ARGUMENT

Vitaminele sunt substante chimice organice necesare in cantitati mici pentru ca organismul
sa fie sanatos. Majoritatea vitaminelor nu pot fi sintetizate de catre organism, deci ele trebuie
obtinute din alimentatie.
Termenul de vitamine nu cuprinde alti nutrienti esentiali cum ar fi mineralele, acizii grasi
esentiali sau aminoacizii esentiali.
Suplimentarea cu vitamine este larg raspandita in ziua de azi. Multor alimente li se adauga
vitamine in plus fata de ce contin initial in timpul procesului de fabricatie. Una din problemele
suplimentrii cu vitamine este faptul ca multe dintre ele cresc in mod semnificativ apetitul. In ziua
de astazi, obezitatea este o problema serioasa, iar suplimentarea cu vitamine o poate crea sau
accentua. Exista oameni care au devenit obezi din cauza suplimentarii cu vitamine in copilarie sau
adolescenta.
Termenul de vitamina a fost folosit pentru prima data de biochimistul polonez Casimir
Funk in 1912. Vita, in limba latina, inseamna viata, iar sufixul -amina este pentru amine; la
momentul respectiv se credea ca toate vitaminele sunt amine. Acum insa se stie ca nu este asa.
Un organism poate supravietui pentru un timp fara vitamine, desi deficitul prelungit de
vitamine poate duce la boli, de obicei dureroase si potential fatale. Rezervele organismului de
vitamine pot varia foarte mult; un adult poate avea un deficit de vitamina A sau B 12 de un an sau
mai mult inainte sa se apara vreo boala, in timp ce vitamina B1 din rezerve nu rezista mai mult de
doua saptamani.
Vitaminele solubile in grasimi pot fi pastrate ca rezerva in organism si sunt toxice cand
sunt luate in exces. Vitaminele solubile in apa nu sunt pastrate in organism, cu exceptia vitaminei
B12, rezerva ei aflandu-se n ficat.
Vitaminele participa intr-un mod caracteristic n procesele metabolice.
Necesarul zilnic, pentru om, este de regula, de domeniul miligramelor (1 - 50 mg); depinde de mai
multi factori, varsta, sex, greutate, gen de activitate, clima. In conditii fiziologice speciale
(crestere, in sarcina, lactatie), in cursul deficitului de resorbtie, al actiunii unor antivitamine,
nevoile cresc; invers, sinteza unora dintre vitamine de catre flora intestinala, precum si
tezaurizarea (ce poate surveni mai ales in cazul unor vitamine liposolubile) pot reduce necesarul.
Clasificare
:
O clasificare mai veche (Osborn i Mendel, 1915) impartea vitaminele in doua mari clase, in
functie de solubilitatea lor:

- vitamine hidrosolubile, din care fac parte toate vitaminele B, biotina, acidul ascorbic;
- vitamine liposolubile, insolubile in apa, solubile in lipide, din care fac parte vitaminele A, E i K.
Aceasta clasificare se mai mentine si astazi, desi este criticabila, deoarece diferite forme ale
unei vitamine nu se incadreaza uneori in aceeasi categorie.
In functie de modalitatea lor de actiune, vitaminele pot fi impartite in trei grupuri:
- vitamine ce indeplinesc direct, sau prin derivatele lor, functie de cofactori enzimatici: tiamina,
riboflavina, acidul pantotenic, piridoxina, acidul folic, cobalamina, biotina, filochinona, retinolul;
- vitamine fara functie certa de cofactori enzimatici: calciferolii, tocoferolii, acidul ascorbic;
- substante active de tip vitaminic: flavonoidele, acizii grasi esentiali.
Un grup de substante, care pot fi sintetizate de catre organismul uman, indeplinesc functia
de cofactori pentru anumite enzime (substante active de tip vitaminic): niacina, acidul lipoic,
colina, ubichinona (CoQ), carnitina, tetrahidrobiopterina. In anumite conditii unele din aceste
substante nu mai pot fi sintetizate de catre organismul uman si in acest caz aportul lor extern
devine indispensabil, adica pot fi privite ca vitamine.
Exista o serie de substante, numite antivitamine care prezinta o actiune antagonista
vitaminelor si care produc efectele avitaminozelor respective. In principiu, fiecare vitamina poate
avea una sau mai multe antivitamine.

Cap 1. NOTIUNI GENERALE DESPRE VITAMINE

1.1. Notiuni introductive; clasificare
Vitaminele sunt substante chimice cu structura diversa care desi folosite in cantitati foarte
mici au un rol esential in mentinerea proceselor celulare vitale. Lipsa lor in alimentatie provoaca
patologii de nutritie. Denumirea de vitamine provine de la cuvantul latin vita care tradus
inseamna viata. Vitaminele se gasesc in alimentele naturale, fac parte din biocatalizatori si sunt
factori naturali indispensabili corpului.Microflora intestinala poate sintetiza unele vitamine in
cantitati mici (B1, B2, P) si altele in cantitati mai mari (B6, B12, K). Vitaminele se deosebesc intre
ele prin structura lor chimica , uneori destul de complicata, facand parte din diferite clase de
substante organice. Denumirea de vitamine le-a fost daruita de de chimistul polonez Cazimir Funk
(1911), reflectand prezenta lor indispensabila pentru viata, dar in acelasi timp si presupunerea
gresita a acestora de a le consuma ca pe niste substante bazice de tipul aminelor. Lipsa sau
insuficienta vitaminelor din hrana provoaca tulburari, care se agraveaza cu timpul, dand o serie de
boli denumite avitaminoze.
Dupa structura chimica, se denumesc:
- acid ascorbic (vitamina C);
- tiamina (vitamina B1);
- riboflavina (vitamina B2);
- piridoxina (vitamina B6);
Dupa rolul fiziologic ce-l indeplinesc in organism, vitaminele se clasifica astfel:
- vitamina antihemoragica (vitamina K);
- vitamina antiberi-beri (vitamina B1);
- vitamina antirahitica (vitamina D);
- vitamina antisterilittii (vitamina E);
- vitamina antiscorbutica (vitamina C).
Dupa solubilitatea acestora in apa sau in solventi organici, vitaminele se clasifica in:
- vitamine hidrosolubile;
- vitamine liposolubile.
Nomenclatura vitaminelor se poate stabili dup trei criterii: dup nomenclatura veche, dup
rolul fiziologic i dup structura
chimica .
Cercetarile biochimice, fiziologice si terapeutice realizate in primele decenii ale sec. XX, au
condus la stabilirea denumirii vitaminelor dupa mai multe criterii:
1.Denumirea alfabetica (A, B, C, D, E, etc.), Uneori literele se refera conventional la unele
proprietati ale vitaminelor. De exemplu vitamina K de la Koagulation, vitamina H de la Haut.
Pe masura ce studiile au fost aprofundate, iar tehnicile de laborator au avavansat, s-au descoperit
noi factori esentiali pentru majoritatea vitaminelor descoperite. De aceea in cadrul aceleasi grupe,
la litera care denumeste vitamina s-au adaugat indici numerici pentru fiecare din derivatii
descoperiti. Astfel au aparut denumiri ca:A1, A2, B2, B6 etc.
2.Denumirea chimica
3

