INTERVIUL

Interviul reprezinta o forma speciala de interactiune verbala care se desfasoara in

intimitate intre asistenta medicala si persoane care recurg la ingrijiri de sanatate.
Interviul reprezinta discutia directa cu persoana ingrijita, la care se pot adauga
informatiile oferite suplimentar de catre apartinatori (familie,prieteni) si datele inscrise in
diferite documente medicale anterioare ale pacientului (adeverinte medicale, bilete de
iesire din spital, rezultate ale unor examene periodice de sanatate sau controale medicale,
analize sau alte examene de laborator, retete sau prescriptii medicale).
Interviul reprezinta modalitatea directa de culegere a datelor de la pacient, prin
discutia cu acesta. Discutia permite cunoasterea nemijlocita a starii de sanatate si boala a
persoanei ingrijite, a conditiilor de viata si munca a acesteia, a gradului de instructie, a
profilului psihic si gradului de realizare si satisfacere a nevoilor fundamentale de
independenta si autoingrijire ale interlocutorului.
Modul de desfasurare si calitatea interviului realizat sunt determinante pentru
calitatea procesului de ingrijire si reprezinta adevarata masura a profesionalismului,
experientei, personalitatii si talentului asistentei medicale.
Buna desfasurare a interviului necesita intrunirera anumitor conditii
indispensabile:
Asigurarea unui climat extern confortabil si intim petru pacient in cursul
discutiei.
Pentru a realiza aceasta trebuie sa se tina cont de anumiti factori importanti si anume:
respectarea momentului oportun pentru pacient, respectarea orelor de masa, a
momentelor de oboseala si de repaus si a perioadelor cand pacientul se simte foarte
suferind. Asistenta medicala trebuie sa-si organizeze astfel munca, incat sa prevada un
timp suficient de lung pentru a permite pacientului sa se exprime in ritmul sau.
Garantarea confidentialitatii datelor furnizate de pacient.
Realizarea unei atmosphere psihice adecvate, caracterizate de increderea si
respectful reciproc pacient-asistenta, comunicare, ascultare si acceptare a
datelor furnizate, fara o intrepretare subiectiva sau partizana a acestora de
catre personalul medical.
 In acest scop, dupa prezentarea propriei persoane catre interlocutor, este
recomandabil ca asistenta sa-I explice pacientului in termini simpli si generali,
modalitatea ulterioara de desfasurare a discutiei, scopul acesteia si modul in care
vor fi folosite datele obtinute, in interesul pacientului, pentru realizarea procesului
de ingrijire si a actului medical.
Este de asemenea recomandabil ca pe toata durata desfasurarii discutiei cu
pacientul asistenta sa consemneze in scris, sub forma unor notite succinte,
informatiile obtinute, insistand asupra corectitudinii datelor, eventual prin
reformularea intrebarilor.
Nu se recomanda inscrierea directa a datelor in fisa sau foaia de observatie a
pacientului (datorita impresiei nedorite de detasare a asistentei fata de pacient si
de subiectul discutiei ce ar putea fi generata astfel, cat si datorita riscului, de
fragmentare, omitere sau apreciere initiala neadecvata a informatiilor obtinute).
Exista diferite modele pentru desfasurarea interviului, specifice fiecarei tari,
cat si fiecarui serviciu medical, in functie de traditiile locale existente, de tipul
serviciilor oferite, de legislatia existenta sau de cerintele particulare ale
angajatorului sau finantatorului serviciului. Indiferent de modelul folosit, de
ordinea sau maniera de formulare a intrebarilor, informatiile care trebuie obtinute
si consemnate in baza de date vizeaza aceleasi aspecte esentiale.
Obtinerea acestor informatii de la pacient, dar si de la anturajul sau reprezinta
o adevarata arta si reclama, pe langa rigoare profesionala si atentie, spirit de
observatie, talent in conducerea discutiei si certe calitati psihologice din partea
asistentei medicale.
Astfel, in functie de tipul de personalitate a pacientului, de varsta, gradul de
instructie si cultura, de mediul social din care provine si, nu in ultima instanta, de
contactele anterioare ale pacientului cu mediul medical, putem descrie trei tipuri
distincte de interlocutori.
O prima categorie sunt pacientii pe care trebuie sa ii facem sa ne vorbeasca
prin intrebari repetate si prcis formulate (introvertitii, timizii sau cei lipsiti de
abilitatea ori dorinta dialogului).
 O alta categorie sunt pacientii pe care trebuie sa ii lasam sa vorbeasca, ei
oferindu-ne singuri, corect si rapid, datele esentiale pe care dorim sa le aflam.
Ultima categorie sunt cei pe care trebuie sa ii oprim politicos din vorbit,
deoarece divagheaza de la substratul intrebarilor formulate si nu ne ofera
informatiile relevante de care avem nevoie. (ex.Vad ca va preocupa mult digestia
dvs, dar n-ati putea sa-mi dati amanunte despre somnul dsv?)
Pentru a realiza un interviu reusit cu pacientul asistenei medicale ii sunt
necesare o serie de calitati si abilitati practice:
Capacitatea de a asculta cu atentie si formula intrebari adecvate.
Intrebarile pot fi inchise sau deschise.
Intrebarile inchise aduc un raspuns limitat prin da sau nu.
Ex.: Ati dormit bine? (raspuns monosilabic)
Intrebarile deschise permit pacientului sa se exprime.
Ex. de intrebari deschise: Vorbiti-mi despre problema care v-a adus la spital.
Sau Puteti sa-mi descrieti obisnuinta dvs in legatura cu somnul?
NU NE GRABIM! Lasam pacientul sa-si termine fraza, nu-l bruscam. Trebuie
sa fim atenti si la propria noastra atitudine (diferenta de cultura poate fi uneori
un obstacol in comunicare).
E foarte necesar sa utilizam un vocabular adaptat, nu incepem prin intrebari
intime, delicate.
E absolut necesar sa fim un ascultator activ - o inclinare din cap, o privire
plina de interes care sa exprime intelegerea fata de problemele lui.
Capacitate de observatie, analiza si interpretare a datelor inregistrate.
Putere de sinteza a datelor obtinute.
Capacitatea de valorificare a datelor si incorporare a lor intr-un plan de
ingrijre a individualizat.
Analiza si interpretarea datelor vor conduce asistenta la stabilirea diagnosticelor
de ingrijire. Rolul asistentei este sa determine prin datele culese ce nevoie este
nesatisfacuta, sa determine unde se afla sursa de dificultate (care reprezinta
obstacolul in satisfacerea nevoii).
 Diversele cunostinte ale asistentei in nursing si stiintele conexe (anatomie,
fiziologie, fiziopatologie, psihologie, sociologie etc.) ii vor fi sprijin in procesul
de analiza si interpretare a datelor.
Exista numeroase modele si ghiduri pentru relizarea inteviului cu
pacientul. Fiecare dintre acestea are doar o valoare orientativa. Pe masura ce
asistenta medicala dobandeste experienta este de dorit sa-si formuleze propriul tip
de interviu, sufficient de adaptabil si flexibil ca sa ii permita obtinerea datelor
esentiale despre pacient.
Un asemenea model de desfasurare a interviului cu pacientul, utilizat in
centrele de nursing din SUA, este exemplificat in cele ce urmeaza.

