Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
analist ar putea marca valorile variabilelor independente (x) si dependente (y) pe o diagrama
de dispersie (in statistica matematica) care sa indice modelul relatiei (liniar sau non-liniar),
directia relatiei (pozitiva sau negativa) si intensitatea relatiei (puternica, moderata sau slaba)
dintre distanta (in kilometrii) parcursa de vehicul si costurile de intretinere anuala a acestuia,
presupunand ca modelul, directia si intensitatea relatiei sunt liniara, pozitiva si respectiv
puternica.
Analiza regresiei va indica estimari mai putin credibile atunci cand datele au o
dispersie ampla. Linia dreapta care reprezinta relatia dintre variabilele x si y este numita linie
de regresie. Ecuatia folosita sa traseze linia de regresie pentru datele exprimate in diagrama de
dispersie este identica celei folosite pentru a estima tendinta liniara.
Analiza de corelatie se intreprinde dupa analiza regresiei in interpretarea relatiilor.
Variatia totala a variabilei dependente este egala cu suma patratelor diferentelor dintre valorile
respectivei variabile si media seriei. Variatia explicata este utila in determinarea gradului de
adecvare a modelului regresiv fata de datele la care se aplica. Coeficientul de determinatie (r2)
se calculeaza ca raport intre variatia explicata si cea totala, avand o valoare cuprinsa intre 0 si
1. Cu cat aceasta valoare este mai mare, cu atat respectiva variabila independenta explica mai
mult din variatia totala a variabilei dependente.
Extragand radicalul din r2 se obtine coeficientul de corelatie simpla (Bravais Pearson). Intervalul intre care variaza r este -1,0 si + 1,0 si indica daca directia relatiei este
pozitiva sau negativa si cat de intensa (puternica) este aceasta. Daca r = 0, nu exista nici o
relatie, in timp ce o valoare de 1,0 (adica pozitiva sau negativa) indica o relatie maximala.
Spre deosebire de coeficientul de corelatie (r), coeficientul de determinatie (r2) capata numai
semnificatie pozitiva, variand intre 0,0 si 1,0.
Metode prospective bazate pe rationament. Prin contrast cu tehnicile estimative si
teoretice, unde datele empirice si/sau teoriile joaca un rol central, tehnicile de prognozare
rationala incearca sa scoata in evidenta si sa sistematizeze judecati "informate". Prognozarile
rationale sunt adesea bazate pe argumente interne, deoarece se foloseste
autoritatea epistemica - dobandita prin cunostinte, iar nu cea deontica - conferita de statut
(vezi: J. M. Bochenski, 1992).
In aceasta sectiune ne concentram asupra unor tehnici intuitive de prognozare:
"Delphi", analiza impactului transversal si tehnica evaluarii fezabilitatii (posibilitatilor de
realizare). Acestea, precum si alte tehnici, au fost folosite pe scara larga in guvernare si
in industrie, fiind potrivite in special problemelor pe care le descriem ca haotice, dificil
structurate sau lipsite de consistenta. Una din caracteristicile problemelor dificil structurate
este ca strategiile alternative si consecintele lor sunt necunoscute, apoi, in asemenea
circumstante, nu exista teorii relevante si/sau date empirice suficiente pentru a prognoza, prin
urmare sunt necesare tehnici de prognozare rationala.
a. Tehnica "Delphi". Este un procedeu de prognozare rationala, folosit pentru
obtinerea, schimbarea si dezvoltarea unei opinii documentate despre evenimente viitoare.
Tehnica, denumita astfel dupa templul lui Appolo din Delphi, unde oracolele grecesti incercau
sa ghiceasca viitorul, a fost promovata in 1948, de catre cercetatorii de la "Rand Corporation".
Initial, tehnica a fost aplicata in chestiuni de strategie militara, aplicarea ei fiind extinsa treptat
cu prognozari in alte contexte precum tehnologia, marketing-ul, transportul, mass-media,
cercetarea si dezvoltarea, explorarea spatiului, constructia de locuinte, planificarea si calitatea
vietii.
