Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Spre deosebire de poeti, muzicieni sau artisti plastici, care se pot manifesta orict
de liber n exprimarea mesajului artistic (si, la fel de liber, si pot asuma conditia de
artisti nentelesi), arhitectii, ca si ceilalti creatori implicati n modelarea cadrului de
viata al omului (urbanisti, designeri), sunt datori sa asigure o relatie optima ntre
productiile lor si beneficiari, si deci o perceptie corespunzatoare a acestor creatii si
a mesajelor pe care le transmit. n consecinta, este important ca aceste categorii
de creatori sa se familiarizeze cu problematica perceptiei, cu sistemele de receptie
ale omului si modul in care le transforma cultura, de asemenea sa inteleaga modul
n care suntinterpretate formele si efectele acestora, sa cunoasca potentialul lor
expresiv pentru a le utiliza si combina in maniera cea mai adecvata scopului si
mesajului pe care intentioneaza sa il transmita.
V. Ernst Cassirer (1874-1945), ideea ca nu putem admite existena unui lucru dac nu ii putem atribui o
semnificaie.
vertical
b. Palierul semnificatiilor cultural-simbolice (conventionale) bazate
pe mituri, traditii, experiente comune ale unei colectivitati, formate prin
conventie ntre membrii acesteia si transmise prin educatie; ex. culoarea
de doliu (negru pentru europeni, alb pentru japonezi, galben pentru
indieni) sau semnul de recunoastere al crestinilor n perioada
persecutiilor (pestele, cuvnt care, n limba greaca ichts, reprezenta
acronimul denumirii complete a lui Isus Cristos: Iesous Christos, Theou Yios,
Soter, respectiv Isus Cristos, fiul lui Dumnezeu, mantuitorul).
c. Palierul semnificatiilor individuale derivate din memoriile si
experientele proprii fiecarui individ, ex. prajitura numita madeleine, care i
evoca lui Proust o amintire att de puternica, nct declanseaza acel flux
al memoriei care produce romanul n cautarea timpului pierdut
Exemple de interpretare a unor [tipuri de] edificii celebredin pdv al semnificatiilor
universale si cultural-simbolice (cele individuale avand un caracter particular si intrand in
discutie numai punctual, in relatie cu o tema precisa de proiectare).
Piramida:
- semnificatii primare: stabilitate, ascensiune (datorita formei generale), masivitate, greutate,
impenetrabilitate (datorita materialului si structurii)
- semnificatii secundare:
- [datorita efectelor formei] legatura ntre cer si pamnt, natural si supranatural (axis
mundi); scara simbolica spre Soarele-Ra (tata al faraonului);
- [datorita efectelor materialului si structurii] mormnt al lui Osiris (intruchipat de
faraonul defunct), zeu al fertilitatii si garant al prosperitatii regatului cu conditia ca
mormntul sa nu fie profanat.
Templul grec:
- semnificatii primare: echilibru perfect, absolut, ntre orizontala si verticala, ntre
plin si gol, ntre umbra si lumina; regularitate, ritmicitate; armonie, proportionalitate;
- semnificatii secundare: locuinta a zeului; ordinul numit in greaca veche kosmopoiesis
(instrument de ordonare a compozitiei, dar si expresie a ordinii cosmice, divine); metafora a
ordinii universale reflectate n proportiile corpului uman
Catedrala gotica:
- semnificatii primare: ascensiune, dematerializare, luminozitate, spatialitate, organicitate;
- semnificatii secundare: elan religios, imn nchinat lui Dumnezeu definit ca lumina
supraesentiala, glorificare a naturii n care se poate deslusi opera divina.
Cursul se ocupa n mod special de palierul primar, care poate constitui baza unui
limbaj universal, accesibil tuturor, indiferent de timp si loc, dar se vor face referiri si la
palierul cultural-simbolic, avnd n vedere ca adesea semnificatiile simbolice se
construiesc pe semnificatiile naturale, speculand mesajul acestora (v. cap. I.1
Firmitas componenta expresiva).
- gravitationale
- se refera la culori, reflexe, texturi, sunete, mirosuri, gusturi etc., la senzatii de caldfrig, lumina-ntuneric, liniste-zgomot, umed-uscat, neted-rugos, opac-transparent,
mat-lucios etc.
Toate simturile = extensii ale simtului tactil, specializarii ale pielii ca interfata intre un
organism si ambient
-vazul s-a dezvoltat cel mai tarziu, dar este cel mai specializat
-civilizatia occidentala s-a raportat din ce in ce mai mult la vizual (incepand din Grecia
antica si continuand cu Renasterea si cultul perspectivei centrale, apoi cu epoca
moderna, in special prin aparitia fotografiei si a tehnicilor digitale;
- rezultatul este un reductionism senzorial care ne indeparteaza de lume, ne priveaza de
bogatia de informatii / stimuli oferite de realitatea inconjuratoare;
Vazul :
-70% din receptorii senzoriali ai omului sunt situati in ochi, este deci explicabil de ce
perceptia noastra se bazeaza in principal pe vaz;
- chiar si in cazul simtului vizual, accentul este pus pe vederea frontala, focalizata, si nu
pe cea periferica, care impreuna cu celelalte simturi ne integreaza in spatiu, genereaza
apartenenta, interioritate.