Comisiile de nomenclatura biochimica au stabilit reguli rationale pentru denumirea

vitaminelor pe baza structurii lor chimice. De exemplu:ergocalciferolul pentru vitamina D2,
piridoxina pentru vitamina B6 etc.
3.Denumirea terapeutica: desemneaza efectul farmacodinamic al vitaminelor: vitamina
antiscorbutica (vitamina C), antisterilica (vitamina E) etc.
Notiunea de provitamine a fost atribuita precursorilor vitaminici inactivi (exogeni), care in
organism se transforma in vitamine active.
Antivitaminele sunt substante cu actiune antagonista vitaminelor care produc simptome carentiale
specifice vitaminei respectivei.
Ele pot actiona prin:
- analogie structurala: acesti compusi intra in competitie cu o vitamina cu structura
asemanatoare (antagonismul PAB-sulfamide)
- alterarea structurii vitaminei :tiaminaza, rupe molecula vitaminei B1
- reactia chimica cu vitaminele : inhiba astfel biosinteza acestora
Mecanismul de actiune al antivitaminelor etse util medicilor in terapie (chimioterapie) si
serveste in cercetarile experimentale pentru provocarea avitaminozelor.
Ingerarea unor cantitati insuficiente de vitamine provoaca hipo- sau avitaminoze, boli care in
cazuri grave se pot solda cu moartea.
Dupa cauzele pe care le produc, se impart in:
1.Primare; include carentele determinate de:
- lipsa reala a vitaminelor din alimentatie sau ca urmare a distrugerii lor;
- tulburari de absorbtie;
- alterarea florei microbiene intestinale
- imposibilitatea transformarii provitaminelor in vitamine.
2. Secundare; includ carente determinate de:
- existenta unor necesitati crescute de vitamine;
- prezenta in vitamine a unor avitamine naturale;
- administrarea unor medicamente care antagonizeaza cu vitaminele;
- afectarea unor organe implicate in metabolizarea vitaminelor.
Vitaminele pot fi sintetizate de plante si microorganisme si nu pot fi sintetizate de organismul
animal. Principala sursa de vitamine pentru organism o constituie plantele; ca sursa secundara
de vitamine trebuie menionata flora bacteriana intestinala precum si o serie de organe, tesuturi,
lichide de origine animala in care vitaminele se concentreaza sau depoziteaza.
Organismul isi procura vitaminele ca atare sau sub forma de provitamine.
Vitaminele joaca un rol important in schimbul de substante.Multe din ele intra in constitutia
fermentilor.O cantitate insuficienta,dintr-o vitamina sau alta duce la tulburarea schimbului de
substante,scade rezistenta organismului la infectii,provoaca lipsa cresterii la copii,apar diverse
fenomene patologice.Daca fenomenele patologice sunt slab exprimate se vorbeste de
hipotaminoza.

Cap 2. VITAMINELE SI ROLUL LOR IN ALIMENTATIE

Vitaminele sunt substante chimice complexe care indeplinesc un rol esential in
functionarea normala a organismului omenesc si care, cu cateva exceptii, nu pot fi sintetizate de
catre acesta. Acestea se gasesc in majoritatea alimentelor de provenienta naturala si sunt absolut
necesare pentru cresterea, mentinerea vitalitatii si bunastarea generala a organismului nostru.
Acestea pot fi obtinute din ratia zilnica alimentara sau din ratiile suplimentare de nutrienti. Aceste
suplimente, care se pot prezenta sub diverse forme - pilule, tablete, etc, sunt de obicei extrase din
surse naturale. Vitaminele nu pot fi inlocuitori ai hranei zilnice si nu trebuiesc confundate cu
medicamentele clasice. Acestea ajuta la buna functionare a mecanismelor organismului, in stransa
legatura cu alte elemte nutritive precum minerale, grasimi, carbohidrati, apa.
Sa nu pierdem niciodata din vedere vitaminele naturale pe care fructele i legumele ni le pun
la dispoziie. Vitaminele sunt sintetizate in principal de organismele vegetale si de microorganism
si doar in foarte mica masura de unele specii de animale.
Alaturi de enzime si de hormoni, vitaminele fac parte din grupa catalizatorilor biologici, care
contribuie decisiv la reglarea si stimularea proceselor metabolice.
Intr-adevar, cu toate ca omul se poate dispensa de zahar i deanumite grasimi, el nu poate trai
fara un aport suficient de vitamine. De aceea, alimentatia trebuie sa furnizeze necesarul. Noi
consumam adeseori alimente bogate in calorii dar dezechilibrate din punct de vedere calitativ. Este
vorba de painea alb, zaharul rafinat, cerealele care contin gluten, grasimile animale. Aceasta
alimentatie saraca n vitamine este cauza perturbarilor metabolice. La originea multor tulburri de
sanatate se afla excesul de zahar, de grasimi, de alcool, care determina carentele vitaminice.
Importanta vitaminelor se explica prin faptul ca ele constituie suportul energetic si
informational pe care vegetalele il capteaza din aer si care este incorporat prin fotosinteza.
Radiatiile solarecontin o energie subtila, care este inmagazinata in moleculele de vitamine.
Vitaminele particip la buna desfurare a unor importante procese metabolice, absolut
necesarecreterii i dezvoltrii organismului. Unele vitamine formeaza in celule importante
sisteme de oxidoreducere, care intervin in metabolismul glucidelor, lipidelor, protidelor i al altor
compusi; ele regleaza oxidoreducerea din celule i contribuie la transportul hidrogenului pe
caleneenzimatica. Necesarul de vitaminele in dieta uman este de cateva miligrame pe zi.

