Subiectela pentru evaluarea final

la disciplina,,Evaluarea i consilierea persoanelor abuzate

/neglijate.

1.

Descriei conceptul de maltratare.

Maltratarea copilului este orice ranire cu intentie a unui copil. Maltratarea copilului include atat
neglijarea cat si abuzul. Conceptul "maltratare"este utilizat azi pentru a defini toate formele de
maltratare, nu doar abuzul fizic.

2.

Intervenia psiho-social n reabilitarea persoanelor vrstnice.

In cazul batranului abuzat, o interventie valoroasa este aceea care urmareste re-autorizarea si reimputernicirea batranului cu motivatia si taria de a asi apara identitatea si demnitatea, de a lua
decizii si de a fi independent si autonom, in ciuda capacitatii limitate de a se ingriji din cauza
varstei. Interventia cuprinde patru proceduri de baza care sunt comunte tuturor cazurilor de abuz
fata de batrani si altele auxiliare, care sunt desfasurate in functie de particularitatile fiecarui caz in
parte. Cele patru proceduri de baza sunt:
(i)
asigurarea sigurantei subiectului (raspunsul imediat in criza);
(ii)
restaurarea sperantei, drepturilor, demnitatii si bunastarii batranului;
(iii)
informarea despre resursele existente pentru a-si pastra independenta si autonomia;
(iv)
formularea unui plan de siguranta.
Aceste proceduri sunt derulate atat in cazul raspusului la criza la telefon, cat si in situatia fata-infata. Ele se desfasoara tinand contde considerentele morale si etice al profesiunii, dar mai ales pe
cele ale respectarii drepturilor persoanelor in varsta.

3.

Abuzul sexual i terapia acestuia la copiii de vrst precolar.

Abuzul sexual este unul din cele mai groaznice lucruri care se poate ntampla unuicopil, pentru c
l marcheaz pentru tot restul vieii sale, pentru c din acel moment oribil vafi tot timpul n sufletul su
i pentru c i va influena toate relaiile interumane. n timp,amintirile se estompeaz, se pot face
tratamente psihologice, dar trauma nu trece niciodat,este ca o cicatrice care va ramane permanent, i
exact ca orice alt cicatrice se poate ascundedar nu dispare i din pcate nc nu s-au descoperit operaii
estetice pentru astfel de cicatrici.

4.

Caracterizai formele de abuz.

Abuzul psihologic (psihic)
Este forma cea mai rspndit de violen a unui adult mpotriva unui copil i n acelai timp,
este forma cel mai greu de recunoscut. Are loc atunci cnd copilul sau persoana vulnerabil este
tratat emoional i verbal cu atitudini negative, ceea ce i afecteaz dezvoltarea personalitii.
Este construit din antaje, ameninri, pedepse, indiferen, descalificri, lipsa de respect, exces
de pretenii, cereri disproporionate fa de vrsta i caracteristicile copilului, comportamente
repetate n timp care devin substitute ale comportamentului normal al adultului fa de copil sau
fa de adolescent. Violena psihologic poate fi chiar mai distructiv dect cea fizic sau
sexual i oricum nsoete aproape toate celelalte forme ale maltratrii.
Semne ale abuzului emotional: tulburri de alimentaie (obezitate sau anorexie), tulburri de