Sugestie pentru desfasurarea interviului pe etape

Aprecierea starii prezente de sanatate:

Interviul se va axa la inceput asupra celor mai ingrijoratoare probleme actuale,

dinpunctul de vedere al pacientului.
Intrebari:
Ce manifestari v-au adus la spital/consult?
Ce va supara cel mai mult?
Cand au aparut aceste simptome?
Exista ceva care sa usureze aceste simptome?
Credeti ca aceste simptome se amelioreaza sau se agraveaza?
Cum va simtit acum?
Ce cunoasteti despre conditia sau boala dumneavoastra?
Cum procedati acasa can dva ester au?
Cum a schimbat boala viata dvs? De cat timp?
Care sunt factorii care agraveaza sau va usureaza suferinta?
Luati vreaun medicament? Cine vi l-a recomandat?
Sunteti alergic la ceva (mancaruri, medicamente)?
 De ce va este cel mai frica?
Ce vi s-a spus despre tratamentele si examinarile planificate pentru dvs?
Cine v-a oferit pana in prezent principalele informatii medicale asupra
problemelor de sanatate?

Istoricul sanatatii personale si familiale:

Aceasta parte a interviului isi propune aflarea unor informatii esentiale

despre experienta si mediul social, cultural, etnic, nivelul de educatie si dorinta de
invatare a pacientului, pentru a putea evalua corect necesitatile sale.
Intrebari:
Povestiti-mi, va rog, despre dvs, despre familia dvs, despre felul
dvs de viata.
Ce faceti pentru a va pastra sanatatea?
Cum reactionati de obicei in fata bolii?
Cui va adresati de obicei pentru ajutor?
Ce fel munca aveti?
Daca altcineva va intretine, ce fel de munca face acea persoana?
Cum va afecteaza boala capacitatea de munca?cum va place sa fiti
tratat cand sunteti bolnav?
Ce fel de activitati, obiceiuri si forme de recreere va plac?

