Enachescu Simina

First group

HOMEWORK

TRANSLATION

Ce s-a intamplat apoi vei fi auzit: cum am fost adusi in fata cuiva care parea a fi
conducatorul rapitorilor sau salvatorilor nostri; cum in acelasi timp nu spunea niciun cuvant,
dar ne indemna prin gesturi sa luam loc si sa ne servim dintr-un festin de mancaruri exotice
indestulat, asternut in sala lui de banchet. Kasim si ceilalti au inteles si au raspund la invitatia
aceasta fara nicio greutate; au infulecat si s-au ghiftuit, multumindu-i regelui si laundandu-l
pe Allah printre inghitituri si imbucaturi. Dar, desi am imitat miscarile de mancat ale
celorlalti, de fapt sovaiam din nou, in disperarea mea continua. Ai putea intreba, daca tot imi
pasa atat de putin de viata mea, de ce nu am inghitit cu nepasare alaturi de ceilalti? Iti voi
spune acum. Raspunsul este ca, in primul rand, nu aveam deloc pofta si in al doilea rand, chiar
daca imi pierdusem cheful de viata, nu insemna ca sunt complet indiferent fata de modul in
care voi muri, si ceva din mirosul acestui festin imi amintea de barlogul unui capcaun.
Fel de mancare dupa fel de mancare, in timp prietenii mei s-au imbuibat ca niste
porci dintr-o troaca, au inceput si sa vorbeasca astfel, nobila dar meschina lor araba s-a
transforat intr-o limba a guitaturilor si grohaielilor, a parturilor si a ragaielilor, in timp ce
corpurile lor s-au umflat extraordinar, precum carnatii care urmau sa plesneasca din invelisul
lor. Nu a trecut mult pana au fost scosi din salonul regelui si dusi pe pajistea sa, unde sub
supravegherea tacuta a paznicilor (...) scormoneau in patru labe, la fel de fericiti ca animalele
ce au devenit. M-am tarat si eu printre ei, inghitit de turma, si m-am ascuns printre hamace ca
sa privesc cum prima runda dintre ei va fi macelarita. Kasim, beneficind de rangul sau printre
noi, a fost taiat si fript pentru masa regelui. Din seful negustrilor dupa mine, care de acum era
cel mai gras din lot, pastorii muti si-au pregatit cina dupa placul lor, cruda, in timp ce prietenii
lui blestemati pasteau linistiti in continuare.
Acest spectacol avea sa ma vindece de ultimele mele resentimente si, ciudat, de disperarea
mea, la fel si de pofta de carne cativa ani buni de atunci incolo. In orice caz, apetitul meu
pentru viata se intoarse. In masura in care fostii mei amici nu puteau fi salvati, am decis sa ma
salvez, si facand asta m-am recastigat si pe mine insumi. Fara nicio greutate, m-am strecurat
intr-un tufis, departe de acele guri care nu erau mai mult decat niste raturi. Hranindu-ma in
sfarsit (cu ierburi si verdeturi) si convingandu-ma sa ma intorc la viata, in doar sase zile am
ajuns in partea cealalta a insulei. Acolo, in cea de-a 7-a zi, am dat de un popor a carui
ocupatie civilizata era sa creasca ardei, care nu se aventurasera niciodata in partea cealalta,
barbara a insulei; care ei insisi purtau haine peste piele si – minunea minunilor! – nu numai ca
vorbeau o limba, dar vorbeau limba mea. La auzul acesteia, am lacrimat de fericire si,
inghitindu-mi prudenta obisnuita, am fugit, strigandu-i printre plante de ardei si m-am reunit
cu rasa umana.