.

Structura organizatorica si functionalitatea unei exploatatii

agricole

Prin nsi natura i funciunile ei, ntreprinderea agricol are rolul de a produce bunuri
agricole destinate att autoconsumului, ct i satifacerii cerinelor societii. ntreaga
activitate trebuie orientat spre o eficien i rentabilitate maxime.
Orice exploataia agricol este un sistem economico-social complex i ca orice sistem
depinde de toate activitile desfurate, ncepnd de la prospectarea pieei,
continund cu cele de aprovizionare i producie i terminnd cu cele de valorificare.
Toate aceste activiti sunt coordonate de sistemul managerial, care trebuie s fie
permanent preocupat de educerea cheltuielilor, de nlturarea activitilor inutile, de
eliminarea formelor de risip, de suprimarea a tot ce nu este profitabil i de adoptarea
unor soluii care s duc la creterea rentabilitii exploataiei agricole.
Organizarea si functionarea exploatatiei agricole sunt orientate spre relizarea
obiectivelor sale in sensul ca fiecare componenta organizatorica sau actiune trebuie sa
corespunda unor cerinte clar definite reiesite din obiectivele acesteia.
Structura, funcionalitatea i comportamentul unui sistem economico-tehnologic au un
caracter dinamic puternic, ca urmare a modului de acionare a legilor obiective de
dezvoltare, att ca urmare a modului de acionare a legilor obiective de dezvoltare, ct i
ca
urmare a interveniei umane. Ritmul dinamic din toate ramurile de activitate conduce la o
continu modernizare i schimbare att a conexiunii dintre componente, care sunt n
permanent schimbare n funcie de progresul tehnic, ct i de cerinele societii care, de
asemenea, sunt ntr-o continu cretere.
Cunoaterea acestor continue schimbri i transformri este strict necesar pentru
luarea deciziilor optime n domeniul conducerii i controlului sistemelor
economico- tehnologice.
Totalitatea subdiviziunilor de productie, de servire, ajutatoare si functionale, a posturilor
si a organelor de management participativ, modul de constituire si de grupare a lor, ca si
legaturile dintre ele stabilite pe niveluri ierarhice formeaza structuraorganizatorica a
unei societati comerciale agricole.
Structura organizatorica se afla n relatii cu mediul ambiant n care functioneaza
societatea, putnd fi considerata ca un sistem deschis catre acesta . Componentele
mediului ambiant, schimbarile pe care le cunosc pot produce modificari ale structurii,
solicitnd adaptarea la noi cerinte a elementelor acesteia (crearea de noi
subdiviziuni, largirea activitatilor unora dintre ele si modificarea modalitatilor de
realizare a lor etc.). n acelasi sens, actioneaza si restrngerea sau dezvoltarea
activitatii, diversificarea acesteia etc.
Structura este, n acelasi timp, si rodul optiunilor strategice ale managerilor, al
conceptiilor acestora cu privire la organizarea unei societati care sa favorizeze atingerea
unor obiective e productie si economice.
n termeni economici structura poate fi definita ca o conjunctie de proportii care
definesc un ansamblu integrat de elemente interdependente, destinate sa indeplineasca
una sau mai multe funciuni.