2.1. Vitamina A
Vitamina A (retinol) se mai numeste si vitamina cresterii. In stare pura, se prezinta sub forma
de ulei sau cristale galbene. In plante, se afla sub forma de provitamine A carotenoidele, dintre
care cel mai cunoscut este betacarotenul. Retinolul mentine procesul de crestere si consolidare a
oaselor si vitalitatea pielii, parului, dintilor si gingiilor; mareste rezistenta la infectiile respiratorii
si scurteaza perioada de boala a provocat de acestea; menine sntatea straturilor superficiale
aleesuturilor i organelor interne; contribuie la inlaturarea petelor pigmentare determinate de
varsta; antreneaza activitatea creierului; intervine in procesul de multiplicare a celulelor si de
formare a tesuturilor; diminueaza riscul bolilor cardiovasculare; contribuie la echilibrarea
hormonala prin asigurarea bunei functionari a tuturor glandelor endocrine; stimuleaza imunitatea
i preintampina degenerescenta celulelor si bolile batranetii asociate acesteia.
Vitamina A este necesara pentru vedere, cresterea si formarea oaselor si rezistenta organismului la
infectii.
Lipsa de vitamina A produce: tulburari de vedere, uscaciunea pielii. atrofie ovariana si
testiculara, anemie, alterarea smaltului dentar.
Efectele utilizarii vitaminei A: intareste mecanismele de aparare ale organismului, dezintoxica.
In asociere cu vitamina E protejeaza organismul impotriva cancerului, amelioreaza vederea
nocturna, intretine pielea si mucoasele. cicatrizeaza.
Vitamina A se gaseste in: ficat, untura de peste, oua; legume precum morcovul, cartofii dulci,
dovleac; alte legume precum spanacul; fructe precum mango, papaya, curmale; rosii, fasole verde.
Riscurile utilizarii: doze masive, administrate perioade prea indelungate, pot deveni toxice.
Aporturile zilnice recomandate de vitamina A sunt de 800 micrograme pentru femeile adulte, copii
dupa 10ani (mai putin inainte de aceasta varsta) si persoanele invarsta; de 1 000 micrograme
pentru barbatii adulti, adolescenti si femeile gravide si de 1300 micrograme pentru femeile care
alapteaza.
Ea este, de asemenea, sensibila la prelucrarea termica a alimentelor. Carenta de vitamina A,
legata de un aport alimentar insufucient sau de anomalii digestive (malabsorbtie), este rara in tarile
dezvoltate, dar foarte frecventa in tarile in curs de dezvoltare, unde ea constituie principala cauza
de cecitate la cop
Provitaminele A sunt pigmenti vegetali galbeni sau rosii- portocalii, formati din 40 de atomi
de carbon. Contin inele ciclohexenil (iononice) si un lant poliizoprenic.
Provitaminele A sunt sintetizate in mod exclusiv in regnul vegetal. In aceasta forma, la animale ele
exista numai datorita aportului exogen.
Vitamina A mai este necesara desfasurarii normale a procesului cresterii. Intervine si in reglarea
activitatii osteoclastelor si osteoblastelor, scade riscul la infectii. Rezistenta scazuta la infectii
poate fi datorat keratinizarii celulelor din mucoasele tractului respirator, gastrointestinal,
urogenital. In aceste conditii apar fisuri in membranele mucoaselor, permitand intrarea
microorganismelor.

2.2. Vitamina B
Complexul vitaminic B are un rol de necontestat in mentinerea sanatatii si frumusetii noastre.
Lipsa de vitamine se manifesta, in general, printr-o functionare defectuoasa a tuturor organelor,
printr-o stare sufleteasca precara si o predispozitie catre anumite afectiuni. Frumusetea are si ea de
suferit daca nu oferim trupului nostru "combustibil" de calitate, adica o hrana bogata in substante
nutritive si vitamine. Iar importanta celor din complexul B rezida in faptul ca sunt indispensabile
metabolismului, iar carentele pot duce la efecte neplacute uneori, alteori grave. Vitamina B este,
de fapt, o familie numeroasa, ai carei membri au multe asemanari, motiv pentru care poarta un
singur nume: B complex (sau vitaminele complexului B). Ele provin, in general, din aceleasi
alimente, si actioneaza sprijinindu-se reciproc, intr-o stransa colaborare. Toate vitaminele B se
dizolva in apa. Aceasta inseamna ca se elimina rapid prin sange si urina, ceea ce face necesara
inlocuirea lor permanenta. Vitaminele din grupa B nu se gasesc niciodata izolate in produsele
naturale, ci sunt intotdeauna prezente impreuna, actionand cot la cot. Din aceasta cauza, nici n-ar
avea sens, de pilda, sa ne procuram de la farmacie doar vitamina B3, incercand sa scapam cu
ajutorul ei de niste simptome suparatoare. Daca rudele ei vor lipsi, vitamina B3, de una singura, nu
va avea nici cel mai mic chef sa se apuce de treaba. Dar cand intreaga familie e de fata, cu forte
unite, vitaminele complexului B infaptuiesc minuni in starea de sanatate a organismului. Cine sunt
beneficiarii? In primul rand nervii, apoi muschii, aparatul digestiv, pielea, parul, ochii, cavitatea
bucala si ficatul.
Din pacate, aproape toata lumea sufera de o carenta extrema de B-uri. Ea se explica prin
faptul ca sediul predilect al vitaminelor B se afla in germenii si cojile de cereale, in stratul
superficial al bobului de orez, ca si in melasa, acel sirop brun, rezultat din extragerea industriala a
zaharului din sfecla sau trestie - adica tocmai lucrurile considerate impuritati sau reziduuri si care
se elimina in procesul de rafinare a alimentelor, folosindu-se ca nutret pentru ingrasarea
animalelor ce urmeaza a fi sacrificate. Astfel, un produs valoros, cum este orezul nedecorticat, se
transforma intr-o gramada de boabe lustruite, "goale" de substante hranitoare, iar cerealele, un
miracol al naturii, devin faina alba care - aidoma zaharului alb ca zapada din zaharnita - nu mai
contine practic nici un fel de substante biologic active.
Deficitul de vitamine B duce la o serie intreaga de dezechilibre, de la incaruntirea prematura
sau caderea parului, pana la depresii, si de la constipatie pana la cresterea periculoasa a
procentului de colesterol din sange. Deoarece vitaminele complexului B se implica atat de profund
in metabolism (arderile din organism), fiind un garant al sanatatii noastre, se poate spune ca lipsa
lor constituie punctul de plecare al tuturor suferintelor si bolilor imaginabile din mileniul trei,
mileniul alimentelor saracite sau modificate genetic.
Amatorii de zahar sau dulciuri, inclusiv de bauturi dulci, isi sacrifica fara mila ultimele rezerve
de vitamina B folosite pentru descompunerea zaharului. De asemenea, alcoolul, precum si
consumul exagerat de cafea sau de ceai negru distrug vitaminele complexului B. Dar sa cunoastem
mai indeaproape membrii familiei vitaminelor B.
Grupul de vitamine B, deosebit de important, mai ales pentru mentinerea sanatatii sistemului
nervos, te fereste si de alte rele, cum ar fi anemia, oboseala, infectiile respiratorii, crampele, bolile
pielii. Vitaminele B pot fi luate din peste, pui, lactate, oua, cereale, paine.
Cele mai cunoscute i mai active vitamine din grupa B-urilor sunt: B1, B2, B5, B6, B12, B17.
7

