Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Suport de curs
Modulul 1 - Aplicarea CDS și CD în context
blended - learning
pentru programul de formare continuă
CUPRINS
TEMA 1 - EDUCATIE DIGITALA SI ABILITATI MEDIA 6 1.1. MASS-MEDIA ȘI
MEDIA. MEDIUL DIGITAL 6
-Suport de curs
interzise de lege defăimarea țării și a națiunii, îndemnul la război de agresiune, la ură națională, rasială, de
clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violență publică, precum și
manifestările obscene, contrare bunelor moravuri.”
În alineatul (8) este inclusă responsabilitatea creatorului de informații sau conținut: „răspunderea civilă
pentru informația sau pentru creația adusă la cunoștință publică revine editorului sau realizatorului, autorului,
organizatorului manifestării artistice, proprietarului mijlocului de multiplicare, al postului de radio sau de
televiziune, în condițiile legii,” specificându-se și faptul că pentru delictele sunt reglementate prin legi.
Pentru asigurarea transparenței privind interesele celui care publică informații, alineatul (5) specifică: „Legea
poate impune mijloacelor de comunicare în masă obligația de a face publică sursa finanțării”. Dezvoltarea și
extinderea mediului online a adus după sine necesitatea introducerii unor reglementări. O astfel de
reglementare este Regulamentul (UE) 2016/679, adoptat la nivel european care privește protecția datelor cu
caracter personal. În baza acestui regulament, de exemplu, în cazul publicării unor informații care conțin date
personale, acestea nu fac obiectul liberei circulații. Codul Numeric Personal (CNP) este o astfel de informație
care nu este publică.
De asemenea în baza dreptului la imagine, supravegherea video fie aceasta în cadrul unui
concurs/eveniment/examen trebuie realizată doar cu acordul persoanei/persoanelor care participă, în
concordanță cu legislația în care se încadrează. Un exemplu îl constituie situația publicării rezultatelor în
urma unui concurs/examen unde se publică ID-ul concurentului, fără numele acestuia, în baza protecției
datelor cu caracter personal.
Pentru a veni în sprijinul tuturor celor interesați, Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării
Datelor cu Caracter Personal operează platforma - https://www.dataprotection.ro care permite semnalarea
încălcării reglementărilor referitoare la datele cu caracter personal, nu înainte de a contacta operatorul de date
care i-a încălcat drepturile.
Problema libertății de exprimare este una complexă, definiția filosofului englez John Stuart Mill fiind
edificatoare: “Libertatea mea se termină acolo unde începe libertatea altuia.”
Această problemă este foarte delicată și nu are limite clare. Necesită multă înțelepciune și îndeamnă individul
să gândească critic la răspunsurile următoarelor două întrebări: „Ce se va întâmpla dacă voi rosti mesajul
meu?” „Ce se va întâmpla dacă nu voi rosti mesajul meu?”.
Omul e situat permanent într-o relație socială cu cei din jurul lui. Astfel, cotidianul îi dictează anumite limite
de comportament. Iar aceste limite, chiar dacă sunt precizate în Constituție, se poate ca peste un an să fie
interpretate altfel decât azi, în funcție de convențiile dictate de societate. Aceste convenții ne însoțesc toată
viața.
Totuși, trebuie avut în vedere că tot ce ține de mediul online este mai dificil de gestionat. Astfel, pe de o
parte, oamenii se pot folosi de Internet pentru a incita la ură, violență, chiar terorism, depășind limitele
libertății de exprimare sau, pe de altă parte, se pot folosi de rețelele de socializare pentru a dezinforma,
promovând informații false, eronate.
Întrucât majoritatea elevilor au acces direct la Internet, iar oricare dintre aceștia pot fi un potențial emițător
sau receptor de informații, este foarte important ca ei să fie instruiți în legătură cu elementele de etică și
reguli de comportament în comunicarea pe internet.
În principal, responsabilitatea comunicării online se referă la:
● ce este permis a fi distribuit pe rețelele sociale; (Ceea ce postez va fi văzut și de prieteni și
de răuvoitori. Doresc acest lucru?)
● cu cine interacționăm, (Cunosc persoana cu care discut? Poate să se ascundă altcineva în
spatele identității persoanei cu care vorbesc?)
● pot detecta ce este real sau fals (știrea este chiar adevărată? persoana cu care vorbesc este
cunoscută, demnă de încredere?)
● cum să îmi securizez datele sensibile, datele personale – (informația publicată poate să ajungă în
posesia cuiva care să abuzeze de ea?)
Pe lângă acestea intervine și conduita în mediul online care vizează respectarea unei etichete, afișarea unei
atitudini amabile, neagresive, descurajarea comportamentul de bullying. Tinerii înțelepți trebuie să fie
curajoși și deschiși și să întrebe un adult atunci când întâlnesc ceva suspect în mediul online.
La nivel internațional, operele literare și artistice sunt protejate de „Convenția de la Berna pentru protecția
Operelor Literare și Artistice”, care datează din 1886, fiind revizuită în 1971.
O operă este protejată de drepturile de autor atât timp cât proprietatea intelectuală a unei opere literare,
artistice sau științifice aparține autorului pentru simplul fapt că el a creat-o. Convenția de la Berna specifică
faptul că „sunt considerate obiecte ale proprietății intelectuale toate creațiile originale literare, artistice și
științifice exprimate prin orice mediu și pe orice suport, tangibile sau intangibile, cunoscute acum sau care se
vor inventa în viitor”.
În lumea digitală se aplică aceleași legi ale proprietății intelectuale și ale drepturilor de autor ca și pentru
toate celelalte creații originale.
Din martie 2002 dispunem de reglementările Tratatului OMPI pentru Dreptul de Autor (WCT) iar ulterior
din luna mai a aceluiași an de Tratatul OMPI pentru Interpretare și Fonograme (WPPT). Referitor la
resursele deschise, trebuie făcută o mențiune importantă în legătură cu relația dintre licențele deschise și
drepturile de autor. Licențele deschise nu sunt o alternativă la drepturile de autor. Licențele deschise se
construiesc chiar pe legea drepturilor de autor modelând prin termenii adoptați plaja de libertăți și permisiuni
pe care autorii o acordă tuturor. Licențele deschise permit din punct de vedere legal utilizarea unei opere, fără
a fi nevoie de permisiunea explicită a autorului. Trebuie reținut faptul că utilizarea unei opere fără
permisiunea expresă a autorului reprezintă o încălcare a drepturilor de autor conform Legii drepturilor de
autor 8/1996. Practic, aplicând o licență deschisă unei opere, autorul alege să își rezerve o serie limitată de
drepturi din suita de drepturi de autor conferită prin lege. O licență este un document care specifică în ce fel
se poate utiliza o creație, fie că este vorba de un sunet, un text, o imagine sau opere multimedia. Un exemplu
de licențe deschise sunt licențele de tip Creative Commons, detalii despre definirea, rolul acestora și modul
de utilizare putând fi regăsite pe platforma https://creativecommons.org/license. În suita licențelor Creative
Commons regăsim: Atribuire 4.0 Internațional (CC BY 4.0) care permite în scop cultural distribuirea,
copierea sau redistribuirea creației în orice mediu sau format, adaptarea, constând în remixare, transformare,
sau construirea unei noi creații cu orice scop, chiar și comercial cu condiția creditării creației utilizate și
indicarea modificărilor realizate.
Universale, apar la fel, indiferent de cine le privește. Pot diferi de la persoană la persoană, de la grup la grup.
12
Profesionalizarea carierei didactice - PROF – ID 146587
Proiect cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Capital Uman 2014-2020
Știrea este un gen jurnalistic care prezintă informații actuale, transmise prin intermediul mijloacelor de
comunicare în masă. Știrile au scopul de a ne informa despre tot ceea ce se presupune că este mai neobișnuit
și mai important în lume.
Știrea este materia de bază a jurnalistului iar corectitudinea/veridicitatea acesteia intră în responsabilitatea
jurnalistului care o produce.
Piramida inversată
Piramida inversată este o tehnică de construcție a știrii, în care jurnalistul concentrează cele mai importante
informații în debutul acesteia, pentru ca apoi să prezinte detaliile și informații complementare în următoarele
paragrafe.
Deconstrucția mesajului jurnalistic cu rol de informare
Știrile ar trebui să fie o relatare echilibrată a evenimentelor curente, cu un conținut neutru, unde jurnalistul
evită pe cât posibil să își imprime punctul de vedere. Totuși, mesajele sunt întotdeauna construite și conțin
perspectiva autorului.
Există cinci întrebări esențiale pentru deconstrucția unui mesaj media:
a) Cine a creat acest mesaj?
b) Care sunt tehnicile creative folosite pentru a atrage atenția?
c) În ce mod poate fi înțeles diferit mesajul de către diferiți receptori?
d) Ce valori, stil de viață, puncte de vedere sunt reprezentate în mesaj? Dar omise?
e) De ce a fost transmis acest mesaj?
13
Titlu Care este reacția inițială la titlu? Ce transmite dimensiunea titlului, alegerea
cuvintelor, a semnelor de punctuație sau a culorii?
Limbajul echilibrat Limbajul folosit este descriptiv, neutru sau imprimă o perspectivă, fie negativă,
fie pozitivă? Este accentul pus pe termeni neutri, care prezintă informații și
permit publicului să se hotărască?
Imagini Care este relația dintre imaginile vizuale (fotografii, imagini video) și enunț (text scris sau vorbit)? Elementul
vizual este real, se referă la evenimentul relatat, sau nu are
legătură cu acesta? Ce emoție determină?
Credibilitatea sursei Sunt credibile sursele citate? Care este expertiza lor? Sunt toate surse identificate prin
nume sau atribuite „surselor nenumite care doresc să rămână anonime”?
Există încă o întrebare pentru a deconstrui un mesaj media: în ce context a fost trimis/formulat/recepționat
mesajul?
„Contextul” poate fi, printre altele, ansamblul de informații care creează tabloul mai larg în care se
încadrează faptele relatate sau opiniile exprimate (istoric, conexiuni, predicții, canalul folosit). Contextul
pune faptele într-o anumită lumină și schimbă echilibrul emoțional al unei relatări.
- reţele sociale,
- webcast, podcast,
- portaluri informaţionale,
- portaluri de partajare fişiere, etc.
Mass-media/media reprezintă totalitatea mijloacelor tehnice de transmitere a informaţiilor în rândul
maselor și constituie o parte importanță din viețile noastre, având o influență enormă asupra societății.
Trăim într-o epocă dominată de mass-media, omul contemporan este condiţionat de mass-media.
Importanța mass-media crește în fiecare zi datorită interconectivității existente la nivel global între
indivizi și organizații, având receptivitate şi influenţe educaţionale şi mobilizatoare asupra publicului.
Omul contemporan este supus unei presiuni continue din partea ideologiei propagate de mass-media
și, tocmai din acest motiv, este necesar ca fiecare dintre noi să devină conștient de puterea
mass-media. Acest lucru ne permite să fim critici cu privire la toate informațiile pe care le primim
zilnic.
Este necesar să se țină cont de faptul că mass-media nu doar comunică, ci oferă și propria lor
perspectivă asupra fiecărui eveniment care are loc. Datoria noastră este să analizăm informațiile pe
care le primim și să tragem propriile concluzii.
Mass-media de astăzi joacă un rol remarcabil în crearea și formarea opiniei publice și în consolidarea
societății. Fiind a patra putere în stat, rolul mass-mediei este de a acționa ca un supraveghetor pentru
a proteja interesul public și pentru a crea conștientizarea publicului. Dar mass-media poate și
manipula, influența, convinge și pune presiune pe societate, chiar și controlând lumea uneori atât în
moduri pozitive, cât și negative: mental, fizic și emoțional.
CONSTITUȚIA ROMÂNIEI
ARTICOLUL 29. Libertatea conştiinţei
(1) Libertatea gândirii şi a opiniilor, precum şi libertatea credinţelor religioase nu pot fi îngrădite
sub nici o formă. Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credinţa
religioasă, contrare convingerilor sale.
(2) Libertatea conştiinţei este garantată; ea trebuie să se manifeste în spirit de toleranta şi de respect
reciproc.
15
Profesionalizarea carierei didactice - PROF – ID 146587
Proiect cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Capital Uman 2014-2020
(3) Dreptul la informaţie nu trebuie să prejudicieze măsurile de protecţie a tinerilor sau securitatea
naţională. (4) Mijloacele de informare în masa, publice şi private, sunt obligate să asigure informarea
corecta a opiniei publice.
(5) Serviciile publice de radio şi de televiziune sunt autonome. Ele trebuie să garanteze grupurilor sociale şi
politice importante exercitarea dreptului la antena. Organizarea acestor servicii şi controlul parlamentar
asupra activităţii lor se reglementează prin lege organică.
16
și de culori, imagini, mijloace grafice de expresie și ale tonului. Toți acești factori contribuie la efectul
reclamei și folosirea greșită a unuia dintre aceștia poate compromite scopul final”.1 f) Funcția de
supraveghere. Supravegherea denotă observație. Funcția mass-media este de a observa societatea îndeaproape
și continuu și de a avertiza cu privire la acțiunile de amenințare la adresa publicului de masă, care ar putea
avea loc în viitor, pentru a reduce eventualele pierderi. De asemenea, mass-media informează autoritatea în
cauză despre comportamentele incorecte care au loc în societate și descurajează actele rău intenționate în
rândul publicului de masă. Supravegherea de avertizare sau de atenție are loc atunci când mass-media
informează publicul despre amenințările produse de factorii geoclimatici (ex. inundații, caniculă, uragane,
vulcani în erupție), condiții economice deprimate, inflație în creștere sau atac militar. Aceste avertismente pot
fi despre amenințări imediate sau amenințări cronice. În mod similar, sunt difuzate știri despre creșterea
defrișărilor, abuzului de droguri, trafic de persoane, crime etc., care pot dăuna păcii și securității societății.
Exemple de supraveghere instrumentală pot fi noutățile despre filme și spectacole care circulă în teatrele
locale, prețurile bursiere, produse noi, idei de modă, rețete, etc.
g) Funcţia de loisir (de divertisment) constă în producerea destinderii şi a amuzamentului. Este
considerată cea mai evidentă și mai des folosită funcție a mass-media. De fapt, divertismentul este un fel de
act care oferă plăcere oamenilor. Ziarele și revistele, radioul, televiziunea și mediul online oferă povești,
filme, seriale și benzi desenate pentru a-și distra publicul. Sportul, știrile, recenzia filmelor, arta și moda sunt
alte exemple.
h) Funcția de legătură (linkage). Această funcție a mass-mediei este de a uni diferitele elemente ale
societății care nu sunt conectate direct. De exemplu: publicitatea de masă încearcă să conecteze nevoile
cumpărătorilor cu produsele vânzătorilor. În acest fel, media devin punte de legătură între diferite grupuri
care nu pot sau nu au legătură directă.
i) Funcția de socializare. Socializarea este un proces prin care oamenii sunt făcuți să se comporte în
moduri care sunt acceptabile în cultura sau societatea lor. Prin acest proces, învățăm cum să devenim un
membru al societății noastre sau al societății umane în sens mai bun. Procesul de socializare media ne ajută să
ne modelăm comportamentele, atitudinile și credințele. Procesul de socializare apropie oamenii și îi leagă într
o singură unitate.
APLICAȚII
Realizaţi un sistem de surse deschise (cu link către site-urile acestora) în concordanţă cu domeniile dvs. de
interes în plan profesional, argumentând criteriile de selecţie.
Analizați o reclamă publicitară video/online, argumentând utilizarea a trei funcții ale mass-media/media.
1
Thoveron, Gabriel, Comunicarea politică azi, București, Editura Antet, 1996, p.12
17
Alături de familie, școală, biserică, instituții culturale (muzee, case de cultură etc.) sau structuri asociative,
mass-media reprezintă unul din cei mai importanți factori ai educației. Importanța lor este subliniată de
contribuția media în cele mai multe aspecte ale vieții sociale și cotidiene. Acest fapt este accentuat cu atât mai
mult cu cât vorbim despre și trăim într-o societate informațională, în care mijloacele de informare și
comunicare în masă au cunoscut un avânt considerabil. Marea varietate a acestor mijloace (de la media scrise
– cărți, ziare, reviste – până la cele electronice – computerul, internetul) reclamă anumite deprinderi de
utilizare, pe de o parte, dar și conduite de utilizare a conținuturilor, de auto-apărare. Menirea acestor mijloace
este de a influența, de a atrage și de a crește consumul mediatic. Nu de puține ori, efectele utilizării
mijloacelor de comunicare în masă au fost declarate ca nefaste de-a lungul unui întreg șir de cercetări.
În condițiile creșterii rolului noilor tehnologii de informare și comunicare, al mass-media în toate
dimensiunile educației, evaluarea influenței mass–media constituie o condiție a valorificării potențialului de
educație informală al mass–media, împreună cu școala – principala instituție cu misiune educativă.
Evaluarea influenței mass-media este dificil de realizat și, poate tocmai de aceea, opiniile sunt foarte diferite.
Unii autori, consideră că principala amenințare este o criză a culturii datorată excesului de consum al culturii
de masă (cultura media), iar lumea se transformă într-un nod de relații interdependente, tensionate în care
crește riscul de izolare și singurătate pentru individ.
Pe măsură ce navigăm prin secolul 21, tehnologia devine o componentă predominantă a vieților noastre, atât
acasă, cât și la serviciu sau la școală. Tabletele înlocuiesc cu ușurință manualele iar căutarea oricărei
informații pe telefoanele inteligente a devenit obișnuință. Utilizatorii rețelelor sociale sunt de ordinul
miliardelor, iar modul în care folosim tehnologia a transformat complet felul în care ne trăim viața.
Așadar mass-media reprezintă totalitatea mijloacelor tehnice de transmitere a informaţiilor în rândul maselor
care au luat o dezvoltare deosebită în epoca contemporană având receptivitate şi influenţe educaţionale şi
mobilizatoare asupra publicului. Trăim într-o epocă dominată de mass-media, omul contemporan este
condiţionat de mass-media: este supus unei presiuni continue din partea ideologiei propagate de mass-media.
Aceste mijloace de transmitere a informaţiei sunt variate:
- Radioul şi televiziunea sunt mijloacele de informare cu cea mai mare forţă de influenţă, televizorul fiind
cel mai reprezentativ. Dintre mijloacele mass-media, impactul cel mai puternic îl are în prezent
televiziunea. La fel ca şi radioul, televizorul ne aduce informaţiile de la cele mai mari distanţe. Dar şi
imagine pe ecran, solicitând cei mai importanţi analizatori, văzul şi auzul. Un important rol în
eficienţa mass-media îl are limbajul folosit, care este mai direct, sugestiv şi mai convingător decât
limbajul obişnuit.
- Presa (ziare şi reviste), cartea (colecţiile de carte cu tiraj de masă, broşurile)- reprezintă un mijloc de
influenţă informaţională şi educativă.
- Calculatorul şi CD-Rom-urile conectate la internet asigură comunicarea şi informarea la nivel mondial
şi exercită o mare influenţă asupra fiinţei umane, având un impact tot mai puternic: oferă
posibilitatea participării active a utilizatorului la preluarea informaţiei.
- Muzee, expoziţii ştiinţifico-tehnice,cultural-artistice, bibliotecile,etc.
- Publicitatea, reclamele modelează modul de a înţelege viaţa, lumea, propria existenţă în special în
privinţa motivaţiilor criteriilor de selectare şi a comportamentului având un impact indirect dar
puternic asupra societăţii. Funcţiile publicităţii sunt de a informa şi a convinge potenţialul client să
achiziţioneze.
Mijloacele de comunicare şi informare pot fi clasificate astfel:
a) medii autonome (reviste, ziare, cărţi), care pot fi utilizate individual;
b) medii de comunicare (telefon, internet), care măresc libertatea utilizatorului;
c) medii de difuzare, reprezentative fiind în această categorie televiziunea şi radioul. Prin intermediul
mass-media sunt transmise atât pe plan intern, cât şi pe plan internaţional şi chiar mondial variate mesaje
informaţionale cu caracter recreativ-distractiv şi anume: ştiinţifice, tehnice, culturale, artistice,
18
politice, economice, etice, juridice, sportive, religioase. Dezvoltarea mijloacelor de informare în masă a dus
la o răspândire pe scară largă a informaţiei, aceasta fiind rezultatul dorinţei indivizilor de a fi informaţi.
Receptarea mesajelor transmise prin mijloacele prezentate mai sus se face pe trei căi principale, care pot fi
combinate sau separate, şi anume: audio -ca ascultător, video -ca vizualizator şi scris ca cititor.