Intr-o exploatatie agricola, structura defineste misiunile pe care trebuie sa

leindeplineasca fiecare subunitate de productie, precum si modelele de relatii sau
schimburi care trebuie sa se formeze intre acestea.
Structura unei exploatatii agricole are intotdeauna trei caracteristici principale :
- specializarea - precizeaza gradul si modul de divizare al muncii ;
- coordonarea defineste modul de colaborare si gradul de descentralizare
intresubunitati ;
- formalizarea defineste functiunile exploatatiei agricole.
Astfel putem spune ca structura este semnificativa atat din punctual de vedere al
modelului de organizare luat ca referinta, cat si al sistemului de management folosit.
Sistemul de conducere al unei exploatatii agricole si componentele sale sunt
alcatuite din :
- structura de conducere, care este comusa din: structura organizatorica si sistemul
informational;
- procesul de conducere , structurat in patru componente: structura informala, metodele si
tehnicile de conducere utilizate, stilurile de conducere si metodele de fundamentare si
transmitere a deciziilor.
Acest sistem este definit si prin urmatoarele componente: subsistemul decizional sau
conducator, operational sau condus si informational sau de legatura.
In practica acesta cuprinde doua componente principale :
- structura organizatorica de productie ;
- structura organizatorica de management.
concretizata n numarul si felul
subdiviziunilor de productie ( comartimente), precum si prin relatiile de cooperare dintre
ele n activitatea de obtinere a produselor agricole si agroalimentare - latura calitativa ,
putnd sa apara compartimente de prelucrare a unor produse agricole, n procesul de
dezvoltare integrata a unor societati comerciale agricole -latura cantitativa in care se pot
identifica numarul sectiilor de productie si a atelierelor precum si dimensiunea acestora.
Dupa natura activitatilor desfasurate compartimentele pt fi operationale si functionale.
In cadrul compartimentelor operationale se organizeaza activitatea productiva, adica in
cadrul lor se obtin produse sau se realizeaza servicii.
Principalele compartimente organizatorice in exploatatiile agricole sunt:
- ferme vegetale ( culturi de camp) ;
- ferme zootehnice ;
- sectoare de mecanizare a lucrarilor agricole
- sector de chimizare (administrarea de ngrasaminte, de
insecticide etc.);
- sector de hidroamelioratii ;
- sectii de prelucrare a produselor agricole ;
- servicii ( aprovizionare, desfacere, transp[ort, etc.).
Compartimentele functionale asigura fluxul informational necesar elaborarii deciziilor
de catre aparatul de conducere si acorda asistenta de specialitate compartimentelor
operationale. Principalele compartimente functionale sunt :
- compartimentul (sectorul) economic, care ndeplineste activitati continute de
functionarea financiar

-contabila; asigura informatii sistemului de management al societatii, prin sintetizarea

rezultatelor de productie si economice, necesare fundamentarii deciziilor pe care acesta le
ia n vederea cresterii performantelor societatii n diversele domenii ;
- compartimentul de aprovizionare desfacere transport (nlocuit n unele societati cu
compartimentul de marketing), care are atributii ale functiunii comerciale achizitionarea de factori de productie si aprovizionarea fermelor, ncheierea de contracte,
livrarea produselor, efectuarea de transporturi etc.
- sectia de mecanizare are ca domeniu de activitate efectuarea de lucrari agricole pentru
diferite unitati: exploatatii familiale, societati agricole etc.
Sectiile sunt
organizate cu caracter permanent. Dispun de mijloace tehnice n volum si structura,
care sa asigure efectuarea lucrarilor solicitate de tehnologiile diferitelor culturi
practicate.Sectia functioneaza pe baza de gestiune interna.
- copartimentul de personal ;
- copartimentul de cercetare dezvoltare
La alegerea structurii organizatorice a exploatatiilor agricole va fi urmarita
optimizarea activitatilor avandu -se in vedere urmatoarele elemente :
- functiunile exploatatiei agricole ;
- domeniul de productie ;
- marketingul ;
- diferite proiecte de dezvoltare.
Structura organizatorica a unei societati comerciale agricole este redata, n principal,
prin intermediul organigramei. Ea contine o serie de elemente comune, dar, avnd n
vedere masura n care se regasesc o serie de factori de influenta (domeniu de activitate,
dimensiunea societatii, tehnologia de productie existenta n cazul celor de tip
industrial,capacitatea de cuprindere a activitatii n procesele manageriale, necesitatea de a
rationaliza structura si de a diminua cheltuielile de administrare, gradul de integrare etc.)
apar si elemente de diferentiere de la o societate la alta.
n principiu, structura unei societati comerciale agricole se realizeaza prin mbinarea
n anumite proportii a fermelor si a sectoarelor (compartimentelor de servire si
unctionale) In cazul structurarii orizontale a exploatatiilor agricole, dupa domeniul
functiilor, aceasta va fi facuta pentru fiecare domeniu in parte si anume: pentru sectorul
aprovizionare, productie, vanzari si administrative.
Dupa sfera de productie, aceasta va fi facuta dupa numarul si volumul
produselorrealizate. Alte tipri de structurari sunt :
- dupa sfera de cuprindere a pietii ;
- dupa tipul de exploatatie agricola
Structura manageriala a exploatatiilor agricole, se concretizeaza n ansamblul
subdiviziunilor functionale, al posturilor si al organelor de management participativ,
precum si al relatiilor dintre acestea, distribuite pe niveluri ierarhice. Din conceptul de
structur managerial rezult componentele primare ale acesteia. Prezentate ntr-o
succesiune logic aceste componente sunt: postul, funcia, compartimentul, relaiile
organizatorice, pondereaierarhic i nivelul ierarhic.
- Postul reprezint cea mai simpl subdiviziune organizatoric i poate fi descris prin
ansamblul obiectivelor individuale, sarcinilor, competenelor i responsabilitile
desemnate, care, n mod permanent, revin spre exercitare la locul de munc al unui
angajat al exploatatiei agricole. Postul este caracterizat de o serie de trasaturi specifice :

