MASURAREA MARIMILOR ACTIVE

3.1.
Masurarea
curentilor
si
tensiunilor
cu
galvanometrul
3.1.1.
Galvanometrul
de
c.c.
Este un aparat de mare sensibilitate destinat detectarii sau masurarii curentilor
continui de intensitati foarte mici (10 -6.10-12 A) sau a tensiunilor continue de valoare
mica
(10-4 .10-9V).
Istoriceste vorbind, primele masuratori de c.c. s-au executat cu galvanometrul cu
suspensie pe fir de torsiune, predecesorul aparatelor magnetoelectrice cu bobina
mobila. Perfectionat, galvanometrul cu suspensie este utilizat ca aparat de laborator,
pentru masurari care nu presupun deplasari frecvente, dar sensibilitate mare.
Galvanometrele sunt aparate de tip magnetoelectric, diferind constructiv intre ele
prin:
modul
de
realizare
a
circuitului
magnetic:
cmp
magnetic
radial;
cmp
magnetic
uniform;
- realizarea suspensiei: simpla sau dubla, pe benzi sau fire de torsiune;
dispozitivul
de
citire:
optic:
interior;
exterior;
cu
ac
indicator;
- sistemul de fixare.

Cele mai sensibile galvanometre sunt cele cu simpla suspensie si dispozitiv optic
exterior de citire a deviatiilor (fig. 3.1). Pe timpul neutilizarii, echipajul mobil se
blocheaza, astfel inct firul de suspensie sa nu fie solicitat inutil.
Scarile exterioare de citire introduc neliniaritati pt. >40 50 (fig. 3.2).

Galvanometrele cu dubla suspensie nu necesita o perfecta orizontalitate, sunt

portabile,
dar
mai
putin
sensibile
dect
precedentele.
Dispozitivul optic de citire este interior (fig. 3.3) ceea ce permite fixarea unei scari
gradate curbe si obtinerea unei dependente liniare intre deplasarea spotului luminos
si
deviatia
unghiulara
a
bobinei.
Cmpul magnetic creat de magnetul permanent este radial si omogen, necesar
unei scari liniare. Piesele polare si miezul sunt executate din fier moale si cu suprafe
24124o1415y tele cilindrice. Bobina mobila este executata pe o carcasa metalica sau
e fara carcasa; in acest caz spirele se rigidizeaza prin lacuire. Amortizarea, in lipsa
carcasei metalice se poate produce suficient de bine prin curentii indusi in bobina
cnd
aceasta
se
afla
in
miscare.
Pentru scala rectilinie, se gaseste unghiul de deviatie:

(3.1)
unde:
B
inductia
cmpului
magnetic
generat
de
magnetul
permanent;
S
suprafata
cadrului
unei
spire
din
bobina
mobila;
N
numarul
de
spire
din
bobina
mobila;
D
cuplul
antagonist
specific.

Marimea
galvanometrului.

, (pt. a vezi fig.3.2) se numeste sensibilitatea fata de curent a

,
cu
valori
de
ordinul
108.
C?=1/SI se numeste constanta de curent a galvanometrului (valoarea diviziunii) si este
valoarea curentului care trece prin bobina mobila pentru a se obtine deviatia de o
diviziune
(sau
de
1mm).
Se
constata:
dependenta
liniara
dintre
deviatie
si
curentul
de
masurat;
- aparatul are polaritate bine determinata: se prevad borne cu + si -;
- curentul maxim este de ordinul A sau nA. In schemele de montaj, se prevad in
serie cu galvanometrul rezistente de protectie (105.106), iar tensiunile surselor nu
trebuie
sa
depaseasca
ctiva
volti;
- curentul prin galvanometru depinde de tensiunea aplicata si de rezistenta circuitului
(Ohm). Se poate considera ca deviatia este produsa de tensiunea aplicata:

(3.2)
Se obtine:

(3.3)

(3.4)
unde:
Rg rezistenta
Re rezistenta
montata
Ub tensiunea
la
U
tensiunea
CUb constanta
de
tensiune
CU - constanta de tensiune in circuit.

in

galvanometrului;
cu
aparatul;
galvanometrului;
bornele
R g+Re;
bornele
galvanometrului;

serie
bornele

la
la

Tinnd cont de cuplurile care actioneaza asupra echipajului mobil, se obtine pentru
miscarea acestuia o ecuatie diferentiala de ordinul doi, a carei discutie se face in
functie
de
determinant.
Rezulta
trei
cazuri
(fig.
3.4):
a) <
0
miscare
oscilatorie
amortizata;
b) >
0
miscare
aperiodica;
c) = 0 - miscare aperiodica critica.

Regimul optim este c), atingerea deviatiei finale, fara a o depasi, are loc intr-un timp minim.
Cazul =0 conduce la o anumita valoare a sumei Rg+Re , constanta indicata de fabricant.

3.1.2. Galvanometrul balistic

Este o varianta de galvanometru (fig. 3.5) destinat masurarii cantitatii de

electricitate cuprinsa intr-un impuls de curent. Momentul de inertie al echipajului
mobil este marit prin adaugarea unei piese suplimentare, datorita careia acesta
incepe sa se miste numai dupa terminarea impulsului de curent. Se poate demonstra
ca prima deviatie max este proportionala cu cantitatea de electricitate (suprafata
cuprinsa
intre
curba
i
si
axa
absciselor
in
fig.
3.6).
Se defineste sensibilitatea balistica :

(3.5)

care depinde de gradul de amortizare, deci de rezistenta din circuitul extern.

Galvanometrul balistic se mai foloseste si la masurarea unor marimi magnetice si a unor
elemente de circuit.

3.1.3 Galvanometrul de rezonanta (fig. 3.7)

Are momentul de inertie al echipajului mobil foarte redus, astfel inct poate urmari
deviatiile unui curent alternativ. Oscilatiile au amplitudinea maxima cnd frecventa
oscilatiilor proprii ale bobinei este egala cu frecventa curentului care o parcurge
(rezonanta). Reglajul rezonantei se face cu surubul care intinde mai mult sau mai
putin firele suspensiei si prin deplasarea prismei. Oscilatiile oglinzii determina aparitia
unei fsii luminoase pe scara gradata, egala cu dublul amplitudinii oscilatiilor.
3.1.4.
Adaptari
ale
galvanometrelor
unturi . Pentru ca galvanometrul sa masoare un curent limita de n ori mai mare
dect galvanometrul nesuntat (I = nI0), trebuie ca :

RS(nI0 -I0 ) = I0Rg (3.6)

deci
Cum Rg<Recr , rezulta RS<<Recr , deci galvanometrul
supraamortizat.
De
aceea
se
adauga
R'
R' = Recr - RS (3.8)

:
(3.7)
ar lucra in regim
(fig.
3.8)
:

Rezistente aditionale. Extinderea domeniului de masurare a tensiunilor se face prin

inserierea unei rezistente aditionale, insa simpla inseriere a acesteia nu asigura o
amortizare
corespunzatoare
dect
daca:
Rad+RM =
Recr (3.9)
unde RM este rezistenta circuitului exterior lui Rg + Rad. Cum in general, Rad Re cr si
deci galvanometrul ar lucra subamor-tizat, se monteaza R Recr in paralel la bornele
galvanometrului
(fig.3.9.a)
Optimizarea se face cu ajutorul a trei rezistente R 1, R2, R3 (fig. 3.9.b), montate astfel
inct:
- rezistenta exterioara galvanometrului (egala cu R1 + R2 daca
egala
cu
rezistenta
- rezistenta schemei la bornele AB sa fie Rg:

) sa fie
critica;

(3.10)
- tensiunea de masurat (intre A si B) U sa fie de n ori mai mare dect tensiunea
maxima admisa de galvanometru:

(3.11)

(3.12)
Cu aceste conditii se pot determina R1,R2R3 in functie de n, Recr, Rg.