În corelaţie cu mesajele informaţionale transmise, mass-media îndeplineşte următoarele funcţii: a) Funcţia de
informare (informaţională), ce satisface o incontestabilă trebuinţă umană. Varietatea informaţiilor generale şi
speciale distribuite prin intermediul mass-media vin să satisfacă dorinţa de emancipare personală într-un
consum sporit de informaţie. Metodele multimedia au desfiinţat practic distanţele, lărgind posibilităţile
oamenilor de a comunica instantaneu între ei. Aplicaţiile multimedia au un caracter diversificator al surselor
de cunoaştere.
b) Funcţia instructiv-culturalizatoare, care se referă atât la furnizarea explicită de cunoştinţe cultural
ştiinţifice, ca în cazul unor filme documentare sau pagini de popularizare a ştiinţei din publicaţiile periodice,
cât şi la promovarea, într-o „formă mai puţin evidentă, dar cu atât mai persuasivă, a valorilor, normelor,
modelelor de comportament ce ţin de paradigma culturală a societăţii, la a cărei stabilitate contribuie astfel,
într-o măsură deloc neglijabilă.” Prin dezvoltarea şi răspândirea lor, noile medii de comunicare au schimbat
în mod radical condiţiile sociologice de expansiune culturală. Datorită facilităţilor pe care le aduce,
multimedia a accentuat în proporţii considerabile “consumul de cultură” jucând un rol însemnat în grăbirea
procesului de universalizare a culturii spirituale.
c) Funcţia de transmitere culturală constă în transmiterea valorilor şi normelor sociale de la grupurile
sociale către indivizi, de la o generaţie la alta, ceea ce are drept consecinţă creşterea coeziunii sociale,
întărirea integrării sociale a indivizilor, reducerea armoniei, standardizarea normelor culturale.
d) Funcţia de interpretare, ce se manifestă atât de explicit prin producţiile jurnalistice de genul
editorialului sau al comentariului. Primul exprimă punctul de vedere oficial al organului de presă, pe când cel
de-al doilea face cunoscute publicului numai opiniile personale ale autorului său. Sunt cuprinse aici şi
selectarea informaţiei transmise şi stabilirea unor priorităţi percepute de receptori drept adevărate ierarhii de
importanţă.
e) Funcţia de loisir (de divertisment) constă în producerea destinderii şi a amuzamentului. Tehnologia
influențează profund felul în care ne trăim viața, în care gândim, simțim, luăm decizii, iubim, visăm și, mai
ales, modul în care ne raportăm la noi înșine, în care comunicăm și interacționăm. Astăzi, mai mult ca
oricând, învățarea se produce oriunde și oricum, influențe diferite, complexe și necontrolate manifestându-se
permanent. Acest proces se produce cu o crescută putere odată cu cel de convergență tehnologică și media.
Spre exemplu, o serie de studii efectuate în spațiul american a identificat relații de învățare pe care jocurile
video le poartă intrinsec și care se produc asupra copiilor. Are loc așadar o dublă convergență, nu doar a
media, ci și între media și educație, între învățare și divertisment, ceea ce reprezintă trăsăturile majore ale
mediului actual de învățare. Așadar, pedagogia media prin alfabetizarea media nu este necesară în viitor, ci în
mod urgent acum pentru a asigura viitorilor cetățeni competențele specifice pentru a face față cerințelor unei
economii globale și pentru a contribui la valorile culturii.
Care sunt elementele, procesele care compun educația media?
În primul rând, educația media se axează pe proces mai mult decât pe conținut, scopul nefiind acela de a se
memora evenimente și morfologii ale evoluției mijloacelor mass-media sau de a se forma deprinderi de creare
a prezentărilor în PowerPoint. Se urmărește formarea competențelor de gândire critică cu privire la influența
exercitată de mesajul mediatic, indiferent de natura acestuia, tipărită sau electronică. Acest proces implică
problematizări care țin de o gândire superioară – învățarea de a identifica concepte cheie, de a realiza
legăturile dintre mai multe idei, de a formula întrebări pertinente și de a formula răspunsuri adecvate. Aceste
deprinderi, competențe sunt necesare învățării continue într-un mediu cultural mediatic și trebuie incorporate
clasei, în general, nu doar anumitor discipline (literatură, matematică, istorie etc.). Alvin Toffler sublinia
„analfabeții secolului XXI nu vor fi cei care nu pot să scrie sau să citească, ci aceia care nu sunt capabili să
învețe, să se
19
dezvețe și să re-învețe. Prin însăși natura sa, educația pentru alfabetizare media învață și întărește
competențele de învățare necesare în secolul XXI” (Partnership for 21st Century Skills, 2003, 4). În al doilea
rând, educația media extinde conceptul de „text” nu doar la ceea ce este scris propriu-zis, ci la orice formă de
mesaj – verbal, vizual sau auditiv (sau toate trei la un loc) - care este folosit pentru a crea și a schimba idei.
Înțelegerea deplină a acestui denominări a „textului”, implică nu doar deconstrucția – anume extragerea unui
mesaj care există ca atare – ci și construcția – învățarea de a scrie și de a exprima opinii utilizând o întreagă
arie de resurse multimedia. Cea din urmă reprezintă o activitate la îndemână pentru orice copil care crește în
era digitală.
În al treilea rând, educația media este caracterizată de principiul cercetării – anume acela de a învăța să se
adreseze întrebări relevante privind percepția unui conținut mediatic văzut sau citit. Astfel de întrebări
vizează: încrederea și verificarea surselor informaționale (de exemplu, „este valid acest nou studiu privind
scăderea în greutate?”; selectarea informației subliminale comerciale (de exemplu, „de ce tot apare acea
mașină pe fundalul filmului?”); identificarea influențelor exercitate de transferul de autoritate (de exemplu,
„ce înseamnă faptul că jucătorul de fotbal preferat vorbește despre un anumit brand comercial ?”).
Școala are nevoie de educație media întrucât influența media este covârșitoare, producând efecte pe termen
lung și substanțiale în formarea unor atitudini, valori și orientări culturale, dar și în procesul de influențare a
deciziei (cum ar fi cele de cumpărare a unui anumit produs) în rândul tinerilor.
Abilitățile digitale și discernământul utilizatorilor de Internet pot ajuta la reducerea fenomenului Fake News.
Acesta este un termen conceptual care reprezintă un anumit tip de știri false, menite a fi astfel pentru a atinge
un scop ulterior. Știrile false au obiectivul clar, dar nedeclarat, de a dezinforma prin combinația
informațională și vizuală pe care o expun. Prin urmare, această practică devine un instrument al propagandei.
Propaganda este încercarea deliberată și sistematică de a modela percepțiile, de a manipula cognițiile și de a
conduce direct pentru a obține un răspuns care să promoveze intenția dorită a propagandistului.
Scopul urmărit variază în funcție de grupul emitent, însă poate fi încadrat, de cele mai multe ori, în două
categorii care se intersectează:
A) Profitul financiar – prin reacția preconizată din partea utilizatorilor, generatorii de fake news vor
încerca să obțină de la aceștia bani (justificând urgența, pericol, autoritate etc).
B) Influențarea socială – prin reacția preconizată din partea utilizatorilor, generatorii de fake news
vor încerca să obțină schimbarea unor ordini sociale (vot, greve, proteste, discreditare etc). Trăsătura
principală a practicii de știri false este că urmărește, prin plasare, conținut și moment, stimularea laturii
emoționale și nu acumularea de informații veridice, verificate. O știre poate fi reală, cu informații concrete,
însă prin plasarea sa într-un anumit moment și scoaterea din context, induce în eroare cititorul, prin urmare
devine Fake-News.
Exemplu: Răspândirea unei știri vechi de 5 ani despre un incident neplăcut implicând imigranți, pe mai multe
site-uri, înainte de alegeri prezidențiale în care o tema principală este discuția despre imigrație. Conținutul
știrii descrie doar un incident minor, însă poza este ilustrată cu un individ cu trăsături arabe, care ține un cuțit
în mână.
Știrile false sunt foarte ușor de răspândit în contextul apariției rapide a site-urilor de știri, profiluri de
Facebook și lipsei de verificare a veridicității unei informații iar calea pentru reducerea acestei dezinformări
este educația media.
Ce putem face pentru a identifica Fake-News?
Mijloacele de apărare împotriva acestui fenomen țin de capacitatea de analiză critică a informațiilor și
fluxurilor de știri. O analiză în cinci pași permite realizarea unei grile de interpretare: 1) Verifică titlul și
textul – Dă sentințe? E senzaționalist? Dacă răspunsul e da, atunci ar fi util să căutăm modul în care e
rezumată știrea de alte site-uri sau canale.
2) Verifică sursele – Sunt acestea ușor de identificat? Trebuie identificate surse de încredere (agenții
de presă sau entități cu experiență).
20
3) Verifică unghiurile – Sunt prezentate toate punctele de vedere implicate? Dacă se pune
accent exclusiv pe viziunea uneia dintre părți, celelalte părți implicate sunt dezavantajate.
4) Verificarea opiniei – Își dă autorul cu părerea? Dacă articolul devine subiectiv, trebuie să reținem că
și informațiile prezentate sunt filtrate întocmai.
5) Verifică citarea – Există citatul original în altă sursă? E parțial sau complet?
6) Studiază asocierea pozelor sau imaginilor cu textul. Reprezintă pozele acțiunea descrisă în text?
Imaginile folosite ar trebui sa aibă legătură directă cu informațiile din text.
7) Verifică data – 2009 nu este la fel cu 2019, iar o informație relevantă în 2009 poate să aibă o altă
interpretare în 2019
21
Prin urmare, Internetul a fost iniţial o uriaşă bază de date cu scop ştiinţific şi educaţional, rolul predominant
al utilizării sale fiind cel de documentare şi de comunicare. Ulterior, datorită creşterii numărului de utilizatori
conectaţi la Internet a crescut şi numărul de site-uri ale diferitelor organizaţii care oferă conţinut
informaţional sau produse şi implicit numărul de vizitatori ai acestor site-uri, care au devenit consumatori de
produse sau servicii.
Dispozitivele mobile - Accesul la Internet continuă să se extindă
În prezent există mai mult de 2,4 miliarde de utilizatori de Internet, cu o creştere de 566 % în ultimii 5 ani. În
principal, această creştere are loc în ţările aflate în curs de dezvoltare, întrucât 78% dintre americani au deja
acces la Internet2.
Un sector important în care se aşteaptă o creştere în anii următori este cel al utilizării dispozitivelor mobile,
numărul utilizatorilor care accesează Internetul prin intermediul telefoanelor inteligente (smartphones) şi al
tabletelor crescând cu 37% în 2012. Un miliard din cele 5 miliarde de utilizatori de telefonie mobilă din
întreaga lume folosesc în prezent telefoane inteligente, iar creşterea utilizării e-readerelor (dispozitive pentru
cărţi sau text) sau tabletelor pare să fie, de asemenea, nelimitată. În 2010, doar 2% dintre adulţii din SUA
deţineau tablete. În 2013, acel procent era de 29%, tabletele răspândindu-se printre tinerii utilizatori. Conform
unui studiu realizat în SUA în 2012, 48% dintre cei cu vârste cuprinse între 6-12 ani au cerut iPad-uri de
Crăciun, iar 36% iPad mini.
Pe plan mondial, 15% din traficul pe Internet provine de la dispozitive mobile, iar în India în luna mai a
anului 2012 traficul pe Internet prin intermediul dispozitivelor mobile l-a depăşit pe cel provenind de la
desktop-uri. Se estimează că şi în alte ţări utilizarea Internetului se va alinia acestei tendinţe, traficul mobil
urmând să devină predominant.
În Vinerea Neagră – ziua tradiţională de reduceri în SUA – cumpărătorii de pe Internet au doborât numeroase
recorduri, vânzările online depăşind 1 miliard de dolari pentru prima oară în istorie. Un procent estimat de
24% din cumpărăturile făcute prin intermediul Internetului în Vinerea Neagră se presupune că a provenit de
la dispozitive mobile.
2
http://www.internetworldstats.com/stats.htm
22
mesajelor este mult diminuat. Multe sisteme de acest gen permit utilizatorilor să anunţe dacă sunt sau nu
lângă computer, disponibili pentru conversaţie, plecaţi din birou sau de acasă, etc. În acelaşi timp, unele
sisteme de mesagerie instantanee permit trimiterea mesajelor către utilizatori care nu sunt conectaţi la sistem,
cei apelaţi putând vizualiza mesajele după intrarea în sistem.
Pe lângă comunicarea de mesaje scrise au fost dezvoltate şi alte facilităţi pentru comunicarea în timp real,
cum ar fi serviciile audio şi video, care oferă noi posibilităţi de lucru şi colaborare între persoane: −
transmiterea vocii către o altă persoană sau un grup, folosind de exemplu acelaşi serviciu de mesagerie
instantanee şi un microfon ataşat calculatorului.
− transmiterea de imagini în direct către o persoană sau un grup de utilizatori, prin intermediul unei
camere video ataşate calculatorului. Nu este obligatoriu ca cei care primesc transmisia să aibă la
rândul lor cameră video. Totuşi, dacă toţi utilizatorii posedă camere şi transmit imagini, se poate
realiza o videoconferinţă.
− transmiterea prin Internet a emisiunilor radio şi de televiziune.
− vizualizarea, analizarea şi editarea on-line a unui document de către un grup de utilizatori
(serviciul whiteboard - planşetă electronică), fără ca aceştia să se afle împreună fizic în acelaşi
loc. Serviciul poate oferi, pe lângă editare de text, şi editare grafică şi desen.
− transfer de fişiere.
⮚ Comunităţi on-line/Reţele sociale - O reţea socială virtuală reprezintă un serviciu disponibil pe
Internet, creat cu principalul scop de a conecta utilizatori cu aceleaşi interese, activităţi, hobby-uri. Pe
baza unui cont creat pe aceste site-uri, utilizatorii pot completa profiluri cu informaţii personale,
despre domeniile de interes, educaţie, locul de muncă, date de contact, etc. Au la dispoziţie
instrumente de mesagerie (chat), de adăugare a fotografiilor şi conţinutului video, diferite jocuri
online şi sisteme de comentarii, votare şi recomandări.
Se creează astfel comunităţi de utilizatori cu interese specifice:
− Reţele sociale de afaceri: LinkedIn, Talkbiznow;
− Reţele sociale de prietenii: hi5, Facebook;
− Reţele sociale de partajare de fotografii: Flickr;
− Comunităţi pentru ecologişti: Care2;
− Comunităţi de blogging: Blogster, Twitter, Friend Feed.
Datorită interactivităţii acestui serviciu putem enumera câteva avantaje:
− acces rapid la ultimele ştiri, evenimente, noutăţi;
− permiterea căutării prietenilor, cunoştinţelor, colegilor de şcoală;
− permiterea partajării conținutului audio-video;
− permiterea comentariilor, votării şi recomandării mesajelor textelor, pozelor,
videoclipurilor adăugate de către ceilalţi utilizatori.
Există, bineinteţeles, şi câteva dezavantaje:
− informaţiile personale furnizate sunt publice, cu excepția cazului în care se optează pentru
un profil privat;
− există riscul furtului de identitate sau înșelătoriei online practicate de utilizatori ai acestor reţele;
⮚ Weblog (blog) reprezintă o publicaţie web cu caracter personal (un gen de jurnal online) ce
conţine articole periodice, actualizate continuu. Ca regulă, actualizarea blogurilor constă în
adăugări de texte noi, asemenea unui jurnal de bord, toate contribuţiile fiind afişate în ordine
invers cronologică în partea de sus, la vedere. Acest gen de publicaţii sunt în principiu accesibile
publicului larg, ce poate adăuga diverse comentarii, creându-se astfel o comunitate de cititori în
jurul blog-ului.
Internetul poate fi asemănat cu un ocean navigat de mii şi mii de utilizatori, care folosesc diverse dispozitive.
Aceste dispozitive sunt de fapt uneltele cu ajutorul cărora un utilizator de Internet poate ajunge la informaţia
de care are nevoie din mediul online.
Datorită numărului tot mai mare de dispozitive care se conectează la Internet a fost necesară trecerea de la
protocolul de Internet Ipv4 la Ipv6. Fiecărui dispozitiv care se conectează la Internet îi este atribuită o adresă
de IP. Astfel de când a fost lansat Internetul şi până în 2012, adresele permise de protocolul de Internet Ipv4
s-au terminat (4.294.967.296 de adrese unice). Pentru ca totul să meargă în continuare cât mai fluent şi mai
rapid posibil a fost introdus Ipv6 care permite 34,000,000,000,000,000,000,000,000,000,000,000,000 adrese
unice! În principal, dispozitivele cu ajutorul cărora avem acces la informaţiile şi resursele postate online se
împart în:
− Computere de tip desktop sau laptop
− Smartphone-uri şi telefoane mobile cu acces la Internet
− Tablete
− Smart TV
Motoarele de căutare
Cu siguranţă aţi auzit fraza „Du-te şi caută pe Google!” . Aceasta se datorează popularităţii de care se bucură
motorul de căutare Google atât în România cât şi în afară. Pentru cei mai puţin experimentaţi în tainele
Internetului, vom începe discuţia cu câteva noţiuni simple.
Ce este un motor de căutare? Este un sistem care indexează un număr foarte mare de alte pagini web, şi
care stochează titlul, cuvinte cheie și, parțial, chiar conținutul paginilor web într-o bază de date. Motoarele de
căutare au fost concepute astfel încât să-i ajute pe utilizatorii de Internet în căutarea de informaţii şi resurse.
Pentru a putea accesa în mod cât mai simplu şi mai facil informaţia stocată de motoarele de căutare s-a creat
o pagină web (fiecare motor de căutare are adresa lui web) cu un formular simplu de căutare. Rezultatele de
căutare sunt prezentate ȋntr-o listă şi pot fi pagini web, imagini, informații și alte tipuri de resurse.
Câteva exemple de motoare de căutare:
− Google (www.google.ro) - motorul de căutare dezvoltat de compania Google
− Bing (www.bing.com) – motorul de căutare dezvoltat de Microsoft
− Yahoo! (www.yahoo.com) – motorul de căutare dezvoltat de compania Yahoo! Acestea sunt
trei dintre cele mai populare motoare de căutare dezvoltate de-a lungul timpului care îşi dispută supremaţia
în lumea virtuală.
Totuşi, pentru a putea utiliza un motor de căutare, mai este nevoie de încă ceva: de un browser web sau de un
navigator. Fereastra care se deschide în momentul în care vreţi să intraţi pe Internet este de fapt browser-ul
(navigatorul) care utilizează pentru căutare informaţiile dintr-un motor de căutare (în funcţie de setări).
Pentru o mai bună exemplificare vă prezentăm în tabelul de mai jos câteva dintre cele mai populare browsere
(navigatoare) folosite de utilizatorii din întreaga lume:
Denumire
25,44%
Google Chrome Internet Explorer
20,01
9.42%
Semn gra
42
altele
24
Proiect cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Capital Uman 2014-2020
Browser-ul
Internet
Explorer
Motorul
de
căutare
Funcția de căutare
Motoarele de căutare selectează din baza de date pe care o au în spate acele site-uri care corespund criteriilor
sau termenilor de căutare introduși.
Termenii de căutare denumiţi şi cuvinte cheie sunt aceia după care se face căutarea într-un motor de
căutare. De exemplu, pentru a vedea site-urile care conţin informaţii despre siguranţa copiilor pe Internet,
cuvintele cheie de căutare sunt „internet sigur”. După ce veţi apăsa butonul „Caută” sau tasta „Enter” vi se
vor afişa rezultatele căutării.
De exemplu, iată ce se va afişa după căutarea noastră:
Web 3.0 și căutarea semantică
25
Internetul se dezvoltă continuu și la fel și funcțiile pe care acesta le îndeplinește. Până în prezent, funcția de
căutare se bazează foarte mult pe cuvinte cheie și pe returnarea unor șiruri de rezultate din care utilizatorul își
selectează informația.
Web 3.0 încearcă să aducă modul de gândire al Internetului la un alt nivel. Vrea să-l facă să înțeleagă ceea ce
utilizatorul îi cere printr-o căutare, astfel încât să returneze rezultate precise faţă de contextul şi înţelesul
căutării.
Astfel dacă cuvintele cheie vor fi ”pictori celebri dintre anii 1900 – 1980”, motorul de căutare va returna
exact ce i-ați cerut, lista pictorilor care corespund criteriilor de căutare și nu șiruri de rezultate care conțin
articole mai mult sau mai puțin relevante pentru căutarea realizată.
