i directorul editurii Cartea
Romneasc. Marin Preda a fost un fervent opozant al
regimului comunist, mai multe voci confirmnd c scriitorul i-a
spus lui Nicolae Ceauescu Dac vrei s introducei realismul
socialist, eu, Marin Preda, m sinucid n anii 70. Ultimul su
roman lansat n 1980, Cel mai iubit dintre pmnteni, este
considerat o critic violent a comunismului. Dup cteva
sptmni pe pia, romanul a fost retras din toate bibliotecile
i librriile publice i universitare. n scurt timp, pe 16 mai 1980,
scriitorul a fost gsit mort n camera sa din vila de creaie a
scriitorilor din Palatul Mogooaia.
COPILRIA
La 5 august 1922, n comuna SiliteaGumeti, judeul Teleorman, se nate Marin Preda, fiu al lui
Tudor Clrau, de profesie plugar, i al Joiei Preda. Copilul
va purta numele mamei, ntruct prinii nu ncheiaser o
cstorie legal, numai astfel Joia Preda putea primi pensie n
continuare ca vduv de rzboi. Joia venea cu dou fete din
prima cstorie: Mria (poreclit Alboaica dup numele
brbatului) i Mia (Tita). Tudor Clrau avea i el trei biei cu
prima soie care-i murise: Ilie (Paraschiv), Gheorghe (Achim) i
Ion (Nil). n familia celor doi soi se mai nasc: Ilinca, Marin i
Alexandru
(Sae).
Copilul Marin Preda i petrece copilria n aceast familie
numeroas care n ciuda celor dou loturi de pmnt primite
la mproprietrire nu este lipsit de griji.
2

n septembrie 1929, nvtorul Ionel Teodorescu l nscrie pe

Marin Preda n clasa I, ns tatl, care i-a dat copiii la coal
numai la vrsta de 8 ani, nu-l las s frecventeze. Anul urmtor
este renscris n clasa I, la coala primar din satul natal. Dar,
ca n orice familie de la ar, copilul particip i la treburile
gospodreti (pzitul vitelor, munca la cmp), ceea ce face ca
n primele clase s absenteze adesea de la coal. Dar treptattreptat, se dovedete printre elevii cei mai buni din seria sa,
obinnd premiul cu coroni (scen evocat n Moromeii).
Anul 1933 1934 (clasa a IV-a) este unul dintre cei mai grei din
viaa colarului: tatl nu-i mai poate cumpra cri i se
mbolnvete de malarie. nvtorul i arat mult bunvoin,
l ajut s termine anul colar i-i mprumut cri. Cnd nu
gsete cri noi n sat, merge s mprumute n comunele
vecine: Cum adic exclamase odat tatl surprins s faci
treizeci de kilometri pn la Recea, dup o carte, domnule?!
Dar ce, e aurit? i s-l fi pus la o treab mai mic dect asta,
ar fi ieit glgie mare.... Cu rugmini repetate i insistene,
obine de la mama sa promisiunea c l va convinge pe tatl
su s-l dea la coala de nvtori.
ntre 1934 1937 urmeaz clasele V VII, avndu-l ca
nvtor pe Ion Georgescu din Balaci, un sat vecin. Dasclul
i va reaminti la btrnee c elevul Marin Preda era un
vistor n clas, dar se descurca bine, la scris, la o tem dat
despre Unirea Principatelor fcnd o lucrare senzaional.
Termin clasa a VII-a cu media general 9,78. Examenul
pentru obinerea certificatului de absolvire a apte clase l
susine la coala de centru din Ciolneti (o comun la zece
kilometri distan de Silitea-Gumeti). La 18 iunie i se
elibereaz certificatul nr. 71 de absolvire a apte clase primare,
cu media general pe obiecte 9,15.
3

PLECAREA DIN SATUL NATAL

n 1937, evitnd coala Normal din Alexandria (pe atunci,
reedina judeului fiind la Turnu Mgurele), unde taxele erau
prea mari, se prezint la coala Normal din CmpulungMuscel, dar este respins la vizita medical din cauza miopiei.
(Fiecare jude avnd o coal de nvtori, erau prefera i la
examene cei din judeul respectiv.) Tatl intenioneaz acum
s-l dea la o coal de meserii. Intervine ns salvator librarul
Constantin Pun din Miroi, de la care elevul Marin Preda i
procura cri, i l duce la coala Normal din Abrud, unde
reuete la examenul de burs cu nota 10. Se integreaz vie ii
de normalist internist, este mulumit de profesori, se mpac
bine cu colegii ardeleni i petrece vacana de iarn a anului
1939 la un coleg din Abrud.
n toamna lui 1939 este transferat la coala Normal din
Cristur-Odorhei, unde i continu studiile nc un an. Ca i la
Abrud, a manifestat un interes deosebit pentru istorie, romn
i chiar matematici. n edinele Societii literare din coal
este remarcat de profesorul Justin Salaniu, care i prezice c
va ajunge un mare scriitor, n cadrul societii scrie i cite te
cteva schie. O compunere care avea ca erou chiar pe tatl
su, aleas pentru a fi publicat n revista colii rmne
nepublicat, revista preconizat nu mai apare datorit
evenimentelor dramatice care vor urma. Cei trei ani de via
transilvan vor fi evocai n Viaa ca o prad i n Cel mai
iubit dintre pmnteni. n 1940, n urma Dictatului de la Viena,
elevul Preda Marin primete o repartiie pentru o coal
similar din Bucureti.

n ianuarie 1941 asist la tulburele evenimente ale rebeliunii

legionare i ale reprimrii ei de ctre Ion Antonescu. Intr n
contact cu refugiaii ardeleni i se ntlnete cu silitenii lui
stabilii n Bucureti. Toate acestea vor fi evocate peste trei
decenii n Delirul i n Viaa ca o prad.
La sfritul anului colar 1940-1941 (urmat i cu ajutorul
directorului colii), susine examenul de capacitate, ns din
cauza greutilor materiale se hotrte s renune la coal.
n timpul verii nu mai revine n sat: Aveam impresia c dac
m ntorc, n-o s mai pot pleca. Nereuind s publice nimic i
nici s-i gseasc o slujb, Marin Preda o duce din ce n ce
mai greu: Mi-e imposibil s-mi amintesc i s neleg cum am
putut tri, din ce surse, toat toamna i toat iarna lui 41-42.
Doar lucruri fr legtur, nefireti... N-aveam unde dormi, era
lapovi prin tot Bucuretiul, i umblam fr oprire cu tramvaiul
de la Gara de Nord la Gara de Est. Toat ziua i toat
noaptea. Uneori mai trgea la fratele su Nil, ntr-o mansard
minuscul unde rmnea pierdut ceasuri ntregi, cu coatele
sub ceaf.
n volumul colectiv de versuri Srm ghimpat, Geo
Dumitrescu include poezia ntoarcerea fiului rtcit de Marin
Preda, dar manuscrisul volumului nu obine viz pentru tiprire.
Tot prin intermediul lui Geo Dumitrescu, Marin Preda este
angajat corector la ziarul Timpul, n 1941.

ACTIVITATE LITERAR
n aprilie 1942 debuteaz cu schia Prlitu n ziarul Timpul
(nr. 1771 i 1772 din 15 i 16 aprilie), la pagina literar
Popasuri, girat de Miron Radu Paraschivescu. Debutul la 20
5

de ani i d ncredere n scrisul su, publicnd n continuare

schiele i povestirile: Strigoaica, Salcmul, Calul, Noaptea, La
cmp.
n septembrie prsete postul de corector la Timpul. Pentru
scurt timp este angajat funcionar la Institutul de statistic. La
recomandarea lui E. Lovinescu, poetul Ion Vinea l angajeaz
secretar de redacie la Evenimentul zilei.
n 1943, martie, i apare Colina n ziarul Vremea rzboiului. n
aprilie Evenimentul zilei public schia Rotila. Ia parte la
cteva edine ale cenaclului Sburtorul, condus de
criticul Eugen Lovinescu, unde nuvela Calul produce asupra
celor prezeni o vie impresie, strnind ncntarea lui Dinu
Nicodin, care intr n posesia manuscrisului contra unei mari
sume de bani. Nuvela va fi inclus n volumul su de debut
din 1948, ntlnirea din pmnturi. n nuvela care d numele
volumului, criticii recunosc imediat pe tatl autorului, care va
aprea cu nume schimbat n Moromeii. Ea este construit
pornind de la tehnica mutei pe perete (o naraiune perfect
obiectivat, behaviorist,
folosit
n
epoc
de Albert
Camus, William Faulkner sau mai trziu de Truman Capote).
Un precursor al lui Marin Preda din literatura romn
fusese Anton Holban n nuvela Chinuri.
ntre 1943-1945 este luat n armat, experien descris n
operele de mai trziu, n romanele Viaa ca o prad i Delirul.
n 1945 devine corector la ziarul Romnia liber. Apoi
din 1952 devine redactor la revista Viaa romneasc. n 1956
primete Premiul de Stat pentru romanul Moromeii. Un an mai
trziu, n 1957, scriitorul efectueaz o excursie n Vietnam. La
ntoarcere, se oprete la Beijing. n 1954 se cstorete cu
poeta Aurora Cornu. Scrisorile de dragoste trimise poetei au
fost publicate postum. Au divorat n 1959. S-a recstorit apoi
6