3.2
Mili
(micro)
ampermetre
si
milivoltmetre
magnetoelectrice
Aceste aparate au o constructie asemanatoare cu a galvanometrului de c.c., insa
adecvata masurarii curentilor si tensiunilor continue in domeniul 10-6.10-1 A, respectiv
10.400
mV,
cu
o
precizie
de
0,1.1.
Proprietati:
consum
de
putere
extrem
de
scazut
(10 -5.10-2)
W;
sensibilitate
mare;
scala
uniforma.
Asociate
cu
redresoare,
pot
fi
folosite
in
masurarile
de
c.a.
dispozitivele cu bobina mobila si magnet exterior reprezinta tipul constructiv cel mai
raspndit, utilizat in aparate de tablou, aparate portative de serviciu, aparate de
precizie si inregistratoare.
3.3
Ampermetre
si
voltmetre
magnetoelectrice
Ampermetrele se construiesc pentru domenii de la 0,1 la 100 A, cu sunturi
interioare, si pna la 10 kA cu sunturi exterioare. Pentru sunturi individuale se aplica
formula:

(3.12)
unde:
R0 este
n
Domeniul
de

rezistenta
factorul
utilizare
al

suntului

bobinei
de
este
limitat

mobile;
multiplicare.
de
puterea

disipata
.
La realizarea sunturilor se foloseste manganina, care avnd rezistivitatea mare,
asigura volumul minim (in comparatie cu alte materiale). Datorita coeficientilor de
temperatura diferiti (
la 10C si
temperatura
prea
mari,
care
nu
apar
Solutii de compensare a erorilor de temperatura:

la

la 10 C), rezulta erori de

dispozitivul
nesuntat.

- pentru ampermetre de precizie redusa este suficienta montarea in serie cu R 0 a unei

rezistente
de
manganina
R1 =
(7.2)
R0(fig.3.10);
- pentru ampermetre de clasa 0,2, R 1 din schema precedenta ar rezulta de valori prea
mari, marind consumul aparatului. Se foloseste schema din fig.3.11, cu R 1 si R3 din
manganina, respectiv R2 din cupru. La cresterea temperaturii I1 scade, dar I0poate fi
mentinut practic constant intr-un interval de temperatura, datorita faptului ca
R2 creste mai mult dect R0 + R1.

Sunturile individuale exterioare sunt realizate cu patru borne - doua pentru

conectare in circuit si doua pentru conectare la aparat. Legarea in circuit se face cu
conductoare
calibrate
(ca
lungime
si
sectiune).
Sunturile multiple se realizeaza ca in fig. 3.12. Diferitele sectiuni R 1, R2,.,Rn se
determina din sistemul de n ecuatii ce se pot scrie pentru cele n domenii ale
aparatului:
(3.13)

(3.14)

RT are rolul de compensare a erorii de temperatura si se determina ca la suntul

individual cu compensare simpla.

La voltmetrele magnetoelectrice pentru masurarea unor tensiuni de m ori mai mari

dect domeniul dispozitivului, de valoare U0=I0R0, se adauga rezistenta aditionala
Rad (fig.3.13.a),
astfel
inct:
U
=
I0 (R0 +
Rad)
=mU0
=
m
I0 R0 (3.15)
Rad =
R0 (m-1)
(3.16)
Rezistentele aditionale se executa din manganina, cu unul sau mai multe domenii
de masurare (fig.3.13.b), interioare sau exterioare aparatului, individuale sau
calibrate. Influenta temperaturii nu se cere compensata, rezistenta aditionala este
mult mai mare dect rezistenta bobinei mobile, asa inct variatia acesteia cu
temperatura
este
neglijabila
practic.
Parametrul caracteristic al rezistentelor aditionale este consumul propriu, exprimat
de obicei prin rezistenta corespunzatoare pentru 1 V. Voltmetrele de precizie reduse,
de tablou, au o rezistenta de 100.300 /V, cele de laborator 1.100 /V, rezultnd un
consum, pentru 100 V, de la 1 la 10-3 W.
3.3.1
Voltampermetre
magnetoelectrice
Sunt aparate care reunesc in aceeasi cutie sunturile si rezistentele aditionale
pentru mai multe domenii de masurare. Se construiesc numai ca aparate de laborator
de clasa 0,2 sau 0,1 utilizate ca etaloane in verificarile altor aparate de precizie mai
redusa.

3.4
Aparate
indicatoare
de
c.a.
si
aparate
universale
Pentru masurari in c.a. se utilizeaza aparate bazate pe dispozitive magnetoelectrice,
feromagnetice, electrodinamice, de inductie, electrostatice.
3.4.1 Aparate cu redresoare

Sunt alcatuite dintr-un cuadripol de adaptare (sunturi si rezistente aditionale

variabile), un circuit de masura format dintr-o schema de redresare, instrumentul
magnetoelectric si o rezistenta RC servind la reglaj si la compensarea erorii de
temperatura (fig. 3.14). Cele mai raspndite sunt de tipul multimetrelor
(voltampermetre). Cu ajutorul unor comutatoare speciale se comuta domeniile de
masurare
si
modul
de
lucru
(c.c.
sau
c.a.).
Deviatia
este:
- pentru redresoare monoalternanta:

(3.17)
- pentru redresoare dubla alternanta:

(3.18)
unde kf este factorul de forma al curentului sinusoidal cu valoare de 1,11. Notnd cu
SI sensibilitatea de curent a instrumentului, relatiile devin:

(3.19)

(3.20)
Aparatele au doua scari, una uniforma pentru c.c. si alta comprimata la inceputul
ei, pentru c.a. Gradarea scarii aparatelor se va face in valori efective, valabila insa
numai pentru o anumita forma de variatie a curentului, de obicei cea sinusoidala,
avnd
kf =
1,11.
Calitativ redresoarele se caracterizeaza prin raportul:

(3.21)
denumit coeficient de redresare, unde I d si Ii sunt curentii direct si cel invers.
Kr variaza cu tensiunea si cu temperatura de functionare, avnd valori de ordinul
4000.6000
pentru
Ge.
Domeniul de frecventa este limitat la 10.15 kHz din cauza capacitatilor parazite
care deriveaza un curent cu att mai mare cu ct frecventa este mai mare, rezultnd
erori.
Aparatele care utilizeaza sunturi si rezistente aditionale distincte pentru c.c. si c.a.
ct si scheme de compensare cu temperatura, au clasa de precizie 1; 1,5; limite
inferioare de o,1 si 1,2 mA, consum propriu de n x 10 3 la / V ( 20.000 / V in c.a. si
100.000 / V in c.c. in constructii speciale, domenii de frecventa de la 20 Hz la 10.20
kHz, avnd si functii suplimentare - ohmmetre, decibelmetre (MAVO - 35).
3.4.2

Ampermetre
feromagnetice
Sunt
cele
mai
raspndite
aparate
de
c.a.
Se realizeaza prin dimensionarea corespunzatoare a bobinei parcursa de curentul
de masurat. La curenti de ordinul 200.350 A ea poate ajunge sub forma unei singure
spire (bara de Cu). Pentru masurarea unor curenti mai mari se utilizeaza
transformatoare de masura de curent; ampermetrele se executa pentru curent
nominal de 5 A, dar scara este gradata in valori ale curentului din primarul
transformatorului.

Curentul minim pentru care pot fi construite miliampermetrele este de ordinul

zecilor de mA.

Ampermetrele trasportabile se executa cu mai multe domenii de masurare; bobina este

executata din mai multe sectiuni, cu acelasi numar de spire (prize), permitnd modificarea
domeniului prin conectarea in serie sau in paralel a sectiunilor, respectiv prin schimbarea bornei de
conectare
(fig.3.15a,b,c).
Sunt influentate in c.c. de histerezisul magnetic al pieselor feromagnetice, iar in c.a. de curentii
turbionari care produc pierderi suplimentare. Gradarea se executa din aceste motive la
ampermetrele feromagnetice de tablou, numai pentru c.a., cu simbolul respectiv. Clasa lor de
precizie
este
1,5
sau
2,5
si
se
poate
imbunatati
pna
la
0,5;
0,1
prin:
- executarea pieselor feromagnetice din aliaje cu permeabilitatea magnetica mare si cmp coercitiv
mic (de tip permalloy), reducnd pierderile prin curenti turbionari si histerezis;
ecranare.
Domeniul
de
frecventa
este:
45.60
Hz
pentru
variantele
de
tablou;
15.500
Hz
pentru
variantele
de
laborator.
Nu
necesita
compensarea
erorilor
de
temperatura.
Consumul propriu variaza intre 0,5 si 7,5 VA, in functie de domeniul de masurare. Se construiesc
pentru valori de pna la 100 A (rar 200.350 A).