Necesitatile de ingrijire:

Aceasta parte a interviului are drept scop identificarea a ceea ce trebuie

facut pentru sustinerea pacientului si pentru a-l putea ajuta sa-si foloseasca cat
mai bine propriile resurse, precizand capacitatile si limitele acestora.
Intrebari:
Ce v-ar placea sa faceti ca sa va simtit mai bine?
De ce fel de ajutor considerati ca aveti nevoie?
 Cine credeti ca va poate oferi acest ajutor?
Ce aspecte ale vietii dvs au fost afectate de boala?
Cum credeti ca a fost afectata familia de boala dvs?
Care vi se pare cea mai serioasa problema dintre acestea?
Care sunt preferintele si aversiunile dvs alimentare?
Care este ora de culcare seara?
Dormiti cu o lumina de veghe noaptea?
Cate perne folositi?
Care sunt obiceiurile dvs in legatura cu eliminarea urinii si a
scaunului?
Aveti deficiente de vaz, auz sau mers?
Ati dori sa stea cineva cu dvs cineva din families au dintre
prieteni?
Ce va ingrijoreaza cel mai mult sau ce nu va place in legatura cu
spitalizarea?
Cat credeti ca veti sta in spital?
Ce nu ati inteles suficient de bine in legatura cu boala dvs sau ati
dori sa cunoasteti mai bine?
Ce credeti ca ar trebui sa faca personalul de ingrijire pentru dvs?
Uneori in serviciile care au asemenea chestionare tip tiparite, pacientul
este rugat sa completeze singur raspunsurile la intrebarile formulate. Dupa citirea
acestora, asistenta medicala va lamuri impreuna cu pacientul raspunsurile neclare,
adaugand datele suplimentare astfel obtinute, pentru o evaluare mai corecta si mai
completa a nevoilor de ingrijire ale pacientului. In cursul interviului asistenta va
obtine de la pacient nu numai datele necesare in acest scop, dar va avea si ocazia
de a-I oferi sprijinul emotional si psihic, precum si cunostintele de care aceasta
are nevoie pentru a intelege si depasi situatia in care se afla.
In tara noastra nu exista deocamdata modele pentru desfasurarea
interviului cu pacientul. Aceasta discutie se desfasoara in practica zilnica in
functie de experienta fiecarei asistente medicale si de specificul serviciului
medical caruia pacientul I s-a adresat (ambulator au spital).
In general, intreabarile interviului decurg dupa structura tipului de baza de
date in care vor fi inregistrate informatiile despre pacient (fisa medicala in
ambulator sau foaia de observatie clinica in spital). Discutia poate urmari
capitolele acestor documente medicale: date generale privind identitatea
pacientului, motivele consultului medical, antecedentele familiale de boala,
antecedentele personale fiziologice si patologice ale pacientului, date privind
conditiile de viata si munca ale pacientului, conditiile socio-economice si gradul
de instructie, obiceiuri alimentare, consumul cronic de alcool, tutun si
medicamente, alergii, precum si istoricul afectiunii medicale prezente.
In forma actuala a acestor documente medicale din tara noastra nu exista
capitole destinate special nevoilor psihice, culturale, religioase sau spirituale ale
pacientului.
Informatiile relevante referitoare la acestea, impreuna cu alte aspecte
prioritare legate de necesitatile de ingrijire ale pacientului pot fi consemnate insa
de asistenta in caietul de rapoarte de serviciu, alaturi de planul de ingrijire si de
tratament medical al fiecarui pacient.
Aceste aspecte diferite fata de alte servicii, din alte tari, sunt in ultima
instanta de natura organizatorica si administrativa si nu reprezinta decat forma si
nu esenta desfasurarii actului de ingrijire si a celui medical.
DE RETINUT:
Pentru obtinerea prin interviu (intrevedere) a unor informatii care sa
foloseasca la intocmirea unui plan de ingrijire individualizat este recomandabil:
Sa se culeaga in prealabil (din dosar sau de la colege) informatii in
legatura cu pacientul (surd,agresiv)
Sa se puna o singura intreabare o data. Mai multe intrebari
simultane pot crea confuzia pacientului.
Sa se lase suficient timp pacientului pentru a raspunde.
Daca este cazul ssa se discute cateva minute despre lucruri banale
 Se se explice pacientului ca informatiile sunt necesare pentru
planificarea unor ingrijiri potrivit dorintelor sale, respectarea
obiceiurilor sale, astfel incat spitalizarea sa fie cat mai suportabila.
Sa se puna intreabarea in asa fel incat sa nu se sugereze raspunsul.
Sa se foloseasca un sistem de inscriere a informatiilor (a nu se baza
pe memorie).
Sa se faca o concluzie a interviului si sa se aprecieze daca
pacientul considera folositor acest interviu. Sa se multumeasca
pacientului pentru colaborare.
Daca interviul initial nu poate fi finalizat, trebuie sa se revina, lucru care va fi
mentionat pacientului.