a) Vitamina B1
I se mai spune "vitamina performantelor intelectuale", intrucat asigura cresterea capacitatii de
invatare, de memorare, de atentie. Vitamina B1 (tiamina) face parte din categoria vitaminelor
hidrosolubile, asa incat se pierde prin fierbere.
Semnele lipsei vitaminei B1 din organism: mai intai o oboseala permanenta, chinuitoare,
irascibilitate, disparitia poftei de mancare, dificultate de concentrare, lapsusuri, apoi insomnie,
deprimare, furnicaturi in membrele inferioare, palpitatii, stari de confuzie.
Alimentele cu continut apreciabil de tiamina sunt: germenii de grau, stridii, taratele, drojdia de
bere si melasa, produsele din faina integral, orezul nedecorticat, carne, fasole uscata, portocale,
unt de arahide, ficat, oua.
Spanacul congelat pierde jumatate din tiamina pe care o contine. Efectele utilizarii vitaminei B1:
este indispensabila schimburilor dintre celulele creierului. Activeaza memoria, e vitamina de baza
a intelectualilor. Aporturile recomandate de vitamina B1 sunt de la 0,4 la 1,2 miligrame pe zi
pentru copii; de 1,3 miligrame pentru adolescenti si pentru femei, si de 1,5 miligrame pentru
subiectii de sex masculin, ele sunt mai ridicate in caz de sarcina, de alaptare si, de asemenea, in
caz de alcoolism cronic.
Persoanele care fac sport au un necesar sporit, corespunzator consumului de calorii.
Cand ne lipseste vitamina B1, neuronii incep sa moara masiv. Ideile ni se misca anevoie prin minte
si nu mai suntem in stare sa memoram nici cinci numere de telefon. Daca in continuare nu ne vom
ingriji sa compensam carenta de tiamina, colonii intregi de celule moarte se vor aduna, formand un
fel de cruste. Din acest moment, ne ameninta temuta maladie Alzheimer.
Urmatoarele persoane au nevoie de un supliment de tiamina: varsnicii, oamenii cu un mod de
viata stresant, marii consumatori de cafea sau ceai negru, cei ce sufera frecvent de diaree, bolnavii
cu febra. Persoanele cu carenta de tiamina devin cel mai adesea victimele tantarilor si ale altor
"vampiri" sacaitori din randul insectelor. Tiamina grabeste cicatrizarea plagilor, fiindca activeaza
metabolismul la nivel celular. In plus, ea calmeaza durerile.

b) Vitamina B2
E supranumit "motorul vieii". Dintre cele aproximativ 70 bilioane de celule din care se
construieste zi de zi corpul nostru, nici macar una nu izbuteste sa supravietuiasca fara vitamina
B2. Alimentele cele mai bogate in aceasta vitamina pretioasa sunt laptele si lactatele, carnea,
pestele, pasarile, produsele din faina integrala, legumele cu frunze de culoare verde inchis si
salata. Primele semne ce indica o lipsa de riboflavina pot fi: limba inflamata, de un rosu pronuntat,
crapaturi in colturile gurii si la buze, senzatia de nisip sub pleoape, ochii "obositi", inrositi, cu
usturimi, pupilele dilatate si o sensibilitate anormala la lumina, pielea grasa, caderea parului,
ameteli si tremuraturi in membre, dificultate de concentrare si tulburari ale somnului. Spre
deosebire de vitamina B1, vitamina B2 e foarte rezistenta la temperaturi inalte (fiert, copt, prajit) si
la actiunea acizilor. In schimb, aceasta vitamina este deosebit de sensibila la lumina. Aporturile
zilnice recomandate sunt de 0,6 pana la 1,4miligrame pe zi pentru copii, de 1,5 miligrame pentru
femei si adolescenti, si de 1,8miligrame pentru barbati si pentru femeile gravide sau care
alapteaza.
8

c) Vitamina B5
Vitamina hidrosolubila care joaca un rol important in metabolismul energetic al celulelor
(indispensabil degradarii glucidelor, lipidelor si anumitor acizi aminati si sintezei acizilor grasi si
colesterolului) si participa la formarea anumitor hormoni. Incetineste procesele de imbatranire,
revigoreaza organismul si reduce stresul. Vitamina B5 (acid pantotenic) este indispensabila vietii
si absolut necesara arderii proteinelor,lipidelor si glucidelor din alimente; mentine inteligenta
materiei vii prin activarea sistemului nervos parasimpatic si stimularea proceselor de digestie, de
excretie i de reparare celulara. Combate stresul(se mai numeste si vitamina antistres) si
preintampina oboseala prin stimularea activitatii glandelor suprarenale. Asigura fertilitatea la
ambele sexe si se constituie intr-un adevarat elixir al tineretii; eficienta in poliartrita reumatoida;
stimuleaza cresterea si rezistena mucoaselor, parului si unghiilor; poteneaza terapia de
detoxifiere in caz de alcoolism cronic; previne infectiile, mareste capacitatea de formare a
anticorpilor si ajuta la vindecarea ranilor; adjuvant in tratamentul socurilor post-operatorii.
Aporturile nutritionale recomandate in vitamina B5 sunt de 3 pana la 8 miligrame pe zi pentru
copii, de 10 miligrame pentru adolescenti si pentru femei. Vitamina B5 se gaseste in majoritatea
alimentelor, cele mai bogate fiind drojdia de bere, carnea(mai ales ficatul si rinichii), ouale,
produsele lactate, legumele uscate si pestele. Starile de carenta sunt exceptionale si nu se observa
decat in caz de denutritie severa sau de nutritie parenterala (prin perfuzii) exclusiv si
nesuplimentata in vitamina, B5. Ele se traduc printr-o oboseala, tulburari digestive (greturi, diaree,
dureri),cutanate (caderea parului, ulceratii) si neurologice (dureri de cap, senzatie de arsura
aextremitatilor etc.).

d) Vitamina B6
Vitamina B6 (piridoxina) nu se stocheaza in organism, fiind necesara administrarea unei doze
zilnice. Ajuta organismul sa se foloseasca de carbohidati si proteine. Joaca un rol cheie in
prelucrarea aminoacizilor, in asezarea proteinelor. Sistemul nervos este dependent de vitamina B6,
care intra in compozitia serotoninei ("hormonul fericirii") si a altor neurotransmitatori. Este utila
in ameliorarea sau combaterea unor afectiuni neurologice si de natura nervoasa. Reduce sau
elimina simptomele neplacute ale sindromului premenstrual. Semne ale lipsei de vitamina B6:
depresie, senzatie de voma, scaderea imunitatii, inflamarea pielii si a venelor, anemie, letargie.
Vitamina B6 se gaseste in: banane, morcovi, usturoi, varza creata, spanac, ficat, creier,
maduva, peste,nuci, alone, rinichi, oua. Devine toxica cand dozele sunt depasite. Vitamina,
hidrosolubila care intervine indeosebi in metabolismul acizilor aminati,glicogenului, steroizilor,
hemoglobinei, enzimelor si in sinteza unor neurotransmitatori(substante chimice care permit
transmisia influxului nervos), precum si in reactiile imunitare. Aporturile zilnice recomandate sunt
de la 1,6 la 1,8 miligrame pentru copii, de la 2 la 2,2 miligrame pentru adolescenti si pentru adulti;
ele sunt cevamati mari (aproximativ 2,5 miligrame) pentru femeile gravide, care alapteaza sau care
iau contraceptive orale. Principalul rol al acidului folic este de prevenire a anomaliilor sistemului
nervos i coloanei vertebrale i a malformaiilor (spina bifida, buza de iepure, gur de lup .a.). De
aceea, este foarte important ca femeile ce se pregtesc s devin mame i cele deja nsrcinate s
ia, la recomandarea medicului, suplimente importante de acid folic.
9