26
Mediul online poate fi considerat ca fiind cea mai vastă bibliotecă a lumii. După cum aminteam și în
introducere, orice persoană din lume, cu o conexiune la internet poate contribui la dezvoltarea acestei baze de
resurse. Astfel s-au creat în timp, mai multe tipuri sau categorii de resurse. Printre cele mai importante sunt:
− Informații
− Știri
− Divertisment
o Imagini
o Video
o Filme
o Muzică și sunete
o Jocuri
o Blog-uri
− Resurse educaționale (enciclopedii, referate, dicţionare, librării de site-uri, etc) Având în vedere că
discutăm despre un mediu atât de vast cum este Internetul şi resursele pe care le oferă, vom lua în discuţie un
caz aparte. De exemplu, resursele pe care un elev le poate utiliza de-a lungul unui an şcolar. Ştim că pentru
fiecare materie în parte, un elev trebuie să alcătuiască referate, să vină cu informaţii noi şi să pună în discuţie
probleme pe care le-a întâmpinat. Aceasta înseamnă că elevul nostru va utilliza cu interes Internetul în
căutarea de resurse educaţionale pentru a-şi demonstra curiozitatea şi pasiunea asupra obiectului respectiv,
cât şi dorinţa de a învăţa din ce în ce mai mult.
Dar cum poate arăta o activitate „tipică” pe Internet a unui elev intr-o zi de şcoală? Pentru a căuta
resurse şi pentru a-şi face tema, un elev trebuie să deschidă un browser de Internet. Şi cum după o zi lungă de
şcoală, oricine merită câteva momente de relaxare, primul site deschis va fi www.facebook.com sau orice
altă reţea de socializare. Aici se găsesc alte tipuri de resurse care chiar dacă au legătură cu şcoala (pozele
colegilor, comentarii, statusuri, etc), nu au legătură şi cu partea de resurse educaţionale. Astfel, elevul
accesează şi resursele de divertisment existente online. Următoarea etapă în descoperirea de lucruri cât mai
interesante în lumea educaţiei este fie urmărirea de clipuri pe Youtube sau oricare altă platformă de acest
gen, fie urmărirea de momente comice pe diverse site-uri şi, posibil, o pauză de recreere cu cel mai nou joc
apărut.
De multe ori, când spre finalul unei zile lungi şi istovitoare, elevii încep realizarea referatului, consideră că
sunt mult prea multe informaţii de prelucrat şi recurg la mult mai simpla metodă: copy-paste. Astfel, e posibil
ca mai mult de jumătate din clasă ajunge să predea profesorului acelaşi referat, cu variaţiuni foarte apropiate
pe aceeaşi temă.
Problema referatelor copiate şi a informaţiilor căutate în grabă apare şi din cauza faptului că, de multe ori,
elevii nu au o cultură a căutării de resurse online. Ei trebuie învăţaţi în primul rând cum se face o căutare
corectă şi cum se utilizează resursele online, ceea ce ne duce la următoarea problemă: obţinerea unei lucrări
originale.
Cum pot elevii obţine un referat original?
Internetul este vast dar informaţia este aceeaşi indiferent de dispozitivul cu care o accesezi. Astfel, copiii s-ar
putea lovi de problema: „Dacă eu citesc acelaşi site ca şi colegul meu de bancă şi utilizăm amândoi aceleaşi
informaţii, atunci cum va diferi referatul meu de al lui?”
Aici trebuie explicate metodele de cercetare online. Într-adevăr este foarte posibil ca doi sau mai mulţi copii
să ajungă la aceleaşi informaţii în urma unor căutări cu termeni asemănători. Ceea ce trebuie să ştie copiii
este că informaţiile trebuie căutate în mai multe surse şi fiecare informaţie găsită trebuie trecută prin filtrul
personal astfel încât la final să rezulte o idee originală care conţine doar informaţia de bază din sursa citită
online.
− Dedicaţi o oră (sau câte consideraţi necesare) căutării de resurse în mediul online. − Oferiţi-le mai
multe surse de unde ar putea să extragă informaţii (spre sfârşitul capitolului vă oferim şi câteva resurse
pe care le puteţi recomanda).
− Arătaţi-le cum să facă diferenţa între resursele de calitate şi cele care nu reprezintă realitatea. −
Învăţaţi-i să prelucreze informaţia înainte de a o include în referat, sau dacă totuşi vor să o introducă aşa
cum este, trebuie neapărat să adauge sursa.
− Nu orice informaţie găsită online este reală! În cazul enciclopediilor deschise, cum este Wikipedia,
oricine poate fi editor şi poate adăuga informaţii. De aceea, orice informaţie trebuie verificată cu
alte surse sau cu surse considerate veridice.
E-learning
Sistemele de E-learning nu sunt foarte dezvoltate în România, dar în străinătate sunt utilizate de
instituţii, universităţi, companii care vor să îşi perfecţioneze angajaţii, etc.
În principiu, un sistem de e-learning permite predarea de cursuri şi realizarea de seminarii şi lecţii către
utilizatori aflaţi la distanţă şi/sau în zone geografice diferite. Astfel, te conectezi prin intermediul internetului
la sistemul de e-learning pe care vrei să îl utilizezi şi poţi vizualiza lecţii, poţi participa la cursurile care se
predau în acel moment, găseşti lecţiile predate anterior, etc.
De asemenea, sistemele de e-learning au integrate sisteme de evaluare a cunoştinţelor acumulate în
timpul cursului pentru a putea nota corespunzător fiecare cursant.
Enciclopediile online
Enciclopediile online sunt surse excelente de informare pentru elevi şi chiar pentru studenţi sau profesori
datorită cantităţii enorme de informaţii pe care o deţin şi care poate fi foarte uşor de obţinută prin utilizarea
funcţiei de căutare integrată în fiecare enciclopedie în parte.
Trebuie însă făcută diferenţa între enciclopediile deschise tuturor editorilor şi cele care au editori
profesionişti care pot să facă adăugiri de termeni şi definiţii. Enciclopediile deschise sunt acele enciclopedii
în care oricine are un cont poate să adauge termeni şi articole care mai apoi sunt verificare de editori
specializaţi. Până la momentul adăugării, acel articol rămâne online şi vizibil oricui cu notificarea că necesită
editare.
Cum găsesc informaţii utile într-o enciclopedie online?
Orice enciclopedie are încorporat un formular de căutare care ajută utilizatorii să găsească informaţiile de
care au nevoie. Însă, elevii nu trebuie să se aştepte să găsească referatul pentru ora de biologie în întregime
pe Wikipedia. Vor găsi într-adevăr informaţii utile care trebuiesc parcurse şi prelucrate înainte de a ajunge în
lucrarea lor.
Printre cele mai populare şi mai utile enciclopedii se numără:
− www.wikipedia.org (enciclopedie deschisă cu varianta şi în limba Română)
− www.saferpedia.eu (enciclopedie online cu termeni şi definiţii despre siguranţa pe Internet şi
noile tehnologii, dezvoltată în cadrul proiectului Sigur.info, cu versiune în limba Engleză şi
Română) − http://www.ipedia.ro (enciclopedie deschisă în limba Română)
− www.britannica.com (enciclopedie online editată de persoane autorizate în limba engleză) −
http://www.scholarpedia.org (enciclopedie deschisă adresată celor care vor să aprofundeze mediul
academic; scrisă în totalitate în limba Engleză)
− http://www.thecanadianencyclopedia.com (enciclopedie disponibilă în limbile Engleză şi
Franceză unde se pot găsi informaţii din varii domenii: politică, artă, cultură, ştiinţă, etc)
Surse ce pot fi recomandate elevilor
În continuare am realizat o scurtă listă a resurselor pe care elevii le pot accesa pentru activităţile
şcolare. Resurse în limba Română:
− www.genium.ro - portal online cu funcţie de căutare sigură implicită şi resurse educaţionale −
http://edu.genium.ro/ - resurse educaţionale pentru diferite categorii de vârstă şi tipuri de învăţământ
28
− www.referat.ro - unul dintre multele site-uri de referate pe care noi îl recomandăm doar ca sursă
de inspiraţie
− http://www.cartiaz.ro – cărţi şi articole în format .doc sau .pdf ce pot fi descărcate gratuit din
diverse domenii: artă, cultură, învăţământ, ştiinţe, muzică etc.
− http://romaniaeuropa.com/cartionline/gratis/ - cărţi în limba română pe mai multe categorii de
interes, − http://biblior.net/ - informaţii şi cărţi din literatura română
Resurse în limba engleză:
− www.websters-online-dictionary.org (pentru definiţii în limba engleză)
− Microsoft Encarta - o colecţie de DVD-uri în limba engleză cu informaţii, articole, clipuri video, care a
apărut anual din 1993 până în 2009
− http://encyclopedia2.thefreedictionary.com/ - în limba engleză – este o enciclopedie completă şi
un dicţionar de termeni din mai multe domenii (medical, legal sau financiar)
− http://www.about.com – un site pentru adolescenţi şi copii cu sfaturi şi informaţii legate de şcoală
(în limba engleză)
− http://books.google.com – un site pe care puteţi găsi cărţi gratuite sau informaţii despre
cărţi (majoritatea sunt în limba engleză)
− http://scholar.google.com – un site care adună informaţii despre termenul căutat din mai multe
surse de încredere şi articole. Site-ul este în limba engleză, dar poate fi foarte util pentru elevi şi
studenţi − http://www.gutenberg.org – peste 40.000 de cărţi în format electronic disponibile în mod
gratuit (enciclopedie în limba engleză)
− http://www.bibliomania.com – cărţi gratuite în limba engleză disponibile atât în versiunea de citit
cât şi în versiunea de studiu (recenzie, review)
− http://www.literature.org – enciclopedie online în limba engleză ce conţine cărţi ale autorilor din Index
− http://www.literatureproject.com/
3
www.ro.wikipedia.org
29
”cluburi private” care se specializează și se adresează unor zone de interes specifice (comunități comerciale,
științifice, culturale sau artistice, partide politice, organizații profesionale, divertisment etc. Principalele
tipuri de rețele sociale
Facebook.com - este un o rețea de socializare creată de către Mark Zuckerberg în 2004 pentru a oferi
posibilitatea de a contacta persoane apropiate, dar și persoane încă necunoscute. În acest moment, Facebook
este cea mai răspândită rețea sociale din lume, atingând în 1,06 milliarde de utilizatori activi4, care au postat,
în 2012, peste 219 miliarde de fotografii. Dintre utilizatori, mai mult de jumătate (700 de milioane) se
conectează de pe dispozitivele mobile. Utilizatorii pot intra în această rețea din orice loc unde există acces la
Internet pe baza unei parole stabilite inițial odată cu completarea formularului de înscriere. În România,
Facebook este cea mai populară rețea de socializare cu aproape 6 milioane de utilizatori.5
Twitter.com
Twitter permite utilizatorului să trimită mesaje scurte, de maxim 140 de caractere. Celor care au hotărât să
urmărească activitatea utilizatorului le vor fi afişate mesajele acestuia. A fost lansat în 2007 şi a ajuns să fie
utilizat pe scară largă, atât pentru comunicare interpersonală cât şi pentru comunicare de marketing.
Linkedln.com
LinkedIn reprezintă o reţea cu scop profesional: punerea în legătură a profesioniștilor din întreaga lume,
pentru a le spori productivitatea și reușitele. Practic, profilul fiecărui utilizator este ca un CV în miniatură.
Momentan, are peste 225 de milioane de milioane de membri în peste 200 de țări și teritorii. Google+
Google+ este rețeaua de socializare creată de gigantul Google. Deşi numărul celor care şi-au făcut cont în
primele luni de la lansare a fost spectaculos, reţeaua nu cunoaşte momentan popularitatea de care se bucură
Facebook.
Hi5
Hi5 înregistrează peste 50 de milioane de utilizatori, 25 de milioane de vizitatori zilnici și este o rețea socială
care s-a bucurat de o mare popularitate în România, în special în perioada 2005-2007. Reţeaua e axată pe
împărtăşirea pozelor şi pe relaţii interpersonale. Cei mai mulți utilizatori au vârste cuprinse între 25 - 34 de
ani.
Protecția datelor cu caracter personal
Cea mai importantă problemă pe care o ridică utilizarea rețelelor sociale o reprezintă protecția datelor cu
caracter personal. Respectul pentru viața privată și protecția datelor cu caracter personal sunt două elemente
esențiale în societatea contemporană bazată pe utilizarea tehnologiilor moderne de informare și comunicare.
Deși nenumărate coduri etice și dispoziții legale garantează respectul pentru informațiile personale, în mediul
online, acest lucru e mai dificil. Orice informație postată online va rămâne accesibilă, cel mai probabil pentru
totdeauna. Din acest motiv, este foarte important să fie acordată o atenție sporită, atât de către copii cât și de
către adulți, momentului în care se comunică online elemente de identitate, prin email, mesaje sau pe rețelele
sociale. Copiilor trebuie să li se explice ce informații reprezintă date cu caracter personal, când acestea pot fi
sau nu transmise, care sunt situațiile când ele nu vor fi niciodată dezvăluite și ce consecințe există când nu
respectăm regulile de protecție a informațiilor confidențiale.
4
Această rețea deține cea mai complexă bază de date despre identitatea, preferințele, comportamentul online a
unei treimi din populația Europei și a Americii de Nord. news.cnet.com/8301-1023_3-57566550-93/facebook-by-the
numbers-1.06-billion-monthly-active-users/
5
http://www.facebrands.ro/
30
Datele personale sunt datele proprii unei persoane, folosite pentru identificarea acesteia și care au un caracter
privat: nume și prenume, codul numeric personal, data nașterii, adresa fizică sau electronică, numerele de
telefon, naționalitatea, limba, sexul, contul bancar, amprente, înregistrarea vocii, fotografii, adresa IP6, școala
și clasa din care fac parte, programul familiei etc. Datele personale permit identificarea unei persoane fie
direct, fie prin alăturarea mai multor elemente de informație.
De ce datele cu caracter personal trebuie protejate?
Într-o lume în care informația capătă o valoare din ce în ce mai mare, datele personale devin o monedă de
schimb, mai ales prin intermediul rețelelor de socializare. Iar în grupul țintă al celor interesați de colectarea
acestor informații sunt incluși și copiii, și în mod special, adolescenții și tinerii, mai vulnerabili la tentativele
de obținere frauduloasă a datelor personale prin intermediul Internetului.
Companiile care dețin rețelele de socializare s-au specializat în colectarea de informații, pentru o publicitate
mai bine țintită în funcție de particularitățile utilizatorilor. De asemenea, numărul site-urilor piratate (false) e
în creștere, creând un pericol serios la adresa securității datelor postate online. Imaginile încărcate pe diferite
site-uri sau rețele de socializare pot fi preluate cu ușurință, iar dacă acestea conțin elemente clare de
identificare a domiciliului sau programului familiei, situația devine gravă atât pentru copil cât și pentru
membrii familiei. Fotografiile compromițătoare se pot transforma în viitor în obstacole la angajare sau vor
afecta imaginea publică a tânărului. Nu în ultimul rând, folosirea fără discernământ a datelor bancare pentru
achiziționarea online de bunuri sau servicii reprezintă o amenințare serioasă la adresa securității financiare a
familiei.
Pentru părinți și educatori devine important să aducă în discuție cu copiii chestiunea informațiilor pe care ei
le-au postat online sau sunt tentați să le folosească în activitatea lor digitală. Modul în care aceste date sunt
obținute și prelucrate, scopurile pentru care ele sunt colectate, riscurile postării datelor confidențiale sunt
câteva dintre subiectele de dezbatere pe care le puteți organiza în cadrul școlii. Explicațiile clare și exemplele
oferite chiar din experiența lor directă îi pot ajuta să adopte un comportament preventiv pentru o mai bună
protecție a datelor și imaginii lor personale.
Cum poate un copil dezvălui date personale pe Internet?
Informațiile cu caracter personal pot fi colectate sub diferite forme, voluntar sau ca o condiție de acces la un
joc, site sau o comunitate online.7
Date oferite voluntar
− Navigarea online presupune întotdeauna un schimb de date digitale între calculatorul utilizatorului și
serverul pe care se află site-ul accesat, iar aceste date conțin un cod unic de identificare a
calculatorului utilizatorului (IP), care permite identificarea abonatului, a adresei fizice a acestuia.
− Informațiile postate pe site-urile de socializare (Facebook), forumuri, prin text, imagini sau filme. Dacă
setările de confidențialitate nu sunt setate corespunzător, fiind pe modul ”public”, orice utilizator
activ pe acea rețea va avea acces la toate informațiile postate. Dacă doar accesul prietenilor la toate
datele proprii este permis, informațiile postate vor deveni accesibile și altor persoane, necunoscute
copilului și prietene a prietenilor acestuia.
− Informațiile personale introduse în formularele de înscriere care nu reprezintă o obligație pentru
utilizator.
Date transmise pentru îndeplinirea unor condiții de acces
− Pentru crearea unei adrese de e-mail sau a unui cont pe o rețea de socializare.
6
Adresă IP (din engl. Internet Protocol) este un număr care identifică fiecare calculator conectat la Internet. Fiecare
calculator are pe Internet cel puțin o adresă IP unică. Când cineva trimite sau primește informații, prin email sau prin
vizualizarea paginilor web, conținutul digital al mesajului sau al paginii respective circulă secvențial prin pachete care
cuprind adresa expeditorului și pe cea a destinatarului.
7
www.xooloo.net/blog/proteger-les-donnees-personnelles-sur-internet/
31
− La înscrierea pe un site cu jocuri sau pe un forum de discuții, când le sunt solicitate adresa de
e-mail, numele și prenumele, numele de utilizator, adresa, număr de telefon etc.
− Când, pentru descărcarea unei sonerii de apel pentru telefonul mobil, a unei melodii, imagini sau
joc, le sunt solicitate e-mailul sau numărul de telefon.
− În procesul navigării, istoricul acțiunilor copilului este înregistrat în fișiere de mici dimensiuni numite
”cookie(s)”, care pot servi la cunoașterea comportamentului online și direcționarea mesajelor
publicitare în funcție de acest parametru.
- Comentariile făcute pe blog-uri, schimbarea statusului sau postarea unei fotografii pe contul propriu,
numele utilizatorului, va fi asociat conținutului accesat prin căutarea pe Google, mai ales dacă
setările de confidențialitate nu sunt atent controlate.8
Comportamentul online al adolescenților
Nimeni nu este de acord cu dezvăluirea datelor personale necunoscuților sau expunerea lor publică. Nici
copiii nu ar accepta așa ceva. Însă, aflați în fața monitoarelor, mulți dintre adolescenți acceptă cu ușurință
furnizarea detaliilor privind identitatea lor sau a familiei pentru a-și crea rapid o adresa de e-mail, pentru
participarea la un concurs online sau pentru a intra în posesia unui cadou. De asemenea, adolescenții și tinerii
cu conturi pe rețelele de socializare au tendința de a posta o multitudine de informații cu caracter personal.
Sfaturi pentru a-i ajuta pe elevii adolescenți să rămână vigilenți atunci când, folosind Internetul, li se
cer informații personale:
− Tastați pe motorul de căutare Google numele unora dintre elevi pentru a le demonstra câte informații și
imagini putem obține cu privire la persoana lor.
− Pe baza exercițiului de mai sus, cereți elevilor să reflecteze la întrebările următoare: Își doresc ca
aceste informații să fie accesibile tuturor? Profesorii pot afla aceste lucruri despre ei? Dar un viitor
angajator? − Organizați o mică dezbatere cu elevii pornind de la întrebarea ”Ce date sunt strict
confidențiale? Dar care nu sunt?”
Consimțământul părinților
Pentru oricare dintre situațiile de mai jos, copiii trebuie învățați să ceară consimțământul părinților: −
Dezvăluirea numelui și adresa copilului unei persoane necunoscute, de exemplu, ca parte a termenelor și
condițiilor de participare la o competiție;
− Folosirea elementelor de identitate pentru scopuri publicitare;
8
Persoanele care nu sunt logate pe Facebook au acces la informațiile postate, dacă audiența setată este ”Publică”,
inclusiv la următoarele informații: nume, imaginea de profil, coperta, sex și rețele. (www.facebook.com) 32
Profesionalizarea carierei didactice - PROF – ID 146587
Proiect cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Capital Uman 2014-2020
9
Personal Information Online - Code of Practice, Information Commissioner`s Office, 2011.