cu Eta Vexler, care ulterior a emigrat n Frana la nceputul

anilor 70. Cu cea de-a treia soie, Elena, a avut doi fii: Nicolae
i Alexandru.
n 1960-1961, citete marii romancieri ai lumii. Este fascinat
de William Faulkner, cu care proza lui are evidente afinit i. n
1965 traduce mpreun cu soia Eta romanul Ciuma de Albert
Camus. n 1968 este ales vicepreedinte al Uniunii Scriitorilor,
iar n 1970 devine director al editurii Cartea Romneasc, pe
care o va conduce pn la moartea sa fulgertoare din 1980. n
1970 traduce n colaborare cu Nicolae Gane romanul lui Fiodor
Dostoievski: Demonii.
Romanul
su, Marele
singuratic,
primete premiul Uniunii Scriitorilor pe anul 1971.
n 1974 este ales membru corespondent al Academiei
Romne.
Apare ediia a doua a romanului Marele singuratic n 1976, iar
n 1977 public Viaa ca o prad, un roman autobiografic amplu
care are drept tem principal cristalizarea contiinei unui
artist.
n 1980, la editura pe care o conducea, public ultimul su
roman: Cel mai iubit dintre pmnteni. ntre 1975 i 1980
locuiete n Bucureti pe strada (pictor) Alexandru Romano
nr.21.
Pe 16 mai 1980 moare la vila de creaie a scriitorilor de
la Palatul Mogooaia.
Fratele scriitorului, Saie, crede c a fost asasinat de Securitate,
dar probele din dosarul CNSAS ar fi disprut.
Familia sa este convins c moartea sa fulgertoare are o
legtur cu publicarea romanului Cel mai iubit dintre
7

pmnteni i a survenit n condiii oculte. Potrivit raportului

medico-legal, moartea lui Marin Preda a fost violent i s-a
datorat asfixiei mecanice prin astuparea orificiilor respiratorii cu
un corp moale, posibil lenjerie de pat, n condiiile unei come
etilice. Marin Preda este nmormntat pe Aleea Scriitorilor
din Cimitirul Bellu.
n ultimii cinci ani de via a fost mentor i prieten literar al
lui Cezar Ivnescu.

OPERA LUI MARIN PREDA

n 1942este angajat corector la ziarul Timpul, cu sprijinul

poetului Geo Dumitrescu. n acelai an debuteaz aici cu schia
Prlitu.
Citete n cenaclul Sburtorul, condus de Eugen Lovinescu,
cteva schie. Marele critic l remarc:
Citisem n cenaclu o bucat intitulat Calul, scris cu o duritate
pe care ulterior am pierdut-o. Lui Lovinescu nu i-a plcut, dar
avusesem noroc s-i citesc la alt edin o alt nuvel mai
tradiional, intitulat De capul ei, i pe care Geo Dumitrescu o
8

reine s-o publice () Lovinescu a exclamat de cteva ori n

timpul lecturii, cu vocea lui subire i senin: Are talent! Are
talent![5]
Tot n 1942 Marin Preda public o serie ntreag de schie care
nu par a fi doar simple exerciii de antrenare a scrisului pentru
viitoarele opere de mare ntindere, ci sunt adevrate miniaturi
artistice n care spiritul creator predist capt un nveli original.
n schiele: Calul, Strigoaica, Salcmul, Noaptea, La cmp i
Coliba se ntrevede interesul scriitorului pentru spaiul rural, pe
de o parte, i pentru observaiile psihologice pe de alta.
Pentru tnrul prozator, vrsta de douzeci de ani a fost vrsta
lecturilor flmnde[6], scriitorii si preferai de atunci fiind
Dostoevski, Tolstoi, Stendhal i Balzac. Citindu-i, Marin Preda
i simte eul atins: Mi-amintesc c o prim zguduire de ordin
moral am avut-o citindu-l pe Tolstoi i Dostoevski, scriitori care
nu-l pot lsa indiferent pe cititor i-l acapareaz.[7]
Anul 1948 este anul de debut n volum a lui Marin Preda.
ntlnirea din pmnturi este ultima creaie prestigioas pe
care spiritul literaturii interbelice o d la iveal nainte de a-i
pierde libertile sub apsarea unui regim politic nefast.
[8] Vzute nrmate n aceeai carte, schiele i nuvelele din
ntlnirea din pmnturi par s spun acum mai multe despre
esena lor i despre capacitatea artistic i intelectual a
scriitorului. Apariia crii a fost bine ntmpinat de o mare
parte a oamenilor de cultur a vremii, nu ns i fr rezerve
din partea altora.
Conjunctura politic de atunci ar fi trebuit s-l trezeasc pe
Marin Preda din euforia succesului su i s-l ndemne s
ntreprind ceva pentru a nu pierde ansa de a mai publica
ceva pe viitor. Era limpede c volumul su nu promitea nimic
9

bun regimului politic aflat la putere. Scriitorul, ns, se pare c

nu bnuia nimic (sau se fcea doar c nu bnuiete nimic),
pn cnd, o ntmplare, relatat n Imposibila ntoarcere, l-a
determinat s scrie schia Desfurarea.
Prin 1952, m aflam la Tunad ntr-un prim concediu adevrat
din viaa mea. Un prieten foarte nelinitit n contiina lui,
nelinite pe care n-o neleg nici azi, m avertizase prin luna
mai a aceluiai an c dac nu scriu imediat ceva prin care s
fac s dispar norii unei maladii literare inventate de care mi se
legase numele (naturalism!) i n care nepstor pluteam, voi fi
exclus din Uniunea Scriitorilor i maladia literar se va
transforma n una politic. Atunci va fi grav.
() Reuise s m neliniteasc i pe mine. M-am dus pe la
ar, dar nu la mine n sat, ci pe undeva prin Moldova, n
regiunea Hui, i acolo la primrie am vzut o scen (), i
plecnd spre Sinaia, am scris aceast schi, care avea vre-o
douzeci de pagini i sa numea Desfurarea.[9]
Aadar, o decdere? O concesie? Cel mai bine ar fi s nu ne
grbim n a ne face astfel de impresii.
Privit mai ndeaproape nuvela i dazvluie o structur
compoziional salvatoare i febril n acelai timp. Scopul:
pstrarea demnitii spiritului creator liber prin camuflare n
nici un caz prin retragere, altfel existnd pericolul nmulirii
scriitorilor gen Amiculiului pe toat perioada crizei
literaturii. Mijlocul: tehnica povestirii n ram (rama fiind schema
,,propus
de autoritile ideologiei politice). Rezultatul:
nlturarea norilor de naturalism i pregtirea unui teren
agreabil Moromeilor.

