Cancerul gastric

Cancerul care apare la nivelul stomacului se numeste cancer sau

neoplasm gastric. Acesta este o afectiune maligna, in care celulele
neoplazice apar initial la nivelul mucoasei gastrice si apoi se extind
dincolo de peretele stomacului in tesuturile invecinate. Tipul histologic cel
mai frecvent de neoplasm gastric este adenocarcinomul, reprezentand
aproximativ 95% din totalul cancerelor gastrice.

Incidenta

Regiunea geografica. Pe plan mondial, incidenta difera mult de la o

tara la alta. Majoritatea tarilor in care se inregistreaza un numar crescut
de cazuri de cancer gastric se gasesc, cu mici exceptii, in regiunea Asia
Pacific si nordul Europei (Chile, Japonia, China, Finlanda, Ungaria si
altele). In tara noastra, cancerul gastric reprezinta cea mai frecventa
forma de tumora maligna a tractului digestiv, incidenta sa prezentand
insa mari variatii geografice, fiind cel mai frecvent intalnita in Banat. In
fiecare an, in Romania sunt depistate in jur de 3.000 de cazuri noi de
cancer gastric, cele mai multe dintre ele in stadii avansate.

Varsta. Desi numarul cazurilor aparute la tineri a crescut in ultimul

timp, incidenta maxima a cancerului gastric este dupa varsta de 60 de
ani, sub 45 de ani aparitia sa fiind destul de rara. Trebuie totusi sa
precizam ca formele de cancer gastric intalnite la tineri pot fi mai
agresive.

Sexul. Afectiunea survine mai frecvent la barbati decat la femei,

raportul fiind de 2:1

Rasa. Studiile epidemiologice efectuate in Statele Unite au aratat o

incidenta mare la indivizii ce apartin populatiilor din insulele Pacificului,
dupa care urmeaza descrescator: populatia de origine africana,
hispanici, populatia alba, amerindienii si la final eschimosii.

Factorii de risc implicati in aparitia cancerul gastric sunt numerosi:

dieta, infectia cu Helicobacter pylori, fumatul, gastrita atrofica, ulcerul,
anemia pernicioasa, interventiile chirurgicala la nivelul stomacului,
expunerea la radiatii si terenul genetic. Aparitia cancerului gastric este de
multe ori multifactoriala combinand predispozitia, care este mostenita si
factorii de mediu.

Prin notiunea de risc se intelege o probabilitate mai mare decat media

de a dezvolta acest tip de cancer. In prezent, factorii de risc sunt
considerati a fi adevarate cauze datorita corelatiei semnificative care s-a
dovedit a fi intre ei si declansarea bolii. Majoritatea factorilor favorizanti
actioneaza asupra stomacului prin intermediul a doua mecanisme:
afectarea pH-ului gastric si inflamatia mucoasei.

Infectia cu Helicobacter pylori, este cel mai important factor de risc

recunoscut la ora actuala. Helicobacter pylori reprezinta o bacterie
implicata si in producerea gastritei si a ulcerului, ce poate coloniza
mucoasa stomacului. Interesant este ca desi aceasta este foarte des
intalnita (aproape 50% din populatie), numai 5 % dintre cei infectati vor
face cancer gastric. Explicatia consta in faptul ca este necesar si un
anumit teren individual ce accentueaza inflamatia mucuoasei si
modificarea pH-ului. Studiile au demonstrat prezenta anticorpilor anti
HP in serul bolnavilor cu cancer gastric, ceea ce sustine rolul acestei
bacterii.

Dieta consumul excesiv de alimente cu continut crescut in sare

(muraturi, mezeluri), preparate din peste sau carne conservate prin
afumare, precum si o dieta saraca in legume si fructe. Este dovedit faptul
ca o alimentatie bazata pe vegetale si bogata in vitamina C scade
semnificativ riscul de aparitie al cancerului gastric.

Fumatul este asociat cu aparitia cancerului gastric atat ca numar

de tigari fumate, cat si ca durata. Studiile arata o crestere a riscului de
pana la 1,5 1,6 ori.

Factori genetici rolul acestora este sugerat de incidenta crescuta

a bolii la mai multi membrii ai aceleiasi familii. Aproximativ 10% din
cancerele gastrice pot fi explicate prin cause genetice.

Locul de munca cu expunere la azbest, nichel, praf de carbune.

Anemia pernicioasa, data de deficitul vitaminei B12 in organism, se

asociaza cu gastrita atrofica si cu modificari ale pH-ului.

Interventiile chirurgicale la nivelul stomacului pot modifica pH-ul

gastric si conduc la aparitia cancerului gastric.

Diagnosticul cancerului gastric este greu de realizat intr-un stadiu

precoce, deoarece 80% dintre pacienti nu prezinta niciun fel de
simptome la debutul bolii.

Cand simptomele apar, ele sunt atat de vagi, incat sunt fie ignorate, fie
confundate cu simptomele altor afectiuni.
Semnele predictive ale cancerului gastric pot fi:

discomfort gastric sau abdominal, care se accentueaza dupa

alimentatie si nu cedeaza la medicamente antiulceroase;

indigestie si senzatie de arsura la nivelul stomacului;

respiratie urat mirositoare (halena);

inghitire dificila a alimentelor;

lipsa poftei de mancare, senzatie de satietate instalata rapid,

urmata de balonare;

scaderea in greutate, ameteli, anemie, oboseala;

greturi, uneori chiar si varsaturi;

constipatie sau diaree.

Investigatiile care se fac in astfel de situatii sunt:

Radiografia baritata;

Endoscopia;

Recoltarea de sange pentru depistarea markerilor tumorali;

Tomografia Computerizata (CT) abdominala;

Radiografia toracica;

Ecoendoscopia;

Ultrasonografia endoscopica.

Tratamentul este adaptat in functie de pacient, stadiul, tipul, locatia si

extinderea malignitatii. Cancerul gastric este dificil de tratat daca nu este
identificat timpuriu (inainte sa se extinda). Din pacate, deoarece cancerul

timpuriu nu prezinta foarte multe simptome, boala este deja avansata

cand se pune diagnosticul. Principalele tipuri de interventii pot include:

Interventia chirurgicala este cea mai des folosita interventie,

chirurgul extirpand o parte sau intreg stomacul. Potential curativ este
prezent la mai putin de 40% din pacienti. In caz de metastazare a bolii,
efectul este mai mult unul paliativ.

Chimioterapia nu exista inca un standard international aprobat.

Se foloseste oportunitatea chimioterapiei chiar inainte de operatie cu
scopul de a micsora tumora sau dupa operatie ca terapie adjuvanta
pentru a distruge celulele cancerose ramase.

Radioterapia Radioterapia este un tratament antineoplazic care

foloseste radiatii X de energie inalta sau alte tipuri de radiatii, capabile sa
distruga celulele maligne.
Exista doua tipuri de radioterapie:

radioterapia externa: foloseste un aparat care trimite radiatii catre

zona afectata;

radioterapia interna: care foloseste substante radioactive injectate

direct la nivelul tumorii prin ace, tuburi sau catetere.
Modalitatea prin care este realizata radioterapia depinde de tipul si
stadiul procesului tumoral. In general este folosita in combinatie cu
chirurgia si chemioterapia sau este folosita impreuna cu chemioterapia
cand pacientul nu poate fi operat chirurgical. Radioterapia poate avea si
un scop paliativ pentru a reduce durerea in cazurile de boala incurabila.