pe crucea mea Si care-n fiece micare pierzi cu-o petal cte-o stea. Pmnt figduit de ceruri cu turme, umbr i bucate.
Obrajii tai mi-s dragi
Cu ochii lor ca lacul, In care se-oglindesc Azurul si copacul. Surasul tau mi-i drag, Caci e ca piatra-n fund, Sper care-noata albi Pesti lungi cu ochi rotund. Si capul tau mi-i drag, Caci e ca malu-n stuf, Unde paianjeni dorm, Pe zori facute puf. Faptura ta intreaga De chin si bucurie, Nu trebuie sa-mi fie, De ce sa-mi fie draga? (Creion) 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7.
Antonime pentru: drag, surs.
Virgula de la finalul versului 9. Expresii/locu. de la piatr. Tema i un motiv. 2 elemente de versificaie. Titlul n relaie cu textul. 2 figuri de stil din primele 12 versuri. 8. 2 argumente pt liric. 9. Comentariul ultimelor 4 versuri (6-10 rnuri). O, tu aceea de-altdat, ce te-ai pierdut din drumul lumii! Care mi-ai pus pe suflet fruntea i-ai luat ntr-insul locul mumii, Femeie rspndita-n mine ca o mireasma-ntr-o pdure, Scris-n visare ca o slov, nfipt-n trunchiul meu: sacure, Tu ce mi-ai prins de cntec viaa cu brae strnse de grumaji Si m-ai oprit ca s mi-o caut la tine-n palme i-n obraji Pe care te-am purtat brara la mna casnica-a gndirii. Cu care-am nzuit alturi s leagan pruncul omenirii.
Tu care mi-ai schimbat crarea i mi-ai
fcut-o val de mare, De-mi duce bolta-nsingurat dintr-o valtoare-ntr-o valtoare, Si armii-mi cresc n jur ct noaptea, pe ct talazul mi se-ntinde Si ai lsat s rtceasc undele mele suferine; Unde i minile s-ntoarc n aer caile luminii? Unde sunt degetele tale s-mi caute-n cununa spinii? Si oldul tu culcat n iarb, pe care plantele-l cuprind Si-ascult-n snul tu suspinul iubirii, cucerit murind? Tu ce nfiori pe seuri plopii cnd treci din cretet la picioare, Si prinzi de tot ce te-ntlnete o plas calda de rcoare. Tu ce scrutezi, scotndu-i snii pe jumatate din vestminte Ca s-i srute focul gurii, cuprini de mini cu luare-aminte, Pustia vremii, strbtut de oimi de scrum i de nisip, Carora vntul le-mprumut o-nfiare fr chip; Tu te-ai pierdut din drumul lumii ca o sgeat fr int, Si frumuseaea ta fcut pare-a fi fost ca s m mint. Dar fiindc n-ai putut rpune destinul ce-i pandi faptura Si n-ai tiut a-i scoate-n cale i-a-l prvli de moarte, ura; Ridic-i din pmnt urechea, n ora nopii, cnd te chem,
Ca s auzi, o! neuitat, neierttorul meu
blestem. (Psalmul de tain) Cerinele sunt pentru strofa cu rou!!! 1. Sinonime pentru vltoare/talaz, s rtceasc. 2. Cratima din srtuctura Si-ascult-n snul 3. Expresii/locu de la deget. 4. Tema/2 motive 5. 2 mri ale adresrii directe. 6. Polul perfectului compus. 7. 2 figuri de stil din versurile care conin interogaii 8. 2 argumente pentru ncadrarea n modernism 9. Comentarea versurilor subliniate.
De-abia plecasei. Te-am rugat s pleci.
Te urmream de-a lungul molatecii poteci, Pn-ai pierit, la capt, prin trifoi. Nu te-ai uitat o dat napoi! i-as fi fcut un semn, dup plecare, Dar ce-i un semn din umbr-n deprtare?
Voiam s pleci, voiam i s rmi.
Ai ascultat de gndul ce-l dinti. Nu te oprise gndul fr glas. De ce-ai plecat? De ce-ai mai fi rmas? (De-abia plecasei)
Am luat ceasul de-ntalnire
Cand se tulbura-n fund lacul Si-n perdeaua lui subtire Isi petrece steaua acul. Cata vreme n-a venit M-am uitat cu dor in zare. Orele si-au impletit Firul lor cu firul mare. Si acum c-o vad venind Pe poteca solitara, De departe, simt un jind Si-as voi sa mi se para. (Melancolie)