e) Vitamina B12
Contribuie la functionarea normala a sistemului nervos, amelioreaza irascibilitatea,
imbunatateste capacitatea de concentrare, de memorare, ajuta la pastrarea echilibrului psihic.
Vitamina B12 (cobalamina) intervine in metabolismul azotului si al glucidelor si stimuleaza
sinteza fosfolipidelor si a ADN-ului; influenteaza pozitiv activitatea sistemului nervos, actionand
ca tonic cerebral, diminuand iritabilitatea si marind puterea de concentrare, memoria si echilibrul
psihic; contribuie la sinteza globulelor rosii, prevenind astfel anemiile; stimuleaza cresterea si
mareste pofta de mancare la copii; joaca un rol important in detoxificarea organismului de
metalegrele; incetineste procesele de imbatranire; are actiune energizanta, putand ameliora
sindromul oboselii cornice.
Semne ale lipsei de vitamina B12: anemie.
Efectele vitaminei B12: antianemica, favorizeaza echilibrul nervos.
Vitamina B12 se gaseste in: peste, ficat, galbenus de ou, crustacee, produse lactate.
Aporturile nutritionale recomandate, minime si usor de acoperit printr-o alimentatie
echilibrata, sunt de 1 pana la 2 micrograme pe zi pentru copii, de 3 micrograme pentru adolescenti
sau pentru adulti, de 4 micrograme pentru femeile gravide sau care alapteaza. Ea este relativ
stabila la caldura si la aer dar mai sensibila la lumina si la radiatiie ultraviolete precum si la acizi si
baze. Vitamina B12, administrata in injectii in tramusculare,este indicata in carenta
corespunzatoare. Ea este utilizata, de asemenea, in doze mari caanalgezic. Injectiile intravenoase
cu unul dintre derivatii ei, hidroxocobalamina, sunt practicate in caz de intoxicatie cu cianura

f) Vitamina B17
Vitamina B17 (letril sau amigdalina) este mai putin cunoscuta in lumea medicala. Dupa ani
decercetari, biochimistul Ernest Krebs a izolat in 1950 o noua vitamina, pe care a denumit-o
B17.Se aduc in discutie tot mai mult o serie de ipoteze conform carora cancerul ar fi o boala
provocata de absenta unei substante pe care omul modern a eliminat-o din dieta sa, si anume
vitamina B17. Samburii de caise constituie cea mai bogata sursa naturala de vitamina B17. In
general, semintele fructelor (mai puin citricele) contin aceasta substanta, care le confera un gust
amarui, specific. Conform studiilor efectuate de Krebs, consumul zilnic a 7-10 samburi de caise
previne aparitia cancerului. Tratamentul, considerat in prezent neconventional, consta in injectarea
intravenoasa a unor doze de amigdalina, timp de 2-3 saptamani, urmata de doze orale, pentru
mentinere. Amigdalina se gaseste in samburii de caise, migdale, visine, piersici, prune si mere,
precum si in semintele de mere, sorg, mei, seminte de in, linte, unele soiuri de fasole si struguri.
Vitamina B17 a fost interzisa pentru tratamentul cancerului acum 35 de ani, chiar daca
numerosi savanti sustineau ca, daca o persoana ar consuma zilnic aceasta vitamina, ea nu ar
dezvolta cancerul. Amigdalina tine tensiunea arteriala sub control. In urma descompunerii
vitaminei B17, in corp se elimina acid cianhidric, care este toxic in cantitati mari, de aceea nu se
recomanda consumul a mai mult de zece samburi pe zi. Vitamina B17 aduce si alte beneficii
organismului, printre care mentinerea tensiunii arteriale la valori normale si ameliorarea durerilor
provocate de artrita.
10

2.3. Vitamina C
Vitamina hidrosolubila implicata in productia de glucocorticosteroizi si de anumiti
neurotransmitatori (substante care permit transrnisia influxului nervos), in metabolismul glucozei,
al colagenului, al acidului folic si al anumitor acizi aminati, in neutralizarea radicalilor liberi si a
nitrozaminelor, in reactii imunologice, care faciliteaza absorbtia fierului la nivelul tubului digestiv.
Vitamina C este necesara in formarea colagenului, o proteina care da tarie oaselor, cartilagiilor,
muchilor si vaselor de sange si contribuie la buna mentinere a capilarelor, oaselor si dintilor.
Vitamina C (acid ascorbic) este continuta, in principal, din fructe si legume, dintre care cele
mai importante sunt: ardeiul gras, patrunjelul, hreanul, spanacul, loboda, conopida, ceapa
verde,ridichile, macesele, coacazele, zmeura, visinele, corcodusele, gutuile, caisele i afinele.
Aporturile nutritionale recomandate de vitamina C sunt de 35 pana la 65 miligrame pe zi
pentru copil, de la 60 la 100 miligrame pentru adulti si adolescenti. Pentru fumatori este
recomandat un aport crescut, de ordinul a 120 miligrame pe zi. Aceasta vitamina este usor
oxidabila si foarte sensibila lacaldura si la radiatii infrarosii si ultraviolet. Carenta in vitamina C,
rara in tarile in curs de dezvoltare si exceplionala in tarile industrializate, este responsabila de
scorbut. Cauzata de un spor alimentar insuficient, unei malabsorbtii digestive, unei cresteri a
necesitstilor sau unei eliminari excesive, carenta apare de cele mai multe ori la subiectii varstnici,
alcoolici, suferind de malabsorbtie cronica sau supusi unei hraniri prin perfuzii nesuplimentate in
vitamina C. Ea se traduce printr-o oboseala, prin dureri osteoarticulare, edeme, o gingivita,
hemoragii; starile de subcarenta (stadiul care precede carenta) ar fi mult mai numeroase, iar
actualmente se pune intrebarea referitoare la eventualele relatii intre un defect de aport invitamina
C si diverse boli (cancer, boli cardiovasculare, cataracta etc.).
Administrarea de vitamina C este prescrisa pe cale orala in tratamentul carentelor
corespunzatoare, al starilor deoboseala, al unor tulburari capilare si venoase, iar pe cale
intravenoasa in caz demethemoglobinemie (crestere anormala a concentratiei sangvine de
methemoglobina, molecula incapabila sa transporte oxigenul). In schimb, contrar unei idei
raspandite,vitamina C nu are nici o influenta asupra virusului gripal. Luarea excesiva de vitamina
C (prin suplimentare medicamentoasa) poate antrena o agitatie si insomnii, dar ea nu este
periculoasa, excesul fiind eliminat prin urina si fecale. Pentru doze egale sau mai mici de 1 000
miligrame pe zi, nu exista nici un fel de contraindicatii. Doze mai mari nu trebuie administrate in
caz de hemocromatoza (boala consecutiva acumularii de fier in tesuturile organismului), de litiaza
renala oxalica, de deficit in gluco-6-fosfat dehidrogenaza sau deinsuficienta renala.
Semne ale lipsei de vitamina C: ameteli, sangerari nazale, pierderea poftei de mancare, pilea
uscata, oasele mai sensibile. Scorbutul este o boala provocata de lipsa acuta de vitamina C si este
caracterizat prin anemie, caderea dintilor si sangerari sub piele. Vitamina C este solubila in apa si
ajuta la absorbtia fierului si fixarea calciului in organism, dar se distruge usor prin fierbere sau
congelare. Vindeca ranile, combate sangerarea gingiilor si ajuta in surmenajul fizic sau intelectual.
Este important de stiut ca aspirina tripleaza viteza de eliminare a vitaminei C. Vitamina C
stimuleaza sistemul imunitar, fiind o bariera in calea patrunderii infectiilor in corp, protejandu-l de
efectele neplacute ale racelilor obisnuite; favorizeaza activitatea inimii si a muschilor, actionand ca
factor anti-trombotic, lupta impotriva imbatranirii, rete fertilitatea masculin i previn displazia
de coluterin; mpiedica formarea nitrosaminelor, oferind astfel protectie impotriva agenilor
cancerigeni.
11