Auzul:
-orice spatiu are un sunet caracteristic, datorat formei, dimensiunilor, materialelor si
tratarii plastice;
- ex. coralele gregoriene (melodii simple, la unison) concepute special pentru bazilicile
patriarhale de la Roma, spatii ample finisate cu materiale reflectante - marmura, mozaic;
muzica polifonica(sofisticata, cu suprapuneri de voci si contrapuncturi rafinate) se
dezvolta cand in interioarele bisericilor apar materiale absorbante lemn, stuc, tapiserii
(v. Steen Eiler Rasmussen).
Mirosul:
-are o relatie complexa cu spatiul, tine de materiale, obiecte, activitati, ca si de orientarea
spatiului, insorire, ventilare;
-puterea evocatoare a mirosului, ca si a gustului, este mult mai profunda decat cea a
imaginii vizuale si a sunetelor
-interesant cum putem asocia spatiul abstract, ascetic, perfect neutru al Stilului
International, cu peretii sai albi si varuiti - cu lipsa mirosurilro si igiena data de utilizarea
dezodorizantelor si detergentilor(senzatie olfactiva specifica).
Gustul:
-simtul cel mai intim legat de individ si cu cele mai persistente senzatii (Madeleina lui
Marcel Proust este probabil exemplul cel mai elocvent);
-este o modalitate primara de cunoastere a lumii (ex. copilul mic);
-criticul de arta Adrian Stokes scrie despre o marmura de Verona care invita sa fie
mancata referinta la John Ruskin: as manca Verona bucata cu bucata; v. si
experientele gustative evocate de culorile lui Luis Barragan sau de finetea detaliilor lui
Carlo Scarpa.
Tactilul:
- exprima legatura cu materialitatea lucrurilor, cu realitatea profunda;
- tine de experienta diverselor texturi ale materialelor, de prelucrarea si punerea lor in
opera, dar si de ambianta (senzatia de cald-rece data de ambianta soare si umbra, foc
in camin etc.).
In prezent se poate observa o tendinta majora spre stimularea cat mai multor simturi,
2
spre o polifonie a simturilor (Gaston Bachelard) vezi lucrarile lui Peter Zumthor .
b.experiente spatiale:
b - experiente n cmp vertical (gravitationale)
- datorate impactului gravitatiei asupra perceptiei;
- existenta pe Terra, n cmp gravitational, si nu n imponderabilitate, face
ca n arhitectura axa sau planul de simetrie orizontale sa fie lipsite de logica;
- determina efecte ca: greu - usor, echilibru - dezechilibru, ascendent
descendent, apasare levitatie etc., precum si semnificatii tectonice legate de
transmiterea si preluarea ncarcarilor gravitationale (ex. n ordinul clasic,
2
Bibliografie de referinta: Steen Eiler Rasmussen, Experiencing Architecture, 1959; Juhani Pallasmaa, The Eyes
of the Skin, 1996; Alberto Prez-Gmez, Juhani Pallasmaa, Steven Holl, Questions of Perception:
Phenomenology of Architecture,1994.
galbul coloanei, curbura echinei dorice, sensul n care sunt trasate volutele
capitelului ionic, nclinarea frunzelor de acant ale corinticului, orientarea
profilelor cu ove si sulite etc.).
Ordinul clasic
a. Predispozitiile senzoriale
Studiate initial exclusiv n domeniul perceptiei vizuale de catre teoria gestaltista
(Gestalttheorie, teorie a formei care a generat o ntreaga ramura a psihologiei), pot fi
identificate si n legatura cu alte simturi (n primul rnd cel tactil) sau cu experiente
ale miscarii sipozitiei corpului n spatiu. Chiar si n aceste cazuri, predispozitiile
perceptive se transpun, n ultima instanta, tot n domeniul vizualului, simt pe care
omul l utilizeaza cu predilectie si care, n special n perceptia arhitecturala, este
fundamental.
Vas grecesc cu figuri negre pe fond rou - sec. VI . Hr.; Vas grecesc cu figuri roii pe fond negru - sec. VI . Hr.
Observatii:
- figura si fondul sunt componente interdependente ale ntregului
- nu n orice situatie se pot identifica forme-figura si forme-fond; cmpul vizual poate fi
ocupat numai de un fond continuu (desert sau mare vazute de sus; spatiu subacvatic;
ntuneric total; tesut urban omogen; o multitudine de forme disparate, neierarhizate etc.)
- raportul figura-fond este reversibil n cazul unei relatii ambigue ntre componentele imaginii
(suprafete, contururi comparabile, forme ce se pot citi alternativ); ex. de reversibilitate a
3
Vezi Rudolf Arnheim, Art and Visual Perception, 1974: The enclosed surface tends to be figure, whereas the
enclosing one will be ground.
raportului figura-fond, unde nu exista un contrast clar ntre elemente: profilele afrontate
care formeaza o cupa, desenele lui Escher etc.