10

Observaia de poveste n cadru fcut pentru prima oar de

Vasile Popovici a fost ulterior completat de Andrei Grigor, care
ndeamn s nu neglijm prea tare cadrul, fiindc i acesta i
are importana lui, el nsui construindu-se n parametrii
verosimilului i n factor de dinamism epic.[10]
Astfel, prin capacitatea de adaptare la noile condiii, Marin
Preda reuete s publice n anul 1955 primul volum al
romanului Moromeii, roman ce va sfida tiparele vremii att prin
pasul su ndrzne de a nu adopta modelul proletcultist ct i
prin o nou viziune a vieii rneti.
Eroul principal al romanului, Ilie Moromete este un ran, care
de fapt ntruchipeaz ntregul suflu rnesc incapabil s se
adapteze la noile schimbri socio-politice.
Odat cu apariia n anul 1962 a romanului Risipitorii se va
observa predilecia lui Marin Preda de a scrie i o literatur a
lumii oraului. Dac prin Moromeii el ncerca o polemic cu
Liviu Rebreanu, prin Risipitorii ncearc o lupt cu sine nsui,
n dorina de a gsi un stil propriu care s-l reprezinte. i-l va
gsi, ntruct va mai publica nc patru romane cu aciunea
petrecut n mediul urban: Intrusul (1968), Marele singuratic
Delirul (1975) i Cel mai iubit dintre pmnteni (1980).
Volumul doi al romanului Moromeii apare la doisprezece ani de
la apariia celui dinti, n anul 1967, iar in 1971 Marin Preda
public un volum de confesiuni i eseuri intitulat Imposibila
ntoarcere.
Cnd cititorii ateptau cu nerbdare volumul II al Delirului,
Marin Preda public n 1977 romanul autobiografic Viaa ca o
prad. Chiar dac are caracter autobiografic, Viaa ca o prad
poate fi considerat un roman indirect. Este de fapt romanul
11

scrierii unui roman, cci ampla confesiune este determinat de

cutarea dramatic a unui subiect pentru o viitoare carte.[11]
Marele singuratic este romanul singurtii lui Nicolae
Moromete, care dup ce a euat n politic, se retrage la o
ferm de lng Bucureti i devine horticultor. Tema romanului
este raportul dintre personalitatea individului i istorie, care, n
toate romanele lui Marin Preda este nemiloas i i determin
individului o soart, de cele mai multe ori, de neinvidiat.
Pn la apariia Delirului nici un istoric nu a scris att de mult
despre generalul Ion Antonescu. De fapt romanul are o
deschidere larg, descriind principalele evenimente din Europa
n momente de grea cumpn pentru btrnul continent i
anume cel de-al II-lea rzboi mondial. Cartea nu se pretinde a fi
un document istoric, ci este o excepional realizare artistic
bazat pe creativitatea i intuiia scriitorului i, desigur, pe
dovezi istorice incontestabile.
Delirul a ipresionat att de mult opinia public nct, dup
publicarea sa, jurnalitii l asaltau ntruna pe Marin Preda cu
aceeai ntrebare: cnd va scrie volumul II. Scriitorul ns le
rspundea c deja lucreaz la altceva i aa au aprut pe rnd
Viaa ca o prad i Cel mai iubit dintre pmnteni. S fi fost
Marin Preda n stare de a abandona o carte care era att de
mult ateptat? Sau i mai mult: un roman n care, aa cum
nsui autorul mrturisea, se mplinise tema povestitorului?
Pentru a gsi un rspuns potrivit ar trebui s privim un pic
peste subiectul primului volum, unde cititorul ia parte la o serie
ntreag de evenimente ce ngrozesc. Legionarii, aflai ntr-o
perioad relativ scurt (patru luni) n fruntea statului, reuesc
s comit atrociti i crime care ocheaz. Romanul se
ncheie brusc, cnd evnimentele istorice erau n plin delir. De
fapt, n prima parte a delirului, cci odat cu schimabarea
12

orientrii politice a Romniei, dup 23 august 1944, ar fi trebuit

sa inceapa a doua parte a delirului nu mai puin halucinant. Or
Marin Preda a fost un scriitor prin excelen realist. Parte a
doua a romanului Delirul ar fi nsemnat partea a doua a
delirului. Cum ar fi putut publica prozatorul un astfel de roman
cnd imediat dup apariia primului volum, s-a strnit un
scandal pn i la Moscova? i asta nectnd la faptul c n
text sunt prezente dou scene prtinitoare spiritului comunist
i c Paul tefan se arta ngrozit de rzboiul antisovietic
(articolele sale trimise de pe front sunt relevante). E, deci, de la
sine neles c Marin Preda atepta timpuri mai favorabile
pentru a scrie volumul doi al romanului Delirul, i pentru a da
atunci lovitura de graie comunismului.
Din pcate, Marin Preda se stinge din via nainte de a-i duce
planul su la bun sfrit. Referindu-se la aceast carte a
romancierului, Mihai Ungheanu va spune: Unicul proiect cu
adevrat euat al lui Marin Preda rmne cel legat de romanul
Delirul.[12]

OPERE REPREZENTATIVE
Debuteaza cu o schita (Parlitu) in ziarul Timpul (1942), unde
incepe sa lucreze in calitate de corector. Publica mai multe
povestiri si nuvele in ziarele Timpul, Vremea, Evenimentul zilei.
Dupa satisfacerea stagiului militar (1943-1945), devine corector
la ziarul Romania libera si colaboreaza, la unele din publicatiile
epocii, cu povestiri si nuvele. In 1948, debuteaza editorial cu
voi. Intalnirea din Pamanturi, carte ce aduce o viziune distinct
proprie asupra lumii rurale si anunta nasterea unui mare
13

prozator. Ca si nuvela Ana Rosculet (1949), cartea devine tinta

unor violente atacuri publicistice. Romanul Morometii (1955) va
fi considerat, inca de la aparitie, o capodopera; al doilea voi.
Apare in 1967, exercitand o lunga si durabila inraurire asupra
evolutiei prozei romanesti contemporane. In romanele Risipitorii
(1962; ed. Definitiva 1969), Intrusul (1968), Marele singuratic
(1972) si Delirul (1975) scriitorul contureaza un vast univers
epic, deschis deopotriva spre fenomenul istoric si social, si spre
viata launtrica a personajelor (Grija mea este de a dezvalui,
prin orice mijloace, directe sau indirecte, o stare sufleteasca).
A tradus (in colab.) Ciuma de Albert Camus (1965) si Demonii
de F. M. Dostoievski (1970). Rodul unei colab. Sistematice la
rev. Luceafarul, voi. De articole, confesiuni, eseuri Imposibila
intoarcere (1971) fixeaza cu indrazneala si precizie atitudinea
scriitorului fata de problemele vietii si ale artei contemporane; in
Convorbiri cu Marin Preda (1973), carte realizata de Florin
Mugur, aceste preocupari sunt extinse si adancite, pornindu-se
de la o suita de experiente personale evocate
memorialistic. Viata ca o prada (1977) contine, de asemenea, o
suma de marturii, avand ca suport epic rememorarea
inceputurilor literare ale scriitorului. Aparut in 1980, cu cateva
luni inainte de neasteptata stingere din viata a autorului,
romanul in trei voi. Cel mai iubit dintre pamanteni a inregistrat
un urias succes de critica si de public. Vicepresedinte al Uniunii
Scriitorilor din 1968, director al editurii Cartea Romaneasca,
de la infiintare (1970), membru corespondent al Acad. (din
1974), PREDA a fost distins de doua ori cu Premiul de Stat
(1952, pentru nuvela Desfasurarea si in 1955, pentru
Morometii), de doua ori cu Premiul Uniunii Scriitorilor (1972,
pentru Marele singuratic si 1977, pentru Viata ca o prada), si de
alte doua ori cu Premiul Asoc. Scriitorilor din Bucuresti (1968,
pentru Intrusul) si 1971, pentru Imposibila intoarcere.
14

Citite din perspectiva romanelor de mai tarziu, dar fara

prejudecata lor, intaiele schite si povestiri (intalnirea din
pamanturi, 1948) se caracterizeaza printr-o extrema raceala
a viziunii: lumea satului romanesc din Campia Dunarii, univers
propriu scriitorului, este privita din afara si de la mare distanta
sufleteasca. Scene din viata taranilor, aceste proze de inceput
sunt, cele mai multe, instantanee de un relief halucinant ale
unor momente de eruptie instinctuala. Scriitorul evoca o lume
descriindu-i fiziologia, nu si existenta launtrica, ramasa, prin
efectul departarii, misterioasa, impenetrabila, incat prin
observatia realista foarte aplicata, de o exactitate uluitoare a
detaliilor, se ajunge la straniu si la enigmatic. Prima carte a lui
PREDA are sensul unei totale detasari de universul taranesc,
privit aici fara compasiune, fara melancolie si fara induiosare;
dar si fara acea brutala intelegere stiintifica de tip naturalist,
care studia si explica mecanismele existentei, limitandu-1
strict la instincte. Nici simpatie si nici interes: mai degraba o
imensa neliniste. Care se traduce in acumularea de imagini in
genere atroce, aproape intotdeauna lipsite de noima. Nu insa si
de semnificatie: este lumea irationala in care nu e nimic de
inteles (de iubit sau de admirat nici nu poate fi vorba), dar
care poate fi inregistrata de retina ingrozita a unui intrus. Optica
autorului in aceste nuvele si povestiri de o misterioasa violenta
este aceea a unui strain venit de pe alte meleaguri, care asista
cu o perplexitate inspaimantata la fapte pentru el deopotriva
absurde si infricosatoare. Aceasta detasare, avand probabil in
spatiul biografiei interioare a scriitorului intelesul unei rupturi, al
unei despartiri de lumea in care se nascuse si traise, de nu
chiar al unei repudieri, va fi insa, cativa ani mai tarziu, inlocuita
de un atasament profund: in Morometii, I, (1955). Romanul,
marturiseste scriitorul in Viata ca o prada (1977), nu are ca
punct de plecare, asa cum au crezut mai toti comentatorii,
nuvela O adunare linistita, ci o schita neinclusa in volumul de
15