3.4.3 Voltmetre feromagnetice

Constau dintr-un miliampermetru feromagnetic conectat in serie cu una sau mai
multe
rezistente
aditionale,
dupa
numarul
domeniilor
de
masurare.
Influenta temperaturii se compenseaza prin asigurarea unui anumit raport intre
rezistenta bobinei si rezistenta aditionala, ceea ce conduce la cresterea valorii
curentului consumat si scaderea limitei de masurare a voltmetrului. Spre exemplu, la
voltmetrele de 250.150 V consumul de curent este de 25.30 mA, in timp ce la
voltmetrele
de
30.
15
V
consumul
este
de
100.400
mA.
Influenta frecventei este prezenta prin cresterea reactantei inductive a bobinei si
deci scaderea curentului prin voltmetru. Pentru compensarea erorilor de temperatura
se prevede o capacitate C care sunteaza o parte din rezistenta aditionala (fig.3.16).

Voltmetrele
feromagnetice
se
construiesc
ca:
aparate
de
tablou,
clasa
1,5
sau
2,5;
aparate
portative,
clasa
0,5.1.
Consumul propriu variaza intre 3 si 20 VA, valorile mari corespunznd tensiunilor
nominale mari si aparatelor de tablou. Voltmetrele cu suspensie pe benzi tensionate
au
consum
propriu
de
7,5.
40
mA.
Domeniul de frecvente uzual este de 45.65 Hz, putnd avea extensie de la 15 la
200
Hz.
Domeniile de masura sunt de la 15 la 600 V, rareori pentru tensiuni mai mici, de
3.10 V, deoarece creste consumul propriu. Pentru domenii mai mari de 600 V se
folosesc voltmetre de 100 V conectate pe secundarul transformatoarelor de masura
de tensiune.
-

3.4.4 Voltampermetre feromagnetice

Sunt aparate realizate cu materiale corespunzatoare pentru piesele feromagnetice,

cu ecran magnetic si suspensia organului mobil pe benzi tensionate. Ex.: aparat
portabil cu cinci domenii pentru curenti de la 0,06 la 30 A si tensiuni de la 6 la 600 V
(fig. 3.17); are un consum propriu mai mic de 1 VA (afara de scarile de 300 V, 600 V si
de 1,5.6 VA pentru domeniul de 30 A. Clasa de precizie este de 0,2 in c.a. (pe domenii
de frecvente de 15.400 Hz ca ampermetru, respectiv de 15.150 Hz ca voltmetru) si de
0,5 in c.c., cu erori suplimentare.
3.4.5
Ampermetre
electrodinamice
Caracteristica principala a acestor aparate este precizia ridicata, ele realizndu-se
uzual in variata de laborator de clase 0,2 si 0,1, in c.c. si c.a.

La ampermetrele electrodinamice schemele electrice utilizate difera in functie de domeniul de

masurare
si
de
necesitatea
compensarii
erorilor
de
temperatura
si
frecventa:
- curenti sub 0,5 A (fig.3.18.a): bobina mobila 2 este conectata in serie cu bobinele fixe 1,1 (bobina
mobila
poate
fi
alimentata
prin
resoartele
spirale).
- curenti peste 0,5 A (fig.3.18.b): bobina mobila este conectata in paralel cu un sunt, montat in serie
cu
bobinele
fixe.
Factorii externi care influenteaza functionarea ampermetrelor electrodinamice sunt:
- cmpul magnetic; pentru reducerea influentei lui se recurge la ecranarea dispozitivului;
- temperatura mediului: - la varianta cu I sub 0,5 A, variatia rezistentei cu temperatura nu modifica
practic curentul din circuit; o oarecare eroare de temperatura produce numai variatia elasticitatii
resoartelor
cu
temperatura;
- la varianta cu I peste 0,5 A, eroarea de temperatura apare in principal datorita variatiei rezistentei
bobinei mobile; pentru micsorarea ei se inseriaza cu bobina o rezistenta r din manganina.
- frecventa curentului masurat: are influenta neglijabila la schema serie, aceste scheme putnd fi
folosite pna la 1500.2000 Hz; la schemele paralel eroarea de frecventa apare datorita modificarii
valorii si fazei curentilor prin cele doua ramuri, compensarea facndu-se prin suntarea unei parti a
rezistentei aditionale r a bobinei mobile cu o capacitate C, care compenseaza reactanta inductiva a
circuitului,
insa
doar
intr-un
interval
restrns
de
frecventa.
Consumul propriu al aparatelor pentru curenti de la 0,5 la 10 A este de 3.20 VA.
Clasele de precizie sunt de 0,2 si 0,1. Constructia la aparatele de tablou nu este economica, ele
neputnd concura aparatele feromagnetice, mai ieftine si mai simple. Ampermetrele de clasa 0,2 se
construiesc cu ac indicator, cu doua sau patru domenii de masura, intre 25 mA si 10 A.
Ampermetrele de clasa 0,1 au adesea dispozitive optice de citire si se construiesc pentru cte doua

domenii de masurare: 0,5 / 1; 2,5 / 5; 5 / 10 A. Frecventa nominala este de 40.60 Hz in clasa 0,2 si
pna la 2000 Hz in clasa 0,5.

3.4.6
Voltmetre
electrodinamice
Constau dintr-un miliampermetru avnd montate in serie: bobinele fixe 1-1', bobina
mobila 2 si o rezistenta aditionala din manganina, dimensionata uneori pentru mai
multe
domenii
de
masurare
(fig.3.19).
Erorile care apar se pot datora:

- temperaturii: se manifesta mai mult la voltmetrele cu limite de masurare mici, la

care rezistenta aditionala are valoare mai mica; aceasta impune micsorarea
rezistentei bobinelor, ceea ce conduce la cresterea consumului propriu, motiv pentru
care voltmetrele electrodinamice nu se construiesc pentru tensiuni sub 20.30 V;
- frecventei: sunt mai mari la voltmetrele de tensiuni reduse; micsorarea lor se
rezolva prin montarea unei capacitati C in paralel cu o parte din rezistenta aditionala,
ceea ce permite marirea domeniului de frecvente de utilizare pna la 1000.1500 Hz.
Consumul propriu al voltmetrelor electrodinamice de 150.300 V este de 10.20 VA.
Rezistenta
proprie
este
de
ordinul
a
500.1000 /
30
V.
Clasele de precizie sunt 0,2 si 0,1, constituind aparate de laborator, cu 3.6 domenii
de masurare, de ex.: 75 - 150 - 300 - 450 - 600 - 750 V.
Domeniul de frecvente pentru unele aparate de clasa 0,1 este 40.60 Hz, putnd fi
extins pna la 400.700 Hz, cu cresterea erorilor corespunznd clasei 0,2 si 0,5.
3.4.7.
Voltampermetrele
electrodinamice
Sunt aparate de laborator care reunesc in aceeasi cutie rezistentele aditionale,
sunturile si comutatoarele necesare alegerii domeniului de masurare. Unele din ele
care utilizeaza pentru schimbarea domeniului de masurare transformatoare de
masura interioare, nu pot fi folosite dect in c.a. (au insa domenii de masurare mai
largi, de la 5 mA la 10 A si de la 5 V la 1000 V).
3.4.8
Adaptari
ale
aparatelor
de
c.a.
3.4.8.1 Circuite pentru dilatarea sau comprimarea scarii de masura
1. Dilatarea scarii (fig. 3.20.a). Este schema unui voltmetru de c.a., care contine o
punte redresoare si o dioda Zener (cu caracteristica data in fig. 3.20.b). Pentru
tensiuni redresate mai mici dect U Z (tensiunea de strapungere a diodei Zener),
instrumentul nu indica nimic, dioda fiind blocata. Daca se alege U Z = 0,9 U0 max (unde
U0max este valoarea maxima a tensiunii de masurat), valorile cuprinse intre 0,9 U 0 max si
U0 max vor putea fi citite pe intreaga scara a aparatului.