vorbire (blbiala, mutism electiv etc), ntrziere n dezvoltarea abilitilor de vorbire sau
psihomotorii, tulburri nervoase i psihosomatice (erupii cutanate, ticuri faciale, dureri de stomac
inexplicabile medical etc.), tulburri de comportament (a muca, a se legna, a i legna capul
etc.), hetero-agresivitate, auto-agresivitate, comportament provocator, comportament infantil,
inadecvat vrstei, comportament uor iritabil, instabil, agresiv sau deosebit de retras.
Abuzul fizic
Are loc atunci cnd un copil sau o persoan vulnerabil este tratat brutal, cu cruzime,
producndu-i-se leziuni corporale interne sau externe.
Se nate din nevoia adultului de a descrca asupra celui mai slab, violena care o percepe n
interiorul sau/i mpotriva sa. Maltratarea fizic poate fi efectuat cu pumni, uturi, arsuri,
zgrieturi, mbrncire n perei sau pe podea, prin folosirea curelei, beelor, sau altor forme de
tortur.
Semne ale abuzului fizic: vnti nejustificate, care par a fi urme de la lovirea brutal cu un
instrument, urme de arsuri de la igar, fier de clcat ori alte produse gospodreti, zgrieturi i
iritaii n jurul gurii sau n jurul organelor genitale, urme de mucturi de om, alte urme de
pedeaps, precum legarea strns sau imobilizarea ndelungat, rni netratate medical i
infectate; semne ale pedepsirii intenionate prin lipsa de alimentare, inere n frig sau ntuneric
etc.
Reacii comportamentale neobinuite: retragere n sine; timiditate neobinuit; teama de a fi
atins; agresivitate fa de alii sau fa de sine; regresie emoional; depresie; team deosebit,
nejustificat, fa de prini sau ngrijitori; consumul de alcool ori substane toxice; teama de a
merge acas i fuga de acas; chiulul de la coal.
Neglijena grav a copilului
Apare cnd prinii nu sunt capabili (din lipsa de dragoste, din cauza dificultilor economice i
culturale sau de integrare social, din cauza problemelor psihologice) s fac fa nevoilor
materiale i afective ale propriilor copii, nereuind s aib grij de ei, s i protejeze i s i
creasc n mod sntos cum ar fi necesar, ameninndu-le n mod serios dezvoltarea i chiar
supravieuirea.
Semne ale neglijarii: igiena corporal precar sau deplorabil, probleme medicale netratate,
mbrcminte inadecvat, imunitate sczut, nlime i greutate sub nivelul vrstei, subnutriie,
oboseal cronic, lipsa de protecie fa de elementele naturii i ale mediului, probleme n
colarizare, absenteism, cerire de bani, resturi alimentare sau mbrcminte nefolositoare,
asumarea de ctre copil a sarcinilor de adult, lipsa de supraveghere a copilului.

Abuzul sexual
Are loc atunci cnd un adult (indiferent de vrst sau sex) se foloseste de ncrederea, inocena,
dependena sau imposibilitatea de aprare a unui copil, adolescent() sau tnr() pentru a
satisface propriile trebuine sexuale sau ale altora. Copilul este folosit pentru acte sexuale, pentru
prostituie sau pornografie sau pentru alte comportamente numai n aparen mai puin grave (de

exemplu, pentru jocuri sexuale lipsite de violene fizice), comportamente care servesc la
provocarea plcerii unui adult i care produc daune enorme copilului de sex masculin sau feminin.
Abuzul sexual este de obicei realizat de persoane dragi copilului (prini, rude, profesori, prieteni
de familie, preoi). De cele mai multe ori se prelungete ani de zile, ntr-o tcere absolut i cu
mari procese de contiin pentru copilul care este supus acestora. Foarte muli copii, att biei ct
i fete de toate vrstele i clasele sociale, sufer violene sexuale.
Semne ale abuzului sexual: dureri de cap sau abdominale, infecii urinare; iritri i dureri ale
organelor genitale; boli cu transmitere sexual sau gravide precoce; tulburri de alimentaie;
dificulti de concentrare a ateniei i de memorare; performane slabe i rezultate colare sczute;
depresie i anxietate, insomnie i comaruri; iritabilitate crescut, mnie, comportament ostil cu
agresorul, cu ceilali aduli care nu l-au aprat; automutilare sau chiar suicid; frica de strini, de
situaii noi, frica de a pierde pe cei dragi, frica de a nu fi luai de acas; nivelul sczut al stimei de
sine, nencredere n capacitatea de a rezolva problemele; sentimente de neajutorare; sentimente de
ruine i de vinovie. Un simptom specific este comportamentul sexualizat, promiscuu, al
copilului sau adolescentei, activiti sexuale nespecifice vrstei;
5.

Forme de intervenie asupra educaiei parentale.