debut, anume Salcamul. Un text in spirit cu totul deosebit de

cele aflate in intalnirea din Pamanturi: era precizeaza
scriitorul singura intamplare din ceea ce scrisesem la
douazeci de ani care avea legatura adanca, nestearsa, cu
familia
mea.
Cu familia, dar si cu lumea satului. Aceasta schita ii apare
autorului insusi ca o poarta simbolica prin care, deschizand-o,
patrundea pe un teritoriu in care traia o lume miraculoasa. Dar
nu faptic, evenimential, se deosebeste lumea miraculoasa din
Morometii, I de lumea din intalnirea din Pamanturi; situatiile
violente, brutalitatile si cruzimile nu lipsesc nici din roman.
Diferenta este una de atitudine. Nuvelele din intalnirea din
Pamanturi erau proiectii ale unei constiinte anxioase, imagini
ale nelinistii si ale obsesiei irationalitatii lumii; universul din
Morometii, I, asigura, in schimb, un refugiu acestei constiinte, o
protejeaza si, intr-un fel simbolic, ii ofera o alternativa. Nu este
imposibil ca locul cel mai caracteristic pentru spiritul
morometian, poiana fierariei, adevarata insula utopica a
libertatii de gandire si expresie, sa fie si un raspuns indirect la
evenimentele si experientele scriitorului din anii 1950, perioada
cand isi redacteaza romanul complet absorbit de lucru,
cufundat in fictiunea amintirii. Nu in primul rand prin valoarea
sau prin caracterul lor fragmentar difera, asadar, primele scrieri
ale prozatorului de romanele ulterioare. Cadrul material ramane
aproape acelasi, insa detasarea e inlocuita de participare: in
roman, scriitorul a trecut de la forma la substanta, intuind si
reveland sufletul unei lumi ce fusese pana atunci vazuta numai
in manifestarile exterioare. Vietii stereotipe a taranilor,
desfasurata intr-o succesiune plina de intamplari ce tin de o
ordine veche, i se descopera acum dimensiunea afectiva si
spirituala. In Morometii, I, lumea satului inceteaza astfel sa mai
fie rurala in intelesul consacrat al termenului, fiind pentru
16

prima data privita din interior. Satul fusese, din punct de vedere
literar, un univers al existentei elementare sau idilice, pitoresti
sau poetice, al unei umanitati naturale ori al naturii umane
primitive, neevoluate; in proza lui PREDA satul este in primul
rand un spatiu social si totodata al sociabilitatii. Aici se simte,
se traieste si se gandeste intr-un mod specific, taranii au o viata
morala si spirituala distincta, existenta lor se desfasoara in
cadrele unei spiritualitati constituite si stabile. Asezarea,
echilibrul si increderea in ratiune si bun-simt caracterizeaza
acest univers scaldat in lumina eterna a zilei de vara. Pivotul
noii viziuni asupra satului, este Ilie Moromete, eroul central al
romanului, taran absolut, traind in convingerea ca existenta lui
reprezinta lucrul cel mai insemnat din univers, dispretuind
subtire tot ce vine de dincolo de marginile asezarii, nepasator la
innoire, de fapt neincrezator in posibilitatea vreunei schimbari
aducatoare de bine. Schimbarile produc dezordine si haos, iar
pentru Moromete pastrarea ordinii vechi, mostenite, verificate
de-a lungul timpului, este prima conditie a vietii: cum sa traiesti
daca nu esti linistit? se intreaba el, aparandu-si tenace
curgerea gandirii sale linistite, indarjit hotarat sa nu crute nimic
pentru a o regasi, simtind ca instrainarea de ea ar aduce
intunericul si ca moartea n-ar fi mai rea decat atat. Satul,
considerat vatra a intregii lumi, intra insa in istorie, stabilitatea
si echilibrul se dovedesc iluzorii sub presiunea unui timp care
nu mai avea rabdare; comunitatea taraneasca de tip
traditional se destrama intr-un ritm precipitat, facand loc
aleatoriului. Aceasta drama economica, sociala si morala
capata, in roman, forma unei drame a paternitatii; armonia
familiei lui Ilie Moromete dispare, fiii se razvratesc impotriva
autoritatii tatalui, totul se clatina. Primul volum din Morometii
evoca astfel o lume in prabusire; ordinea, linistea, echilibrul se
degradeaza implacabil, ramanand insa expresia unei nazuinte
morale ce domina de altfel intreaga opera a scriitorului, fiindca
17

pretutindeni seninatatea este vazuta ca o conditie a fericirii.

Anularea autoritatii paterne anticipeaza in chip simbolic pieirea
vechilor norme de convietuire a comunitatii rurale; in volumul al
doilea (Morometii, II, 1967), a carei actiune se desfasoara in
epoca postbelica, se dizolva nu unitatea unei familii, ci unitatea
satului intreg, devenit o groapa fara fund, un abis moral si
social din care isi fac aparitia si in care dispar fulgerator, tarati
de vartejul unor evenimente incontrolabile, oameni noi,
necunoscuti, toti atrasi de mirajul puterii si de vointa de
dominare. Acestei dependente de circumstante, Moromete ii
opune pastrarea rezistentei in spirit, exilul in libertatea
interioara; batran acum, pe patul de moarte, el isi rezuma
existenta in aceasta formula: Domnule, eu intotdeauna am
atrait independent!. Al doilea volum al romanului face si mai
vizibil caracterul de confesiune obiectiva al cartii; este o
rememorare din care lipseste eul narator, materia epica
nascandu-se prin exteriorizarea unei nazuinte morale. Sunt
folosite, intr-o sinteza originala, naratia, evocarea si analiza,
precum si comentariul direct al autorului. Forta sub stapanirea
careia se afla universul Morometilor, de fapt al intregii proze a
scriitorului, este Timpul: memoria si experienta directa
(dependente, ambele, de timp) sunt confruntate cu ordinea
morala si cu ordinea spiritului. Prin acest roman, literatura
romana a castigat un mare personaj, cu valoare prototipica
Ilie Moromete, ca si un fel special de a fi in lume si viata
morometianismul. Mai tarziu, scriitorul a avut ideea de a
compune un intreg ciclu al Morometilor, proiect ramas
nerealizat. Din acest ciclu neincheiat face parte si romanul
Marele singuratic (1972), unde imaginea satului traditional,
acum disparut, devine reprezentarea mitica a unei varste de
aur; cartea, inegala si grabita, urmareste existenta celui mai
mic dintre copiii lui Moromete, devenit intelectual si patruns in
mediile artistice. De asemenea, si romanul Delirul (1975), ce
18