Daca initial tehnica presupunea folosirea expertilor pentru a verifica prognoze bazate
pe date empirice, incepand cu anii '60, tehnica "Delphi" a fost aplicata in probleme de
prognozare a valorilor. Primele aplicatii au fost motivate de ingrijorarea privind ineficienta
aparenta a comitetelor, grupurilor de experti si a altor procedee de grup. Tehnica a fost
conceputa pentru a evita sursele comunicarii distorsionate observate in grupuri: dominarea
grupului de una sau mai multe persoane; presiuni de respectare a opiniei grupului, diferente de
personalitate si conflicte interpersonale si dificultatea de a se opune public persoanelor cu
pozitii de autoritate.
Pentru a contracara asemenea probleme, aplicatiile tehnicii "Delphi" s-au bazat pe
cinci principii:
anonimatul - toti expertii implicati se comporta ca indivizi izolati din punct de
vedere fizic, al caror anonimat este strict protejat;
reiterarea si respectarea - rationamentele indivizilor sunt insumate si comunicate
tuturor expertilor participanti, intr-o serie de doua sau mai multe runde sau cicluri,
ceea ce permite adaptarea sociala si modificarea rationamentelor anterioare;
feedbackul-ul controlat - comunicarea tuturor rationamentelor are loc sub forma
masurarii raspunsurilor la chestionare;
raspunsul statistic al grupului - rezumate ale raspunsurilor individuale sunt
prezentate sub forma unitatilor de masura a tendintei centrale (de obicei mediana),
a dispersiei si a distributiilor (histograma si poligoanele frecventei);
consensul avizat - cu doar cateva exceptii, scopul central este de a crea conditii in
care un consens avizat sa iasa in evidenta ca produs final.
Strategia "Delphi" preia doua din principiile tehnicii conventionale "Delphi", dar
introduce de asemenea mai multe principii noi (in afara de cele doua amintite: reiterarea
si feedback-ul controlat):
anonimatul selectiv - participantii la o strategie "Delphi" raman anonimi numai in
timpul rundelor initiale ale exercitiului de prognozare. Dupa ce argumentele au
iesit la iveala, participantii sunt rugati sa-si sustina parerile in public;
pledoarie multi-informata - procesul de selectie a participantilor se bazeaza pe
criterii de interes si cunoastere, mai degraba decat pe "expertiza in sine". De
aceea, in formarea unui grup, strategia "Delphi" incearca sa selecteze in
circumstantele specifice reprezentanti ai celor care sprijina pe cat posibil de
documentat o idee.
polarizarea rapunsurilor - in rezumarea rationamentelor individuale sunt folosite
masuri care sa accentueze drastic dezacordul si conflictul. In timp ce masurile
conventionale (mediana, categoria, deviatia standard) se pot folosi in continuare,
strategia "Delphi" suplimenteaza accentuarea polarizarii intre indivizi, dar si pe
grupe;
structurarea conflictului - pornind de la prezumtia ca tensiunile sunt firesti in
problemele de strategie, fiecare incercare este menita sa foloseasca dezacordul si
consecintele sa fie cel mai important produs al strategiei "Delphi". Raportul rezultatelor finale
va include o trecere in revista a variatelor probleme si a optiunilor disponibile, avand grija ca
toate pozitiile incompatibile si argumentele fundamentale sa fie prezente in intregime. Acesta
poate fi transmis celor care elaboreaza strategii si care pot folosi rezultatele strategiei
"Delphi" ca sursa de informatii pentru luarea deciziilor.
b. Analiza de impact transversal. Tehnica "Delphi" este strans legata de o alta tehnica
de prognozare rationala folosita pe scara larga: analiza de impact transversal. Scopul analizei
de impact transversal este sa identifice evenimente care vor facilita sau vor inhiba existenta
altor evenimente relatate. Conform afirmatiei unuia dintre initiatori, analiza de impact
transversal a fost proiectata special ca supliment la metoda conventionala "Delphi".
Instrumentul analitic de baza folosit in analiza de impact transversal este matricea
impactului transversal, un tabel simetric care inregistreaza pe randuri si coloane potentiale
evenimente relatate.
Analiza impactului transversal este adecvata problemelor de prognoza care implica o
serie de evenimente interdependente. In multe situatii legatura unui eveniment cu un altul nu
este pozitiva, in sensul ca evenimentele nu urmeaza in timp unul dupa altul atat de clar. In
plus, multe evenimente pot fi legate in mod negativ. Din acest motiv analiza cu impact
transversal ia in considerare trei aspecte ale fiecarei legaturi.