Educaia prinilor este una din directiile pe care le poate imbraca intervenia socio-educativ de tip
formativi ea se adreseaza direct acestora.
Forma de intervenie
1. EDUCAIA PRINILOR
2. ASISTENTA EDUCATIV
3. TUTELA EDUCATIV
4. Orientarea pareantala
5. TERAPIA FAMILIAL
Educaia prinilor este un set de masuri educative i de sprijin care ajuta parinii pe urmatoarele
dimensiuni:
a. nelegerea propriilor lor nevoi (fizice, sociale, emoionale i psihologice);
b.Cunoasterea i acceptarea nevoilor copiilor lor ;
c. Construiete puni de legtura intre prini i copii
Educaia prinilor este deci:
- O educaie a educaiei copilului
- O educaie a adulilor
- Un studiu asupra cresterii i dezvoltarii copilului
- O formare de abilitati de comunicare i de analiza a acestora
- O cretere a competenelor n educaie n general;
- Un examen cognitiv al sarcinilor secventiale a prinilor n creterea, dezvoltarea i educarea
copilului.
10. Descriei conceptul de abandon.

Abandonul se definete printr-o stare n care persoana este afectat de dispariia unei legturi
afective sau materiale pe care conta, care era foarte important.
Exist noiunea de abandon a unei legturi naturale aa cum este cea dintre copii i prini. Exist i
abandon al unei legturi dintre soi sau prieteni.
Persoana afectat de abandon poate suferi o dereglare important, cu manifestri variate, de multe ori

de tip nchidere n sine, depresie, sau agresivitate aparent fr explicaie.

Dac aceast stare se prelungete, atunci este un semn al unei tulburri grave i necesit intervenia
de specialitate a unui psiholog sau psihiatru.

11.Descriei tratamentul de recuperare n cazul abuzului la copii.

Prioritatea principala a tratamentului unui copil abuzat sau neglijat este asigurarea unui mediu sigur,
pentru a se preveni vatamarea ulterioara.
Tratamentul instituit precoce ii da copilului cea mai buna sansa a unei vindecari fizice si emotionale.
Tratament pentru ranile fizice
Tratamentul pentru un copil abuzat sau neglijat depinde de natura abuzului. In cazul in care leziunea
sau neglijarea copilului a dus la aparitia unei conditii amenintatoare de viata, cum ar fi sindromul
copilului zgaltait (denumit si leziune craniana intentionala), tratamentul va fi administrat intr-un spital.
Leziunile fizice mai putin severe, precum arsurile cu tigara de pe tegument, vor fi tratate in afara
spitalului, sub urmarire periodica pana la vindecare.
Tratament pentru lezarea emotionala
Se recomanda consilierea pentru toti copii care sunt victime ale abuzului sau neglijentei. La copii
foarte mici, acest tratament ar putea include terapia prin joc.
La copii de toate varstele, consilierea cuprinde de obicei discutii despre:
- ce parere au despre ei insisi
- experientele lor din trecut
- temeri sau ingrijorari pe care le-ar putea avea, legate de prezent si de viitor
- tratamentul pentru parinti si persoane de ingrijire
- parintii si persoanele de ingrijire care au abuzat sau au neglijat un copil au de asemenea nevoie de
tratament.
Tipul de tratament depinde de abuzul care a avut loc.
Unele persoane pot avea nevoie de mai multa educatie in privinta tehnicilor practice ale functiei de
parinte. Altii pot avea nevoie de tratament pentru alte probleme serioase, ca de exemplu:
- abuz de substante
- depresie sau alte probleme de sanatate mentala
- stima de sine scazuta
- comportament violent.
Parintii care au pierdut custodia copiilor lor o pot recastiga. Acest lucru depinde de severitatea
abuzului sau a neglijarii si de evaluarea de catre profesionisti a progresului lor in reabilitare. In
cazurile severe, contactele viitoare dintre parinte si copil vor fi supervizate. Uneori se pierd toate
drepturile parentale.

13. Analizai conceptul de neglijen.

Neglijenta se refera la neindeplinirea nevoilor de baza, de ingrijire practica, educativa si emotionala.