33
virtuală. Lucrul pe care părinții trebuie să îl aibă în vedere este că acest website nu este o problemă, ci că
depinde foarte mult de felul în care el este folosit. De aceea este foarte important să discutăm cu tinerii și
copiii despre comportamentul responsabil pe internet.
Acestea spuse, există foarte multe alte aspecte care țin de siguranța și confidențialitatea pe internet de care
trebuie să fim conștienți. Copiii își pot posta locația lor fizică, spunând unde sunt și invitându-și prietenii să li
se alăture. Chiar și prietenii care nu au Facebook pot fi marcați (tag) într-o locație. Această opțiune ar trebui
dezactivată când vorbim despre copii.
Facebook poate, de asemenea, să expună copiii la comentarii nedorite atât din partea prietenilor, cât și din
partea unor persoane necunoscute. Acestea se pot transforma în dispute care se infiltrează și în viața reală a
copiilor și îi afectează creându-le stări de tensiune. Poate cea mai spinoasă problemă sunt pozele, gândurile
sau sentimentele care, odată expuse, nu mai sunt sub controlul adolescentului.
Adolescenții care folosesc Facebook creează o amprentă digitală care poate rămâne online o lungă perioadă
de timp și având în vedere impulsivitatea adolescenților, ei pot să facă sau să spună lucruri pe Facebook pe
care să le regrete mai apoi. Este foarte ușor pentru alți prieteni să dea mai departe orice conținut postat de un
adolescent – chiar și conversațiile. Ceea ce poate părea amuzant într-un anumit moment, poate, de asemenea,
să afecteze viața personală și profesională mai târziu.
Înțelegând setările de confidențialitate Facebook
Pe Facebook, numele și poza de profil sunt întotdeauna vizibile public. Acest lucru înseamnă că alți
utilizatori Facebook, pot vedea aceste informații atunci când ajung pe pagina unui anumit utilizator.
Persoanele care pot vedea informațiile personale, care pot scrie pe profilul unui utilizator, pot fi limitate prin
setările de siguranță Facebook. Informația poate fi făcută accesibilă Tuturor, Prietenilor prietenilor sau Doar
prietenilor. De asemenea, se poate limita cine ar putea să vadă poze, comentarii sau alte conținuturi postate de
către utilizator. Dacă un adolescent are o pagină de Facebook, este important ca dumneavoastră să stați alături
de ei și împreună să revizuiți setările sale de siguranță Facebook. Pe lângă asta, e bine să oferiți informații cu
privire la motivația pentru care e vital să ne controlăm informațiile personale. Odată ce o informație este
postată, ea scapă de sub controlul adolescentului – ea poate fi copiată, salvată sau dată mai departe altor
persoane.
Prin crearea unei pagini și familiarizarea cu setările Facebook, puteți să ajutați adolescenții să îl folosească
într-un mod responsabil. Găsiți mai jos câteva sfaturi care v-ar putea ajuta să navigați prin acest teritoriu nou.
Sfaturi despre cum să vorbim cu adolescenții despre Facebok
− Vorbiți cu copiii despre controlul asupra propriilor informații. Încurajați-i pe aceștia să fie selectivi cu
privire la informațiile pe care le postează și chiar activitățile pe care le întreprind acolo. Aplicațiile pe
care le folosesc și jocurile pe care le joacă pot și ele să fie văzute de către ceilalți.
− Folosiți setări de siguranță. Setările predefinite ale Facebook tind să lase o mare parte din informații
publice până când utilizatorul le face private (deși setările pentru conturile minorilor sunt mai stricte).
Revizuiți setările împreună cu adolescenții și asigurați-vă că sunt setate astfel încât doar prietenii să
poată vedea profilul lor.
− Dezactivați serviciile de geo-locație. Opțiunea Facebook Places permite utilizatorilor să-și posteze
locația. Copiii pot, de asemenea, să-și marcheze (tag) și alți prieteni ca fiind prezenți la respectivul
loc. Recomandăm ca această opțiune să fie dezactivată în cazul copiilor și tinerilor.
− Setați reguli cu privire la ceea ce e adecvat să posteze. Nu este permis ca adolescenții să posteze poze
în ipostaze discutabile care i-ar putea afecta pe viitor. Totodată, ei trebuie să se gândească bine înainte
de a posta statusuri sau comentarii. Amintiți-le că odată ce postează ceva ei pierd controlul asupra
acelei informații.
− Încurajați adolescenții să reflecteze înainte de a se auto-dezvălui. Copiii sunt foarte prinși în moment și
sunt mai predispuși să posteze ceva sub impuls. Lucrați cu ei ca să corecteze acest lucru. Învățați-i să
se întrebe de ce postează un anumit lucru, cine va putea să vadă lucrul respectiv și dacă acest conținut
ar putea fi înțeles greșit sau chiar folosit împotriva lor mai târziu.
34
− Aveți grijă la reclame. Sunt foarte multe reclame pe Facebook și multe companii mari care au pagini
acolo. Cei din marketing folosesc în mod activ rețelele sociale pentru a ajunge la acest tip de audiență. −
Creați-vă propria pagină. Cea mai bună modalitate de a învăța despre Facebook este să vă creați chiar
dumneavoastră un cont. Totodată, o modalitate foarte bună de a porni o discuție cu un adolescent este de
a-l ruga să vă arate cum se poate crea un cont pe Facebook.
− Împrieteniți-vă pe Facebook cu copiii mai mici. La această vârstă, copiii nu înțeleg exact anumite
concepte și nu știu că ei lasă o “amprentă” digitală. De aceea, e bine să vedeți ceea ce ei postează. −
Întrebați adolescenții dacă sunt de acord să vă fie prieteni pe Facebook. Mulți dintre ei vor fi de acord,
dar e bine să nu fiți intruzivi și să nu postați foarte multe comentarii, să vă împrieteniți cu prietenii lor,
etc.
− Alegeți-vă bătăliile. Veți vedea pe internet multe lucruri bune, rele și unele chiar de neînțeles. Dacă
vreţi să evitaţi situaţia în care cei mici se retrag din prietenia cu dumneavoastră de pe Facebook,
atunci nu le faceți observații cu privire la orice mic lucru. Vorbiți mai mult despre aspecte mai
generale și cu adevărat importante.
10
Digital Identity, Phillip J. Windley, O’Reilly Media, 2008.
35
adevărate identități digitale. Interesul pentru reputația online ca expresie a identității digitale a utilizatorului
de Internet a pornit de la numeroase situații în care informații confidențiale, uneori compromițătoare, au
afectat viața profesională a unor tineri. Un caz celebru este cel al lui Connor Riley, 22 ani, tânără absolventă a
Universității din Berkeley, acceptată pentru angajare de către compania Cisco11. La ieșirea din sediul
companiei, Connor Riley a trimis următorul mesaj prietenilor pe Twitter: "Cisco mi-a oferit un loc de muncă!
Acum trebuie să pun în balanță utilitatea unui salariu gras și faptul că urăsc munca pe care trebuie să o fac”.
Neglijența în administrarea contului de Twitter a făcut ca mesajele lui Connor Riley să fie publice și nu
adresate doar prietenilor săi, astfel că recrutorii companiei Cisco l-au putut citi. Evident, locul de muncă nu
mai era valabil pentru tânăra utilizatoare de Twitter.
Problema confidenţialităţii şi securităţii pe Internet nu priveşte doar informaţiile personale pe care alegem
să le publicăm online ci şi informaţiile obţinute de către alte persoane prin intermediul unor sisteme nu
întotdeauna transparente. Într-adevăr, multe dintre activităţile desfăşurate pe Internet, de la comerţul
electronic până la participarea la grupuri jurnalistice, sunt caracterizate de colectarea de date personale ale
utilizatorilor. Această colectare poate avea loc într-un mod explicit printr-o cerinţă dintr-un formular
electronic, sau într-un mod secret prin intermediul log-urilor şi cookie-urilor. În cazul colectării explicite,
utilizatorului i se cere să completeze un formular cu datele personale, în schimbul unor servicii gratuite;
această informaţie este apoi catalogată şi utilizată deseori în scopuri comerciale. În acest caz, colectarea de
date este reglementată prin legile în vigoare în diferite ţări. Informaţiile personale însă, sunt de obicei
colectate fără ştirea utilizatorului prin intermediul unor log-uri, cookie-uri și metodei numite phishing.
Log-uri (jurnale de sistem)
Log" este un fişier care asigură jurnalizarea tuturor activităţilor unui sistem informatic sau ale unei reţele.
Scopul său principal este de a ajuta administratorul de reţea sau tehnicianul să identifice erorile din sistem sau
reţea. O altă întrebuințare a acestor fişiere poate consta în spionarea utilizatorilor şi obţinerea datelor/
informaţiilor acestora.
Cookie-uri
Un alt instrument folosit pentru detectarea urmelor lăsate de utilizator în sistem este cookie-ul. Acestea sunt
fişiere care înregistrează obiceiurile online ale utilizatorului și pot avea mai multe utilizări.Spre exemplu, un
administrator al unui site îi poate recunoaşte pe cei care vizitează site-ul, controla frecvenţa vizitelor şi apoi
poate personaliza site-ul în funcție de gusturile utilizatorilor. În plus, cookie-urile sunt utilizate de către
furnizori în vederea adaptării conţinutului publicitar la fiecare utilizator în parte. O directivă a Uniunii
Europene, numită E-Confidenţialitate (Directiva 2009/136/CE), dispune modificarea legilor în vigoare în
diferite țări şi introducerea sistemului opt-in, adică obţinerea consimţământului a priori (înainte de începerea
colectării de date).
Phishing
Mai există şi o a treia modalitate de obţinere frauduloasă a datelor personale: phishing. Acest cuvânt este
folosit pentru a descrie practica de vânare a informaţiilor. Bazat pe un tip de fraudă electronică, acest sistem
constă, de exemplu, în trimiterea de emailuri prin care utilizatorului i se cere să introducă date personale
pentru a se putea bucura în continuare de anumite servicii.
11
Bill Gillies, Conner Riley gives her version of events,
www.grownupdigital.com/archive/index.php/2009/03/conner riley-gives-her-version-of-events/ , 1 martie 2013.
36
online contează. Angajatorii, colegii și chiar prietenii nu s-ar da în lături de la căutarea online de informații
privind persoana ta. Asigură-te că ceea ce găsesc ei nu-ți va cauza probleme.
Construiește-ți profilul cu grijă!
Fii foarte atent cu informația pe care o postezi pe un profil online. Ai aceeași grijă pe care ai avea-o atunci
când scrii un cv, spre exemplu. Asigură-te că postările tale te reprezintă, dar în același timp ai grijă ca
acestea să nu fie ofensatoare sau deranjante .
Calitatea contează mai mult decât cantitatea.
E frumos să ai cât mai mulți prieteni, dar nu trebuie să adaugi în lista ta chiar pe toată lumea. Fii selectiv în
legătură cu persoanele pe care le adaugi ca prieteni. Ține minte că atunci când adaugi pe cineva ca prieten
acesta poate vedea toate informațiile despre tine.
O poză face cât o mie de cuvinte.
Deși e distractiv să postăm poze de la petreceri sau poze amuzante, e important să știm că odată postată o
fotografie pe Internet ea e aproape imposibil de înlăturat. Poate fi preluată de oricine și folosită fără voia
noastră. De aceea e indicat să avem grijă ce poze postăm și în ce ipostaze suntem atunci când suntem
fotografiați.
Așa că, înainte să postezi orice, pune-ți următoarele întrebări:
De ce postez acest lucru? Postez un anumit „status” sau imagine ca să mă laud sau chiar vreau să transmit
un mesaj prietenilor mei?
Ai spune sau arăta lucrul respectiv într-o camera plină cu prieteni si membri ai familiei? Gândește-te cum ar
reacționa părinții tăi dacă ar vedea ceea ce vrei să postezi. Vor avea o reacție pozitivă sau negativă? Așa îți
poți da seama dacă e înțelept să postezi conținutul sau nu.
Doresc să împărtășesc această amintire? Amintirile sunt o parte frumoasă din viața noastră. De aceea site
uri precum Facebook, Flickr sau Picasa ne îndeamnă să ne postăm imaginile online, însă, odată postate, ele
pot rămâne online.
Fișa educatorului privind riscurile de securitate a calculatorului și navigării online (sfaturi Sigur.info)
Informațiile de mai jos pot constitui puncte de plecare și elemente de verificare a cunoștințelor elevilor
privind securitatea calculatorului sau telefonului mobil atunci când acestea sunt utilizate pentru navigarea pe
Internet. Subiectele de dezbatere pot fi selectate ținând seama de vârsta copiilor sau timpul aflat la dispoziție.
Fișa educatorului privind riscurile de securitate ale calculatorului și ale navigării online Ca să știm să ne
protejăm de pericolele privind securitatea calculatorului și a utilizării Internetului, trebuie mai întâi să
înțelegem care sunt acestea. Fără informații, nu ai cum să afli dacă ești sau nu protejat. E bine să te
informezi și să nu lași toată treaba pe seama unui antivirus.
Cine sunt autorii? Hackeri & Crackeri
Ce este un Hacker/Cracker? Termenul “hacker” este de cele mai multe ori folosit în mod greșit. Termenul
original “hacker” se referea la o persoană entuziastă în legătură cu tot ce ținea de un computer. Cuvântul
“cracker” desemnează o persoană care “sparge” sisteme de securitate.
Cum pot fi atacat? Crackerii creează programe care scanează porturile calculatoarelor pentru a verifica
dacă sunt accesibile. În cazul în care calculatorul nostru apare pe una dintre aceste verificări, crackerul ar
putea să decidă să intre în sistemul nostru informatic. Țintele favorite sunt calculatoarele obișnuite, folosite în
casă. Datorită conexiunii deschise permanent există o probabilitate mai mare ca porturile calculatoarelor
noastre să fie detectate la o simplă scanare. De asemenea, crackerii pot exploata slăbiciuni în sistemul de
operare pentru a putea intra.
Cum mă afectează? Pe lângă potențialele informații valoroase pe care le pot obține de pe computerul tău,
crackerii îți vor afecta conexiunea la Internet și spațiul de pe hard-disk. Cu aceste resurse ei pot ataca alte
sisteme prin intermediul computerului tău. De cele mai multe ori acest lucru se întâmplă fără ca noi să știm.
Prin ce mijloace acţionează?
Viruși & viermi informatici
37
Ce este un virus? Un virus informatic este un program conceput de o persoană care infectează un fișier sau
un alt program de pe calculatorul nostru și poate provoca daune , atât la nivelul sistemului de operare cât și
la nivelul elementelor fizice ale computerului (hardware). De fiecare dată când programul alterat rulează și
virusul este declanșat vor fi infectate și alte programe din același computer.
Ce este un vierme informatic (worm)? Un vierme este tot un program creat pentru a se multiplica. El nu
afectează alte fișiere de pe computer, dar se răspândește către alte computere prin e-mail sau prin rețea. Cum
mă pot infecta? Virușii și viermii informatici pot infecta computerele desktop, laptopurile, tabletele, serverele
și pot ajunge pe calculatorul nostru prin e- mail, website-uri, fișiere descărcate și altele mijloace, precum
DVD-uri, CD-uri sau memorii USB.
Cum mă afectează?
Efectele infectării unui calculator pot fi foarte neplăcute:
− dezactivarea computerului
− adăugarea, modificarea sau ștergerea unor fișiere
− formatarea hard-diskului
− furtul de informații (precum adresele de e-mail) din computerul tău pentru a trimite viruși
prietenilor, colegilor tăi
− trimiterea de mesaje spam către contactele tale și alți utilizatori
Cai troieni
Ce este un cal troian? Deși caii troieni, tehnic, nu sunt viruși, ei sunt programe spion care, sub aparența
utilității lor, realizează funcții malefice care permit accesarea neautorizată a unui calculator, respectiv
copierea fișierelor și chiar controlarea comenzilor calculatorului penetrat.
Cum mă pot infecta? Cel mai adesea, ei ajung în computerul tău prin intermediul unui program pe care
îl descarci gratuit de pe internet (ex. un joc, un program, muzică).
Cum mă afectează? Un troian instalat pe calculatorul tău îi permite unui terț care are acces la
codul troianului respectiv să pătrundă în calculatorul tău.
Cel care face acest atac poate să pătrundă în calculator fără a fi detectat și poate accesa sau distruge
informația stocată. În mod alternativ, troianul poate fi programat să trimită în mod automat informații către
calculatorul atacatorului. Acestea pot include:
− Informații ale clienților − adrese de e- mail
− detalii despre cărțile de credit − informații personale, fotografii
− parole pentru online banking sau alte − atacarea altor computere prin intermediul
parole importante celui infectat
Rootkits
Ce este un rootkit? Rootkit-ul este un instrument de disimulare a unei activități prin intermediul unui
program, în scopul obținerii și menținerii accesului la un calculator în modul cel mai ascuns cu putință. Cum
mă pot infecta? Există mai multe metode prin care un rootkit poate ajunge pe calculatorul tău precum
deschiderea atașamentelor mesajelor spam sau plantarea lor de către persoane care au reușit să pătrundă în
computerul tău.
Cum mă afectează? Rootkit-urile au un singur scop: să permită ca un intrus să ne acceseze sistemul și să
preia controlul acestuia fără a putea fi detectat de metodele obișnuite de protecție, cum ar fi antivirusul. În
una dintre cele mai întâlnite situații, rootkit-urile sunt folosite pentru a lansa mesaje spam în masă sau
pentru a ataca alte computere sau rețele. O altă utilizare a rootkit-urilor este de a ascunde troieni, astfel încât
să poată fi extrase informații din computer.
Spam
Ce este Spam-ul? Spam/Spamming este o activitate ilegală de trimitere a unor mesaje electronice pe care
destinatarul nu le-a solicitat. Adesea, acestea au un caracter comercial, de publicitate pentru produse și
servicii dubioase. Practicat în industria e-marketingului și de către proprietarii de site-uri pentru adulți,
38
spamul nu este doar o bătaie de cap și o pierdere de timp, ci și un risc mare la care suntem expuși atunci
când utilizăm Internetul.
Cum mă poate ataca? Zilnic, foarte multe baze de date cu adrese de email circulă pe Internet. Există o
multitudine de metode prin care spamerii (cei care răspândesc cu intenție spam-uri) ne pot lua adresa de e
mail și ulterior, pot provoca un bombardament de mesaje nedorite care conțin atașamente de tip malware
(rău-intenționat).
Următoarele date sunt sugestive pentru activităţile de tip SPAM:
− 80% dintre mesajele spam își au originea în calculatoarele de acasă. Acestea au fost accesate
fără voia sau știința utilizatorilor și folosite cu scopul de a trimite mesaje spam.
− Furturile și înșelăciunile prin intermediul mesajelor spam cresc zilnic.
− 95% dintre viruși sunt trimiși prin email.
Web bug (pixel spion) Ce este un web bug? Este un fișier imagine, de dimensiuni foarte mici, ascuns
într-o pagină web sau un email.
Cum mă poate ataca? Ca multe alte malware, nu știm când un web bug e prezent. Acesta este de cele mai
multe ori descărcat în spam și se poate afla pe orice pagină web pe care o vizităm. Cum mă pot afecta? Un
web bug îi poate transmite unui spamer când un email a fost deschis. Îi poate transmite, de asemenea, ce
reclame și pagini web au fost accesate. Un web bug poate descoperi detalii despre sistemul nostru care pot
fi foarte utile crackerilor.
Ferestre Pop-up/Pop-under sau Bannere Ad (bannere publicitare)
Ce este un pop-up/pop-under/banner? O reclamă de tip pop-up apare ca o fereastră separată peste pagina
web pe care tu o vizualizezi. Fereastra pop-under, în schimb, după cum îi spune și numele, apare sub pagină
și este vizibilă abia după ce închizi browserul. Un banner este vizibil pe pagină și poate fi animat sau static.
Care este riscul? Pop-up-urile/pop-under-urile/bannerele ne pot deranja atunci când navigăm, iar unele
dintre ele prezintă riscuri serioase, putând purta troieni sau spyware. Din păcate nu putem spune care astfel
de bannere sunt periculoase. Ceea ce știm este să nu dăm niciodată click pe ele pentru că atunci malware-ul
este instalat pe calculatorul nostru.
Cookies Ce sunt cookies? Când navigăm pe site-uri web, serverele trimit cookies către browser-ul nostru
web (ex. Internet Explorer, Mozilla Firefox, Google Chrome) care le stochează pe hard disk. . Acestea sunt
fișiere text mici care identifică fiecare utilizator. Când accesezi o altă pagină sau te întorci la website-ul
respectiv, serverele web îi cer browser-ului tău acele fișiere cookie ca să recunoască cine ești.