2.4. Vitamina D
Vitamina liposolubila necesara absorbtiei intestinale de calciu si fixarii sale in oase, precum si
reabsorbtiei fosforului de catre rinichi, care joaca un rol esential si in altefenomene biologice ca
diferentierea celulara si imunitatea. Vitamina D este esentiala in formarea si mentinerea in buna
stare a oaselor si dintilor. Ajuta si la buna functionare a sistemului nervos si a celui muscular.
Este rezistenta la temperaturi inalte, iar in cantitate mare se gaseste in uleiurile de peste, ficat, unt,
oua, lapte, drojdie de bere etc. Are un rol fiziologic foarte important,favorizand absorbtia calciului
si a fosforului. Insa rolul fundamental al vitaminei D consta in reglarea metabolismului.
Aporturile nutritionale recomandate sunt de la 10 la 15 micrograme pe zi pentru copii, de 10
micrograme pentru adulti, de 15 micrograme in timpul sarcinii si alaptarii, si de 12 micrograme
pentru subiectul varstnici. Vitamina D prezenta in organism are o origine dubla: endogena, prin
transformarea in piele a colestcrolului sub influenta radiatiilor ultraviolete (vitamina D3) si
exogena prin alimentatie (vitamina D2 din vegetate si vitamina D3 din produsele animale).
Alimentelecele mai bogate in vitamina D sunt ficatul pestelui slab (ulei din ficat de morun),
pestele gras, galbenusul de ou, ficatul, laptele integral si produsele lactate nedegresate (unt, in
special). Aceasta vitamina este foarte sensibila la caldura, la lumina, la oxigen si la mediile acide.
Carenta in vitamina D antreneaza o decalcifiere osoasa care provoaca unrahitism la copil si, la
adult, o osteomalacie, ce se traduce prin deformatii osoase si este insotita de tulburari biologice
(cresterea nivelelor sangvine le parathormon, de fosfatazealcaline, scaderea nivelului sangvin de
fosfor, nivelul sangvin al calciului fiind normal sau scazut). In tarile industrializate, multumita
administririi medicamentoase sistematice de vitamina D sugarilor, rahitismul a devenit o boala
exceptionala ca aparitie. In situatii particulare se poate observa o carenta la adult: persoane in
varsta, alcoolice sau care sufera de o malabsorblie digestiva cronica, de o insuficienta renala
cronica sau de o insuficienta hepatica, de o hipotiroidie sau, inca, in caz de interactiune
medicamentoasa (luarea de anumite anticonvulsivante, barbiturice, hidantoine) sau
antituberculoase Rrifampicinul. Carentele in vitamina D se trateaza prin administrare
medicamentoasa (pe cale orala) a acestei vitamine.
Administrarea de doze excesive de vitamina D poate provoca o intoxicatie: dureri de cap, lipsa
de apetit, varsaturi, tulburari osteoarticulare (dureri, crampe), hidroelectrolitice (hipercalcemie,
hipercalciurie) si renale (deshidratare, indeosebi), calcificare a organelor (rinichi, inima, plamani,
vase sangvine); in plus, la femeia gravida, o hipervitaminoza D risca sa antreneze malformatii
fetale. La nceputul secolului XX s-a descoperit c ficatul de 6 cod si uleiul obtinut din el, folosite
la inceput ca remediu babesc, erau chiar eficiente. In anul 1924 s-a ajuns la concluzia ca anumite
alimente tratate cu ultraviolete puteau preveni rahitismul.Aceste indicii au dus la descoperirea unui
compus biologic activ, i anume vitamina D3, formatan pielea animalelor in timpul expunerii la
ultraviolete. Contribuie la buna asimilare a vitaminei A si, impreuna cu aceasta, actioneaza
preventiv in cazul racelilor si ajuta la tratarea conjunctivitelor.
Vitamina D este dusa de fluxul sanguin pana la ficat unde se transforma in prohormon de calciu.
Circuland prin corp, calcidiolul se poate transforma in calcitriol, o forma biologica activa a
vitaminei D, fie in rinichi, fie de monocitele-macrofage in sistemul imunitar. Cand este sintetizata
de o monocita-macrofaga, calcitriolul actioneaza la nivel local ca si o citozina, aparand organismul
impotriva organismelor microbiene.
12