urma sa aiba doua volume si a ramas, datorita mortii autorului,

neterminat, trebuia sa fie inclus in ciclul Morometilor, situanduse intre primul si al doilea volum. Fara a fi o reconstituire de tip
obiectiv, romanul infatiseaza unul dintre cele mai tragice
momente din istoria contemporana a Romaniei, anii 1940-1941,
pe fundalul caruia sunt proiectate destine reprezentative pentru
societatea romaneasca a vremii; fictiunea se imbina cu
documentul, alcatuind impreuna un plan al evenimentelor
istorice, dincolo de care se afla in plan reflexiv al comentariilor
si al meditatiei autorului insusi, aceasta incercare de intelegere
exprimata eseistic fiind caracteristica literaturii lui P.; tragic nu
este atat raportul conflictual dintre om si istorie, cat refuzul
istoriei de a se supune ratiunii omenesti. Tragismul rezulta,
pentru eroii lui P., din lupta omului pentru a intelege istoria, nu
dintr-o oarba confruntare, din lupta cu istoria sau cu cei care o
reprezinta. Similara este problematica din Risipitorii (1962),
carte ce a cunoscut trei editii mult diferite intre ele, unde se
analizeaza desfasurarea unui act fundamental al existentei
intemeierea familiei in conditiile dislocarilor sociale si morale
petrecute in perioada stalinista. Intrusul (1968), romanul unui
esec existential, este prima incercare a scriitorului de a
descifra, dincolo de desenul biografiilor si al destinelor,
universul etic al societatii contemporane. O reluare, in alti
termeni si la scara intregii epoci postbelice, dar mai ales dintr-o
perspectiva mult radicalizata, a acestei teme obsedante va fi
ultimul roman al lui P., Cel mai iubit dintre pamanteni (1980).
Uriasa confesiune a unui erou-narator inchis intr-o celula undesi asteapta condamnarea la o captivitate perpetua, aceasta
carte, impresionanta si prin dimensiuni, cu aspect adesea
inform si dezlanat, consecinta de fapt a unei nevoi imperioase
de marturisire, este o veritabila spovedanie a unui invins. Scos
din munca lui de tanar universitar cu preocupari de filozofie,
arestat si condamnat la o lunga detentie pentru un motiv ridicol,
19

eliberat apoi si, dupa un stagiu intr-o uzina si intr-o echipa de

deratizare, ajuns contabil, personajul-narator esueaza
finalmente si in ultimul plan al vietii: iubirea. Roman al
imposibilitatii fericirii celei mai firesti si mai umile intr-o lume a
surparii tuturor valorilor, Cel mai iubit dintre pamanteni nu este
mai putin si o carte a imposibilitatii tragediei, totul dizolvandu-se
intr-o grotesca naclaiala a surogatelor spirituale, etice,
intelectuale. Aceasta radicalizare de ton, viziune si atitudine
fusese prevestita de articolele, eseurile si insemnarile
memorialistice din Imposibila intoarcere (1971) si de luciditatea
confesiva din romanul autobiografic Viata ca o prada (1977).
Literatura lui PREDA este nimbata astfel si de prestigiul de a fi
expresia unei mari constiinte, nu doar a unei mari vocatii
artistice.
Curioziti despre autor i opera
Marin Preda scria doar cu un stilou cu penia de aur i
niciodat cu pixul sau creionul. Dup moarta sa, stiloul nu a
mai scris niciodat deoarece penia era tocit i pentru a-l
putea folosi trebuia s tii cum s l poziionezi, lucru pe care
nimeni nu a putut s l fac.
Marin Preda a fost pentru cele trei soii ale sale cel mai
iubit dintre pmnteni. Scriitorul a iubit ptima i a suferit din
amor. Despre Preda, soiile au spus c era, nainte de toate,
scriitor i apoi amant. Marin era omul pe care o femeie viseaz
s-l gseasc. Aurora Cornu a fost marea iubire a lui Preda,
Eta Vexler a fost soia evreic care i-a atras antipatia regimului,
iar Elena a fost cea care l-a fcut pe scriitor tat.
Iubirea poate s fie oricum, numai s fie! Poi s ari ca un
chimval rsuntor, dar dac dragoste nu e... spune
20

evanghelistul. E vorba, desigur, de dragostea divin, dar a

noastr, cea profan, are oare vreo limit care s-o mpiedice s
ating grania divinului? Lcaul ei nu e tot inima uman?, se
ntreba Marin Preda, prin Victor Petrini n celebrul roman Cel
mai iubit dintre pmnteni. Preda a fost pentru cele trei soii
ale sale cel mai iubit dintre pmnteni, un so pe ct de adorat
i iubit, pe att de dificil de neles. Preocupat mai mult de
carier i literatur, despre Preda se spune c n-a trit iubiri
adolescentine care s i fi marcat existena sau s i influeneze
scrierile. A descoperit marea dragoste la 32 de ani cnd a
cunoscut-o pe tnra Aurora Cornu de doar 20 de ani. Marea
dragoste Povestea de iubire dintre frumoasa tnr i scriitor a
nceput la malul mrii. Se vzuser pentru prima dat la vila
Uniunii Scriitorilor n 1952, dar prima ntlnire s-a rezumat la un
simplu schimb de replici. Doi ani mai trziu se regsesc la
malul mrii. Printr-o ironie a sorii, ea ocupa camera care ar fi
trebuit s i revin scriitorului. Galant, Preda i cedeaz camera
ns, ncpnat, Aurora i face bagajul i pleac. Din
corespondena celor doi , fcut public ulterior, reiese c
Preda s-a ndrgostit nebunete privind-o pe Aurora cum i
strnge bagajul. A doua zi, direct de pe malul mrii, i scrie
prima scrisoare de dragoste: Dar iat c o adiere de durere,
de prere de ru, de mhnire izvorte din inima mea. Te-am
fcut s suferi (nu tiu unde, cnd i de ce), dar simt c acest
lucru s-a ntmplat i mi-e greu s ndur asta acum, singur, cu
gndul la tine, scriindu-i ntia mea scrisoare de dragoste. (...)
Te iubesc de tot, cu prul tu, cu hainele tale verzi, cu salopeta
i sandalele tale ciudate. Iubesc cingtoarea ta ascuns,
copcile, oasele trupului tu... Totul, aspiraiile tale, somnul tu...
Vanitatea i cochetria ta distilat, nelinitile tale profunde,
gndul tu puin ngheat, categoric i fr ascunziuri, att de
temut de ctre amatorii de compromisuri. Acesta a fost
21

nceputul unei poveti tulburtoare de dragoste care avea s le

influeneze destinele ambilor protagoniti.
Marin era n stare s srute pmntul pe care clcam
Se spune c Marin Preda a cerut-o de nevast pe Aurora
Cornu a doua zi. Tnra a luat propunerea ca pe o glum.
Aurora pleac mai devreme de la mare i l las pe scriitor
profund ndrgostit i plin de dor. Scrisorile trimise Aurorei arat
c ntlnirea cu tnra l tulburase profund pe scriitor: Drag
Aurora, dup ce ai plecat n seara aceea am venit acas ca
i cnd nu s-ar fi ntmplat nimic i eram foarte mirat de
aceast senzaie. tiam c te-am cunoscut, tiam c ne-am
plimbat mpreun, c ceasuri ntregi am stat fascinat de
prezena ta, c sufletul meu a tremurat de nenumrate ori la
auzul glasului tu i c n ultima vreme tot ce era aici, marea i
valurile, i rsritul soarelui, i apusul, i portia vilei, i apele
minerale, i nopile cu stele, erai tu i aceasta din prima zi i
att de mult, nct tot ce tiam, c te-am cunoscut i m-am
bucurat, toate acestea mi se preau att de fireti, nct
plecarea ta nu putea s strice ceea ce se realizase, plecarea ta
nu nsemna aproape nimic, plecarea ta nu putea s ia dup
tine toate acestea. S-au cstorit trei ani mai trziu, n 1955.
Simplu, fr fast i nunt, la Sfatul Popular, cei doi nc
ndrgostii la trei ani de la ntlnirea de pe malul mrii au spus
DA n faa ofierului de Stare Civil. Despre Marin Preda ca
so, Aurora Cornu a povestit n interviurile date dup moartea
scriitorului: M simeam regin, nimic nu era prea bun pentru
mine. Vntul care btea trebuia s bat aa, nct s nu m
supere... Marin era n stare s srute pmntul pe care
clcam. Fiecare desprire de Aurora, fie chiar i de scurt
durat era perceput de scriitorul ndrgostit ca un chin. Preda
continua s i scrie soiei chiar i n timpul csniciei: Te-am
srutat la staia de tramvai de dou ori, ntocmai ca n copilrie,
22