- obiective in sistemul piramidal al exploataiei agricole;

- sarcini de serviciu modalitati concrete de desfasurare a activitatii ;
- competente precizeaza limitele in cadrul caruia titularul postului poate actiona ;
- responsabilitati componenta organizatorica a postului care reflecta obligatiile ce revin
titularului de post pe linia indeplinirii obiectivelor individuale.
- Funcia cuprinde totalitatea posturilor care prezint caracteristici principale
asemntoare din punct de vedere al sferei de cuprindere al autoritii i al
responsabilitii.
Dup natura competenelor, responsabilitilor i sarcinilor, funciile pot fi: de conducere
(managerial) i de execuie.
Funcia de conducere (managerial) se caracterizeaz prin implicarea titularilor de post
n luarea deciziilor cu privire la activitatea altor componeni ai unitii economice, are o
sfer mai larg de competene i responsabiliti, n exercitarea funciilor
managementului.
Funcia de execuie se caracterizeaz prin competene i responsabiliti limitate, nu
exercit funcii ale managementului, are ca principal sarcin s transpun n practic
deciziile adoptate de ocupanii posturilor cu funcii de management.
- Compartimentele sunt componente ale structurii rezultate din agregarea unor posturi
i funcii care ndeplinesc sarcini omogene sau complementare, contribuie la realizarea
acelorai obiective derivate, solicit cunotine specializate ntr-un anumit domeniu
,practic un ansamblu de metode i tehnici specifice i sunt subordonate ierarhic unui
singur conductor.
n raport de obiectivele pe care le au, compartimentele pot fi
mprite n: operaionale i funcionale.
Compartimentele operaionale contribuie n mod efectiv la obinerea produciei i
realizarea prestrilor de servicii
Compartimentele funcionale pregtesc i stabilesc obiectivele unitii,
fundamenteaz deciziile adoptate de organismele i posturile de management aflate la
niveluri ierarhice superioare i medii, asigurnd, n acelai timp, asistena de specialitate
compartimentelor operaionale. n categoria compartimentelor funcionale se includ
servicii i birouri sau
grupe de activiti funcionale exercitate de un numr mai redus de persoane, n cazul
unitilor mici n care nu se recomand organizarea unuia din componentele structurii
amintite mai nainte.
Nivelurile ierarhice sunt alcatuite din ansamblul subdiviziunilor organizatorice plasate
pe linii orizontale la distanta egala fata de managementul de varf al exploataiei
agricole.numarul nivelurilor ierarhice are o influenta deosebita asupra calitatii
piramidelor ierarhice si a functionalitatii sistemului.
Structura organizatorica, privita n ansamblu, trebuie sa satisfaca la un nivel
corespunzator cerintele tehnice de productie, economice si de management al societatii si
sa contribuie la utilizarea eficienta a resurselor de care aceasta dispune.
Analiza structurii existente, a modului sau de functionare constituie un mijloc important
de relevare a faptului daca ea corespunde desfasurarii rationale a activitatii fiecarei
societati, de a surprinde, deci, incidenta sa asupra rezultatelor obtinute.
Intereseaza functionarea societatii ca sistem:
legaturile de natura diversa dintre subdiviziuni;

masura n care sunt satisfacute cerintele conditionarilor dintre ele;