2.5. Vitamina E
Vitamina E (tocoferol) este cunoscuta ca factorul fertilitatii, deoarece are un rol foarte
important in reproducere. Exista din plin in uleiul din germeni de grau si de porumb si mai putin in
cel din floarea-soarelui. Din regnul vegetal, sursele cele mai importante sunt: mazarea, salata,
spanacul,varza si morcovii. Vitamina E impiedica deteriorarea celulelor de catre radicalii liberi,
stabilizand membranele celulelor si imbunatatind functia imuna la varstnici; previne formarea
cicatricelor adanci si ajuta la vindecarea ranilor; creste rezistenta organismului, furnizand cantitati
sporite de oxigen; atenueaza starea de oboseala; stimuleaza imunitatea fata de infectiile virale,
actionand caun puternic factor antiinflamator; previne bolile cardiovasculare, avand actiune
anticoagulanta, tonic capilara si hipotensiva; contribuie la ameliorarea bolii diabetice.
Vitamina liposolubila indispensabila unei bune stabilizari a membranelor celulare,mentinerii
activitatii unor enzime, agregarii plachetelor sangvine si protectiei globulelor rosi impotriva
substantelor oxidante (radicali liberi, de exemplu). S-ar parea si ca vitamina E incetineste
imbatranirea celulelor; in sfarsit lucrari din ce in ce mai numeroase sugereaza ca aceasta vitamina
joaca si un rol protector impotriva bolilor coronariene. Termenul de vitamina E grupeaza, in fapt, 4
substante denumite tocoferoli: alfa-tocoferolul (cel mai activ), beta-tocoferolul si gammatocoferolul (care au o activitate vitaminica mai redusa), si delta-tocoferolul (practic inactiv).
Aporturile nutritionale recomandate sunt de la 3 la 10 miligrame pe zi pentru copil si de
aproximativ 12 miligrame pentru adolescent si adult. Sursele alimentare cele mai importante de
vitamina E sunt vegetalele (uleiuri simargarine vegetate bogate in acizi grasi polinesaturati, fructe
uscate oleaginoase - alune -,germeni de cereale, legume verzi), dar si sursele animale (ficat,
galbenus de ou, unt). Aceasta vitamina este relativ stabila la caldura, la lumina si in mediu acid,
dar foarte sensibila la oxidare in mediu alcalin.
In tarile industrializate, carenta in vitamina E este rara si survine in context deosebite: copil
prematur, subiect afectat de o malabsorbtie digestiva cronica (boala lui Crohn, ablatia ileonului (a
3-a parte a intestinului subtire) sau de o boala genetica (betalipoproteinemie - tulburare a
metabolismului lipidelor, mucoviscidioza). Ea se traduce prin tulburari hematologice (anemie),
neurologice (atingere a sistemului nervos central), neuromusculare (miopatie) si oftalmice
(alterarea retinei), si se trateaza prin administrarea medicamentoasa de vitamina E. Riscul de
hipervitaminoza este foarte slab, aceasta vitamina devenind toxica doar la doze foarte ridicate (de
100 de ori mai mari decat aportul zilnic recomandat). Totusi, este nerecomandabil sa se
administreze doze mari subiectilor care urmeaza un tratament cu vitamina K.
Lipsa ei acuta din nutritie duce la schimbari la nivelul oaselor.
Valori ale temperaturii foarte crescute sau foarte scazute reduc cantitatea de tocoferol continuta in
alimente cu pana la doua treimi. Vitamina E poate fi de asemenea distrusa prin pasteurizarea
laptelui, prin contactul alimentelor cu bicarbonat de sodiu si prin pastrarea acestora timp
indelungat. Astfel, carnea refrigerata pierde in cateva zile toata cantitatea de vitamina E detinuta
initial. Faina alba are un continut cu 80% mai scazut decat faina integrala. Se recomanda ca
uleiurile vegetale sa fie obtinute prin presare la rece si nu prin rafinare, deoarece aceasta operatie
se face la temperaturi crescute si determina pierderi importante de tocoferol.
Obtinerea unor valori serice scazute de vitamina E se inregistreaza ca urmare a unei alimentatii
necorespunzatoare sau a unui sindrom de malabsorbtie.
13

2.6. Vitamina F
Vitamina F consta, de fapt, dintr-o grupare de acizi grasi mono si polinesaturati, intrand in
componenta uleiurilor vegetale (acid linoleic, acid linolenic, acid arahidonic). Acesti acizi nu pot fi
sintetizati in organism, fiind obtinuti din unele produse alimentare si cunoscuti sub denumirea de
acizi esentiali. Ei sunt liposolubili, foarte usor oxidabili si activi numai in prezenta vitaminelor B6
si E.
Vitamina F intra in structura fosfolipidelor si faciliteaza transportul si eficienta utilizare a
grasimilor in organism. Este hipocolesterolemica, deci si antiaterosclerotica, ea constituind si un
factor de crestere si de sustinere a functiei antitoxice a ficatului. De asemenea, printre proprietatile
pe care le are aceasta vitamina se numara si urmatoarele: ajuta la mentinerea permeabilitatii
normale a membranelor celulare; nu permite migratia bacteriilor intestinale producatoare de
toxine; asigura sanatatea pielii si a parului; combate diferitele afectiuni cardiace ; ajuta la scaderea
greutatii corporale, prin arderea grasimilor saturate. Continutul in vitamina F se exprima in
mg/100 g produs comestibil.
Pana in prezent, nu au fost stabilite dozele zilnice necesare in aceasta vitamina; s-a emis insa
ideea potrivit careia consumul ridicat de glucide determina cresterea necesarului de vitamina F.
Carenta de vitamina F se afla la originea unor afectiuni dupa cum urmeaza: acnee infantila,
eczeme, prurit anal, arterite si flebite, angina pectorala, infarct miocardic, tulburari hepatice si
nervoase, disfunctii sexuale, hematurie, diferite leziuni renale, tulburari digestive, cresterea
nivelului metabolismului bazal, varice, litiaza biliara, oprirea cresterii, migrene, tulburarea ciclului
menstrual etc.
Acizi componenti ai vitaminei F se gasesc indeosebi in uleiul de floarea-soarelui (de preferat,
obtinut prin presare la rece), in uleiul de porumb si de soia, in arahide si nuci, in semintele de
dovleac (crude) si in alune, in migdalele dulci si in uleiul de ficat de peste etc. Bogat in vitamina F
este si uleiul de masline obtinut prin presare la rece, ca si fructele de catina alba (8 mg/ 100 g).
Grasimile saturate, caldura si oxigenul sunt principalii inamici ai vitaminei F.
Pentru o mai buna absorbtie a vitaminei F, luati-o la orele de masa impreuna cu vitamina E. Daca
sunteti un mare consumator de carbonati, atunci aveti nevoie de cantitati sporite de vitamina F.
Persoanele predispuse la depuneri de colesterol trebuie sa ia doze corespunzatoare de vitamina F.
Majoritatea sortimentelor de nuci sunt surse bogate de acizi grasi nesaturati. Evitati regimurile
alimentare bogate in grasimi saturate. Literatura de specialitate mentioneaza ca acizi esentiali si
vitamina F au fost descoperiti si descrisi inca din anul 1923.
Vitamina F are rol in diminuarea nivelului de colesterol din sange, dar poate avea si rol
antiaterosclerotic, fiind un factor de crestere si de sustinere a functiei antitoxice a ficatului.
Aceasta vitamina se gaseste in produce alimentare, dar este comercializata si sub forma de
suplimente alimentare. Semintele de chia dar si limba mielului (Borago officinalis), lumina noptii
(Oenothera biennis) si busuiocul chinezesc (Perilla frutescens) sunt de asemenea bogate in
vitamina F.