cnd plecam la cmp nfricoat de soare i beam dinainte ap

mult. Dar apa but fr sete nu nltur setea de mai trziu,
ci doar te chinuie, prin amintirea ei, aa cum m chinuie pe
mine acum srutrile luate la desprire. Ele nu in locul dorinei
chinuitoare care m stpnete acum n amintire, de a te
strnge la piept i a sorbi bucuria de pe buzele tale iubite.
Noapte bun trupului tu drag i ochilor ti frumoi! Fii linitit
i dormi. Odihnete-te i vino smbt! Eu te iubesc atat de
mult...
Aurora a descoperit manuscrisul Moromeii, ntr-un sertar
Aurora Cornu a descoperit manuscrisul romanului Moromeii
ntr-un sertar i l-a ncurajat pe Preda s dea luminii tiparului
capodopera. La nceput erau nite amintiri din copilrie pe
care le rspndise n alte romane, n perioada n care am fost
cstorii a scris romanul, a creat personajele, a descris satul,
istoria Sunt foarte mndr c Moromeii exist graie mie,
eu am fcut un cadou romnilor Moromeii, declara ntr-un
interviu Aurora Cornu. Despre romanul Moromeii s-a spus c
a fost singurul copil al celor doi. Marine, eu plec, te prsesc.
Vezi ce faci... Cheile sunt colo, banii dincolo Aurora l-a prsit
pe Preda n 1957. Tnara dornic s vad lumea,s cunoasc,
s se dezvolte ca artist i-a dat seama c nu putea face asta n
umbra lui Preda. Au trit ultimele sptmni de iubire,
contieni de desprire, la Sinaia. Au suferit, au plns i s-au
desprit. Marine, eu plec, te prsesc. Vezi ce faci... Cheile
sunt colo, banii dincolo, i-a scris Aurora lui Preda n biletul de
desprire. Preda a rmas n urm, bolnav de dragoste i s-a
internat n spital, suferind o depresie. Nici Aurora nu a plecat
fr s-i lase sufletul n urm. Avea s declare muli ani mai
trziu c i-a purtat scrisorile de dragoste prin toat lumea, c la visat i l-a dorit n toi anii care au urmat. S-au revzut la
civa ani dup divor. De fapt, tu de ce m-ai lsat pe mine?,
23

ar fi ntrebat-o scriitorul pe poet. Iar Aurora i-ar fi rspuns: Nu

tiu, Marine... Aurora Cornu a pstrat scrisorile lui Preda i a
acceptat s le publice, n 2001, ntr-un volum intitulat
Convorbirile dintre Aurora Cornu i Eugen Simion despre
Marin Preda. n ultima scrisoare trimis Aurorei, Preda scria:
Acestea sunt rnile mele n viaa cu tine i dac ai muri sau
dac m-ai prsi (ceea ce ar fi totuna) ele, aadar, nu s-ar mai
vindeca i a fi un infirm... Stabilit la Paris, Aurora Cornu
declara c obinuia s participe la edine de spiritism pentru a
se ntlni cu Marin. n cea mai frumoas declaraie de dragoste
spus dup moartea lui Preda, poeta recunotea: l atept n
viaa urmtoare...
Scriitorul a suferit o depresie dup desprirea de Aurora
Divorul lui Preda de Aurora Cornu s-a ncheiat la doi ani de la
desprire, n 1959. n cei doi ani, Preda a fost internat n spital
pentru depresie, dup cum reiese din jurnalul inut de autor. Au
fost ani grei n care Preda a suferit pentru iubirea nemplinit.
Exist, m ntreb acum, ceva mai banal i mai lipsit de interes
spiritual ca n aceast dezamgire a mea cu Aurora?, se
ntreba scriitorul n Jurnal intim. Suferind din dragoste, Preda
nelege c numai timpul va terge rnile: Dac Aurora vrea s
se despart, eu trebuie negreit s m vindec de dragostea
pentru ea, i numai timpul m poate ajuta... Ne-am
ndrgostit repede, n cteva sptmni, aveam nevoie unul de
cellalt Cu un an nainte de pronunarea divorului de Aurora,
aflat n plin criz afectiv i bolnav, Preda o ntlnete pe Eta
Vexler, critic literar, cu origini evreieti cu care se cstorete
repede. Ne-am ndrgostit repede, n cteva sptmni,
aveam nevoie unul de celalalt, nota Preda n jurnal. O
cunoate pe Eta la data de 23 decembrie. ntlnirea are loc la
Sinaia, locul n care Preda trise desprirea de Aurora. Noua
iubire i trezete inspiraia scriitorului i ncepe romanul
24

Risipitorii. Despre cstoria cu evreica Eta Vexer se spune c

i-a atras antipatia regimului comunist i c acesta ar fi fost unul
dintre motivele pentru care Preda a ajuns n vizorul Securitii.
S-a considerat c, n urma cstoriei cu o evreic, Preda ar fi
intrat sub influena cercurilor naionaliste evreieti. Cstoria
celor doi a durat doar opt ani. Se despart n 1966, iar Eta
emigreaz. Elena, soia care i-a druit doi fii La doi ani de la
desprirea de Eta, Preda o cunoate pe Elena Mitev. Ca n
cazul celorlalte csnicii, scriitorul oficializeaz relaia repede.
Se cstorete cu Elena n acelai an n care o cunoate,
1968. La doi ani de la cstorie, apare i primul copil al
scriitorului, Nicolae. Elena este cea care descoper c Preda
i dorea copii i voia s devin tat. n timp ce copilul
dormea, am ieit s fac nite mici cumprturi i, cnd am
revenit, am rmas cutremurat l-am gsit pe Marin n faa
ptuului lui Nicolae, n genunchi. Sttea i privea nemicat, de
parc s-ar fi rugat. L-am lasat n pace, nevrnd s tulbur
aceast scen, si, dup vreo or, cnd am reintrat n camera,
Marin se suise pur si simplu n patuul lui Alexandru. Se fcuse
att de mic, nct s ncap acolo i s-i in copilul n brae.
n veci, nu o sa pot uita aceast imagine: o efigie perfecta a
iubirii parinteti, a imenselor lui resurse de ocrotiresi tandrete,
declara Elena Preda ntr-un interviu dat dup moartea
scriitorului. Elena i-a druit i cel de-al doilea fiu lui Marin
Preda, pe Alexandru. S fie soia unui geniu precum Preda, un
scriitor captivat de munca sa i dedicat complet actului creaiei,
nu a fost pentru cea de-a treia soie o sarcin uoar, dup
cum ea nsi a recunoscut: Chiar fiind soia lui, mi venea
cteodat destul de greu sa creez momente de intimitate, s-l
scot din preocuprile lui obsesive. n lumea lui, era foarte greu
de ptruns. Uneori, lucra o noapte ntreag i scria doar 7-8
rnduri i acelea chinuite. Erau nopi n care scria numai trei
rnduri. Alturi de Elena Preda, scriitorul creeaz capodopera
25

Cel mai iubit dintre pmnteni. i tot alturi de Elena petrece

ultimele zile din via, nainte ca destinul su s se curme
brusc, ntr-o noapte ploioas de mai, n 1980.
Marin era omul pe care o femeie viseaz s l
gseasc Dup spusele celor care i-au fost soii i l-au iubit,
Marin Preda era brbatul pe care orice femeie viseaz s l
gseasc. Se poate spune ca n-a avut noroc la femei, dintr-un
motiv sau altul. Marin era totui omul pe care o femeie viseaz
s l gseasc. Era de o inteligena fizic pe care foarte puini
brbai o au, era de o inteligena sufleteasc pe care foarte
puini brbai o au. Era un amant perfect, era un so excesiv de
delicat, ns eu le ineleg i pe cele mai rele dintre femeile lui.
Era o presiune enorm s stai n preajma lui Marin Preda,
spunea Aurora Cornu, n cartea Scrisori ctre Aurora. n
acelai timp, toate cele care l-au iubit, au recunoscut c
pentru scriitor, actul creaiei s-a clasat mai presus dect actul
iubirii Marin nti scriitor i pe urm amant. Cine nu nelegea
acest lucru era pierdut, mai spunea Aurora. Portretul lui Preda
ca so i iubit a fost completat de Elena, n interviurile date
dup moartea acestuia: Pentru el, nu existau dect familia lui,
copiii si scrisul. n primul rnd, scrisul. n lumea lui era foarte
greu de ptruns.
Aurora Cornu recunoatea n cartea
Scrisori pentru Aurora c literatura a fost singura iubit care
nu l-a trdat niciodat pe scriitor: Literatura! Singura soie i
iubit a lui Marin, care nu l-a trdat niciodat - nedezminit,
fidel i dup moarte, venic rspltitoare.
Marin Preda
despre iubire Dispariia iubirii e ca o oglind ntoars, nu se
mai vede nimic, te uii zadarnic n ea. Gestul tau nu se mai
reflect, nu-i mai raspunde nimeni. Eti singur Cnd faci
dragoste, moartea i ia tlpia Iubirea poate s fie oricum,
numai s fie! Poi s ari ca un chimval rsuntor, dar dac
dragoste nu e... spune evanghelistul. E vorba, desigur, de
26

dragostea divin, dar a noastr, cea profan, are oare vreo

limit care s-o mpiedice s ating grania divinului? Lcaul ei
nu e tot inima uman? Primejdia n care se afl un brbat
care iubete total o femeie seamn cu aceea a unui om care a
atins un fir de nalt tensiune i care dac nu se zbate, dac
instinctul nu l-a ajutat s se smulg n chiar clipa cnd a fost
zglit, moare agat acolo fr scpare
Dac

dragoste

nu

e,

nimic

nu

e.