2. Comprimarea scarii (fig.3.21,a si b). Diodele D 1.Dn conduc succesiv pe masura ce

creste tensiunea continua de la intrare U i. Prin intrarea in conductie, fiecare dioda va

absorbi o parte din curentul aparatului si astfel indicatia nu va creste proportional cu

tensiunea de la intrare. Se poate realiza astfel o scara logaritmica.

3. Circuite pentru protectia aparatelor la suprasarcini (fig.3.22). In figura este

prezentata schema de protectie a unui voltmetru de c.c. Dioda Zener, montata in
paralel cu voltmetrul, are o tensiune de strapungere egala cu tensiunea maxima pe
care o poate suporta aparatul. Cnd aceasta tensiune este depasita, dioda Zener
conduce si mentine tensiunea la bornele aparatului constanta. Rezistenta
R1 impiedica scurtcircuitarea sursei de tensiune.

4. Un ampermetru de c.c poate fi protejat ca in fig. 3.23, cu o dioda de Si. Aceasta

incepe sa conduca in sens direct atunci cnd caderea de tensiune pe aparat
depaseste valoarea nominala, derivnd o parte din curent.

3.2
Masurarea
puterii
electrice
3.2.1
Masurarea
puterii
in
circuite
de
c.c.
In circuitele de c.c. intereseaza masurarea puterii consumate in receptoare sau
debitate de surse. Prin definitie, puterea in astfel de circuite se exprima prin produsul
tensiunii
la
borne
cu
curentul
absorbit,
respectiv
debitat:
PR =
UR IR (3.22)
PG =
UG IR (3.23)
unde
indicii
R
si
G
desemneaza
receptorul
si
generatorul.
Ca
metode
generale
se
folosesc:
metoda
indirecta
(a
ampermetrului
si
voltmetrului);
- metoda directa, prin folosirea wattmetrului.
3.2.1.1
Metoda
indirecta
(ampermetrului
si
voltmetrului)
Deosebim doua variante, in functie de modul de montare in circuit al aparatelor:
montajul aval, cu voltmetrul montat dupa ampermetru, in sensul de la generator spre
sarcina, respectiv amonte, cnd voltmetrul precede ampermetrul. Evident,
ampermetrul se conecteaza in serie in circuit, iar voltmetrul in paralel.
Notnd cu U si I indicatiile voltmetrului, respectiv ampermetrului, cu R V, respectiv
RA rezistentele interne ale aparatelor, expresiile puterilor consumate si debitate sunt:

- montajul aval (fig. 3.24, a):

(3.24)
(3.25)
- montaj amonte (fig.3.24, b):
(3.26)

(3.27)
Se observa ca puterile sunt date de produsul indicatiilor ampermetrului si
voltmetrului, din care se scad sau la care se aduna consumurile proprii: p A = RAI2; pV =
U2 / RV. Aceste consumuri fiind mici (0,5.5 W) ele pot fi neglijate, puterea calculnduse
cu
formula
aproximativa:
Pm = UI (3.28)
3.2.1.2
Metoda
wattmetrului
(directa)
Aceasta masurare se executa analog cu cea a puterii active in circuitele
monofazate, cu urmatoarea precautie: din cauza influentei cmpului magnetic
terestru asupra indicatiei aparatelor electrodinamice functionnd in c.c., trebuie
efectuate doua masurari, inversnd sensul curentilor in bobinele wattmetrului la a
doua masurare si lund ca valoare finala media celor doua citiri. In practica, pentru
masurarea puterii in c.c. se prefera metoda indirecta a ampermetrului si voltmetrului.

3.2.2
Masurarea
puterii
active
in
circuitele
de
c.a.
monofazat
Intr-un circuit monofazat de c.a. se defineste puterea electrica activa P consumata
de un receptor sau debitata de un generator care are la borne tensiunea u si este
parcurs de curentul i, ca valoarea medie a puterii instantanee p =ui pe un numar
intreg de perioade ale tensiunii alternative u:

(3.29)

Cnd tensiunea si curentul sunt marimi sinusoidale cu valorile instantanee:

Cazuri:

(3.30)
(3.31)
unde este unghiul de defazaj al tensiunii inaintea curentului.
Puterea activa este prin definitie:
P = UI cos (3.32)
Produsul:
UI = S (3.33)
se

numeste

putere

aparenta.

Raportul:

(3.34)
se

numeste
factor
de
Utiliznd reprezentarea simplificata a marimilor u si i in complex, se scrie:

putere.

(3.35)
deci este egala cu partea reala a puterii aparente complexe S data de produsul dintre
tensiunea
complexa U si
valoarea
conjugata
a
curentului
complex
.
Cnd tensiunea si curentul sunt marimi nesinusoidale dar periodice, indeplinind
conditiile lui Dirichlet, pot fi scrise sub forma unor serii Fourier:

(3.36)
(3.37)
Puterea activa se obtine prin integrare:

(3.38)
unde
reprezinta defazajul dintre armonicele de ordinul n de tensiune
si
de
curent.
La masurarea puterii active se utilizeaza metoda directa a wattmetrului
electrodinamic, wattmetrului termoelectric sau metoda indirecta a celor trei aparate.
3.2.2.1 Wattmetrul electrodinamic

Acest aparat are la baza un dispozitiv electrodinamic cu cmp radial (fig.3.25a), la

care sectiunile bobinei fixe sunt inseriate si dimensionate sa suporte curentul I, iar
bobina mobila Rbm este inseriata cu o rezistenta aditionala Rad, la capetele
ansamblului aplicndu-se tensiunea U. Simbolizarea folosita in schemele electrice se
da
in
fig.
3.25
b.
Se presupun tensiunea si curentul cu variatie sinusoidala:
(3.39)
(3.40)
Deviatia la dispozitivul electrodinamiccu cmp radial este data de :

(3.41)
Deci, deviatia este proportionala cu puterea activa data de tensiunea aplicata
circuitului de tensiune si cu curentul care parcurge bobina de curent a wattmetrului.
Scara wattmetrului electrodinamic este uniforma in raport cu acest produs.
Pentru ca indicatia wattmetrului sa fie in sensul normal al scarii sale cnd P>0,
curentii trebuie sa aiba sensuri bine determinate prin bobinele aparatului; de aceea,
cte una din bornele circuitelor de curent si de tensiune sunt marcate prin asterisc,
litera,
etc.,
indicnd
borna
de
intrare.
Intruct indicatia depinde de defazajul dintre I si U prin cos , rezulta ca pentru
defazaje cuprinse intre -900 si +900 deviatia este in sensul normal al scarii. Pentru
defazaje mai mari dect 900, in valoare absoluta, indicatia este contrara sensului
normal al scarii, deci pentru a obtine indicatia normala se inverseaza unul din
circuitele wattmetrului, uzual cel de tensiune, indicatia lundu-se in considerare cu
semnul
minus.
Extinderea domeniului de masurare se face pentru tensiuni pna la 1200 V prin
montarea de rezistente aditionale in circuitul de tensiune; peste 1200 V se utilizeaza
transformatoare de tensiune, cu tensiune nominala in circuitul de tensiune uzual de
100
V.
La circuitul de curent se realizeaza extinderea domeniului prin comutarea
sectiunilor bobinei fixe in montaj serie sau paralel, ceea ce permite modificarea
curentului nominal in raport de 1:2 sau in rapoarte de 1:2:4. Pentru valori mai mari
ale curentilor se utilizeaza transformatoare de curent, furniznd in circuitul de curent
al
wattmetrului
un
curent
nominal
de
5
A
sau
1
A.
Puterea se determina cu relatia:

(3.42)
unde
prin
kW s-a
notat
constanta
wattmetrului.
Aceasta constanta se determina pe baza valorilor nominale ale tensiunii si
curentului, la factor de putere unitar, la care deviatia este maxima:

(3.43)
Ex.: In = 5 A, Un= 240 V, cos = 1, max = 120 .
kW = 10 W / div.
Pentru a nu depasi valorile maxim suportate de circuitele de tensiune si curent
(deviatia depinznd si de factorul de putere), se recomanda atasarea concomitent in
acelasi montaj a unui ampermetru si a unui voltmetru, pentru urmarirea permanenta
a curentului si tensiunii.

