Boala psihosomatica

Psihosomatica este o stiinta in formare care urmareste efectele si mecanismele a ceea ce se

intampla in conditii de stres.
Are la baza relatia stransa dintre organic sau biologic si psihologic. Inventariaza anumite
aspecte legate de fizic (ex: starea de neliniste este insotita de pusee febrile).
Emotia este insotita de aspecte de natura fiziologica ( ex : rosirea fetei, tremurul,
accelerarea batailor inimii). Deceptiile sentimentale, esecurile profesionale sunt asociate cu boli
organice si functinale .
Anumite caracteristici de personalitate determina anumite suferinte. Tip A caracterizati de
agresivitate, ambitie sunt predispusi la boli de inima. Suferintele de natura fizica sunt insotite de
elemente de natura psihologica ce pot ajuta sau pertuba evolutia bolii.
In literatura intalnim studii in boli ca astm, HTA, ulcer, colita, artrita reumatioda; boli ce
au o relatie cu psihicul. Mai nou lista a crescut.
Definitie : ansamblul tulburarilor exprimate prin simptome fizice ce evoca o maladie
somatica fara sa se poata gasi o anomalie organica sau mecanism fiziopatologic.
Caracteristicile tulburarilor psihosomatice:
determina o degenerare semnificativa in domeniul social (profesie, familie),
prezenta de simptome somatice multiple,
Modificarile sunt ample si de durata,
Se desfasoara in mod cronic,
Discomfortul, durerea sunt reale pentru persoana respective,
Diagnosticul este dificil de determinat,
Simptomele prezentate de pacient nu sunt simulate in mod intentionat.
Cauze:
individul simte durerea fizica in diferite componente ale organismului fara o cauza
obiectiva cauza este psihologica.
factorii genetici sunt cei mai importanti in relatia dintre stres si rezistenta organismului
la acesta; trasaturi de personalitate tip A (reactivitate emotionala intensa - traieste la
nivel inalt, agresivitatea orientata spre sine, tenacitatea, incapatanarea, rigiditatea,
susceptibilitatea, tendintele egocentrice, iubire de sine foarte ridicata, orgoliul).
Alte cauze preocupari excesive pentru senzatiile normale (bataile inimii), tipul de
cultura, educatia, varsta ( frecventa creste dupa 45 de ani), sexul ( sex feminin domina
putenic proportia 5/10 se intalnesc predominant in mediul subdezvoltat), tulburari
psihice, depresie, tulburari de panica, relatia medic - pacient- sugerarea de suferinte de
catre personalul medical, prefacatoria (mimarea pentru diferite avantaje).

1. Mecanismul producerii somatizarii: are la baza transformarea din inconstient

al unui sistem fizic in ceva biologic; transformarea unui sentiment intr-un rau
fizic, persoana deviaza focalizarea de la emotie la o durere psihica ( spatele
meu, durerea ma face sa ma simt rau, acesta imi produce greata).
2. Alt mecanism: somatizarea este tendinta de a trai si experimenta o suferinta
organica ca raspuns la stres sau la un traumatism psihologic.
3. Alt mecanism: raspuns specific la nivelul unui organ predeterminat se exprima
prin raspuns la nivel de diferite organe {mecanism fiziologic = Stimulare excesiva
a sistemului nervos simpatic. Sistemul nervos simpatic la actiunea agentului
stresor duce la formare de hormoni. Suprasolicitarea duce la suferinte fizice}.
4. Alt mecanism : mecanismului reflexului conditionat descris de Pavlov- legatura
dintre situatiile traumatizante in prezenta unui anumit stimul. Odata cu aparitia
stimului apare intarirea.
5. Mecanism amplificarea senzatiilor corpului in anxietati.
6. Mecanism pacientul identificat- apare cand sistemul familial este supus
stresului [fiecare membru traieste situatia stresanta si identifica un membru ca
fiind bolnav. Problema este ca el sa accepte acest lucru]. Identificarea duce la
linistirea familiei iar apoi vindecarea celui identificat duce la satisfacerea tuturor.
Uneori vindecarea nu se produce si adaptarea nu se mai realizeaza la nivel de
familie. Unii pacienti identificati sunt adusi de politie la spital.
Clasficarea tulburarilor psihosomatice :
Sistemul muscular (artrite , dureri de cap, fibromialgia, migrenele.);
Sistemul endocrin (diabet zaharat, hipotiroidism);
Sistemul respirator ( astm bronsic, TBC, febra fanului );
Sistemul gastro-intestinal (ulcer, colitele, obezitatea) ;
Sistemul cardiovascular ( boala arteriala coronariana, HTA).
Ca frecventa cele mai afectate sunt sistemul gastro-intestestinal si cardiovascular .
Pacientii DIFICILI : Pacientul nu accepta acest lucru (ca nu e nimic in neregula din punct de
vedere fizic). Este necesar sa adoptam un anumit comportament sa le satifacem cerintele.
Pacientii dificili sunt cei care fac frecvent analize fara un rezultat. Ei nu sunt multumiti si repeta
analizele. Ei in afara de faptul ca trec din medic in medic, folosesc si alte mijloace- biserica,
ghicitoare. Apoi , revin la medici si reiau traseul ca un cerc vicios.
Nu exista boli psihosomatice ci bolnavi psihosomatici. Pacientii sunt persoane dificile din
cauza acestor mixturi. Aceste raporturi se modifica semnificativ in timp. Simptomele se muta de
la un organ la altul. Diagnosticul este dificil de oferit fiindca nu se insoteste de modificari
obiective, ce pot fi vazute pe analize. De obicei el merge la medic si primeste un diagnostic bazat
pe simptome medicale. Pacientii ce au simptome de natura fizica nu accepta sa se prezinte la