Cum mă pot afecta? Cookies sunt folosite de cele mai multe ori de agenții publicitare pentru a urmări
comportamentele noastre online de căutare și cumpărare. Mai multe site-uri pot citi informații din același
cookie sau pot partaja informații fără ca utilizatorul să știe.
Deși nu sunt un risc de gradul celor menționate mai sus, fișierele cookie reprezintă un pericol pentru
informațiile noastre personale.
Spyware Ce este spyware-ul? Spyware-ul a depășit virușii la nivel de risc. Statisticile estimează că 80-90%
dintre computere au fost deja infiltrate de spyware. Acesta este un software care se instalează pe hard-diskul
nostru pentru a colecta informații despre noi și despre obișnuințele noastre online și transmite toate aceste
informații prin conexiune la internet către alte servere fără consimțământul sau știința utilizatorului. Cum
mă afectează? Spyware-ul poate scana hard-drive-ul nostru și poate căuta informații, cum ar fi datele noastre
bancare sau alte detalii personale. De asemenea, poate să schimbe adresa de start a browser-ului, poate
scana și înregistra istoria browser-ului și poate monitoriza aspecte ale activităților desfășurate pe calculator.
Informațiile sunt transmise mai apoi atacatorului.
39
40
Există din ce în mai multe studii legate de impactul negativ al supraîncărcării cu informaţie şi utilizării
excesive a Internetului. Deşi poate părea greu de crezut, efectele pot fi mai severe decât cele ale unei boli
cronice: 1. Perturbări ale stării de sănătate fizică:
− Obezitate – prin lipsa activităţii fizice, rutine legate de alimentație, de masă şi
comportament alimentare nesănătoase
− Deformări ale coloanei vertebrale – scolioze, cifoze
− Sindrom de tunel carpian - durere şi senzaţie de amorţeală în mâini şi la nivelul articulaţiilor
mâinii − Crize de epilepsie – prin fotosensibilitate
− Tulburări de vedere
− Dureri de cap, ameţeli
2. Tulburări emoţionale şi modificări ale comportamentului:
− Anxietate, Depresie, Fobie socială, Refuz/absenteism şcolar, Comportament agresiv, Izolare socială
, Integrarea experienţelor virtuale în viaţa reală şi eşec în plan social
3. Modificări complexe în circuitele cerebrale
În centrul creierului se află structuri cerebrale conectate printr-o reţea neuronală complexă care formează
„sistemul de recompensă”. Activităţile care stimulează această reţea neuronală sunt asociate cu sentimente de
bine, satisfacţie, plăcere, confort, sentimente care au fost denumite recompense şi care determină o întărire
pozitivă a acestor activităţi. Una dintre structurile principale ale circuitelor de recompensă este sistemul
limbic, care se dezvoltă şi se maturizează cel mai rapid, între 15 şi 18 ani, fapt ce creşte vulnerabilitatea
adolescenţilor în faţa activităţilor care provoacă plăcere.
Cum poate fi prevenită dependenţa de internet?
Au fost elaborate diverse strategii pentru educaţia utilizării pozitive a Internetului în rândul adolescenţilor.
Acestea se bazează atât pe recomandări legate strict de controlul comportamentelor online cât şi pe
prevenirea altor tulburări asociate acestei dependenţe, de ex. fobia socială, tulburările dispoziţiei, disfuncţiile
familiale, eşecul pe plan academic şi profesional.
1. Identificarea și rezolvarea la timp a problemelor care-l fac vulnerabil pe copil sau
adolescent: depresie, stres, anxietate, probleme cu alcool/droguri.
2. Construirea de abilităţi de adaptare pentru a face față furiei, depresiei, timidităţii. 3. Îmbunătățirea și
consolidarea relaţiilor sociale – rezervă timp pentru interacţiune cu prietenii şi familia, grupuri cu interese sau
pasiuni comune, cum ar fi, o echipă de sport sau colegi de clasă . 4. Monitorizarea timpului petrecut pe
Internet – notarea într-un jurnal de către adolescent a numărului de ore petrecute pe Internet pentru
activităţile legate de şcoală cât şi pentru activităţi de socializare on-line/navigarea online/jocuri etc. Există
momente din zi când utilizează Internetul mai mult? 5. Utilizarea metodelor de time-out, de exemplu, setarea
unei alarme, programarea pentru închiderea automată a calculatorului la anumite ore ale zilei sau la aceeaşi
oră, în fiecare seară. 6. Înlocuirea calculatorul cu activităţi sănătoase (invitarea prietenilor la masă, în oraş sau
la o plimbare)
7. Folosirea întrebărilor: "Ce am pierdut cât timp am stat pe net?”, „Ce puteam face în loc să stau toată
ziua în joc?”.
8. Prieteni şi cunoştinţe care nu consideră Internetul „THE FINAL DESTINATION”. 9. Conectarea
la viaţa reală – plimbări în magazine de carte şi muzică, participă la evenimente de divertisment, concerte,
piese de teatru, întreceri sportive.
10. Utilizarea Internetului după principiul „scopul scuză mijloacele” – căutarea de informaţii,
economisirea timpului. Există, totuşi, şi aspecte pozitive legate de utilizarea Internetului! Fișa educatorului
pentru un dialog/dezbatere cu elevul care dă semne ale dependenței de Internet
41
1. Ai o dorinţă sau un impuls puternic de a folosi internetul şi ai un sentiment de euforie atunci când te
afli on-line.
2. Reducerea timpului pe care îl petreci pe Internet sau oprirea Internetului duce la simptome de
sevraj (de exemplu, stare generală proastă, nelinişte, iritabilitate, lipsă de concentrare, tulburări de somn) şi
simptomele mai sus menţionate pot fi ameliorate prin înlocuire cu dispozitive electronice similare (de
exemplu, TV, jocuri portabile, jocuri de noroc).
3. Ai nevoie să prelungeşti continuu timpul de utilizare a Internetului, precum şi gradul de implicare în
activităţile pe Internet pentru a atinge un sentiment de satisfacţie. Eşti continuu preocupat de activităţile pe
calculator atunci când nu te afli în faţa acestuia, petreci pe Internet mai mult timp decât intenţionezi.
4. În ciuda cunoştinţelor pe care le ai privind efectele sale nocive, îţi este greu să te opreşti din
utilizarea Internetului. Atunci când ceilalţi încearcă să te oprească, îţi aperi cu înverşunare dreptul de a
utiliza calculatorul aşa cum doreşti, indiferent dacă oamenii din viaţa ta se simt lăsaţi pe dinafară şi
neglijaţi.
5. Ai dificultăţi în a controla durata de timp pe care o petreci pe Internet şi eforturile de a diminua
acest timp şi de a-ţi controla comportamentul on-line au eşuat de mai multe ori.
6. Ca urmare a utilizării Internetului, interesele tale pentru activităţi sociale şi recreaţionale sunt
reduse sau absente, îţi neglijezi prietenii şi familia. Simţi că nimeni din viaţa "reală" nu te înţelege mai bine
decât prietenii tăi on-line.
7. Utilizarea Internetului este uneori, o modalitate de a scăpa de probleme sau de a masca
unele sentimente negative.
8. În faţa profesorilor, a colegilor de şcoală, prietenilor sau profesioniştilor ai tendinţa de a nega sau
de a minimaliza importanţa pe care o acorzi Internetului şi te simţi vinovat. Ai o stare de anxietate sau
depresie atunci când ceva sau cineva scurtează timpul sau întrerupe planurile tale de a utiliza computerul.
9. Neglijezi îndeplinirea sarcinilor la şcoală sau acasă şi laşi totul pe ultima sută de metri. 10. De
multe ori sari peste orele de somn pentru a petrece mai mult timp la calculator 11. Prezinţi
simptome/disconfort fizic: dureri de spate şi gât, dureri de cap, te-ai îngrăşat sau ai scăzut
în greutate, sindrom de tunel carpian, tulburări de vedere, senzaţie de uscăciune sau înţepături la
nivelul ochilor, tulburări de somn.
42
− Expunere la conținut neadecvat – Situația în care cineva vede ceva supărător pe Internet. Acesta
poate raporta conținutul și poate primi un sfat. Conținutul neadecvat poate include: pornografie,
scene de violență și cruzime, auto – vătămare (anorexie, bulimie, consumul de droguri, auto
mutilare, sinucidere), ridiculizarea unor grupuri pe baza etniei, religiei sau a altor factori sociali sau
culturali.
− Contact cu persoane necunoscute – Situația în care cineva se întâlnește sau plănuiește să se
întâlnească cu o persoană necunoscută sau chiar în cazul în care acesta este ademenit și un străin
încearcă prin intermediul internetului să îl convingă să se întâlnească.
− Probleme pe rețelele de socializare – Orice fel de problemă care ține de rețelele de
socializare, imaginea online, setările de confidențialitate.
43
1.6.9. Recomandări
5 recomandări pentru cadre didactice
1. Negociați regulile privind utilizarea Internetului și a telefonului mobil la clasă. Stabilirea împreună
a unor reguli crește probabilitatea ca ele să fie respectate.
2. Vorbiți-le copiilor despre riscurile asociate cu Internetul. Explicați-le elevilor că pe Internet pot întâlni
diverse riscuri, cum ar fi hărțuirea, furtul de date personale sau tentativele de phishing. 3. Educați copiii
cu privire la Internet. Nu-i lăsați să navigheze la întâmplare, ci mai degrabă îndrumați i către resurse utile
și tehnici eficiente de căutare online. Totodată, încercați să includeți programele plăcute de către copii
(chat, rețele sociale) în experiența de învățare.
4. Fiți informați. Asigurați-vă că știți ce aplicații, filtre sau sisteme de protecție au calculatoarele din
școala dumneavoastră.
5. Mențineți deschisă comunicarea cu părinții. Vorbiți-le despre riscurile la care se pot expune copiii pe
Internet și îndrumați-i către materiale și resurse utile.
5 recomandări pentru părinți (copii 5-11 ani)
1. Mențineți o comunicare deschisă și sinceră. Cea mai bună metodă de a-i ține pe copiii dumneavoastră
în siguranță este să vorbiți cu ei despre potențialele pericole care există pe Internet. 2. Negociați regulile
privind utilizarea Internetului și a telefonului mobil. Stabilirea împreună a unor reguli și limite este
benefică pentru copii și crește probabilitatea ca ele să fie respectate. 3. Fiți un model demn de urmat.
Copiii împrumută multe din ceea ce văd la părinți, de aceea este de dorit să adoptați chiar dumneavoastră
obiceiuri și un comportament responsabile.
44
4. Cunoașteți-le prietenii. Încurajați copiii să vorbească despre prietenii lor virtuali așa cum vorbesc
despre cei reali.
5. Supravegheați activitatea online a copiilor. Este recomandat să folosiți un modul de control
parental pentru a-i feri pe cei mici de eventualele conținuturi dăunătoare.
5 recomandări pentru părinți (copii 12-17 ani)
1. Mențineți o comunicare deschisă și sinceră. Cea mai bună metodă de a-i ține pe copiii dumneavoastră
în siguranță este să vorbiți cu ei despre potențialele pericole care există pe Internet. 2. Negociați regulile
privind utilizarea Internetului și a telefonului mobil. Stabilirea împreuna a unor reguli și limite este
benefic pentru copii și crește probabilitatea ca ele să fie respectate. 3. Fiți un model demn de urmat.
Copiii împrumută multe din ceea ce văd la părinți, de aceea este important să adoptați chiar
dumneavoastră obiceiuri și un comportament responsabil. 4. Cunoașteți-le prietenii. Încurajați copiii să
vorbească despre prietenii lor virtuali așa cum vorbesc despre cei reali.
5. Oferiți-le alternative. Copiii și tinerii sunt foarte atrași de Internet și pot petrece mult timp navigând
sau jucând jocuri. Pentru ca această activitate să nu le acapareze tot timpul liber este important să li
se ofere și alte alternative.
5 recomandări pentru autorităţi/specialiști/industrie ICT
1. Siguranța online. Informați-vă cu privire la ce presupune siguranța online și riscurile pe care le
poate întâlni un copil în acest mediu.
2. Legislația națională. Trebuie să cunoașteți legislația în vigoare în România și să fiți la curent cu
eventuale schimbări.
3. Implicați-vă activ. Sprijiniți-vă partenerii și adoptați o poziție atunci când se discută noi inițiative sau
proiecte de lege.
4. Programe de protecție. Puneți la dispoziție și încurajați folosirea programelor de filtrare, monitorizare
și control parental.
5. Raportați. Încurajați raportarea și redirecționați conținuturile ilegale sau dăunătoare autorităților
competente.
5 recomandări pentru copii (5-11 ani)
1. Nu vorbi cu necunoscuți. Deși pare prietenoasă, o persoană pe care o cunoști doar pe Internet ar
putea fi oricine.
2. Nu da informații personale. Numele tău, școala la care înveți, pozele tale sunt toate personale și nu e
bine să le împărtășești cu ceilalți pe Internet.
3. Parolele sunt secrete. Ai grijă de conturile tale având o parola sigură pe care să o știi doar tu și să nu o
împărtășești cu nimeni.
4. Internetul are și dezavantaje. Pe Internet pot exista și imagini supărătoare sau informații false. 5.
Vorbește cu părinții. Dacă cineva sau ceva te supără, te face să te simți incomod, poți oricând să
întrerupi discuția sau navigarea și să vorbești cu ei .
5 recomandări pentru copii (12-17 ani)
1. Ai grijă de reputația ta! Înainte de a posta pe o rețea socială, gândește-te dacă ai vrea ca la
acea informație să aibă acces toată lumea. Nu uita, Internetul este un loc public!
2. Respect pe Internet. Comportă-te cu ceilalți așa cum ai vrea să se poarte și ei la rândul lor cu tine. În
cazul în care cineva te deranjează, blochează și raportează persoana.
3. Protejează-ți computerul. Instalează un antivirus bun și actualizează-l regulat. Astfel vei fi ferit
de viruși și malware.
45
4. Nu te lăsa acaparat! Navigarea pe Internet e o activitate ca oricare alta, nu o lăsa să îți ocupe timpul și
să îți distragă atenția de la alte lucruri importante cum ar fi timpul petrecut cu prietenii. 5. Cere ajutorul!
Nu te teme să ceri sfaturi prietenilor, părinților sau profesorilor atunci când te afli într o situație dificilă.
1.7. DEZINFORMAREA
Trăim într-o lume în care aparențele contează și își pun amprenta asupra vieții noastre personale și
profesionale. Știrile pe care le auzim sunt în proporție covârșitoare create pentru a prezenta o parte a
adevărului, fapt ce duce la dezinformare datorită lipsei viziunii de ansamblu.
Stă în natura umană să comunicăm mai bine decât toate celelalte specii de pe pământ. Pe parcursul istoriei
noastre, oamenii au comunicat între ei nu doar despre evenimente reale, ci și despre plăsmuiri ale propriei
imaginații. Au fost create povești, mituri, religii care au determinat oamenii să coopereze în mod eficient încă
dinaintea apariției scrierii. ”odată cu scrierea, puteai să creezi dintr-odată povești deosebit de lungi și
elaborate” (Harari Y.N., 2018, p.144). Mintea omului nu se limitează numai la creat povești, ci născocește
posibile evenimente viitoare pe care le dezvoltă și le promovează cu ajutorul instrumentelor media.
Informațiile prezentate prin intermediul ziarelor, radioului, televiziunii, site-urilor web, blog, ziare online și
alte canale prezintă întregul care reprezintă o poveste, actorii care trebuie promovați, prin urmare o latură a
adevărului. Dacă am citi un singur articol despre un eveniment, oricât de corect ar fi scris, redă modul de
gândire al autorului, care ne furnizează o fațetă a realității. Sunt alte știri prezentate însă cu scopul de a crește
audiența sau traficul web, cu scopul de a promova persoane, mărci, activități și care crează cu bună știință știri
false. Discutăm despre fake news atunci când cu bună știință se dezvoltă o strategie finanțată prin care se
creează și se promovează informații false cu scopul de a denigra o persoană sau un grup de persoane. Mai
mult decât atât, dacă ținta știrilor false se întreaptă împotriva unui stat, vorbim despre război informațional.
Poluarea informațională este creată cu scopul de a crea confuzie, pentru a direcționa acțiunea oamenilor într-o
anumită direcție sau pentru a semăna neîncredere și a adânci disensiunile etnice, sociale și culturale. Nu cu
mult timp în urmă, în data de 9 martie 2022, în România s-a iscat o adevărată isterie pe fondul creșterii
prețului la benzină și motorină, care a culminat cu cozi interminabile de mașini la toate stațiile din țară.
Această stare de fapt a plecat de la un fake news promovat și rostogolit în social media care a provocat panică
în rândul românilor. Amploarea evenimentului a scăzut după ce pe toate canalele de știri TV și în presă au
apărut dezmințiri pornite de la guvern12.
”Chiar dacă dezinformarea instituționalizată este veche de cel puțin o sută de ani, noutatea este adusă de
rețelele sociale, care propagă exponențial fake-ul, permițând celulelor de propagandă să se multiplice malign
în corpul sănătos al societății virtuale” (Voicu M., 2018). Chiar dacă rețelele de socializare au fost create și
promovate pentru a ne contacta prietenii și pentru a putea crea conexiuni noi cu persoane apropiate, ele au
devenit instrumente prin care se colectează date. Folosind datele pe care de cele mai multe ori le oferim cu
bună credință, se crează profiluri psihometrice care se actualizează automat la fiecare intervenție a noastră
online. În mâna unor specialiști, profilurile create pot prezice comportamentul oamenilor în diverse situații,
precum în vânzări de produse, servicii, acțiuni electorale.
Viitorul este al celor care utilizează inteligența artificială în scopul manipulării oamenilor pentru a decide într
un fel sau altul în funcție de interesele manipulatorilor. Oamenii nu sunt manipulați doar pentru că nu sunt
suficient de inteligenți să nu se lase păcăliți, ci pentru că tehnologia care a fost dezvoltată utilizează orice
informație pe care o punem singuri la dispoziție pentru a ne direcționa comportamentul de cele mai multe ori
fără să ne dăm seama.
12
https://economie.hotnews.ro/stiri-energie-25423650-nou-apel-calm-ministrului-energiei-ceea-priveste-pretul
benzinei-nu-stati-cozi-unde-pornit-isteria-scumpi-carburantul.htm
46
13
https://www.buzzfeednews.com/article/craigsilverman/i-helped-popularize-the-term-fake-news-and-now-i-cringe
14
https://www.poynter.org/fact-checking/2022/pfizer-ceo-albert-bourla-video-reduce-population-50-percent-fact
check
47
Mesajul editat și emis în Marea Britanie „Cred că este într-adevăr împlinirea unui vis pe care l-am avut,
împreună cu echipa mea de conducere, când am început în 19 – prima săptămână în care ne-am întâlnit, în
ianuarie 19 în California – și am stabilit obiectivele pentru următorii cinci ani. Și unul dintre ele a fost că,
până în 2023, vom reduce numărul de oameni din lume cu 50%. Cred că astăzi acest vis devine realitate.”
Mesajul din videoclipul original: „Cred că este într-adevăr împlinirea unui vis pe care l-am avut, împreună
cu echipa mea de conducere, când am început în 19 – prima săptămână în care ne-am întâlnit, în ianuarie 19
în California – și am stabilit obiectivele pentru următorii cinci ani, iar unul dintre ele a fost, până în 2023,
vom reduce numărul de oameni din lume care nu își pot permite medicamentele cu 50%. Cred că astăzi
acest vis devine realitate.”
Prelucrarea video nu este nici prima, nici ultima, dar face referire la o temă sensibilă, mult mediatizată, care
produce un efect puternic în rândul spectatorilor, datorită pandemiei recente COVID-19. Din 2020, pe tema
aceasta, au fost produse și distribuite mii de știri false și au fost promovate mesaje incorecte, cu scopul de a
tulbura oamenii și a le produce o stare continuă de teamă și neliniște.
De cele mai multe ori, autorii de fake news speculează teme sociale sensibile, care provoacă emoții intense și
reacții pe măsură.
În lucrarea cunoscută cu titlul ”Taxonomia lui Bloom”, procesele gândirii sunt ierarhizate pe șase niveluri:
cunoaștere, înțelegere, aplicare, analiză, sinteză și evaluare. Trebuie să parcurgem rând pe rând nivelurile
amintite, pentru a ajunge să evaluăm o știre pe baza unor judecăți cantitative și calitative, cu ajutorul unor
criterii și standarde.