Citate semnificative
,,Sunt trei dimensiuni componente ale contiinei umane, care
ne deosebesc de animale. Ne natem i asfinim odat cu ele,
nu numai btrnii se gndesc la trecut, nu numai tinerii la viitor
i nimeni nu poate tri ca un cal jugnit, numai n prezent, viaa
noastra ar fi ca i a lui, mncare, ham, ap, somn, apoi iar
mncare, ham, ap i din cnd n cnd bici, dac l-ar vizita,
trgnd crua i auzind nechezatul unei iepe - cine tie ce
reverie de pe vremea cnd era armsar.
Inima omului e larg, de ce unii i-o poart strmt i plin
de ur?
O furnic nu poate rsturna un munte, dar l poate muta din
loc ncet, bucic cu bucic.

27

28

Cine nu cade, nu se poate inalta.

29

Constiinta e unitara, dar, ca si in natura, ea este zgaltaita cand

de furtuni si cataclisme, cand incadrata de inseninari
miraculoase.
Omul este facut sa traiasca si daca si-ar uita ororile de care
este responsabil, a trebui sa se sinucida.
Pisicile sunt superioare cand simt nevoia de tandrete, se
mangaie singure de piciorul scaunului si torc pe cont propriu,
nu inseala pe nimeni.
Casatoria este o temnita in care oamenii, cu vini diferite. se
inchid si se urasc reciproc crezand ca au fost pedepsiti sa
ispaseasca pe nedrept pedeapsa celuilalt.
Nu doresc sa ma apropii! O parere rea despre mine e un scut
de aparare impotriva amestecului si a compromisului cu cei pe
care ii dispretuiesc. Le dau sansa sa ma dispretuiasca si ei.
De obicei esecul e ceea ce considera altii sa ne dam seama ca
daca am schimba directia barei si s-o lasam pe alt drum, esecul
ar fi premisa unei adevarate victorii.
In fata mortii nu mai esti nimic, nu mai esti poet, esti un simplu
om care trebuie sa dispara...
Anomalia, anormalul, nu e o fatalitate si n-are durata, conditia
sa-l facem sa dispara e sa nu-l acceptam si mai ales sa nu
cedam tentatiei de a-l justifica, prin recurgerea la principii inalte.
...puterea trebuie organizata, chiar daca o restitui maselor care
ti-au dat-o, fiindca scanteia divina nu rezista fara organizare,
fara un partid care sa reaminteasca tot timpul maselor ca sunt
libere si sa le tina sub stare de vigilenta
Moartea e un fenomen simplu in natura, numai oamenii il fac
inspaimantator.
30

Exista ceva curat in iubire? De ce se mai iubesc oamenii daca

trebuie sa se desparta? De ce mai fac copii daca pe urma ii
parasesc?
... sa nu poti gasi o solutie, sa te simti incoltit, sa nu poti
accepta, sa abandonezi, dar nici sa traiesti, vazand chipul urii,
silindu-ma sa-l indur in vesnicie si fara scapare, ca si cand as fi
fost impins pe poarta pe care scrie "lasciati ogni speranza, voi
che`ntrate". Starea mea avea un nume: disperare.
Un om, adica, oricine ar fi el, are totdeauna ceva de ratat,
totdeauna descopera ca a vrut ceva, chiar fara sa stie precis ce
anume, i-o spun altii la urma cand nu mai e nimic de facut,
chiar daca el ar dori sa nu stie.
Un om nu e doar ceea ce cred altii despre el ca este. Ba chiar,
cateodata, e cu totul altceva.
Daca omul ar acorda mortii macar un minut pe zi de meditatie,
conflictele in care ar fi implicat si-ar micsora importanta si
solutiile cele mai rele l-ar speria mai putin, ar fi oricum mai
indraznet si s-ar bucura mai mult ca exista.
Singuratatea spulbera certitudini adanci, nascute de prezenta
altora, in fata carora suntem siliti sa bravam, stapaniti de o
dorinta obscura de a starni in el indoiala, desi stim bine ca asta
nu mai foloseste la nimic...
Ce inseamna tradarea? E o forma urata de a ti se spune ca nu
mai esti iubit. Urat, desigur, te poate ispiti sa te razbuni,
frumoasa, s-o iubesti mai departe, chiar daca stii ca nu va mai
fi nimic.
Tineretea e o trufie, rareori o valoare.
... daca esti sanatos, lenea e o mare dulceata si e un produs
natural al amintirii paradisului.
31

Allte idei despre Marin Preda

Tema cea mai important a creaiei lui Marin Preda este
raportul dintre individ i istorie. n interviurile care i se luau,
scriitorul nu ezita s aminteasc uneori de pasiunea sa pentru
istorie. Astfel, n interviul din 28 noiembrie 1969, Marin Preda i
spunea lui Ion Drgnoiu urmtoarele: () istoria este una din
obsesiile mele i probabil i a altor scriitori. i n acelai
interviu mai aduga: Eu n-a zice c obsesia fundamental a
scriitorilor romni a fost istoria, ci soarta, ideea de destin
n articolul Individul i istoria care a aprut n Romnia literar
n acelai an, Marin Preda scria: Scriitorul a fost ntotdeauna
interesat de relaiile sociale, de destinul individului, de faptul
cum istoria i individul se atrag sau se resping.
n majoritatea romanelor sale Marin Preda a ncercat s
rspund la cteva ntrebri fundamentale: Ce este omul n
raport cu istoria? n ce msur poate individul s in piept
istoriei i care sunt urmrile tendinei individului de a se
sustrage din mersul istoriei? Rspunsurile le putem gsi cu
uurin urmrind firul epic al romanelor. Concluziile generale
sunt dramatice: nimeni nu poate depi condiia uman care e
supus n mod fatal circumstanelor; capacitile omului de a
lua msuri pentru a-i schimba destinul sunt limitate i
ncercrile n aceste sens sunt inutile; istoria e necrutoare i
neprtinitoare.
Ilie Moromete i Victor Petrini sunt personajele care ar putea fi
amintite ca cele mai concludente exemple. i unul i altul au
trit drama neputinei umane n faa unor evenimente care pur
i simplu n-au inut cont de existena lor. Lui Moromete ca ran
32

i se cerea s dispar explicndu-i-se c el este ultimul ran

din lume, iar Petrini se identific cu o jucrie a sorii.
Romanul Moromeii ncepe cu formula deja celebr: n cmpia
Dunrii, cu civa ani naintea celui de-al doilea rzboi mondial,
se pare c timpul avea cu oamenii nesfrit rbdare; viaa se
scurgea aici fr conflicte mari.
Aceast fraz concentreaz de fapt n ea tema romanului
raportul dintre individ i istorie aa cum putem vedea din
relaia ce se stabilete ntre timp i oameni.
Nu trebuie de neglijat ns verbul se pare care ine locul unui
tlc i e un component important din alctuirea cadrului epic.
Prin se pare cititorul atent ar trebui s neleag o aparent
rbdare a timpului fa de oameni. Referindu-se la acest aspect
al romanului, criticul Andrei Grigor nota: Vzut astfel, viaa
ranilor prediti se scurge <<fr conflicte mari>>. E numai o
iluzie care poate fi deocamdat, uor de ntreinut. n fapt, chiar
dac nu se manifest nc agresiv, istoria situeaz satul
romnesc ntr-un proces de eroziune, tinznd s-l disloce din
structurile lui tradiionale.
La finalul primului volum al Moromeilor, autorul prevestete un
rzboi care va precipita mersul lent al evenimentelor i astfel
aflm c: Timpul nu mai avea rbdare.
n volumul II istoria ntr-adevr parc va demara
ameninndu-i pe toi cu tot felul de impreviziuni. Moromete, ca
exponent al clasei rneti, dar mai ales ca individ care a
ncercat s se opun istoriei, este pedepsit i supus pieirii.
Imaginea degradant a unui Moromete neputincios i plimbat
pe roab pare a fi o imagine oferit special drept exemplu
celorlali care vor mai ndrzni s urmeze aceeai cale.
33

