ntr-un ctun, pe la Florii,

Venea n orice primvar,

Cu cele dinti ciocrlii,
O mndr, tainic fecioar.

Ea nu era nscut-n plai,

Nu se tia de unde este,
i urmele i le pierdeai
La desprire, fr' de veste.

n sfnta ei apropiere
Era atta-nsufleire,
Dar o noble, o putere
O-ndeprta de iscodire.

Venea cu fructe i cu flori,

Le aducea din deprtare,
Din cmpii cei mai roditori,
De rou plini i plini de soare,

Cu drag le mprea apoi,

Unuia fructe altuia flori:
Btrni n crji i juni vioi
Mergeau spre cas zmbitori.

i toi erau binevenii,

Dar cnd s plece din ctun,
Ea dete darul cel mai bun
Unei perechi de-ndrgostii.