Actorul Denzel Washington la premiera filmului Fences, ne oferă o lecție semnificativă în câteva cuvinte:
”Dacă nu citești ziarul, nu ești informat. Dacă îl citești, ești dezinformat.... Care este efectul pe termen lung la
prea multe informații?..Ce responsabilitate aveți voi toți (mass media)? Să spuneți adevărul, nu doar să fii
primul, ci să spui adevărul.”15
În concluzie, înotăm zilnic în marea de mesaje digitale înșelătoare, de la înfrumusețarea aparent nevinovată,
la cumpărarea de click-uri, înșelarea voită în scopul de creștere a audienței sau a traficului web, până la știri
false despre oameni, comunități, chiar țări. Lupta pentru senzațional, alergarea după știri morbide și
deprimante, face ca încrederea în furnizorii de știri să pălească. Deconspirarea știrilor false și educarea
jurnaliștilor în spiritul etic, ce respectă principii precum adevărul, corectitudinea, independența, dreptul la
replică, transparența, ne încurajează să citim și să ne informăm din presa scrisă și cea vizuală.
Aplicație
Realizarea unui proiect media al școlii/al clasei/al unui eveniment blog/wiki/ziar/youtube etc.
FISA GHIDATA
I. Date generale
Link
15
https://www.youtube.com/watch?v=5ULorgOFpdE
48
I. Date generale
Data
Autor
Competența vizată
Durata resursei
Elemente agregate
III. Comentarii
Data: Semnătura,
49
iar pe drum acumulăm alte noi și noi informații. Ascultăm radioul în mașină, de unde aflăm alte informații și
opinii ale realizatorilor de emisiuni matinale, privim reclamele de pe ecranele din autobuz sau pe cele care ne
apar în cale în drumul parcurs la pas. Ajungem la școală și, foarte probabil, avem deja o setare a zilei
influențată de toți acești stimuli. Comentăm cu colegii în sala profesorală știrea X, apoi, uneori, probabil o
ducem și cu noi în sala de clasă, unde le spunem și elevilor, cel puțin în treacăt, că s-a întâmplat cutare
eveniment.
Nici nu stăm, probabil, să ne întrebăm prea mult dacă o informație sau alta este credibilă, dacă ne afectează
direct, cum ne afectează, ce impact are asupra comunității. Nu evaluăm ceea ce ne bombardează, decât prin
prisma unor valori personale, lăsându-ne, adesea, manipulați. De multe ori, manipularea aceasta nu pare să ne
afecteze prea tare, în mod direct. Dar în timp, prin acțiuni repetate, ea ne schimbă întreaga viziune despre
lume și viață și ne poziționează într-o tabără sau în alta, fără a fi conștienți de parcursul care a generat aceste
poziționări. Sau, poate noi, adulții, suntem mai conștienți, mai puțin afectați de efectele bombardamentelor
informaționale, adesea manipulatorii. Dar elevii noștri, cum sunt?
Opționalul intitulat Educație media și abilități digitale își propune să ne ajute să-i formăm pe ei, pe elevii
noștri, să-și dezvolte o perspectivă critică asupra contextelor în care trăiesc și să își formeze abilitățile de
cetățenie activă. Ei, elevii noștri, s-au născut într-o lume definită prin media, în care nu sunt familiarizați să
navigheze conștient, fiind vulnerabili în fața valurilor acesteia. Cine le vorbește din spatele unui mesaj, ce
scop ascuns are, înspre ce tabără vrea să îi ducă, ce vrea să obțină de la ei, sunt întrebări cărora, parcurgând
această disciplină opțională, ne-am dori să își poată răspunde conștient.
Într-un secol în care virtualul tinde să suplinească realul, generând confuzia tot mai greu de distins între
adevăr și iluzie, competențele de educație media și cele digitale sunt vitale. Nu o spunem doar noi, ci o spun
documentele europene. Printre prioritățile Comisiei Europene se numără exact formarea competențelor la
care se raportează acest curs, așa cum reiese din Planul de acțiune pentru democrația europeană: „Educația în
domeniul mass-mediei, inclusiv gândirea critică, este o capacitate eficientă care ajută cetățenii de toate
vârstele să navigheze în mediul de știri, să identifice diferite tipuri de mass-media și modul lor de
funcționare, să înțeleagă critic platformele de comunicare socială și să ia decizii în cunoștință de cauză.
Educația în domeniul mass-mediei ajută cetățenii să verifice informațiile înainte de a le distribui, să înțeleagă
cine se află în spatele lor, de ce le-au fost transmise și dacă sunt credibile. Competențele media și digitale le
permit oamenilor să participe la mediul online cu înțelepciune, în condiții de siguranță și cu spirit etic”16.
În linii generale, așa cum consideră și Anca Nedelcu17, un tânăr „literat” în domeniul educației media va fi
capabil să decodifice mesajele pe care diverse medii i le transmit, să le poată selecta adecvat, în conformitate
cu nevoile și convingerile sale, să le analizeze reflexiv, dar și să construiască, la rândul său, conținuturi cu
sens și care să respecte principii etice.
Dacă programa acestei discipline opționale este suportul teoretic pentru profesori, prin care se stabilesc
conținuturile de transmis, corelate cu competențele pe care aceștia le poate forma elevilor, ghidul de față își
propune să fie un sprijin practic, un instrument de sprijinire a efortului de decriptare conceptuală și de
operaționalizare. De aceea, alături de explicarea Profilului absolventului opționalului de „Educație digitală și
abilități media”, Ghidul oferă clarificarea conceptelor teoretice, planificarea activităților didactice pe
parcursul anului școlar, dar și o serie de exemple de activități didactice, precum și de modalități de evaluare.
Link-ul ghidului:
https://drive.google.com/file/d/10Sqz7B5xnra14FmLPI6qtkbTGjqsD0hA/view?usp=sharing
16
[1] Planul de acțiune pentru democrația europeană: https://eur-lex.europa.eu/legal
content/RO/TXT/HTML/?uri=CELEX:52020DC0790&from=EN
17
[2] Anca Nedelcu, Profilul de competențe al cetățeanului educat media, https://cji.ro/profilul-de-competente-ale
cetateanului-educat-media/
50
BIBLIOGRAFIE
− Bertrand, CJ (coord), Introducere în presa scrisă şi vorbită, Iasi, Polirom, 2001; − Prof. univ. dr.
Mihai Coman, Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării, Universitatea Bucureşti - suport de curs
- Introducere în sistemul mass media
− https://digitalkreator.com/formele-si-rolul-mass-media
− https://oradenet.salvaticopiii.ro/docs/manual_pentru_combaterea_discursului_instigator_la_ura.pdf ;
− https://oradenet.salvaticopiii.ro/docs/dezvoltarea_competentelor_digitale_Ghid_VSAV.pdf − Bloom,
Benjamin Samuel, Taxonomy of educational objectives: The classification of educational goals. New
York: David McKay, 1956
− Harari Yuval Noah, Homo deus. Scurtă istorie a viitorului, Editura Polirom, București, 2018 −
Ireton Cherilyn, Posetti Julie, Jurnalism, ”Fake News” & Dezinformare. Manual pentru educația media
și învățământul jurnalistic, Universitatea din București, 2021
− Silverman Craig, I Helped Popularize The Term ”Fake News” And Now I Cringe Every Time I
Hear It. BuzzFeed, 2018
− Voicu Marian, Matrioșka mincinoșilor. Fake news, manipulare, populism, Editura
Humanitas, București, 2018
− Broşura Cosmote: Cum vă protejaţi copiii de pericolele Internetului?
− Constantinescu, Raluca, Ionut Danaila, Utilizarea calculatorului in 7 module – ECDL
Complet, Editura Euroaptitudini, Bucureşti, 2012
− Livingstone, S, Haddon, L (2009-2011) EU Kids Online: Final report. LSE, London: EU Kids
Online (EC Safer Internet Plus Programme Deliverable D6.5.)
− Ranieri, Maria, Toolkit Dezvoltarea Competenţelor Digitale, Virtual Stages Against
Violence, DAPHNE Project, Salvaţi Copiii, 2012
− Windley, Phillip J, Digital Identity, O’Reilly Media, 2008
− Ameinfo.com: http://www.ameinfo.com/137116.html;
− Bitworks-engineering.co.uk:http://www.bitworks
engineering.co.uk/Apps/TimeLock_App/Welcome.html
− Cnet: www.news.cnet.com
− Common sense Media: www.commonsensemedia.org
− Creative Commons: www.creativecommons.org
− Cyberbullying.org: www.cyberbullying.org
− Clicksafe: www.clicksafe.be
− Computerblog.ro:
http://www.computerblog.ro/online/orange-control-parental-pentru-internetul-pe telefon.html;
− Computerblog.ro:
http://www.computerblog.ro/stiri/doar-25-dintre-familiile-europene-folosesc
control-parental-studiu.html#more-27487;
− Cristis.ro: http://cristis.ro/index/p/01/intsigurchild/;
− Drepturile de autor:
www.performed.ro/wordpress/wp-content/uploads/2011/09/Drepturile-de autor.pdf -
Despre drepturile de autor, Dr. Laura Muntean
− EU KIDS ONLINE: www.eukidsonline.net
− Google.com:
https://play.google.com/store/apps/details?id=com.vlobe.smartappcloud.android.parent alcontrol
− Grown up Digital:
www.grownupdigital.com/archive/index.php/2009/03/conner-riley-gives-her
version-of-events/
51
Profesionalizarea carierei didactice - PROF – ID 146587
Proiect cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Capital Uman 2014-2020
− Interactivedocumet.labrador-company.com: http://interactivedocument.labrador
company.com/Labrador/EN/Orange/CSR2012/?Page=68;
− Iwf : www.iwf.org.uk, Personal Information Online - Code of Practice, Information
Commissioner`s Office, 2011
− Mobile-news.ro: http://www.mobile-news.ro/istoria_telefonului_mobil.html; −
Mobile-orange.com: http://www.mobile-orange.com/mobile-security/how-to-secure-your-mobile
phone; − Mobile-sty.com: http://www.mobile-spy.com/;
− Orange: “Ghid practic”;
− Orange.co: http://web.orange.co.uk/p/socialise/safety;
− Orange.com:
http://www.orange.com/en/responsibility/ensure-transparency-quality-security-and
safety-for-our-customers/promoting-safe-and-responsible-uses-for-the-young;
− Orange.com: http://www.orange.com/sirius/responsibility/O4kids/#/1/;
− Orange.com:
http://www.orange.com/ro/stiri/2013/janvier/naviga-i-in-deplina-siguran-a-in-Spania
Orange-sprijina-educa-ia-parentala-digitala;
− Orange.ro: http://www.orange.ro/about/politica-de-confidentialitate/index.html;
− Orange.ro: http://www.orange.ro/about/fraud-ro.html;
− Pediatrics: www.pediatrics.aappublications.org
− Phonebeagle.com: http://www.phonebeagle.com/;
− Phonesheriff.com: http://www.phonesheriff.com;
− Riti-internews: http://www.riti-internews.ro
− Safernet.ro: http://www.safernet.ro/;
− Shoebox blog: http://www.shoeboxblog.com/
− Sigur.info: http://www.sigur.info/siguranta-online/copii-pe-internet/sfaturi-pentru-copii.html; −
Sigur.info: http://www.sigur.info/resurse-sigure-online/resurse-sigure/control-parental-pentru
dispozitive-mobile.html;
− Sigur.info:
http://www.sigur.info/resurse-sigure-online/resurse-sigure/programe-de-control-parental
pe-internet.html;
− Xooloo: www.xooloo.net
− Wikipedia.org: http://ro.wikipedia.org/wiki/Istoria_telefonului_mobil.
52
Profesionalizarea carierei didactice - PROF – ID 146587
Proiect cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Capital Uman 2014-2020
Formarea şi dezvoltarea competenţelor metacognitive se realizează în toate aceste cinci arii, care reprezintă
diferite tipuri de abilităţi metacognitive. Toate cele cinci abilităţi metacognitive intră în relaţie unele cu altele,
pentru că metacogniţia nu este un proces linear. Într-o sarcină de învăţare pot fi activate mai multe procese
metacognitive.
53
Modelul sugerează că, pe lângă a le dezvolta elevilor competenţe specifice disciplinei, profesorul îi poate
ajuta pe elevi să înţeleagă ce se petrece în procesul de învăţare şi să le dezvolte abilităţi mai bune de a învăţa
atât la disciplina pe care o predă, cât şi în alte domenii ale cunoaşterii. Cu alte cuvinte, poate contribui la una
dintre finalităţile esenţiale ale educaţiei, şi anume, a învăţa să înveţi.
2. face procesul transparent: profesorul, în calitate de cititor competent, ilustrează şi explică modul în
care se foloseşte o anumită strategie (cum poate fi dedus sensul cuvintelor din context, cum se pot
face legături între informaţiile textului, cum poate folosi cititorul propriile cunoştinţe pentru a face
inferenţe etc.);
3. interacţionează cu elevii şi îi ghidează pentru a stăpâni strategia: profesorul le dă elevilor indicii
pentru cum pot folosi strategia; elevii pot lucra în grup şi, în acest caz, discută şi împreună despre
cum foloseşte fiecare strategia respectivă;
4. asigură aplicarea strategiei şi folosirea autonomă a acesteia: profesorul le propune elevilor să aplice
strategia şi în contexte noi.
Învăţarea explicită are, deci, rolul de a-i ajuta pe elevi să ştie când, în ce context, e potrivită o anumită
strategie de lectură sau alta şi de a-i forma ca lectori autonomi, care pot înţelege texte variate, cu diferite
grade de dificultate.
Cum îi ajutăm pe elevi să-şi monitorizeze folosirea strategiilor?
Prin monitorizarea folosirii strategiilor de lectură, elevii reuşesc să rezolve sarcinile de lectură mult mai uşor
şi, fireşte, să-şi îmbunătăţească competenţele de comprehensiune. Dar ce înseamnă, în fond, această
monitorizare şi care e rolul profesorului? Elevii trebuie obişnuiţi să se concentreze pe comprehensiunea
textului pe măsură ce citesc. În momentul când îşi dau seama că nu înţeleg, ei trebuie să se oprească şi să
schimbe strategia de lectură. Rolul profesorului este de a le da sarcini de lucru centrate pe comprehensiunea
textului şi pe conştientizarea strategiilor folosite. De exemplu, o descriere într-un text narativ poate implica o
schimbare de strategie: cititorul poate încerca să-şi reprezinte mental locul sau personajul descris, pentru a-şi
fixa mai clar în minte informaţiile oferite de text.
Cum îi învăţăm pe elevi să orchestreze diferitele strategii/ perspective?
A şti să foloseşti mai mult decât o singură strategie de lectură este o importantă abilitate metacognitivă.
Atunci când nu înţelege un cuvânt, un elev poate analiza modul în care e format cuvântul, pentru a vedea
dacă elementele din care e alcătuit cuvântul respectiv (prefixe, sufixe, rădăcină etc.) îi dau vreun indiciu
referitor la sensul cuvântului respectiv. În cazul în care cuvântul necunoscut nu permite o astfel de analiză,
cititorul poate încerca altă strategie: să deducă sensul acestuia din context sau, dacă nici această strategie nu
dă roade, să
55
caute într-un dicţionar. Ce se întâmplă în cazul în care le propunem elevilor o lectură anticipativă? Ei vor
face predicţii bazându-se pe anumite strategii de lectură (inferenţe, macroprocese, procese de elaborare). La
fel de important este să-i obişnuim pe elevi să folosească mai mult decât o singură perspectivă atunci când
citesc un text literar (Beach, Appleman, Hynds, Wilhelm: 2011). Câteva dintre perspectivele posibile indicate
de autorii citaţi sunt: răspunsul personal, perspectiva arhetipală (teme, motive), perspectiva formalistă
(analiza structurală), perspectiva psihologică (aplicată mai cu seamă pentru personaje), perspectiva
biografică, perspectiva istorică, perspectiva ideologică etc.
O alta metodă pentru dezvoltarea unei lecturi active este S.I.N.E.L.G.
SINELG (sistem interactiv de notare şi eficientizare a lecturii şi gândirii)
Este o metodă de menţinere a implicării active a gândirii elevilor în citirea unui text, de monitorizare a
gradului de înţelegere a unui conţinut de idei, de învăţare eficientă.
Înainte de a începe lectura textului, elevilor li se cere să noteze tot ceea ce ştiu sau cred că ştiu despre
tema/problema ce va fi prezentată în text. Ei sunt atenţionaţi că nu are mare importanţă dacă ceea ce vor scrie
este corect sau nu; important este să scrie tot ce le vine în minte referitor la acea temă, solicitându-şi astfel,
gândirea şi imaginaţia.
Apoi ideile produse de elevi sunt notate pe tablă iar eventualele neconcordanţe sunt discutate şi reformulate
într-o manieră acceptabilă.
Exemplu
Elevii sunt invitaţi să citească textul cu atenţie slujindu-se de anumite semne ce
au următoarele semnificaţii:
- să bifeze pe margine textului acolo unde conţinutul de idei confirmă ceea ce ei
ştiau dej sau cred că ştiu
- să pună un minus „-” acolo unde informaţia citită contrazice ceea ce ei ştiau și
credeau că ştiu
- să pună un plus „+” acolo unde găsesc informație nouă
- să pună semnul întrebării „?” acolo unde doresc explicaţii sau ideile par neclare,
confuze
Pentru a monitoriza ideile textului şi gradul de înţelegere a acestora este utilă realizarea unui tabel cu patru
coloane corespunzătoare celor patru categorii de semne utilizate.
+ - ?
O altă tehnică pentru dezvoltarea strategiilor metacognitive a elevilor este vorbitul voce tare.
Verbalizarea procesului de gândire / gândește cu glas tare (utilizarea de algoritmi în rezolvarea
sarcinilor)
− Constituie una dintre cele mai comune strategii asociate metacogniției
− Poate fi utilizată la orice nivel de clasă, orice disciplină
− Poate fi și trebuie, utilizată alături de alte strategii metacognitive (contribuie la
implementarea strategiei de automonitorizare, utilizarea mnemotehnicii...)
− Oferă profesorului oportunitatea de a asigura înțelegerea noțiunilor prin împărtășirea diferitelor
strategii de gândire necesare rezolvării unei ”probleme” prin stabilirea etapei/momentului și
modalității de implementare a strategiei
− Necesită un monolog cognitiv din partea profesorului și cere elevilor să-și verbalizeze gândurile −
Procesul presupune pe lângă prezentarea verbală a algoritmului de rezolvare a sarcinii/situației concrete
și împărtășirea întrebărilor care să stimuleze gândirea, relaționate pașilor urmați în soluționarea
situației/sarcinii
56
57
−
⮚ Transferul:
⮚ Întrebări simple, ca de ex.:
− La ce te gândești în acest moment?
− De ce?
pot constitui un bun punct de plecare pentru a aduce elevul spre automatism cu strategii de automonitorizare
integrate în strategia de verbalizare a gândirii; odată cu această automonitorizare este realizat și transferul -
astfel, elevul va aplica strategia în diferite aspecte ale vieții sale academice și personale.
Organizatorul grafic poate sprijini elevul în dobândirea și dezvoltarea deprinderilor de gândire dorite, ca de
ex.:
58
⮚ Evaluarea:
a) Autoevaluarea profesorului în utilizarea strategiei de verbalizare a gândirii
▪ În procesul de reflecție, profesorul poate utiliza întrebările:
− A fost structurată strategia astfel încât verbalizarea intenționată a condus la
rezultatele dezirabile pentru elevi?
− Verbalizarea procesului de gândire a acoperit tot ceea ce mi-am propus în
scenariu?
− Am omis vreun proces de gândire important, de care elevii aveau nevoie?
− Am presupus că elevii ar ști lucruri/noțiuni și nu le-au verbalizat?
b) Evaluarea elevilor în procesul de verbalizare a gândirii trebuie să fie formativ
− Această evaluare nu este recomandată pentru a fi convertită în note, nefiind acesta
scopul aplicării strategiei metacognitive la clasă
− Profesorul realizează observarea și înregistrează/notează implicarea elevilor, evaluând
dezvoltarea lor cognitivă și competențele de comunicare a ceea ce gândesc
⮚ Reflecția:
− În ce constă strategia verbalizării gândirii?
− De ce ar trebui să utilizez la clasă această strategie?