Pedeapsa sortit lui Petrini i are originea n aceeai ncredere

n propriile puteri, n convingerea c totul poate fi modificat
dup bunul plac al fiecruia. Aceast nesupunere n faa
istoriei l va costa pe Victor Petrini civa ani de nchisoare i de
munc silnic.
n romanul Delirul evenimentele istorice sunt n plin
efervescen. n faa lor individul rmne demoralizat: Ori, ce
aciune putea fi ntreprins mpotriva acestui vrtej satanic care
ncepuse din mijlocul Europei i n faa cruia marile puteri ori
se prbuiser, ori czuser la nelegere cu tartorul n care
unii credeau c l-au descoperit, pe Anticrist, i care purta
denumirea fals de Adolf Hitler?
Concepiile lui Marin Preda referitoare la tema sa predilect
pornesc din convingerea scriitorului c individul nu a reuit
niciodat s cunoasc bine i mai ales s dirijeze istoria. n
unul din eseurile sale publicate n volumul Imposibila Intoarcere
Marin Preda nota:
n ceea ce ne privete pe noi, romnii, am cunoscut odat un
gnditor care mi-a spus urmtoarele: badea Gheorghe a
boicotat totdeauna istoria.
S presupunem c exist un astfel de badea Gheorghe. E
nevoie doar s presupunem, pentru c, n realitate, unde a
boicotat badea Gheorghe istoria? La Rovine? La Podul-nalt?
La Clugreni? La Plevna? n Munii Tatra?
Mai degrab putem spune c istoria l-a dus de nas pe badea
Gheorghe i c el a nvat din vicleniile ei, viclenii i mai mari
i a tiut n felul acesta s i le dejoace, uimind pe foarte muli
din acest continent, care nu odat se trezesc ntrebndu-se:

34

cum existm noi, romnii? Cine suntem? Ce e cu noi? Ce este

asta Romnia?
Odat cu apariia romanului Risipitorii Marin Preda va
dezvlui i predilecia sa pentru o literatur citadin. Aceast
nou orientare, ns, nu va face ca inteniile scriitorului s fie de
acum ncolo potrivnice spaiului rural. Din contra, Marin Preda a
rmas pn astzi cunoscut ca fiind unul din cei mai nsemnai
duhovnici ai spiritului rnesc din literatura romn.
Aa cum am amintit nc de la nceput, muli critici literari au
ncercat s pun la ndoial capacitatea lui Marin Preda de a
crea personaje cu o structur intelectual complex. Afirmaia
c aceasta s-ar datora lipsei unor studii superioare a
scriitorului, pare de-a dreptul ridicol. Marin Preda nu este
primul scriitor romn cu studiile nedefinitivate.
O alt origine a concepiilor eronate la adresa prozatorului ce
vizeaz n special personajele este nelegerea greit a
termenului intelectual.
Micul Dicionar al Limbii Romne al lui Vasile Breban, editat n
anul 1997, trateaz termenul intelectual n felul urmtor: 1.
adj. Care se refer la intelect, care aparine intelectului. 2. sm.
sit. Persoan care posed pregtire superioar de specialitate
i lucreaz n domeniul tiinei, artei, etc., a crei principal
ocupaie este munca intelectual (1). n dreptul cuvntului
intelect sunt trecute urmtoarele: S. n. Capacitatea omului de
a gndi, de a cunoate; minte, gndire.
Dicionarul Explicativ al Limbii Romne, din 1998 trateaz
termenul intelect ca fiind capacitatea de a gndi, de a
cunoate, de a avea o activitate raional, de a opera cu
noiuni; gndire, raiune.
35

Deci, pentru a fi intelectual nu e neaprat nevoie de a fi n

posesia unor acte care s justifice o pregtire superioar i de
a lucra n domeniul tiinei sau a artei. Se vede bine c primul
sens al cuvntului se refer la minte, la gndire.
Toi oamenii sunt nzestrai cu minte i cu capacitatea de a
gndi, prin urmare intelectul ine de grad.

36

37

38

39

40

41

42

43

44

Parere personala

Prin vasta sa activitate de prozator, eseist, dramaturg, editor i

traductor, Marin Preda a rmas pn astzi, unul din cei mai nsemnai
scriitori ai literaturii romne postbelice. Opera i autorul ei sunt nc inta
unor critici, care strnesc reacii, de multe ori contradictorii. Multe i au
originea n ispitirea mereu vie cu care opera lui Marin Preda ncearc
profesionalismul i curiozitatea cercettorului literar. Altele, destule i
ele, au punctul de plecare mai obscur, dar uneori cu att mai ptima
n teritorii aflate nspre marginile literaturii, dac nu chiar dincolo de
ele.[1]
Dac privim, din punct de vedere istoric, perioada n care a scris i s-a
afirmat Marin Preda, ne e lesne s observm c a fost o perioad n
care spiritul creator era n permanen intimidat de ideologia politic.
Sigur c, n aceste condiii, literatura avea cel mai mult de suferit, ea
fiind sortit dispariiei sau mutialaiei. Or Marin Preda a tiut s se
adapteze, s se mutileze pe sine pentru a salva scrisul. Uneori el era
de acord cu afirmaiile ilutrilor promotori ai aa-zisului realism
socialist. Adevratul spirit predist, ns, l gsim n personajele sale.
Precum la muli dintre marii romancieri ai veacului nostru, i la Marin
Preda, nainte de a fi un scop, personajul este mijlocul prin intermediul
cruia autorul i face cunoscut concepia asupra existenei.[2]
Prozator de factur realist, Preda las faptele s vorbeasc de la sine,
el doar extrgnd semnificaii morale cu nebnuite implicaii.
Marin Preda se impune mai ales prin viziunea sa absolut autentic
asupra satului romnesc. Pn la el tematica rural s-a aflat sub
autoritatea literar a lui Liviu Rebreanu. Acum Marin Preda crede c a
venit timpul s ncerce o polemic cu autorul romanului Ion. Prin
45

Moromeii, Marin Preda ne vorbete de rani cum nu se mai vorbise

pn la el. ntr-o literatur saturat, aparent, de materia vieii rneti,
aceast apariie prea imposibil. Izvorul prea epuizat i o adevrat
campanie pragmatic mpotriva literaturii cu subiecte rurale contribuise
i ea, decisiv, la consolidarea impresiei. Marin Preda ne descoper totui
o lume inedit, scldat ntr-o lumin solar care alung tenebrele.[3]
O alt latur destul de important a prozei prediste se impune a fi cea
psihologic. Interesul pentru ea este vdit i i simim prezena att n
romane ct i n nuvelele i schiele din timpul tinereii scriitorului.
Practic vorbind, nici un scriitor cred c nu ignor, indiferent de
modalitatea inovatoare pe care o experimenteaz, optnd de pild
pentru analiza psihologic, utilitatea fundamentrii ei pe fapte, sau
dimpotriv, dac aglomereaz fapte numeroase, are grij s le
interpreteze de aa manier, nct cauzalitatea psihologic s nu
lipseasc[4].
Marin Preda e un bun cunosctor al oamenilor, al naturii lor sufleteti
indiferent de mediul din care acetea provin: rural sau urban ceea ce-l
ajut la construirea unor personaje unicat n literatura romneasc. Ilie
Moromete i Victor Petrini sunt cele mai reuite exemple. Structura
intelectual a acestor personaje trdeaz n spatele lor o mare
capacitate creativ i de intuiie a comportamentului uman n situaii
limit.
S-a spus c opera lui Marin Preda nu prezint mare interes n contextul
literaturii romne, c romanul Cel mai iubit dintre pmnteni n-ar avea
valoare artistic sau c Ilie Moromete ar fi un personaj artificial, mai ales
n al doilea volum al Moromeilor, unde autorul nu a tiut s-i mai
menin n picioare personajul, marginalizndu-l. Originea rneasc a
lui Marin Preda i lipsa unor dovezi documentare a formaiei sale de
intelectual, au constituit principalele pretexte speculative, care urmreau
s dovedeasc incapacitatea scriitorului de a crea, la rndul su,
personaje cu structuri intelectuale complexe.
Prezenta lucrare urmrete s formuleze contraargumente necesare n
scopul nlturrii acestor idei preconcepute.

46