influenta pozitiva sau negativa exercitata de activitatea unei subdiviziuni asupra alteia cu
care se afla n relatii de cooperare, cum ar fi cele dintre sectoarele de servire si ferme sau
dintre fermele vegetale si fermele zootehnice. Analiza structurii trebuie sa se desfasoare
n mod periodic, dar, acum, utilitatea ei este mai mare, daca avem n vedere
restructurarea, sub multiple aspecte (dimensiuni, structura organizatorica si de productie,
privatizare etc.), a societatilor comerciale agricole.
Prin analiza se urmareste sa se surprinda, pe lnga masura n care structura asigura
desfasurarea rationala a activitatii, modificarile treptate care au intervenit, n decursul
timpului, sub influenta anumitor factori, aparuti n intervalul de functionare a societatii.
n acelasi timp, se fac comparatii cu societati similare.
Subdiviziunile (fermele) sunt urmarite prin prisma modului n care, prin numarul si
dimensiunea lor, au favorizat punerea n valoare a resurselor pe principiul
economicitatii,ca si n ceea ce priveste nivelul contributiei la realizarea obiectivelor de
ansamblu ale societatii, inclusiv, si mai cu seama, cele privind profitabilitatea.
Analiza functionarii subdiviziunilor de baza se face n legatura cu cea a celor de servire
care, prin serviciile pe care le ofera primelor, contribuie la potentarea rezultatelor lor sau,
dimpotriva, au o influ enta reductoare. Se vor avea n vedere, n context, proportiile dintre
cele doua categorii de subdiviziuni, daca cele de servire au fost dimensionate si si-au
desfasurat activitatea potrivit nevoilor reale ale celor de baz. Caracterul de sistem dinamic
al societatii comerciale
sub influenta unor factori endogeni sau exogeni
se reflecta si n ceea ce priveste structura organizatorica care o
caracterizeaza.
Adaptarea ei la mediul ambiant presupune, ntre altele, restructurarea sa n componenta
organizatorica de productie. Tinnd seama de necesitatea adaptarii societatilor comerciale
la conditiile economice actuale, pot exista diverse directii de actiune pentru
perfectionarea structurii organizatorice, cum ar fi:
a) Reproiectarea unor elemente ale structurii organizatorice, n cadrul deja constituit,
urmarind rezolvarea unor probleme care apar n procesul de functionare a ntregului
sistem.
Vor fi avute n vedere acele subdiviziuni care nu se ncadreaza perfect n sistemul de
relatii dintre acestea (de exemplu, proportiile unui anumit sector nu sunt pe masura
nevoilor reale ale societatii).
b) Delimitarea si redimensionarea fermelor n vederea gasirii acelei dimensiuni care sa
permita organizarea rationala a proceselor de munca, punerea n valoare a resurselor si
cuprinderea tuturor activitatilor n procesul managerial. Procesul de privatizare poate fi
gndit si prin prisma redimensionarii fermelor si a al altor subdiviziuni organizatorice.
c) Perfectionarea relatiilor dintre subdiviziuni , mai ales a celor de cooperare, avnd n
vedere rolul acestora n functionarea sistemului. Se poate interveni, n acest sens, alaturi
de dimensionarea optima a fiecareia si prin profilarea rationala a lor.
d) Crearea unor noi tipuri de subdiviziuni, ceruta de:
modernizarea nzestrarii tehnice, care reclama sectoare de service pentru masini si
utilaje agricole de nalta tehnicitate;
largirea domeniului de activitate, care solicita subdiviziuni de prelucrare a unor produse
agricole;

 prestarea unor servicii catre persoane juridice sau fizice.

e) Adaptarea atributiilor subdiviziunilor la cerintele economiei de piata, n special ale
compartimentului de ADT, el devenind un adevarat ompartiment de marketing, avnd n
vedere modul deosebit n care se nfaptuieste functiunea comerciala a societatii n
noileconditii economice. Acest compartiment trebuie sa studieze cererea, oferta,
preturile si
posibilitatile de extindere si de diversificare a productiei. n acelasi timp, preocuparile
sale urmeaza sa cuprinda si problemele referitoare la asigurarea factorilor de productie
necesari, precum si la vnzarea produselor, inclusiv, daca este cazul, la operatiunile de
import-export. i revin, deci, activitati de asigurare a unor informatii cuprinzatoare, care
au n vedere piata diferitelor produse si cea a factorilor de productie si, pe aceasta baza,
sa elaboreze strategii si tactici de piat .