14

2.7. Vitamina K
Vitamina K (filochinona) numita si antihemoragica are un rol major in procesul de coagulare a
sangelui, micsorand permeabilitatea capilarelor, impiedicand formarea cheagurilor si prevenind
sangerarile accidentale ale copiilor mici; se asociaza cu vitamina D in procesul de formare i de
consolidare a oaselor si a dintilor si in combaterea osteoporozei; micsoreaza debitul menstrual;
combate greturile si varsaturile la gravide; participa la metabolizarea proteinelor si la fixarea
calciului. Vitamina K este produsa de propria noastra flora intestinala in proporie de 50%. Restul
provine din legume verzi precum salata, broccoli, spanac, varza, mazare, conopida, patrunjel, din
fructe precum kiwi si avocado, din cereale si din uleiul de masline sau de soia. Antibioticele atacA
flora intestinala, producatoare de vitamina K; pentru refacere, se recomanda iaurtul. Functia de
baza a acestei vitamine este de a coagula sangele. Lipsa de vitamina K se intalneste foarte rar. Dar
unele medicamante care afecteaza aborbtia vitaminei K pot duce la o proasta coagulare a sangelui.
In doze prea mari, poate sa impiedice dezvoltarea creierului la copii si sa provoace anemie
adultilor. Vitamina K mai este denumita filochinona K1,naftochinona-K2 si menadiona-K3.Se
mai numeste si vitamina antihemoragica-ea este unul din factorii esentiali de coagulare a
sangelui. Dozele zilnice recomandate sunt de 20-30 ug la copii, 50-65 ug la adolescenti,65ug la
femei insarcinate sau care alapteaza si intre 65-80 ug la adulti.
Vitamina K este indicata in: afectiuni cardiovazculare; carentiale; chirurgicale; digestive;
genitale; hematologice, maligne, neurologice, oftalmologice, ORL, osteo-articulare, pediatrice,
stomatologice, boli infectioase, intoxicatii si agenti de mediu; sarcina,nastere,lehuzie,perioada de
alaptare. Carenta de vitamina K determina: diaree; epistaxis; hematemeza; hemoragii cutanate;
intarzierea coagularii sangelui; hemoragii digestive; leziuni de purpura hemoragipara.
Hipervitaminoza se manifesta prin greturi,varsaturi si porfinurie.
ntre antagonistii acestei vitamine enumeram radiatiile,aspirina,antibioticele in exces,uleiurile
rancede,sulfamidele.
La nou-nascuti, organismul nu produce suficienta vitamina K, lucru ce explica diferitele
hemoragii care apar frecvent in aceasta perioada, precum si necesitatea instituirii profilaxiei cu
vitamina K sub forma injectabila. Produsele alimentare pentru copii contin 4 mg de vitamina K la
100 de calorii, ceea ce, in conditii normale, este suficient pentru asigurarea necesitatilor
organismului.
Din cauza faptului ca aceasta vitamina se gaseste din abundenta in alimente, iar corpul nostru
sintetizeaza o parte, carentele sunt mai rare. In principiu, lipsa vitaminei K este datorata mai
degraba problemelor de absorbtie decat slabului aport alimentar. Persoanele cu risc marit sunt: cele
care nu absorb corespunzator materiile grase (boli hepatice, mucoviscidoze s.a.); cele care iau
antibiotic perioade foarte lungi, care distrug flora intestinala; bebelusii ale caror intestine, la
nastere, nu poseda bacterii ce sintetizeaza vitamina K. De asemenea, sub control medical, se
recomanda suplimentarea aportului la femeile insarcinate sau care alapteaza, celor aflate la
menopauza si varstnicilor. Este contraindicata suplimentarea persoanelor aflate sub tratament
anticoagulant de tip antivitamina K. Ca toate vitaminele liposolubile, vitamina K poate fi stocata
in corpul nostru. Persoanele care iau suplimente cu aceasta vitamina ar trebui sa aiba grija sa nu
consume alimente bogate in vitamina K si sa nu ia multivitamine care contin si vitamina K.

15

2.8. Vitamina P
Vitamina P (rutozida, complexul C, bioflavonoidele, hesperidina), reprezinta un complex de
substante hidrosolubile. La copii se recomanda o doza zilnica de 25-50 mg iar la adulti 50-100 mg
de vitamina P. Actiunile vitaminei P: vitamina P este necesara pentru absorbtia si utilizarea
vitaminei C; creste rezistenta vaselor capilare si a tesutului conjunctiv; actioneaza in sinergie cu
vitaminele
K
si
C;
stimuleaza
catabolismul;
este
hepatoprotectoare,antihemoragica,imunostimulenta,anxiolitica,antiulceroasa,depresoare
a
SNC,antagonist de calciu,coleretica,hipolipemianta etc.
Carente ale vitaminei P: accidente vasculare; fragilitate capilara; gingivoragii; hematoame;
hemoragii; hipertensiune arteriala. Fierberea alimentelor,stresul si tutunul sunt factori care distrug
vitamina P.
De asemenea, prelucrarea termica a alimentelor distruge o parte din vitamina P.
Acest complex de bioflavonoide a fost descoperit pentru prima oara in anul 1936 de catre un
cercetator maghiar, doctorul Albert Szent-Gzorgyi, in coaja citricelor (partea alba, carnoasa a
acesteia), in cantitati mult mai mari decat in sucul citricelor.
Cercetari ulterioare au evidentiat prezenta sa in cantitati semnificative si in mure, visine, cirese,
macese, caise, leustean, patrunjel, salata, papaya, piper verde, broccoli, rosii, ceai verde, gingko
biloba.
Vitamina P este foarte uor absorbita din intestin, iar excesul este eliminat prin urina si
transpiratie. Principala functie a flavonoidelor este aceea de a favoriza absorbtia vitaminei C din
tubul digestiv, precum si de a favoriza actiunea metabolica a acesteia. Cu toate acestea, sunt
necesare studii clinice mai amanuntite care sa dovedeasca utilitatea vitaminei P in vindecarea
acestor afectiuni. Aceasta vitamina intervine in mod esential in procesele energetice ale tesuturilor
si in mentinerea permeabilitatii vaselor capilare, de unde si denumirea de factor de permeabilitate
capilara. Asociata cu vitamina C, are un deosebit rol antiinfectios.
Vitamina P limiteaza sangerarile in cazul vanatailor, sangerarilor gingivale. Lupta impotriva
tumorilor, inflamatiilor, hipertensiunii arteriale si sclerozei.
La administrarea unor doze mai mari de vitamina P pot apare o serie de reactii adverse precum:
senzatia de caldura, tahicardie, congestia fetii, urticare, diaree, voma.
Vitamina P nu este recomandata in caz de ulcer, diabet, insuficienta cardiaca, infact miocardic,
tensiune arteriala mica, in primul trimestru de sarcina. Contribuie alaturi de vitamina C la
mentinerea starii de sanatate a tesutului conjunctiv.
Cercetarile efectuate asupra scorbutului au demonstrat ca rezistenta la rupere a vaselor mici,
precum si permeabilitatea lor depinde de prezenta unor substante existente in regnul vegetal (mai
ales in citrice),numite citrine, bioflavonoide sau vitamina P.

16

BIBLIOGRAFIE
Popescu, D.V. Alimentaie, Editura A.S.E., Bucureti, 2001;
Punescu, C. Lucrri aplicative la merceologie alimentar,
Editura A.S.E., Bucureti, 2000;
w.w.w.regielive.ro/cursuri
w.w.w.ase.ro/bibliotecadigitala

17