TEORII De PERSONALITATE

a. Abordarea psihanalitica a personalitatii (S. Freud)

b. Abordarea psihometrica (factoriala) a personalitatii (G. Allport,
R.B. Cattell, H. Eysenck, teoria Big Five)
c. Abordarea fenomenologica a personalitatii (C. Rogers)
Psihologii din tarile occidentale au elaborat alte teorii privind personalitatea. Acestea pot f
grupate in 5 categorii principale:
1.

teorii psihanalitice;

2.

teorii factoriale;

3.

teorii fenomenologice sau umaniste;

4.

teorii care privesc personalitatea din perspectiva biologica;

5.

teorii care pun accentul pe invatarea sociala.

ABORDAREA PSIHANALITICA A PERSONALITATII
FREUD

Teoria psihanalitica a fost elaborata la sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul

secolului al XX-lea, de catre Sigmund Freud. Desi a starnit multe controverse, totusi poate f
considerata cea mai complexa teorie, care a avut cea mai mare influenta nu numai asupra
dezvoltarii psihologiei ci si asupra pedagogiei, medicinii, artei s.a.m.d.
Freud a fost medic neurolog si a incercat sa gaseasca metode efciente pentru a trata
bolnavii care sufereau de diferite nevroze: isterie, fobii, anxietate etc. El a folosit la inceput
hipnoza, iar apoi a inventat metoda asociatiei libere. Freud cerea pacientilor sa spuna toate
ideile care le veneau in minte, chiar daca aceste idei pareau inutile, ciudate sau erau
neplacute. Analizand asociatiile verbale si visele bolnavilor, Freud a descoperit ca acestea de
multe ori reflecta dorinte sau anxietati neconstientizate. Pornind de la aceste observatii Freud
a ajuns la descrierea componentelor personalitatii. In conceptia sa personalitatea este
compusa din trei parti: sinele (id), eul (ego) si supraeul (superego).

Sinele este partea inconstienta a personalitatii care exista de la nastere si care

contine trebuintele fundamentale (foame, sete), pulsiunile sexuale si tendintele agresive.
Sinele functioneaza pe baza principiului placerii, adica nu poate sa accepte nesatisfacerea
imediata a pulsiunilor. Dar realitatea nu permite intotdeauna satisfacerea imediata a
pulsiunilor: copilul trebuie sa astepte pana cand va f hranit, el este pedepsit daca este
agresiv etc. Datorita acestor restrictii incepe sa se formeze Eul.
Eul este acea parte a personalitatii care este in contact cu realitatea si incearca sa
satisfaca dorintele sinelui luand in considerare si situatia externa. Eul functioneaza pe
baza principiului
realitatii si
reprezinta viata
psihica
constienta
si
subconstienta (preconstienta).
Exemplu: in cele mai multe cazuri fratele mai mare nu se bucura de nasterea celui mic
pentru ca nu vrea sa imparta dragostea parintilor cu acesta. In conformitate cu
tendintele agresive ale sinelui si pe baza principiului placerii, el ar dori sa inlature acest
rival. Dar intervine Eul care tine seama de realitate, adica de parerile parintilor, de
posibilitatea de a f pedepsit de parinti daca ar face ceva foarte rau celui mic.
Tendintele agresive fe vor f refulate, fe vor f manifestate intr-o forma atenuata (il
necajeste pe cel mic, il impinge, ii ia jucariile).
In jurul varstei de 5 ani incepe sa se formeze a treia componenta a personalitatii,
Supraeul. Supraeul este inconstient ca si Sinele si are rolul de a aprecia faptele copilului ca
find bune sau rele. Supraeul se formeaza prin interiorizarea normelor morale si a sistemului
de valori caracteristice familiei. Parintii impun copilului anumite cerinte sau interdictii (trebuie
sa saluti, nu e voie sa arunci mancarea pe jos etc). Sinele nu vrea sa respecte aceste cerinte.
Eul in schimb isi da seama ca daca ele vor f respectate, copilul va f recompensat, iar in caz
contrar parintii se supara si il pedepsesc. Cea mai grava pedeapsa ar f pierderea afectiunii
parintilor. Copilul se apara de acest pericol interiorizand aceste cerinte si interdictii. Dupa ce o
cerinta a fost interiorizata, copilul o respecta chiar daca parintii nu sunt prezenti. Daca totusi
incalca regula, devine anxios si are sentimente de culpabilitate. Aceste semne ale interiorizarii
normelor de comportament sunt si semnele formarii Supraeului.
Daca parintii impun prea multe restrictii, copilul va avea un Supraeu rigid si din
aceasta cauza la varsta adulta ar putea deveni anxios, inhibat, cu multe sentimente de
culpabilitate. Daca ei impun prea putine interdictii, Supraeul va f slab, nu va controla efcient
comportamentul. Aceste persoane sunt dezinhibate si predispuse spre delicventa.
Eul este componenta care mentine echilibrul dintre Sine, realitate si Supraeu. Eul are
si rolul de a impiedica constientizarea unor continuturi inconstiente. Aceasta se realizeaza cu
ajutorul unor mecanisme de aparare care vor f prezentate in capitolul urmator.
O notiune mult utilizata de Freud este cea de libido. Freud considera ca fecare
persoana dispune de o anumita cantitate de energie psihica numita libido, care are un rol
esential in motivatie. Pentru Freud libidoul are o structura predominant sexuala. Daca energia
psihica nu se poate descarca in mod direct, atunci se descarca prin actiuni compensatorii
(sublimare) (Hayes, Orrell, 1997, p. 200).
Teoriile lui Freud au fost partial modifcate de neofreudisti ca C.G. Jung, A. Adler, K.
Horney, E. Fromm, E. Erikson, F. Dolto etc.

