Sunteți pe pagina 1din 19

I.

MEDIUL INTERNAIONAL DE
SECURITATE LA NCEPUTUL SECOLULUI
XXI
Secolul XXI a debutat abrupt si violent, printr-un cutremur
politic de amploare planetara - atacurile teroriste din 11
septembrie 2001 care au vizat obiective simbolice importante
pentru lumea democratica. Aceste evenimente au fost urmate de
alte actiuni criminale asemanatoare, n mai multe parti ale lumii,
declansnd un proces de transformare profunda a mediului de
securitate si genernd consecinte ce afecteaza, pe termen lung si
n profunzime, comunitatea internationala. ntr-un astfel de
context tensionat si complex, securitatea fiecarei tari, ca si
securitatea comunitatii internationale n ansamblu, se bazeaza nu
numai pe capacitatea de reactie si adaptare, ci si, mai ales, pe
capacitatea de anticipare si de actiune pro-activa. ntr-o lume
complexa, dinamica si conflictuala, aflata n plin proces de
globalizare, ntelegerea profunda a tendintelor majore de evolutie
a securitatii internationale si a modului n care fiecare tara are
sansa sa devina parte activa a acestui proces constituie o conditie
esentiala a progresului si prosperitatii. Cunoasterea, ntelegerea si
evaluarea corecta a proceselor interne, a gradului de coeziune
sociala, a capacitatii de mobilizare publica reprezinta o necesitate
la fel de importanta pentru realizarea proiectelor national.

I.1.Securitatea i aprarea naional


Securitatea nationala reprezinta starea, conceptia generala a
statului romn, n temeiul careia sunt definite, proiectate,
promovate si aparate interesele nationale prin intermediul
institutiilor abilitate constitutional acestui scop, angajnd
vectorial, n modalitati specifice fiecareia dintre ele, integralitatea
resurselor disponibile la un moment dat, spre a asigura
prezervarea intereselor nationale n conditiile nfruntarii oricarui
tip de agresiune, pericol, amenintare, risc sau provocare.Ca factor
cumulativ si de convergenta transpartinica, securitatea
nationala urmareste sa asigure starea de normalitate democratica
la care aspira societatea - cetatenii, comunitatile si statul - pe
baza eforturilor ce vizeaza deplina instaurare a legalitatii, faurirea
prosperitatii economice, echilibrul social si stabilitatea politica.
Securitatea nationala se realizeaza n cadrul ordinii democratice
prin: exercitarea deplina a drepturilor si libertatilor cetatenesti;
asumarea constienta a respon-sabilitatilor; perfectionarea
capacitatii de decizie si de actiune a statului; afirmarea Romniei
ca membru activ al comunitatii internationale.

Conceptul de aparare
Conceptul de aparare, n oricare din ipostazele sale
operationale la nivel strategic - nationala sau colectiva, acesta
este tot mai mult asociat si, n consecinta, subsumat starii de
securitate, comuna/colectiva n cazul organizatiilor la care ne
raportam, Uniunea Europeana si NATO, conceptul ca atare fiind,
cel mai adesea, uzitat n relatie cu politica externa si politica de
securitate.

Apararea colectiva nseamna securitate colectiva dupa


cum apararea comuna este subsumata conceptual si operational
securitatii comune[4].

Conform Tratatului de Instituire a unei Constitutii pentru


Europa, apararea nationala a statelor membre ale Uniunii este
parte a apararii comune a Uniunii, aceasta obligndu-se ca, "n
cazul n care un stat membru ar face obiectul unei agresiuni
armate pe teritoriul sau, celelalte state membre sunt obligate sa i
acorde ajutor si asistenta prin toate mijloacele de care dispun, n
conformitate cu Articolul 51 din Carta Organizatiei Natiunilor
Unite", precizndu-se ca "Acest lucru nu afecteaza caracterul
specific al politicii de securitate si aparare a anumitor state
membre", n acelasi context opernd si aplicarea clauzei de
solidaritate, potrivit careia "Daca un stat membru face obiectul
unui atac terorist sau al unei catastrofe naturale sau provocate de
om, celelalte state membre i ofera asistenta la cererea
autoritatilor politice din statul n cauza"
Aspecte privind principalele amenintari la
adresa securitatii si apararii nationale si
colective
Sursele actuale de amenintare la adresa securitatii difera n
mod fundamental de cele de la sfrsitul mileniului trecut.
Discursul si actiunea comunitatii internationale se adapteaza n
mod continuu noilor realitati. Provocarile nu se rezuma numai la
conflictele militare dintre state, ci sunt de natura mult mai
complexa. si-au facut aparitia alaturi de actorii statali, actorii non-
statali sau parastatali. Pericolele desi sunt latente, scapnd de
multe ori de sub atentia noastra ele pot genera stari de
insecuritate cu urmari grave asupra scoartei Terrei si locuitorilor
ei.

