SUBIECTUL 39

Ilustreaza conceptul operational lirism subiectiv, prin referire la doua poezii studiate,
apartinand romantismului, simbolismului, modernismului sau neomodernismului.
Lirismul este o categorie a liricului, bazata pe exaltarea sentimentelor personale intr-o opera
artistica.Lirismul subiectiv nu se confunda cu cel obiectiv, care presupune jocul mastilor si al
rolurilor.
Lirismul subiecitv se identifica in poezie cu prezenta eului liric care isi exprima in mod direct
conceptiile, sentimentele,trairile prin pronumele si verbele la persoana I.
Lirismul subiectiv lirica eului, tipul de discurs liric prin excelenta subiectiv, personal,
rostit cel mai adesea la persoana I ( de exemplu: Eu nu stivesc corola de minuni a lumii
Lucian Blaga).Este discursul de tip convesiv , specific poeziei inceputurilor si poeziei
romantice. Tot lirica subiectiva pot fi condiderate poeziile bacoviene care descriu un tablou din
natura, iar peisajul devine o stare sufleteasca.
Test ales: Plumb de G. Bacovia
Eu nu strivesc corola de minuni a lumi de Lucian Blaga
Poezia simbolista Plumb deschide volumul cu acelasi titlu, aparut in 1916, definindu-l in
totalitate. Tema poeziei o constituie conditia poetului intr-o societate lipsita de aspiratii si
artificiala. Lumea ostila si stranie, conturata de cateva pete de culoare este proiectia
universului interior, de un tragism asumat cu luciditate.
Textul este structurat in doua catrene.Cele doua secvente poetice corespund celor doua planuri
ale realitaii: exterioara, obiectiva si interioara, subiectiva, simbolizata de sentimentul iubirii, a
carui invocare se face cu disperare, fiind si el conditionat de natura mediului.
Lirismul subiectiv este redat la nivelul expresii , prin marcile subiectivitatii: persoana intai a
verbelor si a adjectivelor.
La nivel morfologic, se remarca prezenta verbelor in marea lor majoritae statice. Timpul
imperfect desemneaza trecutul nedeterminat, permanenta unei stari de angoasa: stam,
atarnau...Verbele la perfect compus - am inceput si sa strig- sugereaza disperarea poetului
atunci cand constientizeaza ca universul inconjurator este cuprns de atmosfera sumbra a
mortii.
La nivel sintactic, textul este structurat pe o serie de propozitii principale, independente,
coordonate prin juxtapunere sau copulativ. De asemenea, se reamarca topica inversa, cu
subiect postpus:Dormea intors amorul(meu).
Prin atmosfera, muzicalitate, folosirea sugestiei, a simbolului si a corespondentelor, zugravirea
starilor sufletesti de angoasa, de spleen, poezia se incadreaza in estetica simbolista.
La fel ca in aceasta poezie unde este prezent lirismul subiectiv asa il gasim si in poezia de tip
confesiune a lui Lucian Blaga Eu nu strivesc corola de minuni a lumii, realizandu-se prin
atitudinea poetica transmisa in mod direct si la nivelul expresiei, prin marcile subiectivitatii,
marci lexico-gramaticale prin care se evidentiaza eul liric: pronumele personal la pers I
singular, adjectivul posesiv la persoana I, verbele la prezent, persoana I singular, alternand
spre diferentiere cu persoana a III-a.
Pronumele personal eu este asezat orgolios in fruntea primei poezii din primul volum, adica
in fruntea operei. Plasarea sainitiala corespunde influentelor expresioniste (exacerbarea eului)
din volumele de tinerete. Dar mai ales exprima atitudinea poetului filozof de a proteja

misterele lumii, izvorata din iubire. Verbul la pers. I forma negativa exprima refuzul
cunoasterii de tip rational si optiunea pentru cunoasterea luciferica/ poetica. Poezia este un act
de creatie, iar iubirea o cale de cunoastere a misterelor lumii prin trairea nemijlocita a
formelor concrete. Compozitonal poezia are trei secvente marcate de obicei, prin scrierea cu
initiala majuscula a versurilor. Prima secventa exprima concentrat, cu ajutorul verbelor la
pers I forma negativa atitudinea poetica fata de tainele lumii .A doua secventa, mai ampla, se
construieste pe baza unor relatii de opozitie: eu- altii, lumina mea- lumina altora. Finalul
poeziei constituie o a treia secventa cu rol conclusiv, desi exprimata prin raportul de
cauzalitate. Elemente de recurenta in poezie sunt misterul si motivul luminii, care implica
principiul contrar, intunericul. Discursul liric se organizeaza in jurul acestor elemente.