H. Eysenck, utilizand de asemenea metoda analizei factoriale, a restrans si mai mult

numarul dimensiunilor. El, in urma cercetarilor realizate, a ajuns la concluzia ca personalitatea
poate f descrisa cu ajutorul a doua dimensiuni: extraversiunea - introversiunea si stabilitatea
- instabilitatea emotionala sau neuroticismul.
Notiunile de extraversiune - introversiune au fost folosite prima data de Jung. Aceasta
dimensiune indica masura in care cineva se orienteaza spre lumea externa (extravertitii) sau
spre interior, spre viata psihica (introvertitii). Persoanele puternic introvertite sunt mai
retinute, mai putin sociabile si comunicative. Cele extravertite sunt sociabile, comunicative,
interesate de tot ce se intampla in jur.
Neuroticismul este o trasatura emotionala. Cei stabili emotional sunt calmi si se
adapteaza usor chiar si in situatiile difcile. Cei labili emotional sunt capriciosi, nelinistiti,
anxiosi, se adapteaza greu.
Eysenck a incercat sa gaseasca baza fziologica a personalitatii, adica particularitatile
anatomice si fziologice ale sistemului nervos care determina diferentele comportamentale
dintre cei stabili / instabili emotional, respectiv dintre cei introvertiti si extravertiti.
Stabilitatea - instabilitatea emotionala pare sa fe in legatura cu functionarea
sistemului nervos vegetativ. Ramura simpatica este responsabila de producerea modifcarilor
fziologice care alcatuiesc starea de alerta (inima bate mai repede, tensiunea creste etc.);
acestea sunt mai frecvente la cei instabili emotional. Ramura parasimpatica produce
modifcarile opuse.
Extraversiunea - introversiunea este in legatura cu modul de functionare a substantei
reticulate. Creierul functioneaza bine daca nivelul de activare al scoartei cerebrale este
mediu. La cei introvertiti substanta reticulata amplifca impulsurile nervoase care ajung la ea
si in consecinta scoarta cerebrala atinge cu usurinta un nivel ridicat de activare. La cei
extravertiti substanta reticulata nu intensifca atat de mult impulsurile si de aceea scoarta
cerebrala se gaseste la un nivel mai scazut de activare. Extravertitii, pentru ca sa ajunga la
nivelul optim de activare, cauta stimulari externe: distractii, compania altora, situatii care
implica riscul. Cei introvertiti, pentru a reduce nivelul de activare al scoartei cerebrale, evita
stimularea excesiva. De aceea ei evita distractiile zgomotoase si se simt mai bine singuri sau
cu un numar redus de prieteni.
Introvertitii avand un nivel mai ridicat de activare al scoartei cerebrale, la ei reflexele
conditionate se formeaza mai repede. Din aceasta cauza ei memoreaza si invata mai repede,
dar tot din acelasi motiv la ei intalnim mai frecvent simptome nevrotice de tipul obsesiilor sau
fobiilor. Acestea se pot forma in urma asocierii unor stimuli neplacuti cu niste reactii afective
exagerate. (Ex. un obiect produce o sperietura puternica ceea ce poate sa stea la baza unei
fobii). Persoanele extravertite nefind asa de usor conditionabile si find in cautarea senzatiilor
puternice, ajung mai usor la tulburari de comportament (consum de droguri, delicventa). Din
acelasi motiv reeducarea lor este foarte difcila.

Particularitatile anatomo-fziologice care stau la baza celor doua dimensiuni

fundamentale ale personalitatii sunt innascute. Aceasta inseamna ca insusirile fundamentale
ale personalitatii nu pot f modifcate prin educatie sau autoeducatie(Eysenck, 1998).