Schemele de montaj ale wattmetrului la masurarea puterii active sunt montajul

aval al circuitului de tensiune fata de cel de curent (fig. 3.26 a), respectiv montajul
amonte
al
acelorasi
circuite
(fig.3.26
b).
La masurarea puterilor mici se pot comite erori din cauza consumurilor de putere in
circuitele aparatelor de masurat, care se adauga la puterea masurata de wattmetru.
Expresiile corecte ale puterii consumate in receptor si a celei debitate de generator in
functie
de
indicatia
wattmetrului
sunt:

montajul

aval:

(3.44)

montajul
amonte:
(3.45)
Deoarece in practica consumatorii se alimenteaza sub tensiune constanta, se
utilizeaza montajul aval pentru masurarea puterii in receptor si montajul amonte
pentru determinarea puterii debitate de generator. Daca consumul in circuitul de
curent este mic in comparatie cu cel din circuitul de tensiune, se prefera montajele in
amonte
pentru
PR si
aval
pentru
P G,
fara
efectuarea
corectiilor.
La conectarea rezistentelor aditionale in circuitul de tensiune trebuie urmarit sa nu
apara tensiuni importante intre circuitele wattmetrului, care pot conduce att la
scurtcircuit interior, ct si la erori de masurare cauzate de fortele electrostatice dintre
bobine.
In cazul unui factor de putere redus, masurarea este afectata de erori suplimentare
cauzate de inductivitatea bobinei de tensiune a wattmetrului. Daca se noteaza
cu unghiul de defazaj inductiv al curentului din circuitul bobinei mobile fata de
tensiunea aplicata, eroarea introdusa este:

(3.46)
Pentru mic,
cos =
sin =
Rezulta:

se

fac

aproximarile:
1

(3.47)
unde se
exprima
in
radiani,
iar '
in
minute.
Aceasta eroare se poate micsora prin suntarea bobinei de tensiune a wattmetrului
cu o impedanta inductiva (fig.3.27) sau prin suntarea unei portiuni din rezistenta
aditionala cu un condensator de valoare convenabila. Eroarea devine importanta
pentru cos mic. Ex.: daca = 20 si cos = 0,05, deci tg = 19,5. Ca urmare:

, ceea ce este foarte mult.

Wattmetrul electrodinamic prezinta erori de frecventa, a caror compensare se face intr-un

domeniu de frecventa mentionat de producator pe cadranul aparatului, prin montarea in paralel cu
circuitul
de
tensiune
a
unor
capacitati.
Pentru wattmetre de clasa 0,1 care functioneaza intr-un domeniu de frecventa 0.10 kHz se
adopta masuri constructive speciale: limitarea unghiului de rotatie al bobinei mobile la cteva
grade, suspensia pe benzi elastice, realizarea circuitului de tensiune fara erori de unghi.

3.2.2.2 Asocierea transformatoarelor de masura pentru masurarea puterii active

monofazate
Cnd tensiunile si curentii din circuitele in care se masoara depasesc valorile
nominale ale wattmetrului, se utilizeaza transformatoare de masura (de curent,
respectiv de tensiune). Valorile nominale ale marimilor secundare sunt 5 A (1 A) si
respectiv
100
V.
Montajele cu un singur transformator de tensiune sau curent (fig.3.28 a, b) se
numesc semiindirecte, iar cele cu doua transformatoare (fig.3. 29) se numesc
indirecte.

Pentru ca wattmetrul sa dea indicatii in sensul normal al scarii, se urmareste ca

bornele polarizate ale wattmetrului sa fie legate la acelasi conductor al circuitului
(prin intermediul bornelor corespunzatoare ale transformatoarelor de masura). In
scopul egalizarii potentialelor intre bobinele wattmetrului se executa conexiunile
punctate, care la montajul indirect se pamnteaza pentru a proteja impotriva
patrunderii
tensiunii
inalte
in
circuitele
de
masurare.
La determinarea puterii in schemele semiindirecte si indirecte se neglijeaza erorile
transformatoarelor. Deci pentru montajul indirect I2 este in faza cu I1, U2 in faza cu U1.
Puterea consumata in receptor este:

(3.48)
iar cea indicata de wattmetru:

(3.49)

(3.50)
(3.51)
Pentru montajul semiindirect cu transformator de tensiune:

3.2.2 Metoda celor trei aparate (ampermetre sau voltmetre) pentru masurarea
puterii
intr-un
circuit
monofazat
de
c.a.
Metoda se bazeaza pe relatia cunoscuta dintre laturile unui triunghi oarecare:
c2 = a2 + b2 +2ab cos(a,b) (3.53)
Metoda
celor
trei
voltmetre.
In circuitul din fig. 3.30, a Z este receptorul, iar R este o rezistenta neinductiva de
valoare mica. Se monteaza cele trei voltmetre, in paralel cu R, Z, respectiv cu grupul
R,Z. Diagrama vectoriala a tensiunilor se da in fig. 3.30 b, in care laturile triunghiului
sunt:
a = UR = RI (3.54)
b = UZ (3.55)
c = U (3.56)
(3.57)
(3.58)

Metoda
celor
3
ampermetre (fig.
3.31).
Pentru a determina puterea disipata in impedanta Z, se monteaza in paralel cu ea
o rezistenta de valoare mare si se determina curentii in ramura principala si in cele
continnd R, respectiv Z.

(3.59)

(3.60)
Metoda are precizie scazuta, datorita:
- neglijarii consumurilor aparatelor;
- diferentelor continute de formula de calcul.
Precizia este maxima cnd UR = UZ si IR = IZ.
Metoda se poate aplica la frecvente care depasesc cteva sute de Hz, unde utilizarea
wattmetrelor este nerecomandabila datorita erorilor introduse. (3.52)

3.2.3
Masurarea
puterii
reactive
in
circuite
de
c.a.
monofazat
Puterea electrica reactiva reprezinta o masura a necompensarii schimburilor de
energie interioara intre cmpul magnetic si cmpul electric asociate elementelor unui
circuit
electric
functionnd
in
c.a.
In cazul circuitelor de c.a. monofazat, puterea reactiva Q se exprima prin relatiile:

(3.61)
analoge
cu
cel
care
definesc
puterea
activa
Intre puterea aparenta, puterea activa si puterea reactiva exista relatia:
S = P + jQ (3.62)
echivalenta cu :

(3.63)

(3.64)

P.

Pentru
receptoare,
puterea
reactiva
este:
- pozitiva (consumata de la retea), daca sin 0, adica circuitul are caracter inductiv
(defazaj 0);
- negativa, (debitata de receptor retelei), daca sin 0 , deci cnd circuitul are
caracter
capacitiv.
In regim nesinusoidal, puterea reactiva se exprima prin relatia:

(3.65)
Masurarea puterii reactive in circuite de c.a. se face prin trei metode:
- metoda indirecta a deducerii puterii reactive din puterea activa masurata cu
wattmetrul;
metoda
directa
a
utilizarii
de
wattmetre
in
montaje
speciale;
metoda
directa
a
VAR
metrelor.
3.2.3.1 Metoda indirecta de masurare a puterii reactive

Se considera circuitul monofazat din fig.3.32 (montaj aval), alimentat cu :

(3.66)
(3.67)
Intre puterea aparenta S, activa P si reactiva Q exista relatia:
S2 = P2 + Q2 (3.68)
De unde :

(3.69)
deci
Q
se
poate
deduce
indirect
prin
masurarea
lui
P
si
S.
Puterea activa se determina din indicatia P W a wattmetrului, din care se scade
consumul propriu al acestuia si cel al voltmetrului V, cunoscnd reziatentele interne
RWU si RV:

(3.70)
Puterea aparenta este data de:
S = UI (3.71)
Dar curentul prin ampermetru este diferit de cel din receptor, conform relatiei:

(3.72)

Pentru un calcul aproximativ se pot neglija curentii prin voltmetru si circuitul de

tensiune
al
wattmetrului,
deci:
(3.73)

(3.74)
Pentru un calcul mai precis se poate determina I lund in consideratie
defazajele I, IV, IWU si UV.
3.2.3.2 Masurarea directa a puterii reactive cu wattmetrul in montaj special,
alimentat
cu
o
tensiune
auxiliara
Se considera un receptor alimentat intr-un circuit monofazat de c.a., in care:
(3.75)
(3.76)
inct rezulta puterea reactiva:
(3.77)
Se considera o tensiune alternativa sinusoidala u de aceeasi frecventa cu u, dar
defazata in urma cu /2:

(3.78)
Se calculeaza puterea activa P produsa de tensiunea u cu curentul i:

(3.79)
Impartind si inmultind cu U:

, k = U /U (3.80)
sau :
(3.81)
unde k = 1/k = U/U .
Se constata ca se poate masura puterea reactiva cu un wattmetru a carui bobina
de curent este parcursa de un curent i, iar circuitul sau de tensiune este alimentat cu
o tensiune auxiliara u , defazata cu /2 in urma fata de u (fig.3.33).