Este o forma mai putin vizibila de tratament rau aplicat minorilor, deci copiilor sub virsta de 18 ani.
Spre deosebire de abuz, neglijenta este mult mai dificil de depistat, raminind in familie.
Neglijare este atunci cand parintele sau persoana de ingrijire nu asigura
sanatatea si starea generala de bine a copilului. Neglijare poate fi considerata
neasigurarea pentru copil a unui adapost adecvat, a scolarizarii, a
imbracamintei, a ingrijirilor medicale sau a protectiei impotriva riscurilor.
Neglijarea copilului este la fel de serioasa ca si abuzarea lui si este mai
frecventa decat abuzul. Totusi, nu este neobisnuit pentru o victima sa fie atat
neglijata, cat si abuzata.
16. Descriei ce este cosilierea i care sunt principiile n consiliere.

Consilierea este un proces complex ce cuprinde o arie foarte larg de intervenii

care impun o pregtire profesional de specialitate. Mai specific, termenul de
consilierea descrie relaia interuman de ajutor dintre o persoan specializat,
consilierul, i o alt persoan care solicit asisten de specialitate, clientul.
Principii specifice consilierii
1.Susinerea afectiv
Ca urmare a problemelor sale existeniale i educaionale clientul se simte frustrat n ceea ce
privete necesitile i interesele sale i solicit ajutorul unui specialist. El ateapt n mod
contient sau nu de la acesta n primul rnd o susinere afectiv .
2.Susinerea cognitiv
Pe fondul susinerii afective se poate construi susinerea cognitiv care nseamn
identificarea de ctre consilier a mecanismelor cognitive ale consiliatului care pot constitui
prghii pentru rezolvarea problemelor sale. n procesul consilierii aceste mecanisme cognitive
nelegerea, interiorizarea, contientizarea, problematizarea pot fi dezvoltate pentru a
fi atinse obiectivele identificate n comun.
3.Susinerea volitiv decizional
De multe ori persoana care solicit ajutorul unui consilier tie ce problem are sau cum poate fi
rezolvat aceasta, dar nu are suficient voin i capacitate decizional pentru a alege cea
mai bun soluie i pentru a o aplica. Ca urmare rolul consilierului este de a crete i ntri
ncrederea consiliatului n capacitatea sa de a lua hotrrea optim pentru el.
4.Descrcarea emoional sau catharsis-ul este principiul prin care orice form de intervenie
educaional permite clientului s-i exprime liber propriile sale triri pozitive sau negative.
Acest catharsis reduce tensiunea emoional i pregtete calea unei mai bune cunoateri de
sine a clientului. n felul acesta el devine capabil s vorbeasc despre propriile sale probleme,
cu mai mult obiectivitate. Atitudinile catharice, arat J.Heron (1976) sunt facilitatoare, ajut la
eliberarea tensiunilor devenite insuportabile.
5. Principiul orientare dirijare nvare implic mai multe grade de directivitate n
funcie de necesitile consiliatului. nvarea ca principiu al consilierii educaionale este o
nvare social pe baz de model inter-relaional, o nvare activ, de tip creativ.

Aceasta se deosebete n mod esenial de nvarea predominant nc n procesul educaional

care este de tip repetitiv, verbal, bazat pe memorie i pe supunere fa de autoritatea
profesorului.
nvarea ca principiu al consilierii educaionale se centreaz pe ceea ce s-a numit n literatura
de specialitate, rezolvarea de probleme11. Dac subiectul dispune de un grad nalt de
structurare a problemelor sale de via i educaionale, ca i soluiile proprii posibile el are
nevoie de o directivitate redus, de o orientare n luarea celei mai bune decizii.
Dac problema i soluia i sunt mai puin structurate subiectul are nevoie de o sftuire sau de
o orientare mai directiv. Cel mai sczut grad de structurare a problemei, soluiei i deciziei
subiectului corespunde celui mai mare grad de directivitate, de dirijare a consiliatului.
Toate aceste nivele ale interveniei de consiliere sunt posibile numai dac s-a realizat climatul
de susinere afectiv, de comunicare biunivoc ntre cei doi parteneri: consilierul i consiliatul.
Consideram principiile suportive in categoria celor specifice consilierii deoarece in primele
etape ale consilierii educaionale susinerea afectiv, cognitiv, volitiv-decizional creeaz
condiiile necesare pentru etapele orientativ-adaptative.
23. Descriei tratamentul de recuperare n cazul abuzului la copii.