- statutul de figura al unei forme nu este absolut, ci depinde de sistemul de referinta ales
(cmpul de perceptie mai larg sau mai restrns, scara sau pozitia aleasa); astfel, un oras
(cel mai clar un oras delimitat de fortificatii), n vedere aeriana, se citeste ca figura pe
fondul teritoriului nconjurator, un monument (catedrala) sau o piata urbana importanta
devin figuri fata de fondul reprezentat de un tesut urban omogen, deci fata de oras, un
element arhitectural (portic, cupola, portal, bovindou) fata de frontul unei piete sau fatada
unui monument, o compozitie decorativa (friza, ancadrament, terminatie, cartus) fata de
elementul-suport, un detaliu sau un motiv ornamental (profil, mbinare, vrej, acant, voluta,
fleuron) - fata de compozitia n care se nscrie, etc. Fiecare forma perceputa ca figura la o
scara superioara poate deveni fond pentru un element component al sau sau fata de o alta
forma la o scara inferioara.
ex. Piata San Marco, Venetia: privind de sus (sau n plan), spatiul pietei se citeste
ca figura pe fondul reprezentat de tesutul urban nconjurator; restrngnd cmpul
vizual la spatiul pietei, acesta devine fond pentru biserica San Marco sau pentru
campanil (ambele figuri); la nivelul pietonului, biserica si campanilul se percep ca
figuri pe fondul fronturilor uniforme ale Procuratiilor etc.
Circus, Bath
ex. cladire-figura: biserica Cretulescu (prin pozitie, dar si prin tipo-morfologie, tratare culoare, decoratie, materiale etc.)
ex. fatada-figura: biserica SantAgnese, Piazza Navona, Roma (arh. Francesco Borromini,
1661 prin tipo-morfologie, tratare, decoratie)
Clasificare:
1. Efecte rezultate (naturale), care decurg dintr-o configuratie anume, dar pe care arhitectii le pot
exploata (specula) n avantajul operei:
Ex. - Michelangelo - Piazza Campidoglio, Roma: platoul colinei capitoline formeaza un soclu
monumental al ansamblului, iar piesa principala, Palatul Senatorilor, aflata n ax, este pusa in
valoare prin panta usoara a platoului (edificiul pare optic mai nalt) si mpinsa n fata,
apropiata, prin efectul antiperspectiv al evazarii lateralelor catre fundal (forma de trapez
impusa de dispozitia cladirilor existente, dar speculata favorabil de arhitect)
- n legatura cu semnificatiile naturale si simbolice, pantele scarilor catre Piazza Campidoglio
si catre biserica Santa Maria in Aracoeli, plasata pe un monticul alcolinei, au urmatorul efect
rezultat din topografia terenului: scara accesibila si solemna catre spatiul vietii publice n care
cetateanul este suveran, si scara abrupta, dificila catre spatiul sacru.
- San Pietro (colonada focalizeaza imaginea spre fatada principala; spatiul estedublu
comprimat observatorul este propulsat spre catedrala prin forma aplatizataa elipsei, iar
fatada catedralei este propulsata spre observator prin efectulantiperspectiv al trapezului)
- contrastul - procedeu folosit pentru a amplifica si potenta caracteristicile formelor
juxtapuse - ex. vestibulul si galeria Bibliotecii Laurenziana din Florenta(Michelangelo),
rotonda si coridoarele de acces de la Villa Capra (Palladio), motivulcheii urbane.
b. Predispozitii spatiale
Miscarea n spatiu, ca si orientarea, depind de organizarea spatiala a mediului, de
imaginea acestuia, pe care omul o percepe prin intermediul unor scheme mentale
apriorice, constituite pe baza relatiilor topologice n etapa de nceput a existentei
speciei umane.
- sunt scheme de orientare si de structurare a spatiului (perceput initial ca
omogen si nediferentiat), constituite cu scopul de a-l face inteligibil;
-sunt reprezentate de o serie de elemente arhetipale ale perceptiei spatiale
identificate de urbanistul Kevin Lynch (The Image of the City, 1960), care a constatat
ca observatorul isi organizeaza informatia spatiala in harti mentale compuse din
cinci invarianti:
centre (noduri
parcursuri (trasee)
Bibliografie: P. A. Michelis, Estetica arhitecturii, Ed. Meridiane, Bucuresti, 1982, pp. 340-384
domenii (teritorii
limite (praguri)
repere
4.limitele
- naturale (ape, paduri, munti) sau artificiale (parcursuri, mprejmuiri, fortificatii, santuri, fronturi
construite)
- definesc att domeniile, ct si centrele sau parcursurile
- pot fi continue sau discontinue (fronturile unei strazi), opace, semi-transparente sau transparente
(ecrane construite, mprejmuiri, perdele de vegetatie)
5.reperele
- elemente utile orientarii, puncte de referinta usor de identificat, accesibile sau inaccesibile, care pot
apartine domeniului, centrelor sau traseelor
- ex. obiecte singulare (monumente, fntni, flese/turle de biserici), piatete sau largo-uri, intersectii
sau schimbari de directie ale strazilor;