Singurtate

Mihai Eminescu

Cu perdelele lsate,
ed la masa mea de brad,
Focul plpie n sob,
Iar eu pe gnduri cad.

Stoluri, stoluri trec prin minte

Dulci iluzii. Amintiri
riesc ncet ca greeri
Pintre negre, vechi zidiri,

Sau cad grele, mngioase

i se sfarm-n suflet trist,
Cum n picuri cade ceara
La picioarele lui Crist.

n odaie prin unghere

S-a esut pinjeni
i prin crile n vravuri
Umbl oarecii furi.

n aceast dulce pace

mi ridic privirea-n pod
i ascult cum nveliul
De la cri ei mi le rod.

Ah! de cte ori voit-am

Ca s spnzur lira-n cui
i un capt poeziei
i pustiului s pui!

Dar atuncea, greeri, oareci,

Cu uor-mruntul mers,
Readuc melancolia-mi,
Iar ea se face vers.

Cteodat... prea arare...

A trziu cnd arde lampa,
Inima din loc mi sare
Cnd aud c sun cleampa...

Este Ea. Dearta cas

Dintr-o dat-mi pare plin,
n privazul negru-al vieii-mi
E-o icoan de lumin.

i mi-i ciud cum de vremea

S mai treac se ndur,
Cnd eu stau optind cu draga
Mn-n mn, gur-n gur.