Prioritatea principala a tratamentului unui copil abuzat sau neglijat este asigurarea unui mediu sigur,
pentru a se preveni vatamarea ulterioara.
Tratamentul instituit precoce ii da copilului cea mai buna sansa a unei vindecari fizice si emotionale.
Acesta include separarea copilului, ca si a celorlalti copii din acea locuinta, de parintele sau de
persoana de ingrijire suspectata de abuz.
Copii care au o inteligenta peste medie, cu anumite talente, au o probabilitate mai mare de a face fata
cu succes efectelor abuzului lor, daca sunt consiliati si primesc suport din partea unui adult de
incredere.
O mare varietate de terapii pot fi folosite atat pentru copii cat si pentru parinti.
Tratamentul specific depinde de tipul de abuz, de cine l-a impus (autorul) si in ce context a avut loc.
Personalul medical si legal formeaza o echipa pentru a pune la punct cel mai eficient program, folosind
experienta, pregatirea, ratiunea si creativitatea lor.
27. Intervenia psiho-social n reabilitarea persoanelor vrstnice

Se incepe prin furnizarea de mesaje de suport si speranta pornind de la constatarea ca persoana in

varsta care a experimentat un abuz traieste sentimente de deceptie, lipsa de speranta si ajutor,
insingurare, descurajare, stima de sine scazuta. Aceste mesaje trebuie furnizate fara compasiune
exagerata, ci exprimate cu elocventa, simplu si neutru din punct de vedere emotional, transmise printrun stil conversational si nu printr-o predica: - afirma ca abuzul se poate petrce la orice varsta si el/ea
nu trebuie sa aiba sentimente de jena, rusine, vinovatie; nimeni, indiferent de varsta, nu merita sa fie
abuzat sau exploatat doar pentru ca are nevoie sa fie sprijinit/ingrijit, indiferent de varsta;
- afirma ca el/ea are dreptul sa traiasca in demnitate si fara frica, intr-o ambianta sigura, sanatoasa si sa
aiba relatii adecvate cu cei din jur;
- nu este singur, multi alti oameni au fost abuzati dar au putut sa rezolve aceasta problema si sa
redobandeasca controlul propriei vieti si sa ia deciziile pe care le-au dorit;

Apoi se continua cu afirmarea competentei si capacitatii sale individuale, cu scopul de a reincredinta

subiectul ca are capacitatea de a decide si de a-si controla existenta:
- abuzul pe care l-a suferit nu inseamna ca este slab sau incapabil;
- subiectul sa-si reaminteasca de cate ori a avut alegeri si decizii valoroare in trecut, sa se increada in
capacitatea lui de a depasi greutati;
- focalizeaza discutia pe capacitati si competente si nu pe deficiente si esecuri;
- asigura subiectul ca este pe deplin indrituit sa fie considerat competent si capabil sa ia deciziile pe
care le doreste si care-l conduc spre bunastare si autonomie; abuzul nu este un motiv sa creada altfel;
- nimanui nu-i este permis sa ia decizii in numele lui fara autorizarea lui; varsta si avatarurile ei nu
sunt motive sa gandeasca altfel;
- asigura-l ca are dreptul de a hotara care este raspunsul la abuzul care l-a trait, de ex. sa nu intreprinda
nimic, sa se reintoarca in relatia anterioara, sa caute un alt loc de ingrijire, sa se protejeze prin
utilizarea drepturilor legale, etc;