− Cum aș putea aplica la clasă verbalizarea gândirii?
− Cum aș putea integra verbalizarea gândirii în activitatea mea la clasă, astfel încât
să formez elevilor competențe metacognitive?
Pentru autoevaluare, profesorii pot propune selecta metodele care ajută la formarea strategiilor
metacognitive, adaptate vârstei elevilor și specificului disciplinei.
Jurnalul de evaluare, completat sistematic devine un instrument util în dezvoltarea metacognitiva. Prezentăm
mai jos un model care poate fi adaptat de către profesor
DATA
Descrierea
activității/evenimentului
Ce a fost nou?
Ce m-a impresionat?
59
Ce emoții am trăit?
Ce concluzii trag?
60
61
acele elemente ale stereotipului care se potrivesc cel mai bine situaţiei specifice şi pe care individul le
selectează în mod adaptativ. Stereotipurile tind să se dezvolte mai rapid atunci când ţinta este mai larg
răspândită în societate sau este mai vizibilă la nivel social. Astfel se vor dezvolta şi răspândi mai mult
stereotipurile referitoare la grupurile mai numeroase de persoane, cum ar fi minorităţile etnice sau rasiale,
şomerii, care cuprind un număr suficient de mare de membrii sau la persoanele fără locuinţă care sunt vizibile
social.
Stereotipurile reprezintă componenta cognitivă a prejudecăţilor. Astfel că, ele constituie structura cognitivă
pe care se sprijină comportamentele de discriminare. Grupurile faţă de care există stereotipuri negative în
societate vor fi supuse în măsură mai mare discriminării în anumite contexte sociale. Prejudecata este o
predispoziţie spre agresiune sau orice altă dispoziţie negativă faţă de un grup care au fost stereotipat după
nişte caracteristici simple bazate pe o informaţie incompletă. Aceasta definiţie se concentrează asupra
aspectelor negative ale prejudecăţii şi nu se referă la toate predispoziţiile îndreptate spre orice categorie de
obiecte sau evenimente.
Prejudecăţile sunt un fel de date emoţionale dobândite de la cele mai fragede vârste, făcând ca aceste reacţii
să fie foarte greu de eradicat în întregime chiar în cazul persoanelor care îşi dau seama că greşesc gândind
astfel. “Emoţia care însoţeşte prejudecata se formează în copilărie, când convingerile sunt folosite pentru a
justifica ceea ce urmează. Ulterior, în viaţa pot să-ţi doreşti să-ţi schimbi prejudecăţile, dar este mai uşor să-ţi
schimbi convingerile intelectuale decât sentimentele profunde” – spune Thomas Pettigrew, psiholog care a
studiat zeci de ani prejudecăţile.
Formele discriminării şi combaterea fenomenului în şcoală
Ţintele ostilităţii şi victimele prejudecăţilor variază de la o societate la alta şi de la o cultură la alta. Formele
discriminării depind de subiect şi context. Discriminarea directă survine când o persoană beneficiază de un
tratament mai puţin favorabil decât o altă persoană care a fost, este sau ar putea fi într-o situaţie comparabilă,
pe baza oricărui criteriu de discriminare prevăzut de legislaţia în vigoare.
Discriminarea indirectă survine atunci când o prevedere, un criteriu, o practică aparent neutră dezavantajează
anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute de legislaţia în vigoare, cu excepţia cazurilor în care aceste
prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere acelui scop
sunt adecvate şi necesare. De asemenea, discriminarea indirectă este orice comportament activ sau pasiv care,
prin efectele pe care la generează, favorizează sau defavorizează nejustificat, supune unui tratament injust sau
degradant o persoană, un grup de persoane sau o comunitate faţă de altele care se află în situaţii egale.
Discriminarea multiplă survine atunci când o persoană sau un grup de persoane sunt tratate diferenţiat, într-o
situaţie egală, pe baza a două sau a mai multor criterii de discriminare, cumulativ.
Hărţuirea este orice comportament care duce la crearea unui cadru intimidant, ostil, degradant ori ofensiv, pe
criteriu de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, gen, orientare sexuală,
apartenenţă la o categorie defavorizată, vârstă, handicap, statut de refugiat ori azilant sau orice alt criteriu.
Victimizarea este orice tratament advers, venit ca reacţie la o plângere sau acţiune în instanţă sau la
instituţiile competente, cu privire la încălcarea principiului tratamentului egal şi al nediscriminării.
Dispoziţia de a discrimina (ordinul de a discrimina) este considerată a fi tot o formă de discriminare şi
reprezintă un ordin primit de o persoană sau un grup de persoane de la o altă persoană sau grup de persoane
pentru a discrimina.
Formele de discriminare se conturează după situaţia prin care un grup sau o persoană este tratată diferit de
ceilalţi. De obicei din cauză că aceştia fac parte dintr-un grup social sau categorie distinctă privind: rasa,
etnia, religia, sexul, vârsta sau handicapurile. Rasismul este una dintre cele mai dure forme de discriminare
(în special în Statele Unite, un stat democratic de altfel) şi este îndreptată direct către grupurile de rasă
diferită. În România formele de discriminare pregnant resimţite sunt: discriminarea pe criterii etnice,
discriminarea de gen,
64
discriminarea persoanelor care fac parte din grupuri dezavantajate precum: persoane cu handicap,
şomeri, persoane fără studii, etc.
În şcoală segregarea este o formă gravă de discriminare. În cadrul sistemului educaţional, cu excepţia
şcolilor/claselor cu predarea tuturor disciplinelor în limba rromani, segregarea constă în separarea fizică,
intenţionată sau neintenţionată, a copiilor rromi de restul copiilor în şcoli, clase, clădiri şi alte facilităţi, astfel
încât numărul copiilor rromi faţă de cei nerromi este disproporţionat de mare în raport cu procentul pe care
copiii rromi de vârstă şcolară îl reprezintă din totalul populaţiei de vârstă şcolară în respectiva unitate
administrativ teritorială. Segregarea are drept consecinţă accesul inegal al copiilor la o educaţie de calitate.
Separarea în grădiniţe şi şcoli conduce invariabil la o calitate a educaţiei inferioară celei oferite în grupele,
clasele sau şcolile cu o altă majoritate etnică a populaţiei şcolare. Menţinerea separării în educaţie pe criterii
etnice are efecte negative atât pentru rromi cât şi pentru societatea românească în ansamblu. În şcolile cu
populaţie formată preponderent din rromi sau în clasele formate numai din elevi rromi s-au identificat
următoarele caracteristici: menţinerea prejudecăţilor la nivelul populaţiei majoritare şi al rromilor,
sentimentul de inferioritate la copiii rromi, număr insuficient al cadrelor didactice calificate, fluctuaţia
cadrelor didactice, incapacitatea de a pregăti elevii la un nivel care să asigure succesul şcolar, rata ridicată a
neşcolarizării şi a abandonului şcolar etc. Pe de altă parte, este cunoscut şi demonstrat că includerea copiilor
în clase mixte din punct de vedere etnic şi cultural contribuie la cunoaşterea şi acceptarea diferenţelor etnice
şi culturale, la toleranţă şi, totodată, favorizează succesul şcolar.
Accesul copiilor rromi la sistemul de învăţământ este limitat. Lipsa actelor de identitate este folosită drept
pretext pentru a nu da dreptul copiilor rromi să urmeze o şcoală. Obligaţi să muncească de la vârste fragede
pentru a asigura supravieţuirea familiei, copiii rromi abandonează cel mai frecvent şcoala. Participarea
copiilor romi de vârstă preşcolară la grădiniţă este mult mai scăzută decât a copiilor de aceeaşi vârstă pe
ansamblul populaţiei României.
Combaterea fenomenului discriminării în şcoală nu se poate realiza unidirecţional şi discontinuu. Combaterea
discriminării reprezintă un proces în care sunt angrenaţi nu doar factorii educaţionali, ci mai ales cei sociali,
instituţionali. Promovarea principiilor şcolii incluzive – o şcoală interculturală, deschisă tuturor, cu un
curriculum care reprezintă diversitatea culturală a populaţiei, în care fiecare copil beneficiază de acces egal la
o educaţie de calitate, reprezintă o cale reală de combatere a discriminării în mediul şcolar. Este un proces de
coordonare a unor forţe şi factori de decizie şi implementare care pot asigura premize pentru materializarea
principiilor democratice, de incluziune şi integrare.
Combaterea discriminarea rromilor în şcoală este un proces pe termen lung. Demersuri ce au în vedere
ca acest proces să funcţioneze eficient sunt:
− formarea colectivelor mixte de elevi la toate nivelurile de educaţie;
− formarea cadrelor didactice în domeniul educaţiei incluzive pentru a asigura un climat
educaţional adecvat unui mediu multietnic;
− utilizarea în comun a spaţiilor şcolare şi a dotărilor existente;
− formarea şi angajarea de mediatori şcolari rromi;
− oferirea de ore suplimentare de recuperare pentru copiii care întâmpină dificultăţi în procesul
de învăţare;
− promovarea identităţii etnice a rromilor în şcolile mixte, inclusiv prin curriculum; − cooptarea în
şcoli a cadrelor didactice rrome care să asigure predarea curriculumului specific (limba rromani şi
istoria rromilor);
− informarea tuturor părinţilor despre beneficiile educaţiei incluzive, în scopul descurajării celor
care solicită includerea copiilor lor în clase fără elevi rromi sau organizarea de clase separate
pentru rromi;
65
un fel de presiuni externe, Statul român a luat iniţiativa recenzării rromilor în scopul eliminării celor
consideraţi „indezirabili”.
Deportarea în Transnistria a destabilizat profund comunitatea rromilor din România, ajungându-se la
decimarea nomazilor şi a numeroase grupuri de rromi sedentare. Printre zecile de mii de victime s-au regăsit
în majoritate bătrâni şi copii, numiţi „fără ocupaţie”, deşi era absurd ca aceştia să aibă vreo ocupaţie. O
măsură care i-a afectat grav pe nomazi a fost confiscarea cailor şi căruţelor, nu numai pentru că îi priva pe
aceştia de posibilitatea de a-şi câştiga existenţa, dar şi în contextul în care căruţa le servea ca locuinţă.
Condiţiile de viaţă în Transnistria erau de neimaginat: deportaţii erau privaţi de hrană, de adăpost, de lemne
pentru încălzit şi gătit, de îmbrăcăminte; erau lipsiţi de cele mai elementare obiecte, inclusiv de vase de gătit;
asistenţa medicală şi medicamentele erau inexistente. Conform datelor Comisiei române pentru crime de
război, în Deportarea rromilor în Transnistria din perioada 1942-1944 au murit 36.000 de rromi.
Regimul comunist a dus, la rândul său, o politică asimilaţionistă, provenită din rasismul de dominare:
nomazii au fost sedentarizaţi forţat, li s-a confiscat aurul şi s-a desfăşurat un program sistematic de suprimare
a identităţii rrome. În perioada regimului comunist, rromii nu erau recunoscuţi ca minoritate naţională. Pe
fundalul anomic de după 1989, cu toate că recunoaşterea rromilor ca minoritate naţională a presupus
câştigarea unor drepturi politice şi civile, deteriorarea catastrofală a situaţiei economice şi sociale a acestora
a fost o consecinţă a rasismului instituţionalizat. Din punct de vedere cultural şi social, rromii sunt
consideraţi o “subcultură” parazitară, un grup social marginal, fapt care duce la proliferarea manifestărilor
rasiale. În contextul unei democraţii în formare, blocarea accederii la drepturile sociale şi excluderea de la
resursele de dezvoltare individuală / comunitară au indus la o recrudescenţă violentă a discriminării şi
rasismului, la o profundă fragilizare a statutului de cetăţean.
Conflictele interetnice bazate pe discriminarea rasială faţă de rromi – semnalate în localităţi din România
anilor ´90, 2000 sunt un motiv de îngrijorare, atât prin violenţă (multe s-au soldat cu distrugerea locuinţelor
rromilor şi cu rromi ucişi), cât şi prin faptul că starea de impunitate din statul român a dus la nepedepsirea
celor vinovaţi. Poliţia a încurajat aceste manifestări anti-rrome, fie prin pasivitate, fie prin propriile sale
violenţe şi acţiuni abuzive, pe care le putem defini deseori ca fiind motivate rasial, desfăşurate de cele mai
multe ori fără suport legal, de tipul razii în comunităţi de rromi, uz excesiv al forţei, uz arbitrar al
armamentului, arestări fără mandat, tratament violent al arestaţilor. Copii rromi sunt victimele cele mai
profund afectate, din punct de vedere psihologic şi, uneori, chiar şi fizic, ale acestui tratament abuziv.
Identitatea actuală a rromilor din România s-a structurat pe baza istoriei de excludere socială şi rasism
instituţionalizat. Consecinţele istoriei se pot citi şi astăzi în modelul mental colectiv moştenit de majoritari,
care apasă asupra conştiinţei individuale a acestora, blocându-le uneori întreaga viaţă accesul la cunoaşterea
şi înţelegerea rromilor ca alteritate. Din punct de vedere cultural şi social, rromii au continuat să fie
consideraţi o “subcultură” parazitară, un grup social exclus. Definitoriu pentru cultura dominantă în ceea ce
priveşte mentalitatea faţă de rromi este stereotipul, în majoritatea cazurilor negativ, conducând la
stigmatizarea identităţii rrome, la internalizarea acestui stigmat şi la rejecţia, de multe ori de către rromii
înşişi, a apartenenţei la etnia rromilor. Reprezentările despre rromi, care se bazează pe prejudecăţile şi
stereotipurile alterităţii, sunt de primă importanţa, pentru că determină atitudini şi comportamente. De cele
mai multe ori, în contextul unei moşteniri mentale negative şi al absenţei din programe şi manuale şcolare a
informaţiilor despre rromi, clişeele de gândire şi de limbaj sunt singura sursă de cunoaştere care îi leagă pe
rromi de mediul social înconjurător. Rromii par a fi o realitate familiară tuturor: aproape orice majoritar
întrebat are o opinie, deseori categorică şi negativă, despre aceştia. La acest ultim curent, asimilaţionist, au
contribuit, din păcate, dar având o explicaţie istorico-psihologică bine argumentată, rromii înşişi, printr-o
percepţie de sine negativă, şi ea consecinţă a celor cinci secole de robie.
67
Dezrobirea juridică nu a condus şi la o reală dezrobire spirituală. În contextul în care concepţia de sine se
construieşte din suma percepţiilor celorlalţi, la care se adaugă ceea ce ai fost format să crezi despre tine însuţi,
deci identitatea este un construct social, stima de sine scăzută a rromilor ţine de stigmatul internalizat şi
conduce la rejecţia sinelui etnic, ca unică formă de salvare individuală şi de includere în ierarhia societăţii.
Persistă în memoria colectivă ancestrală rromă starea de rob, cu toate consecinţele acesteia pe plan psihologic.
Expresii de tipul „ce să fac, de-aia nu ştiu carte, că sunt ţigan” sau „doar suntem ţigani, ce să facem?”
reflectă urmele profunde ale excluderii în paradigmele auto-stigmatizării.
Difuzarea reprezentărilor despre rromi deschide calea unui fenomen circular cauză - efect: formularea unor
norme, definiţiile de dicţionar, referinţele din tot felul de cărţi, dar mai ales din mass media, toate se conduc
după opinia comună şi pun în lumină frânturi de imagine, în concordanţă cu starea momentului. Aceste
imagini se consolidează ca tot atâtea adevăruri eterne, totdeauna privite ca elemente de confirmare pentru
persecuţiile prezentului. Acest sistem de imagini constituie un foarte puternic obstacol în aplicarea unor
politici destinate rromilor. În măsura în care aceste politici se pot baza pe o atitudine de respect pentru
diversitate, este imperativ necesar ca aceste reprezentări prejudiciate, care blochează orice încercare de
înțelegere şi comunicare dintre rromi şi societate, să fie supuse unui profund proces demitizant.
Excluderea socială, discriminarea rasială şi lipsa de interes a statului de a adopta politici proactive alcătuiesc
rădăcinile etnicizării sărăciei. Una dintre consecinţele discriminării este aceea că, din punct de vedere
economico-social, comunitatea rromă este cea mai defavorizată din România. Cotele înalte ale sărăciei şi
nivelul scăzut al accesului la piaţa muncii induc familiilor de rromi dependenţa de protecţia socială, care însă
este departe de a le asigura un trai decent. Asociată cu lipsa unui domiciliu stabil şi în multe cazuri a actelor
de identitate, această situaţie determină ca mulţi dintre rromi să nu beneficieze de asigurările sociale şi
protecţia oferite de stat. Studiile aratã cã, pentru cei care au un loc de muncã, el este deseori unul de categorie
inferioarã care oferã puţinã siguranţã şi puţine drepturi. Somajul este greu de apreciat dat fiind cã se
considerã cã un număr important de rromi lucreazã în condiţii neoficiale, aceştia nefiind, aşadar, incluşi în
statisticile referitoare la ocupare.
Copiii rromi formează o categorie de risc aparte. Alimentaţia copiilor rromi, ca rezultat al nivelului de trai
scăzut, este deficitară, dezechilibrată şi inadecvată. În consecinţă, un număr mare de copii rromi suferă de
subnutriţie, anemie, avitaminoze, distrofie, ceea ce reduce radical posibilităţile lor de dezvoltare şi are efecte
negative profunde asupra capacităţii lor de studiu şi sănătății.
68
dezvoltarea de parteneriate viabile între autorităţile publice şi societatea civilă rromă / comunităţile de rromi.
Singurul rezultat notabil al implementării Strategiei a fost înfiinţarea Birourilor Judeţene pentru Romi în
cadrul Prefecturilor.
În cadrul Strategiei, dar mai ales dincolo de aceasta, s-au desfăşurat programe pentru rromi, fie prin
reproducerea şi extinderea unui proiect al societăţii civile rrome – Ministerul Sănătăţii, care a format,
împreună cu Centrul Romilor pentru Intervenţie Socială şi Studii Romani C.R.I.S.S., şi a angajat în jur de 200
de mediatori sanitari în sistemul judeţean de sănătate şi Ministerul Muncii, care a organizat, după modelul
oferit de Agenţia de Dezvoltare Comunitară „Împreună”, Bursa locurilor de muncă pentru rromi, şi, în
parteneriat cu Agenţia Naţională pentru Romi, Caravana Ocupării –, fie prin iniţiative proprii, dezvoltate prin
parteneriatul cu organizaţiile rromilor – Ministerul Educaţiei şi Cercetării (Capitolul „Măsuri şi direcţii
strategice ale Ministerului Educaţiei şi Cercetării privind predarea limbii rromani şi învăţământul pentru
rromi (perioada 1998 – 2006)” prezintă pe larg strategia şi programele MEC destinate rromilor).
În anul 2004, a luat fiinţă Agenţia Naţională pentru Romi (ANR), organ de specialitate al administraţiei
publice centrale, cu personalitate juridică, instituţie care a preluat atribuţiile Oficiului pentru Problemele
Romilor (OPR) din structura Departamentului pentru Relaţii Interetnice. În exercitarea atribuţiilor sale,
Agenţia Naţională pentru Romi iniţiază, participă şi promovează, împreună cu instituţiile şi organizaţiile
neguvernamentale specializate, acţiuni, proiecte şi programe sectoriale, în scopul îmbunătăţirii situaţiei
romilor, criteriu politic de aderare a României la Uniunea Europeană. Principalul obiect de activitate al
instituţiei îl constituie asigurarea complementarităţii diverselor politici publice pentru romi, iniţiate pe plan
naţional şi internaţional, precum şi coordonarea implementării şi monitorizarea acestora.
Noua viziune a Agenţiei Naţionale pentru Romi are la bază conceptele de parteneriat, deschidere şi
transparenţă, propunându-şi realizarea unui cadru cât mai flexibil de dialog, deschis tuturor actorilor implicaţi
în domeniul său de activitate, inclusiv societăţii civile.
În anul 2003, România şi-a asumat participarea activă în cadrul celui mai important program internaţional
pentru rromi desfăşurat vreodată, Deceniul Incluziunii Romilor. Este un program internaţional pe 10 ani
(2005 – 2015), destinat rromilor, iniţiat de către Institutul pentru o Societate Deschisă şi Banca Mondială şi
lansat în cadrul conferinţei „Romii într-o Europă extinsă: provocări pentru viitor” (Budapesta, 30 iunie – 1
iulie 2003). Programul are în vedere reducerea sărăciei şi excluderii sociale a romilor şi se bazează, din punct
de vedere conceptual, pe alte două mari programe internaţionale cu participarea a 8 ţări cu un număr
semnificativ de rromi: Ungaria, România, Bulgaria, Cehia, Slovacia, Serbia, Muntenegru şi Macedonia.