psihiatru/psiholog. El nu accepta ca nu are o boala fizica si incearca sa o caute in continuare.

Daca ajunge la psiholog el este foarte nemultumit si doreste medicatie, nu consiliere. El trebuie
sa fie trimis la alt medic si sfatuit sa nu se mai gandesca la tulburarea fizica. Relatiile sunt foarte
dificil de intretinut si rezultatele nu sunt bune. Lungirea timpului de anameza este o buna
metoda. Daca nu le oferim destul timp el incepe cu reclamatii, nu trebuie refuzat. Abordarea
acestor pacienti este costisitoare si din punct de vedere psihic. Doctorul spune una, el spune alta
si apar elemente de frustrare, tensiune.
Criterii ce stau la baza stabilirii unui diagnostic de psihosomatica:
Existenta unor evenimente stresante in viata pacientului.
Simptome multiple in divese organe ( simptomele sunt vagi).
Desfasurare cronica ( dureaza ani de zile).
Prezenta tulburarilor de natura psihica.

Istoria testarii diagnosticului de lunga durata este un alt criteriu important.

Pacientii sunt incapabili sa isi exprime problemele.
Legarea continua a stresului cu boala.
Necomplianta fata de tratament chiar abandon.
Operatiile estetice duc la tulburari psihosomatice , fiindca ceea ce i s-a facut nu
corespunde cu ceea ce vrea sa fie. Ei nu stiu bine cum vor sa arate dar nu sunt multumiti
de rezultat.
Alt aspect al tulburarilor psihosomatice : prefacatoria (simularea prezentei unor simptome
pentru castig de natura externa, finaciara sau juridical). Pentru a identifica mai bine daca
este vorba de asa ceva putem apela la chestionare de screening care pun problema asa :
dureri de stomac (frecvente), dureri in brate, sold, genunchi, spate, crampe menstruale,
dureri de cap, ameteala, lesin ( in stransa legatura cu vrajile). Dureri ale inimii,
insuficienta aerului, constipatii, diaree frecventa, greata, indigestie, gaze in stomac. Cel
putin 3 simptome ar trebui gasite.

Despre boala si sanatate ca notiuni

Sanatatea - prezinta trei dimensiuni :
triunghiul sanatatii sanatatea corporala/biologica/ somatica;
sanatatea psihica;
sanatatea morala/sociala valori si moraluri .
In literatura notiunea de normal cuprinde statistic 50% din populatie, restul sunt bolnavi. Si la
nivelul psihologic, 50 % sunt normali. Normalul se refera la ceea ce este conform unei reguli
ceea ce se observa la nivel de societate la un anumit moment are asadar un caracter relativ;
societatea se schimba. Anormalitatea este privita statistic la nivel de sanatate dar unele studii arat
ca nu exsta om perfect. Boala este privita ca un proces morbid cu anumite semne ce arata un
anumit dezechilibru fie social fie biologic fie psihic.