Puterea activa P masurata de wattmetru se numeste putere activa monofazata

echivalenta a unei puteri reactive Q. Metoda este neaplicabila in circuitele de c.a.
monofazat, din cauza dificultatii de a obtine o tensiune defazata cu /2 in urma fata
de tensiunea circuitului. Ea este aplicabila in circuitele trifazate, cu si fara conductor
neutru, la care intre tensiunile de faza si de linie exista defazajul de /2. Masurarea
puterii reactive cu wattmetrul se face folosind sistemul trifazat de tensiuni, prin
conectarea circuitului de curent pe oricare din faze si alegerea corespunzatoare a
tensiunii de linie defazata cu /2 in urma tensiunii de faza la care s-ar conecta
circuitul bobinei de tensiune pentru masurarea puterii active.
3.2.3.3
Masurarea
puterii
reactive
cu
varmetrul
electrodinamic
VAR - metrul (volt- amper- reactiv) electrodinamic se deosebeste de wattmetrul
electrodinamic prin caracterul pur reactiv al circuitului sau de tensiune. Exista
variantele:

a) Varmetrul
cu
circuit
inductiv
de
tensiune (fig.3.34).
Circuitul de curent nu se deosebeste de acela al wattmetrului. Circuitul de tensiune
este constituit din bobina mobila de inductivitate L bm conectata in serie cu o bobina
de inductivitate La, deci inductivitatea totala este:
Lbm + La.
In fig.3.34b se da simbolul folosit in schemele electrice pentru varmetru.
Reactanta inductiva a circuitului de tensiune fiind mult mai mare dect rezistenta

sa:
Deoarece:

curentul

i2 va

fi

defazat

in

urma

tensiunii

cu /2.

(3.82)
(3.83)

(3.84)
deviatia a
De
I1=I;
I2=U/L
Rezulta
<(I1,I2)= /2
Deci:

asemenea,

varmetrului
deoarece

conform

fig.

este:
3.34:
ca:
-

adica
deviatia
este
proportionala
cu
puterea
reactiva
Q.
In expresie intervine si pulsatia , deci aparatul va avea erori de frecventa daca
frecventa marimilor din circuit (tensiune si curent) difera de frecventa nominala a
aparatului.

b) Varmetrul
cu
circuit
capacitiv
de
tensiune (fig.3.35).
Bobina mobila se inseriaza cu o capacitate de valoare astfel aleasa inct reactanta
capacitiva a circuitului de tensiune sa fie mult mai mare dect rezistenta sa. Intruct:
I1 =
I;
I2 =
U
<(I1,I2)
= /2+ ?
(3.87)
Deviatia devine:

(3.88)
si este proportionala cu puterea reactiva, expresia depinznd si de , deci de
frecventa.
c) Varmetrul
compensat (fig.3.36).
Dependenta diferita a varmetre-lor anterioare de a condus la realizarea
varmetrului compensat. Sistemul mobil este format din doua bobine montate pe
acelasi ax, una conectata in serie cu inductivitatea L a, iar cealalta cu capacitatea C.
Deviatia este:

(3.90)
L si C se aleg astfel inct sa se anuleze derivata:

(3.91)
pentru =n (fig.3.37)
Rezulta:

deci

(3.92)

(3.93)

pentru

care

frecventa

s-a

construit

aparatul.

f:

Alegnd L si C in aceste conditii, indicatiile aparatului sunt putin influentate de

variatii
de 5%
ale
frecventei,
in
jurul
valorii
nominale.
Totusi, erorile de frecventa afecteaza precizia varmetrelor, facndu-le sa nu atinga
precizia wattmetrelor; ca atare, pentru masurarea puterilor reactive se utilizeaza
wattmetrele in montaje speciale, cu tensiuni auxiliare.

3.2.4.
Masurarea
puterilor
active
si
reactive
in
circuitele
trifazate
3.2.4.1.Teorema generalizata (Blondel) a masurarii pute-rilor active si reactive prin. metoda celor
n si n-1 wattmetre si varmetre
Se considera cazul general al unui receptor R constituit din impedante liniare bilaterale, formnd
o retea cu ochiuri ce comporta n noduri si alimentata la un sistem polifazat cu n conductoare
(fig.3.38).

Puterea aparenta complexa S este egala cu suma puterilor aparente date de potentialele
nodurilor V1, V2,.,Vn cu curentii de linie IK:

(3.94)
Considernd un punct N de un potential oarecare si notnd U1N, U2N,., UnN tensiunile auxilaire de
faza, puterea aparenta se poate scrie:

(3.95)

Puterea activa este partea reala a puterii aparente complexe:

(3.96)
Puterea reactiva Q este partea imaginara a puterii aparente complexe:

(3.97)
Cele doua relatii pentru P si Q se numesc expresiile cu n termeni ale puterii active, respectiv
reactive
intr-un
circuit
polifazat
cu
n
conductoare.
Teorema lui Blondel afirma tocmai continutul acestor relatii: puterea activa P, respectiv puterea
reactiva Q totala, intr-un circuit polifazat, este egala cu suma a n puteri active, respectiv reactive,
monofazate, date de diferentele de potential (tenisunile auxilaire de faza) U kN dintre cele n
conductoare ale sistemului polifazat si un punct arbitrar ales N, de potential oarecare, cu curentii de
linie Ik.

Rezulta ca metoda de determinare a puterii active, respectiv reactive, intr-un sistem polifazat,
folosirea a n wattmetre, respectiv varmetre, legate cu bobinele de curent in serie pe fiecare faza, cu
polaritatea respectiva, iar circuitele de tensiune conectate cu borna polarizata la acelasi conductor
la care se afla si borna polarizata a circuitului de curent, cealalta borna fiind legata la punctul
comun N. Unele din indicatii pot fi in sens contrar gradatiilor scarilor aparatelor (pentru wattmetre
cnd defazajul (UkN,Ik) este mai mare dect ?/2, iar pentru varmetre cnd curentul Ik este defazat
inaintea tensiunii UkN, situatii in care se inverseaza legaturile la circuitul de tensiune, iar puterea
citita
se
considera
cu
semnul
minus).
Se poate alege ca punct de referinta chiar una din tensiunile sistemului polifazat (fig.3.39), deci
in acest caz Ukk=0, iar cele doua relatii ramn cu n-1 termeni:

(3.98)

(3.99)
Relatiile se numesc expresiile cu (n-1) termeni ale puterii active, respectiv reactive, intr-un circuit
polifazat cu n conductoare. Deci se pot folosi (n-1) wattmetre, respectiv varmetre, renuntndu-se la
aparatul de pe faza k, intruct Ukk=0. Circuitele de curent sunt inseriate pe fiecare faza, iar cele de
tensiune sunt alimentate cu diferenta de potential dintre fiecare faza si faza de referinta.
Metoda celor n, respectiv (n-1) aparate sunt valabile indiferent de gradul de nesimetrie al

tensiunilor de alimentare
si de gradul
de dezechilibru al curentilor de linie.
n-1 este numarul minim de aparate necesar pentru masurarea puterii intr-un sistem polifazat de n
conductoare,
iar
n
este
numarul
maxim
necesar.
In functie de punctul N ales arbitrar, puterile P k si Qk pot varia, suma lor ramne insa constanta.
In cazul unui sistem simetric de tensiuni, indicatiile celor n wattmerte sau varmetre devin
identice, astfel inct poate fi folosit un singur aparat pentru o faza, puterea totala aflndu-se prin
multiplicarea cu n a indicatiei.
3.2.4.2 Masurarea puterilor active in circuite trifazate fara conductor neutru

Conform teoremei generalizate Blondel, aceasta masurare poate fi realizata cu n = 3 sau cu n - 1

= 2 wattmetre.
a) Metoda
celor
- tensiunile de alimentare formeaza un sistem nesimetric:

trei

wattmetre:

(3.100)
In acest caz triunghiul tensiunilor de linie este oarecare, iar curentii de linie formeaza un sistem
dezechilibrat:
(3.101)
Nu
se
Puterea activa este:

precizeaza

natura

sau

conexiunile

receptorului.