Domeniile de interes ale Deceniului includ: educaţia, munca, sănătatea şi locuirea, având totodată două teme
trans-sectoriale - sărăcia, ca indicator multidimensional şi discriminarea.
În perioada, 2000-2001, cu prilejul scrierii termenilor de referinţă ai megaproiectului educaţional PHARE
pentru categorii dezavantajate, cu focalizare pe rromi, s-a elaborat de către MECT funcţia didactică auxiliară
de mediator şcolar.
2. Incluziune
La Salamanca (Spania), în 1994, a fost adoptată viziunea asupra educației incluzive și au fost făcute
recomandări care au rămas de referință pentru UNESCO și întreaga comunitate internațională, în toată
perioada ulterioară: „...școlile trebuie să includă în procesul de învățământ toţi copiii, indiferent de condițiile
fizice, intelectuale, sociale, emoționale, lingvistice sau de altă natură ale acestora”
Declarația precizează că: „Persoanele cu cerințe educaționale speciale trebuie să aibă acces în școlile
obișnuite, care trebuie să se adapteze unei pedagogii „centrate pe copil”, capabile să vină în întâmpinarea
acestor cerințe (declarație, art.2).
„Scolile obișnuite, cu orientare incluzivă, sunt cele mai utile mijloace de combatere a atitudinilor
discriminatorii, creând comunități primitoare, construind o societate incluzivă și oferind educație pentru toți;
69
mai mult, ele furnizează o educație utilă pentru majoritatea copiilor, cresc eficiența și în ultimă instanță
rentabilitatea întregului sistem educational” (declaratie art. 3)
„Principiul fundamental al școlii incluzive este acela că toți copiii trebuie să învețe împreună, oricând acest
lucru este posibil, indiferent de dificultățile pe care le au sau de diferențele dintre aceștia. Școala incluzivă
trebuie să recunoască și să reacționeze la diversele cerințe ale elevilor, armonizând, pe de o parte stiluri și
ritmuri diferite de învățare, iar, pe de altă parte să asigure o educație de calitate pentru toți, prin programe de
învățământ adecvate, bună organizare, strategii de predare, folosirea optimă a resurselor și parteneriatul cu
ceilalți membri ai comunităților în care funcționează. Trebuie
să se asigure un continuum al sprijinului și serviciilor oferite pentru cerințele speciale în fiecare școală.”
Declarația de la Salamanca are mențiuni importante cu privire la formarea personalului didactic – în
contextul educației incluzive: „Pregătirea corespunzătoare a întregului personal didactic constituie un
element determinant în promovarea trecerii către școlile incluzive. În plus, este tot mai recunoscută
importanța încadrării de profesori din rândul persoanelor cu dizabilități, care servesc drept modele pentru
copiii cu dizabilități” (art. 40, p 27).
3.2.2. Bune practici de dezvoltare şcolară. Construirea unei culturi de incluziune. Elaborarea
politicilor de incluziune. Elaborarea practicilor de incluziune
Construirea unei culturi de incluziune presupune :
− dezvoltarea unei şcoli pentru părinţi;
70
Profesionalizarea carierei didactice - PROF – ID 146587
Proiect cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Capital Uman 2014-2020
72
răspunderea pentru propriile comportamente şi acţiuni; toate formele de agresivitate şi hărţuire sunt
combătute şi se iau măsuri când apar;
− stabilirea ţintelor pentru învăţare care ţin cont atât de tipul şi gravitatea dificultăţii cu care se confruntă
elevul, cât şi de experienţele, cunoştinţele, interesele şi punctele forte ale elevilor, pentru a reduce
slăbiciunile şi a demonstra progresele înregistrate de-a lungul timpului;
− asigurarea unei diferenţieri reale la nivelul conţinuturilor şi prezentării curriculumului prin metode de
predare adecvate diferitelor stiluri de învăţare, utilizând modalităţi diferite de organizare a
colectivului şi alocând activităţi alternative, când este necesar.
− implicarea părinţilor - o politică informală a uşii deschise, ajutorul părinţilor la clasă, organizarea
întâlnirilor cu părinţii, pentru a discuta progresul copiilor, toate acestea promovează eficienţa şcolii. −
atmosfera pozitivă - profesorii cu o atitudine pozitivă în timpul orelor şi care manifestă interes faţă de
elevi, cresc în mod vizibil progresul individual al acestuia.
Pentru a avea mai mult timp, profesorii pot apela, fie la sprijinul unor asistenţi, fie încurajează activitatea
individuală a elevilor mai dotaţi şi sprijinirea reciprocă între elevi. Folosirea materialelor se poate face prin
adaptarea şi multiplicarea celor obişnuite la posibilităţile copilului (de exemplu - mărirea unui text), prin
fotocopiere. În ceea ce priveşte îmbunătăţirea cunoştinţelor faţă de problematica copiilor cu nevoi speciale,
profesorii pot apela la ajutorul şi sprijinul echipelor de consultanţă şi alţi specialişti.
Şcoala, mediul şcolar
Şcoala incluzivă valorifică interdependenţa, dar şi independenţa copiilor. Ea îşi valorizează elevii, personalul
şi pe părinţi, fiind o comunitate a celor care învaţă. Deşi vorbim de incluziune, nu putem elimina din structura
organizării învăţământului sistemul şcolii speciale. Experienţa, cunoştinţele şi facilităţile acestui sistem pot fi
puse la dispoziţia şcolii obişnuite. Ne referim, aici, la sprijinul din partea echipelor de specialitate, la
terapeuţi, la biblioteci, care conţin informaţii despre metodele şi tehnicile specifice de predare-învăţare,
pentru copilul cu nevoi speciale. De asemenea, cooperarea între şcolile normale este utilă în vederea găsirii
celor mai bune modalităţi de a îngriji copiii cu CES. În concluzie, organizarea educaţiei incluzive la nivelul
şcolii implică:
− cooperarea cu şcolile speciale, la nivelul managerilor, a cadrelor didactice şi ale elevilor, pentru
asigurarea asistenţei necesare şcolii obişnuite în procesul integrării;
− existenţa profesorului itinerant, care sprijină copilul cu CES în funcţie de problemele pe care le are;
activitatea sa este axată pe asistarea şi intervenţia directă în activitatea de învăţare la clasă a copiilor
cu CES.
3.2.4. Procesul de incluziune a copiilor/ elevilor care nu vorbesc limba oficială Un fenomen care se
manifestă deja de cateva decenii în diferite țări ale lumii caracterizate printr-o puternică emigrație și care
pune probleme comunităților educaționale, este acela al existenței unor copii sau elevi care nu vorbesc limba
oficială și care au o barieră semnificativă de comunicare cu profesorii și educatorii lor pentru că nu pot
comunica nici într-o limbă de circulație internațională, nici ei, nici profesorii. Acest fenomen începe să
devină tot mai mult o realitate și în România și se va accentua prin prisma globalizarii forței de muncă. Dacă
până acum era un fenomen sporadic existența a câte unui elev, în general provenind din Orientul Mijlociu
sau Orientul Îndepărtat, China, India, în marile orașe, acum, în contextul războiului din Ucraina, aceasta a
devenit o problemă nouă și care necesită atenție, în contextul asigurării unui mediu incluziv și șanse egale
pentru toți copiii.
La finalul lunii mai 2022, în unitățile de învățământ românesc erau înscriși peste 2500 de copii și elevi, dintre
care cei mai mulți vorbesc doar limba ucraineană. În acest context este util să reflectăm asupra modalităților
prin care pot fi integrați acești copii, care nu au doar barieră lingvistică și și un posibil find traumatic.
73
Iată cum, sistemele educaționale sunt influențate, afectate de decizii sau evenimente politice, dar pot fi
relocați datorate unor schimbări climatice, calamități naturale, etc. Așadar este util cadrelor didactice să
dețină abilități digitale care să le permită comunicarea în aceste noi situații sociale. Ministerul Educației , prin
ORDIN nr. 3.363/10.03.2022, a stabilit a Procedura de înscriere ca audienți la cursurile unităților de
învățământ a minorilor aflați în situații deosebite care provin din zona conflictului armat din Ucraina și intrați
pe teritoriul României. Prin intermediul acestui act se statuează utilizarea limbii române, ucrainene și engleze
pentru comunicare și întocmirea documentelor, dar o modalitate concretă de comunicare cu copiii/ elevii nu
este menționată. În acest context este cu atât mai important exercițiul de reflecție și aplicare concretă a
comunicării în aceste situații.
Resursele digitale, aplicațiile disponibile pe internet pentru traducerea vorbirii într-o limbă pe care profesorul
nu o vorbește și nu o cunoaște ar putea reprezenta o modalitate de abordare.
Translatorul digital îi ajuta pe elevii care nu vorbesc limba oficială
Tehnologia le permite profesorilor să trimită mesaje elevilor, care apoi sunt traduse în 19 limbi diferite pentru
cei care nu știu limba oficială. Una dintre aplicații, "The Talking Tutor" poate face traduceri orale în 25 de
limbi, printre care poloneza, urdu, pakistaneza si chineza. Iar in scris, încă 200 de limbi străine sunt
disponibile. Pentru a utiliza acest program, profesorul trimite un mesaj elevului care este citit copilului de
calculator în limba nativă și viceversa.
Acest sistem are numeroase limite și critici, pentru că le solicită mult atenția profesorilor, ei fiind nevoiți să
stea mai mult pe calculator decat in clasa, iar copiii care vorbesc limba oficială se simt neglijați în favoarea
colegilor lor.
Aplicații
1. Oferă școala dumneavoastră un mediu incluziv?
Conceperea unui chestionar particularizat pentru a ilustra practici și elemente care valorizează principiile de
incluziune în unitatea școlară.
2. Practici de incluziune prin sisteme și aplicații digitale
Pe parcursul războiului din Ucraina s-a produs un larg proces de dislocare a populației, care a inclus și copii
din învățământul preșcolar și elevi. Copiii ucraineni au fost incluși în grupele și clasele de elevi, dar între
aceștia și ceilalți elevi și profesori este o semnificativă barieră lingvistică, deoarece cei mai mulți nu au o
limbă comună de comunicare.
a)Joc de rol/ studiu de caz
Elev în audiență la ore din care nu înțelege nimic.
Imaginează-ți că ai 13 ani. Deodată, pleci în Erasmus pe o perioadă nedeterminată, într-o țară a cărei limbă nu
o cunoști deloc. Nu știi nici engleză prea bine, abia dacă înțelegi câte un cuvânt. Ești primit într-o clasă cu
copii de vârsta ta cu care poți comunica doar prin Google Translate. Profesorii te privesc binevoitori, dar au
de predat la 20 de copii și nu au timp să-ți explice tot ce se întâmplă la ore.
Acum închipuie-ți același scenariu, doar că ai numai 5 ani și nu citești/ nu scrii.
b)Reflectați cum anume poate fi utilizată tehnologia digitală accesibilă (pe smartphone și internet)
pentru a facilita comunicarea verbală între persoane care nu au nici o limbă comună de comunicare.
Menționați modul concret în care pot fi utilizate aceste aplicații în cadrul orei școlare sau activității.
c)Pe telefonul smart pe care îl dețineți, cu sistem Android sau IoS, vă rugam, să realizați setările
necesare pentru traducere prin vorbire, pe baza instrucțiunilor de mai jos. Apoi exersați modalitatea în care
aplicația poate traduce indicații din limba dumneavoastră maternă în limba ucraineană. Apoi traduceți în
limba Somali.
74
5. Atingeți Vorbiți .
6. Dacă butonul este dezactivat, limba rostită nu poate fi tradusă.
7. După ce se solicită „Rostiți acum”, spuneți ce doriți să traduceți.
Modificați setările pentru vorbire
2. Dacă vreți să opriți sau să începeți traducerea într-o limbă: atingeți Rostiți .
3. Pentru a asculta din nou o traducere: atingeți caseta de text de sus.
18
https://www.euronews.com/2022/05/06/new-life-new-school-france-welcomes-ukraine-s
refugee-children
https://www.edu.ro/sites/default/files/_fi%C8%99iere/Legislatie/2022/3363_2022.pdf 75
Profesionalizarea carierei didactice - PROF – ID 146587
Proiect cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Capital Uman 2014-2020
Proiect: Profesionalizarea carierei didactice - PROF
Beneficiar: Ministerul Educației
POCU/904/6/25/Operațiune compozită OS 6.5, 6.6, cod SMIS 146587
77
Managementul proiectelor este un domeniu destul de recent apărut, iar importanţa sa a cunoscut o creştere
majoră datorită faptului că, la scară europeană , tot mai multe acţiuni se desfăşoară în cadrul unor proiecte.
Resursele utilizate de aceste proiecte (mai ales cele financiare) au un rol din ce în ce mai mare (POCU) în
dezvoltarea economică iar aria lor de aplicabilitate este în creştere.
Proiectul reprezintă o suma de activităţi care conduc la realizarea unui scop comun şi necesită un consum
important de resurse (umane, materiale, financiare, echipamente, informaţii documentare şi timp). Punerea în
practică a unui proiect presupune un moment iniţial și un moment final al proiectului, deci o durată de
realizare. Momentul iniţial este considerat cel în care se ia decizia de a se trece la conceperea unui proiect, iar
cel final este cel în care se încheie ultima activitate prevăzută de proiect.
Managementul proiectelor poate fi definit ca procesul prin care managerul de proiect planifică şi controlează
etapele şi activităţile unui proiect, şi resursele pe care o entitate publică sau privată le pune la dispoziţia
proiectului.
Managementul mai poate fi definit ca ”un proces de orientare a activităţii oamenilor în scopul realizării unor
obiective (Lazăr, 1997).
În concluzie, managementul reprezintă ansamblul activităţilor, disciplinelor,metodelor, tehnicilor care
înglobează sarcinile conducerii, gestiunii, administrării şi organizării instituţiei şi vizează ca, prin adoptarea
deciziilor optime în proiectarea şi reglarea proceselor microeconomice să antreneze întregul personal pentru a
întreprinde şi a lucra cât mai profitabil, pentru a organiza schimbări capabile să asigure unităţii un viitor
trainic şi eficace pe plan economic şi social.
Din aceste definiţii pot fi trase trei concluzii:
1. Managementul de proiect este o activitate cu un scop specific.
2. Managementul de proiect se referă la conducerea activităţii de realizare a unui plan. 3. Managementul de
proiect se desfăşoară din momentul în care este începută activitatea de elaborare a planului care urmează a fi
realizat si ţine până în momentul realizării evaluării finale vis-a-vis de activităţile derulate şi de
succesul/impactul proiectului.
Faza de iniţiere a proiectului reprezintă, practic, faza de început în ciclul de viaţă al unui proiect, faza în urma
căreia se ia decizia cu privire la demararea sau nu a proiectului şi se stabilesc principalele cerinţe în care
acesta trebuie să se încadreze (tripla constrângere).
De multe ori iniţierea unui proiect se decide în urma identificării unei probleme sau a unei necesităţi, alteori
proiectul porneşte de la o idee sau de la existenţa unei oportunităţi de finanţare. Acest lucru este valabil
inclusiv în cazurile în care un proiect este demarat în urma deciziei venite de la nivele superioare şi/sau ca
parte a unei strategii mai largi care trebuie urmărită. Diferenţa este dată doar de nivelul la care este
identificată problema sau necesitatea care trebuie acoperită. Aproape fără excepţie, faza de iniţiere presupune
o muncă de documentare cu privire la problema în cauză, identificarea „părţilor interesate” şi a rolului pe care
fiecare dintre acestea îl poate juca în derularea proiectului, stabilirea scopului şi a obiectivelor care trebuie
urmărite prin proiectul respectiv, precum şi a rezultatelor care sunt aşteptate de la proiect. Rolul acestei faze
este de a determina viabilitatea sau fezabilitatea unei idei de proiect. Faza de iniţiere trebuie să se încheie
printr-o decizie fermă cu privire la demararea proiectului, din partea finanţatorului şi prin punerea la punct a
tuturor elementelor care constituie punctul de plecare pentru faza de planificare. Chiar şi în cazurile în care
există de la bun început o decizie de iniţiere a proiectului, cele mai multe dintre activităţile specifice fazei de
iniţiere trebuie parcurse.
Activităţi practice pe echipe şi pe grup
a. Activitate pe grupe. Elaboraţi liste de parteneriate. În urma unui tur al galeriei completaţi o listă
comună (a grupului mare) pe care să o prezentaţi ca pe un exemplu de parteneriat.
78
− Cercetări, studii şi sondaje, planificare strategică prin implicarea actorilor locali pentru dezvoltarea
economică locală, din domeniul ocupării şi incluziunii sociale, a partenerilor sociali şi a organizaţiilor
societăţii civile şi dezvoltarea parteneriatelor;
− Cercetări, studii, analize, inclusiv analize sociale, cursuri de formare profesională, dezvoltarea codurilor
de conduită, creşterea conştientizării şi schimb de bune practici pentru a promova şi implementa
conceptul de Responsabilitate Socială a Întreprinderilor în societatea şi în mediul de afaceri din
România;
− Organizarea seminariilor şi conferinţelor în domeniul ocupării, campanii de conştientizare, dezbateri
publice pentru stimularea rolului dialogului social şi a parteneriatelor la nivel local, regional, naţional
şi sectorial şi pentru susţinerea iniţiativelor pentru dezvoltarea responsabilităţii civice şi facilitarea
accesului la informaţiile de interes public;
− Sprijin pentru partenerii sociali în scopul dezvoltării şi implementării planurilor de acţiune pentru
ocupare şi incluziune socială (formare profesională, consultanţă, informare, evaluare şi audit); − Activităţi
de îmbunătăţire şi diversificare a serviciilor pentru membrii partenerilor sociali, precum: servicii de
informare prin intermediul internetului, pagini web şi newsletter-uri, conferinţe anuale, reuniuni
periodice;
− Informare, formare profesională şi servicii de consiliere, centre resurse pentru partenerii sociali şi ONG
uri avându-se în vedere necesităţile acestora (precum: strângere de fonduri, dezvoltarea asociaţiilor,
mobilizarea comunităţii, aspecte legislative şi financiare etc.);
− Activităţi pentru dezvoltarea şi funcţionarea Secretariatelor Tehnice ale Pactelor Regionale pentru
Ocupare şi Incluziune Socială, precum: pregătire iniţială pentru personalul secretariatelor; realizarea şi
implementarea planurilor de dezvoltare organizaţională; dezvoltarea şi aplicarea planurilor de lucru;
realizarea studiilor regionale privind ocuparea, şomajul şi incluziunea socială; activităţi de consultanţă
pentru membrii pactelor, inclusiv activităţi de informare şi comunicare;
− Vizite de studiu şi schimb de bune practici şi expertiză în vederea dezvoltării şi
menţinerii parteneriatelor;
− Activităţi inovatoare, interregionale şi transnaţionale pentru promovarea parteneriatelor şi
încurajarea iniţiativelor pentru partenerii sociali şi societatea civilă.
Obstacole în crearea parteneriatelor şcoală - familie - comunitate
În timp ce valoarea parteneriatului şcoală - familie este general acceptată, acesta nu poate fi întotdeauna
implementat cu uşurinţă şi eficienţă. Dintre cauzele cele mai cunoscute amintim:
− Diferenţele de percepţie despre context şi conţinut între participanţi;
− Lipsa unei definiţii mai clare în literatură a ceea ce înseamnă implicarea părinţilor; − Lipsa unor relaţii
echivalente între părinţi şi profesori sau a barierelor legate de implicarea părinţilor, precum lipsa de timp
a acestora;
− Lipsa cunoştinţelor şi abilităţilor pentru a realiza astfel de colaborări de succes reprezintă o
barieră importantă.
− Pe de o parte, părinţii au nevoie de ghidare din partea profesorilor pentru dezvoltarea copiilor lor. Pe de
altă parte, profesorii solicită cooperarea părinţilor, în condiţiile în care nu au abilităţile necesare pentru
a sprijini efectiv această implicare.
Blocajele care pot interveni în relaţia de parteneriat dintre şcoală şi comunitate pot
fi multiple: − cei implicaţi în relaţia de parteneriat se raportează la valori diferite;
− divergenţe de interese şi opinii ale celor implicaţi;
− nerespectarea relaţiilor contractuale între parteneri;
− motivaţia oscilantă a celor implicaţi;
80