Terorismul international

Terorismul international se impune ca antipod al dezvoltarii


civilizationale, ca o contradictie a diferitor nivele de
dezvoltare. Motivarea de baza a terorismului este cstigarea
recunoasterii internationale si captarea atentiei opiniei
publice. Desi este greu de acceptat de catre lumea civilizata
fenomenul terorist a devenit o realitate cu implicatii globale greu
de prevenit si gestionat. El nu se mai prezinta doar ca un gest
criminal marunt produs n disperare de cauza la o anumita
evolutie a sistemului social. Acum el s-a consacrat ca o actiune
ndreptata mpotriva ordinii de drept, deosebit de violenta,
desfasurata n afara si contra normelor internationale. Cu ajutorul
mijloacelor militare si bazndu-se pe elemente de razboi
psihologic terorismul urmareste obtinerea unor avantaje exclusiv
sectare, prevalndu-se de asa-zise percepte religioase, n fond
sloganuri scoase din tenebrele istoriei, cauta sa opreasca cursul
firesc al societatii omenesti spre libertate si prosperitate.

Dificultatea definirii terorismului este o problema de perceptie


culturala, politica si sociala a actului de violenta si a scopului
politic urmarit prin teroare.

Departamentul Apararii Statelor Unite defineste terorismul


ca: folosirea calculata a violentei ilegale pentru a instaura frica, n
vederea intimidarii sau pedepsirii guvernelor sau societatilor,
pentru atingerea unor scopuri n general politice, religioase sau
ideologice. FBI opereaza cu urmatoarea definitie: folosirea ilicita a
fortei sau violentei mpotriva persoanelor sau proprietatii, cu
scopul de a intimida sau constrnge un guvern, populatia civila
sau un segment al acesteia, pentru a atingerea unor obiective
politice sau sociale.

n Legea terorismului, adoptata n 2001 n Marea Britanie,


prin act terorist se ntelege folosirea violentei si a amenintarii
pentru atingerea unor obiective politice, ideologice sau religioase,
dar si perturbarea sau interferenta serioasa n functionarea unui
sistem electronic, de asemenea sunt considerate ca acte teroriste
actiuni de amenintare cu folosirea armelor de foc sau a
explozivilor care nu au ca scop influentarea guvernului sau
crearea unei stari de teroare.

Terorismul international reprezinta pentru comunitatea


euroatlantica o amenintare complexa si persistenta, care necesita
un raspuns comprehensiv si multidimensional la nivel strategic,
solicitnd astfel o contributie semnificativa din partea NATO.
Dezbaterea initiala asupra rolului si misiunilor corespunzatoare
ale NATO a scos n evidenta doua abordari diferite ale
terorismului: abordarea terorismului ca "razboi" si abordarea
terorismului ca "management al riscurilor". Abordarea de tip
razboi, sustinuta n special de Statele Unite, implica o mobilizare
masiva de resurse ntr-un efort unitar, cu acceptarea unor limitari
ale libertatilor individuale si sacrificii. Multi europeni apreciaza
nsa ca nu este potrivit sa se vorbeasca despre un razboi. Nu poti
"nvinge" terorismul dect daca actionezi asupra radacinilor
acestuia, ceea ce nu poate fi realizat prin folosirea mijloacelor
militare, dupa cum considera europenii. Din acest punct de
vedere, terorismul nu este un razboi care trebuie cstigat, ci un
risc periculos, de neevitat, care trebuie gestionat.

Cele doua abordari nu se exclud reciproc, dar au prioritati si


strategii diferite si necesita aranjamente diferite n vederea
desfasurarii actiunilor colective. De exemplu, viziunea de tip
razboi tinde sa impuna o strategie care pune accent pe masurile
ofensive si preventive, n timp ce viziunea de tip managementul
riscurilor solicita o strategie cu accent pe masurile defensive.
Oricum, elemente ale ambelor strategii fac necesara depunerea
unor eforturi reale de combatere a terorismului.