(3.102)
Pentru metoda celor trei wattmetre trebuie de retinut ca valoarea maxima a tensiunilor U 1N, U2N,
U3N care se aplica circuitelor de tensiune ale wattmetrelor poate fi tensiunea de linie a circuitului
trifazat.
Caz
particular:
metoda
unui
singur
wattmetru.
In
ipoteza
ca:
- tensiunile de alimentare formeaza un sistem simetric U 12 = U23 = U31 = U, deci in planul topografic
al
potentialelor
triunghiul
tensiunilor
este
echilateral;
curentii
de
linie
formeaza
un
sistem
echilibrat:
I1 =
I2 =
I3 =
I;
- intruct punctul comun al circuitelor de tensiune, aplicnd metoda celor trei wattmetre este in
centrul de greutate al triunghiului tensiunilor, tensiunile de faza U 1N, U2N, U3N se confunda cu
tensiunile stelate ale distributiei trifazate simetrice E 1, E2, E3, care formeaza un sistem simetric;
defazajele
dintre
tensiunile
stelate
de
faza
si
curentii
de
linie
sunt

egale:
.
In aceste conditii puterile indicate sunt egale intre ele si relatia de calcul a puterii active devine:

(3.103)

Deci, puterea activa trifazata poate fi masurata cu un singur wattmeru cu conditia de conservare
a ansamblului celor trei rezistente pentru a crea un punct neutru N situat in centrul de greutate al
triunghiului tensiunilor. In consecinta se monteaza un singur wattmetru, cu R WU + Ra= R, pe celelalte
doua faze montndu-se rezistentele R pentru crearea punctului neutru N (fig.3.41). Daca wattmetrul
are indicatia P1:

(3.104)
Metoda unui singur wattmetru nu se aplica la masurarea puterii microreceptoarelor, deoarece
prezenta aparatului pe una din faze produce o asimetrizare a sistemului de tensiuni.

Daca receptorul are punctul neutru accesibil (sarcina simetrica conectata in stea), wattmetrul
poate fi conectat cu borna nepolariazta la acest punct neutru, nefiind necesare rezistentele
aditionale.
Wattmetrele monofazate montate permanent in circuite trifazate simetrice au de obicei scara
gradata astfel inct sa indice direct puterea activa totala (trifazata).
b) Metoda
Se

celor
lucreaza

- sistem de alimentare nesimetric:

doua
in
;

wattmetre.
ipotezele:

curentii
de
linie
formeaza
un
sistem
Adoptnd
faza
2
ca
referinta
(N=2)
(fig.3.43),
U1N=U12;
U2N=U22=0;
U3N=U32;
Teorema lui Blondel cu (n-1) termeni este in acest caz:

dezechilibrat:
tensiuile
auxiliare

sunt:

(3.105)
Pentru un circuit
U12=U23=U31=U
I1=I2=I3=I

cu

tensiuni

simetrice

si

curenti

echilibrati

sunt

indeplinite

conditiile:
(3.106)
(3.107)

(3.108)
Din diagrama fazoriala (fig.3.44) rezulta:

(3.109)

(3.110)

(3.111)

(3.112)

(3.113)
Observatii:
- pentru un receptor capacitiv in expresiile lui P 1 si P2 se modifica semnul defazajului ;
- se poate calcula defazajul:

(3.114)
- pentru receptor pur rezistiv, indicatiile celor doua wattmetre sunt egale (P 1 = P2) cnd =0;
pentru un receptor pur reactiv ? =90), puterile masurate de cele doua wattmetre sunt egale si de
semne contrare (-P1 = P2), deci puterea activa totala (trifazata) este nula;

- din indicatiile celor doua wattmetre se poate dededuce puterea reactiva trifazata:

(3.115)
-

in scopul masurarii puterii active trifazate cu un singur aparat s-au construit

wattmetre trifazate numite wattmetre duble. Cele de tip electrodinamic sunt
compuse din doua wattmetre monofazate, avnd bobinele de tensiune cuplate pe
acelasi ax.

3.2.4.3. Masurarea puterii active intr-un circuit trifazat cu conductor neutru

Conform teoremei lui Blondel pentru masurarea puterii active se pot adopta
metodele celor 4 si 3 wattmetre (la care se alege ca faza de referinta conductorul
neutru). Expresia cu n=4 termeni a teoremei lui blondel rezulta (fig. 3.45):

(3.116)
Expresia cu (n-1) termeni a teoremei lui Blondel rezulta:

(3.117)
Rezulta deci modul de conectare a celor 3 wattmetre si in cazul prezentei,
respectiv
absentei
impedantei
pe
conductorul
neutru
(fig.
3.46).
Receptorul, in cazul acestor circuite, este de regula montat in stea si nu contine
impedanta pe conductorul neutru, astfel inct cele 3 wattmetre masoara fiecare
puterea consumata pe faza respectiva. Puterea totala a circuitului este data de suma
indicatiilor celor 3 aparate:
(3.116)
Indicatiile wattmetrelor sunt mereu pozitive, oricare ar fi dezechilibrul curentilor,
nesimetria tensiunilor si caracterul sarcinii.
3.2.4.4 Masurarea puterii reactive in circuite trifazate fara conductor neutru
a) Metoda celor trei wattmetre in montaj special, alimentate cu tensiuni auxiliare de
faza.
Ipoteze
initiale:
- tensiunile de linie care alimenteaza circuitul trifazat formeaza un sistem simetric
(triunghi al fazelor echilateral):

(3.118)
- curentii de linie formeaza un sistem dezechilibrat:
(3.119)
-

nu
se
fac
precizari
asupra
naturii
si
conexiunilor
receptorului.
Teorema Blondel, cu n = 3, referitoare la masurarea puterii reactive este:

(3.120)

(3.121)

Se vor determina puterile active P' 1,P'2, P'3 echivalente puterilor Q1, Q2, Q3. Deci din
diagrama fazoriala urmeaza sa se gaseasca tensiunile auxiliare U' 1N,U'2N,U'3N care sa
fie
defazate
cu /2
in
urma
tensiunilor
de
baza
U1N,
U2N,
U3N.
Dar
, punctul N fiind ales in centrul de
greutate al triunghiului echilateral. Tensiunile stelate de faza E 1,E2,E3 formeaza un
sistem simetric E1 = E2 = E3 = E. Din diagrama fazoriala se determina
tensiunea U'1Ndefazata cu /2 in urma fata de tensiunea U1N E1; aceasta este U23.
Deci puterea reactiva monofazata Q1 rezulta:

(3.122)

in care:

(3.123)

Rezulta:

(3.124)

Analog se determina tensiunile U31 si U12 ca fiind defazate cu /2 in urma fata

de

si

valoare 1/

rapoartele

k2 =

E2/U31 si

k3=E3/U12 avnd

aceeasi

, rezulta:

(3.125)

(3.126)
Puterea efectiva trifazata este data de relatia:

(3.127)
Deci bobinele de curent ale wattmetrelor se monteaza in serie pe cele trei faze ale
circuitului, iar circuitele de tensiune intre fazele urmatoare celei pe care s-a montat
bobina
de
curent.
Caz particular. Metoda unui singur wattmetru pentru masurarea puterii reactive.
Ipoteze
de
lucru:
- tensiunile de linie formeaza un sistem simetric:
U12=U23=U31=U;
-

curentii
de
linie
formeaza
un
sistem
echilibrat:
I 1=I2=I3=I.
Circuitul este cu simetrie totala (de tensiune ct si de curent). Puterile P 1', P2' si
P3' au expresiile:

(3.128)

(3.129)

(3.130)
Deci puterea trifazata este:

(3.131)

Deoarece P1' = P2' = P3', puterea reactiva trifazata se poate masura cu ajutorul unui
singur wattmetru, de ex. primul, montat ca in fig. 3.49, cu bobina de curent pe faza
inti, iar circuitul de tensiune conectat intre fazele 2 si 3. Puterea Q este egala cu
puterea
activa
indicata
de
wattmetrul
P1" multiplicata
prin
.
Metoda celor doua wattmetre, in montaj special, alimentate cu tensiuni auxiliare de
faza (fig. 3.51).