43. Descriei abuzul i maltratarea n familii.

Copii abuzati sau neglijati prezinta adesea atat simptome fizice cat si comportamentale. Copii mici nu
pot vorbi despre aceste evenimente. Copii mai mari pot de asemenea sa nu vorbeasca despre acest
lucru deoarece le este teama de agresor sau vor sa il protejeze sau pentru ca nu cred ca vor fi luati in
serios. Ocazional, copii pot relata abuzul unui adult in care au incredere. Aceste dezvaluiri trebuiesc
luate in serios si actionat in consecinta.
Unele simptome sunt specifice anumitor forme de maltratare. De asemenea sunt simptome generale
care apar in toate tipurile de maltratare. Anumite simptome generale pot sugera ca un copil este supus
unui tip de maltratare; acestea pot fi:
- Intarzieri in dezvoltare, care inseamna ca un copil nu atinge nivelurile de dezvoltare asteptate, cum ar
fi sa inceapa sa mearga sau sa se socializeze cu altii.
- Regresia, care consta in pierderea abilitatilor dupa ce acestea au fost achizitionate si revenirea la un
nivel anterior de dezvoltare.
- Incetinirea/oprirea cresterii, adica patternul de crestere al copilului nu este in limitele normale pentru
varsta. Atat greutatea cat si inaltimea pot fi afectate, dar cele mai frecvente simptome sunt greutatea
mica pentru inaltime si circumferinta capului mica. Cele mai multe cazuri de incetinire a cresterii sunt
rezultatul problemelor in ingrijirea primara a copilului, in interactiunea dintre copil si persoana de
ingrijire (de obicei mama) sau in starea sociala si emotionala a persoanei de ingrijire.
- Interactiunea anormala parinte-copil. Parintele poate fi dezinteresat de copil, copiii pot fi deosebit de
sensibili la starile sufletesti ale parintilor lor si incearca sa atenueze orice potential conflict. Adesea,
acest lucru ia forma unei inversari de roluri, copilul fiind deosebit de atent la parinte si raspunzand
starilor acestuia. Copii maltratati pot de asemenea sa se teama de parintii lor.
- Sanatate mentala afectata, cum ar fi exprimarea unei stime de sine scazute, anxietate, depresie sau
tentative de suicid.
- Declin brusc in performanta scolara.
- Comportament problematic sau inadecvat. In unele cazuri, in special la copii mici, se poate observa o

neliniste/agitatie neobisnuita, teama, lipsa de interes in activitati. Alte comportamente pot fi

dezorganizate. Acestea sunt adeseori invatate; copiii actioneaza in functie de ceea ce au vazut sau au
trait, cum ar fi violenta sau activitate sexuala. Copii mai mari pot avea un comportament promiscu sau
fug de acasa.
56. Prevenirea abuzului fa de copii.

Cunoaterea Drepturilor Copilului este metoda de baz pentru prevenirea oricror

forme de abuz a cror victim este copilul. n prevenirea formelor de abuz fizic i a agravrii
lor este necesar implicarea activ a Organelor de Poliie, a medicilor i a serviciilor publice de
asisten social. Oricine, chiar i copilul, poate sesiza autoritile, instituiile abilitate n
ocrotirea copilului., sau poate suna la Telefonul Copilului.

n unele cazuri de abuzuri este necesar intervenia instituiilor abilitate n ocrotirea

copilului. Persoanele din domeniul medical au datoria profesional s evalueze posibilitatea unui
abuz sau a unei neglijri. Pe lng semnele evidente ale unui abuz fizic sau ale unei neglijri,
profesionitii pot deveni suspicioi atunci cnd:
nu a existat un martor n momentul rnirii
prinii sau persoanele de ngrijire au amnat consultul medical i solicitarea de ajutor medical,
fr s aib o explicaie credibil sau adecvat

O modalitate de scoatere a copilului din mediul violent este plasamentul

familial. Plasamentul const in ncredinarea unui copil, unei persoane sau familii, alta dect
prinii biologici, cu sau fr consimmntul acestora.Familia primitoare i asum
responsabilitile pentru creterea si educarea copilului.
60. Copiii strzii-activitatea echipei multidisciplinare.

Reintegrarea sociala a copiilor strazii presupune un intreg set de actiuni din partea asistentului
social stradal, in primul rand pentru a convinge copilul sa-si schimbe modul de viata, sa nu doreasca
sa mai traiasca pe strada. Pentru reusita acestei interventii este necesar lucrul in echipa
multidisciplinara (asistent social, psiholog, medic, politist) deoarece copiii strazii sunt afectati atat
din punct de vedere social, cat si fizic si psihic.
Strategia in domeniul protectiei copiilor strazii trebuie sa vizeze, in principal, doua componente:
1.

interventia pentru copiii care se afla in situatia de a fi copii ai strazii;

2.

prevenirea fenomenului copiii strazii;

Principalele forme ale recuperarii copiilor strazii sunt realizate prin: invatare, psihoterapie si
terapie ocupationala.