Sanatate (OMS) deplina bunastare sociala, fizica si nu doar absenta bolii si a infirmitatii. Are
in vedere un echilibru dinamic intre starea de bine fizica/somatica si sociala in individului. Are
semnificatii diferite in functie de clase sociale, grupuri etc. pt patolog= starea de satanate , pt
clinician= lipsa simptomelor, pt pacient stare de bine= absenta durerii. Starea organismului a
caror aparate si sisteme functioneaza normal, armonia dintre comportament si valorile
fundamentale ale vietii : capacitatea de muncii, de a desfasura activitatile preferate. Starea
organica in care capacitatile individuale sunt optime pt ca persoana sa isi indeplineasca in mod
adecvat rolurile si sarcinile.
Diferenta dintre simptom si semn ( obiectiv). Illness = realitatea subiectiva a bolii, diseaserealitatea biofizica a bolii care se lamureste prin analize, sickness realitarea socioculturala a
bolii.
Modelul medical al bolii vs modelul psihosocial
Modelul medical (MM): afecteaza doar personana. Modelul psihosocial (MP) boala afecteaza
relatiile interumane relatiile individului cu oamenii.
MM caracterizat prin procese patologice clar diferite ex. modf biochimice. MP caracterizat
prin tulbulburari ale vietii normale de grup chiar delicvente. MM dg precis determinat. MP
factori multipli inplicati in patologie. MM etiologie predominant unifactoriala. MP etiologie
plurifactoriala. MM tratamentul este unic si de obicei medicamentos. MP tratamentul se
refera la psihoterapii multiple bioterapii, psihoterapii.
Sunt doua categorii de fenomene obiective pulsul, tensiunea, analizele de lab.
Manifestari subiective reprezinta o modificare a functiilor organismului, modul particular in
care reactioneaza fiecare persoana.
Manifestarile bolii : senzatia de slabiciune, de suferinta, anxietatea legata de amenintarea
capacitatilor, modificari in sfera relatiilor sociale, familiale. Aspectul pozitiv: in cazul infirmarii
unei afectiuni grave si un ajutor medical eficient. Aspect negativ anxiogen dg cu performante
nefavorabile.
Apropo de reactii si de psihic avem constatarea si recunoasterea bolii ce apare de regula
la persoane cu un nivel cultural mediu. Reactia fata de boala poate fi si de ignorare datorita
perceperii inadecvate. Un rol imporant este nivelul cultural, intelectual. Un exemplu
schizofrenia. O alta reactie negarea starii de boala ce are la baza mai multe atitudini
amanarea in speranta caracterului trecator, autoamagirea, mecanism inconstient de aparare a
eului. Pe plan comportamental negarea prin bravada, expunerea la situatii riscante, simularea
sanatatii pt a evita deprecierea celorlalti.
Atitudini ale pacientului care a recunoscut boala : cea activa ( combaterea sau lupta cu
suferinta, pacientii colaboreaza cu medicul in rezolvarea situatiei) acceptarea bolii din credinta (
boala trebuie respectata fiindca altfel atrage alte rele, credinta ca sanatatea este de mare pret,
indiferenta - increderea absoluta in Creator) resemnare (apare frecvent in cazul bolilor incurabile
unde intalnim si restructurari atitudini precum complacere {motive diverse precum fuga in
boala} ce duce la avantaje materiale) dezamajire, ura fata de sine, tendinte de autopedepsire
frecvente tentative de suicid, folosirea avantajelor de ordin social, material boala nu este
privita ca un eveniment negativ, boala este privita ca o experinta de cunoastere a corpului,

reorganizare temporala a vietii ( la sechele mari , infirmitati, apare si o reconstituire a

evenimentelor in viata.).
Reactii diferite in functie de temperament: colericii nestapaniti, explozivi, agresivi, - reactiile
lor anxietatea, se prezinta imediat la medic, exagerarea ofera timp valorilor vietii precum
satisfacerea placerilor. Ei au tendinta de a-si stab un tratament propriu si este indiferent fata de
tratamentul medicului.
Sangvinicii - puternic, echilibrat, mobil, adaptabil, stapan, pe sine, nu sunt anxiosi, snt relativ
indiferenti fata de boala, intrerupe relativ greu activitatile pt a veni la medic, nu se prezinta la
medic imediat dupa aparitia bolii. Odata stabilit tratamentul el se supune si devine stabil.
Orice boala este insotita de o anumita stare de spirit ; unii o traiesc mai intens altii nu . Se
incearca eliminarea acestor factori anxiogeni si intarirea increderii in medic, inducerea curajului ,
oferirea sperantei, inlaturarea indoielilor, confirmatea optimismului. Sustinerea de natura afectivemotionala este foarte importanta. Comportamentul de amanare este determinat de o serie de fac
: teama este cel mai inportant. Se are in vedere si riscul. Capacitatea de decizie in cazul
tulburarilor psihosomatice poate fi rapida si corecta sau din contra.. amanarea rezolvarii
problemelor poate duce la mai multa amanare .