Ipoteze
de
lucru:
- tensiunile de linie formeaza un sistem simetric: U 12 = U23 = U31 = U;
curentii
de
linie
formeaza
un
sistem
dezechilibrat:
I 1 I2? I3
Metoda se bazeaza pe expresia cu doi termeni a puterii reactive, dedusa din
teoremalui Blondel:

(3.132)
sau:

(3.133)

Din diagrama fazoriala a circuitului (3.52) rezulta ca tensiunea defazata cu /2 in

urma fata de U12 este U12' = E3, iar tensiunea defazata cu /2 in urma fata
de U32 este U32' = E1.
Deoarece tensiunile stelate de faza formeaza un sistem simetric (E 1=E2=E3=E),
rezulta ca raportul dintre tensiunea de baza U si tensiunea auxiliara de faza E este
acelasi pentru ambele wattmetre, deci:

(3.134)
Puterea reactiva este:

(3.135)
si se masoara cu doua wattmetre montate ca in figura 3.53. In aceasta schema,
tensiunile E1 si E3 se obtin prin crearea punctului neutru artificial N cu ajutorul
rezistentei R de valoare egala cu rezistentele circuitelor de tensiune ale celor doua
wattmetre.
Pentru un sistem de curenti echilibrati (I 1 = I2 = I3), pe baza diagramei fazoriale din
fig. 3.56, se deduc expresiile puterilor active masurate de cele doua wattmetre:

(3.136)

(3.137)
Obs.: din relatiile (3.136) si (3.137) se constata ca din indicatiile P 1' si P2' ale
wattmetrelor
se
pot
determina:
- puterea reactiva:

puterea

- defazajul receptorului:

(3.138)

activa:

(3.139)

(3.140)

3.2.4.5 Masurarea puterii reactive in circuite trifazate cu conductor neutru

In circuitele trifazate cu conductor neutru, alimentate cu tensiuni simetrice, se

foloseste schema corespunzatoare pentru n = 3 wattmetre (fig.3.53), montate in
conformitate cu principiul alimentarii cu tensiuni auxiliare defazate in urma cu /2
fata de tensiunea aplicata circuitului de tensiune. Teorema lui Blondel cu trei termeni
(conductorul neutru fiind faza de referinta) se scrie:

(3.141)

Din diagrama fazoriala se deduc tensiunile cu care se alimenteaza wattmetrele

(U23,
U31 si
U12),
rezultnd
schema
alaturata
(fig.
3.53).
In cazul particular al tensiunilor simetrice si curentilor echilibrati, puterea reactiva
se poate masura cu un singur wattmetru (fig.3.55). Pe baza schemelor prezentate se
construiesc varmetrele trifazate pentru circuitele cu tensiuni simetrice.

.
3.3
Masurari
de
puteri
folosind
multiplicatoare
statice
Masurarea puterilor se poate realiza si cu multiplicatoare cu dispozitive semiconductoare, care
prezinta
urmatoarele
avantaje
fata
de
wattmetrele
clasice:
sensibilitate
mai
mare;
rezistenta
la
suprasarcini;
consum
propriu
mai
redus;
posibilitatea
de
utilizare
la
iesire
a
unui
instrument
magnetoelectric.
Se pot folosi: efectul Hall, Gauss si diodele semiconductoare.

3.3.1.
Multiplicatoare
pe
baza
efectului
Hall
O sonda Hall, pe baza caracteristicilor sale, poate fi utilizata ca multiplicator, in masurarea statica a
puterii. Tensiunea sa de iesire este:

(3.142)
Cmpul magnetic B este produs de o bobina parcursa de curentul de sarcina i, iar curentul prin
sonda iu este proportional cu tensiunea de alimentare u. Daca exista o relatie liniara intre curentul
de sarcina i si inductia B, si intre tensiunea u si curentul de comanda iu, se obtine:

(3.143)
Pentru obtinerea unei tensiuni Hall de valoare suficient de ridicata este necesara o grosime mica
a placutei (1.5 ?m) si o inductie B foarte mare. In acest scop liniile de cmp magnetic trebuie sa se
inchida printr-un miez de otel sau ferita, ceea ce permite ridicarea frecventei de lucru de la circa 10
kHz la 10 Mhz. Totusi, peste frecvente de 100 kHz, curentii turbionari care apar in placuta Hall pot
influenta
faza
si
amplitudinea
tensiunii
Hall.
Circuitul este relativ simplu si se poate folosi pentru multiplicare in toate cele patru cadrane.
Schema necesita insa amplificarea tensiunii Hall foarte mica (200 mV) si compensarea
neechipotentialitatii electrozilor, ca si liniarizarea si compensarea cu temperatura.

3.3.2
Multiplicatoare
cu
divizor
Se foloseste o rezistenta electrica liniar variabila dupa relatia:
(3.144)
si cele doua tensiuni de multiplicat U1 si U2, iar variatia ?R este:

de

tensiune

variabila

(3.145)

Se considera un divizor de tensiune variabila ca in fig. 3.57, pentru care se poate scrie:
(3.146)

(3.147)
unde:
Se poate scrie deci:

R3=R10 si

R4=R20 .

(3.148)
Aceasta relatie poate fi realizata pe baza efectului Gauss, folosind placute de arseniura de indiu,
a caror rezistenta se modifica in cmp magnetic dupa o caracteristica ca cea din fig. 3.58,a. In
absenta cmpului magnetic, valoarea rezistentei este R 0. La cmpuri magnetice slabe rezistenta
creste in functie de B dupa o lege patratica, iar pentru valori mari (kGs), dependenta este liniara.
Punctul R0 este determinat de o inductie constanta B0, obtinuta cu un curent constant sau un
magnet permanent (fig.3.58,b). Daca I 2 este proportional cu U2, iar B cu I2, rezulta ?R = kU2. Metoda
functioneaza in toate cele patru cadrane, insa are si dezavantaje: constanta k depinde de
temperatura, sunt necesare inductii puternice, un cmp omogen si caracteristici identice ale celor
doua magnetorezistente.
3.3.3
Multiplicatoare
cu
diode
semiconductoare
La functionarea ca multiplicatoare, diodele semiconductoare se folosesc intr-o regiune limitata a
caracteristicilor, in care exista o dependenta patratica iD=f(uD):

(3.149)
Daca diodele folosite sunt identice, se aplica suma, respectiv diferenta tensiunilor care trebuie
inmultite, inct rezulta curentii:

(3.150)
(3.151)
Se calculeaza diferenta i1 - i2:

(3.152)
Se masoara valoarea medie a curentului ce trece printr-un instrument magnetoelectric. Daca
tensiunea are componenta medie nula, acest curent este:

(3.153)

unde T este perioada celor doua tensiuni presupuse de aceeasi frecventa.

In fig. 3.59, a, este necesar ca aparatul indicator sa aiba o rezistenta interna neglijabila,
pentru
ca
relatiile
scrise
sa
fie
valabile.
In fig. 3.59, c, se foloseste un modulator in inel, cu diode identice, la care raspunsul este
proportional cu produsul u1u2, nu numai cu media in timp a acestui produs. Eroarea la
schemele cu diode este de circa 10 %, datorita pe de o parte abaterii caracteristicii diodelor
de la forma de parabola, iar pe de alta parte datorita dependentei caracteristicii de
temperatura. Eroarea poate fi micsorata la 2.3 %, introducnd rezistente in serie cu diodele
folosite. Erori mai mici (0,1 %) se pot obtine cu scheme folosind tranzistoare cu efect de
cmp.