Legatura - arata daca un eveniment afecteaza existenta altui eveniment, precum
si daca directia acestui efect este pozitiva sau negativa, in cazul ca exista. Efectele
pozitive se desfasoara in ceea ce numim mod de amplificare, in timp ce efectele
negative se situeaza intr-o categorie numita mod de infranare (oprire). Un exemplu
bun de legaturi din modul de amplificare sunt preturile crescute ale benzinei care
genereaza cercetari in cazul combustibililor sintetici. Cursa inarmarilor si efectele
ei asupra disponibilitatii fondurilor pentru dezvoltarea urbana este o ilustrare a
legaturilor din cadrul modului de infranare. Modul neconex (fara legaturi) se refera
la evenimente de acest gen.
Intensitatea legaturii - arata cat de puternic sunt legate evenimentele, daca se afla
in modul de amplificare sau in cel de infranare. Unele evenimente sunt puternic
legate, aceasta insemnand ca existenta unui eveniment schimba substantial
existenta altuia, pe cand alte evenimente sunt legate slab. Cu cat este mai slaba
conexiunea, cu atat se apropie mai mult de neconex.
Timp consumat de legaturi - indica sub aspect cantitativ timpul (saptamani, ani,
decenii) dintre existenta evenimentelor aflate in legatura. Desi evenimentele pot fi
legate puternic, fie in modul de amplificare, fie cel de infranare, impactul unui
eveniment asupra altuia se poate produce dupa o perioada considerabila de timp.
De exemplu, legatura dintre productia de serie a automobilelor si abaterea sau
devianta sociala a solicitat decenii.
Analiza impactului transversal functioneaza pe principiul probabilitatii conditionale,
care arata ca probabilitatea existentei unui eveniment este dependenta de existenta unui alt
eveniment, adica cele doua evenimente nu sunt independente. Probabilitatile conditionale pot
fi exprimate prin P (E1 / E2) care se citeste: "Probabilitatea primului eveniment (E 1) dat fiind al
doilea eveniment (E2)".
Aceeasi logica este extinsa la analiza impactului transversal. Construirea matricei cu
impact transversal incepe cu intrebarea: "Care este probabilitatea ca un anumit eveniment (E)
sa aiba loc inaintea unui moment specific in timp?". Urmatoarea intrebare este: "Care este
probabilitatea ca acest eveniment (E2) sa aiba loc, dat fiind ca un alt eveniment (E 1) este sigur
ca il va precede?".
Construirea unei matrici cu impact transversal pentru o problema rezonabil de
complexa implica mii de calcule si solicita un computer. Multe aplicatii ale analizei cu impact
.
1. Construirea bazei de date trebuie sa fie:
- detaliata si completa, atat cantitativ cat si calitativ;
- diversa (informatii economice, tehnologice, militare, sociologice, politice
etc.);
- dinamica;
- explicativa cu privire la mecanismele de schimbare si la miscarile actorilor.
Construirea bazei de date se face in trei etape:
- delimitarea sistemului studiat si descrierea mediului;
- identificarea variabilelor cheie - pe baza analizei structurale;
- analiza strategiei actorilor.
2. Identificarea variabilelor-cheie se face pe baza analizei structurale. Analiza structurala
presupune existenta unui sistem, care va fi descris intr-o matrice, care interconecteaza toate
componentele sistemului. Ca metoda presupune:
- listarea tuturor variabilelor;
- determinarea relatiilor dintre ele, in cadrul unei matrici de analiza;
- cautarea variabilelor - cheie prin metoda MICMAC ( matrice de impact
incrucisat si multiplicare aplicata clasificarii).
3. Identificarea principalilor actori si a strategiilor lor - dupa identificarea actorilor, baza de
date poate fi imbogatita prin interviuri calitative realizate cu actorii, din care ar putea reiesi
interesele actorilor, balanta de putere dintre ei etc.
Se alcatuieste apoi o matrice actori - obiective pentru determinarea strategiei actorilor.
Informatiile care lipsesc se pot completa pe baza discutiilor cu experti reprezentativi pentru
fiecare grup de actori. Analistul francez Michel Godet a conceput o metoda de analiza
sistematica a actorilor si strategiilor lor: MACTOR (Matricea Aliantelor si Conflictelor:
Tactici, Obiective, Recomandari).
Metoda MACTOR de analiza presupune 6 stadii:
o
notarea planurilor, motivatiilor, mijloacelor de actiune ale fiecarui actor
(construirea unui tabel de startegie a actorilor);
o
o
o