Dezbaterile asupra rolului NATO n lupta mpotriva


terorismului au fost si mai mult complicate de divergentele
privind Irak-ul si presupusele legaturi ale regimului lui Saddam
Hussein cu teroristii retelei al-Qaida. n plus, divergentele
transatlantice n privinta modului n care trebuie tratat terorismul
reflecta de asemenea faptul ca multe tari europene au trait
experiente diverse n confruntarea cu acest fenomen si detin
comunitati musulmane largi si uneori prea putin asimilate, diferite
legaturi istorice cu Orientul Mijlociu si Africa de Nord, manifestari
variate ale sentimentelor anti-americane si viziuni diferite asupra
conflictului israeliano-palestinian.

n mod logic, NATO se ncadreaza ntre eforturile orchestrate


de Natiunile Unite n vederea realizarii celor mai generale scopuri
si abordarile nationale privind lupta mpotriva terorismului, care
au un pronuntat caracter specific. Dar pentru a trata att
simptomele, ct si afectiunea propriu-zisa este nevoie de o
combinatie ntre eforturile de la cele trei niveluri - national,
regional si global. mpreuna, acestea pot furniza cel mai eficient
raspuns posibil la amenintarea terorismului.

Responsabilitatea fundamentala pentru lupta mpotriva


terorismului apartine fiecarui stat, att pentru faptul ca, n ultima
instanta, terorismul este un fenomen local, ct si pentru ca, din
diverse motive, o mare parte a cooperarii dintre guverne va trebui
sa se desfasoare n cadru bilateral, n special ntre institutiile de
informatii si cele cu atributii n aplicarea legilor. Cu toate acestea,
NATO, G8, Uniunea Europeana, ONU si alte organizatii joaca un
important rol de coordonare si integrare n sprijinirea eforturilor
fundamentale ntreprinse de catre celelalte state. Cheia o
reprezinta coordonarea acestor eforturi si evitarea duplicarilor
inutile.

II.2.3. Crima organizata


Definirea conceptului de crima organizata este foarte
importanta pentru cunoasterea dimensiunilor si implicatiilor socio-
politice ale fiecarui segment infractional, n vederea adoptarii
celor mai eficiente strategii si tactici de eradicare a
fenomenului. Conventia cadru a ONU mpotriva crimei
organizate precizeaza la articolul 1 ca prin crima organizata se
nteleg: activitatile unui grup de trei sau mai multe persoane, cu
legaturi de tip ierarhic sau cu legaturi personale, care permit
liderilor lor sa realizeze profituri sau sa controleze teritorii ori
piete, interne sau straine, prin violenta, intimidare sau coruptie,
att pentru sprijinirea activitatii criminale, ct si pentru a se
infiltra n economia legitima, n special prin:

a) trafic ilicit de droguri sau substante psihotrope si spalarea


banilor, asa cum au fost definite de Conventia Natiunilor Unite
mpotriva traficului ilicit de stupefiante si de substante psihotrope
din 19 decembrie 1988;

b) traficului persoane, asa cum a fost definit de Conventia


pentru suprimarea traficului de persoane si a exploatarii
prostituarii altor persoane, din 2 decembrie 1949;

c) falsificare de moneda, asa cum a fost definita de Conventia


internationala pentru suprimarea falsului de moneda, din 20
aprilie 1929;

d) traficul ilicit sau furtul de obiecte culturale, asa cum a fost


definit de Conventia UNESCO asupra mijloacelor de interzicere si
de prevenire a importului ilicit, exportului si transferului
drepturilor asupra proprietatilor culturale, din 14 noiembrie 1970,
si de Conventia UNIDROIT asupra obiectelor culturale furate sau
exportate ilegal, din 24 iunie 1995;

e) furt de materiale nucleare, folosirea lor improprie sau


amenintarea cu folosirea lor mpotriva populatiei, asa cum au fost
definite de Conventia privind protectia fizica a materialelor
nucleare, din 3 martie 1980;

f) acte teroriste;
g) trafic ilicit sau furt de vehicule cu motor;

h) corupere a oficialitatilor publice.

Grupul de experti asupra crimei organizate din cadrul


Consiliului Europei si Comisiei Europene au cazut de acord asupra
existentei a patru criterii obligatorii:

colaborarea dintre trei sau mai multe persoane;

conlucrarea lor se face pentru o lunga sau indefinita


perioada de timp;

aceste persoane sunt suspectate de comiterea unor


infractiuni grave sau chiar au savrsit asemenea fapte;

obiectivul actiunii lor comune este de a obtine


profit/putere.

Criteriile optionale se refera la:

obiect/domeniu de activitate propriu/clar definit;

disciplina interna si control;

utilizarea violentei sau a altor instrumente n scopul


intimidarii;

influenta prin coruptie sau alte mijloace, asupra mediului


politic, mass-media, structurilor de implementare a legii,
administratiei publice;

actiune la nivel international.

Mult timp crima organizata a prezentat un interes foarte


scazut pentru elementul politic, desi n anii '70 ncepuse sa
penetreze serios societatile occidentale, dar si cele central si est
europene. Schimbarile radicale de la sfrsitul anilor '80 au fost
privite de retele criminale ca o oportunitate n executarea
operatiunilor transfrontaliere pe ntregul continent si nu numai.
Statisticile arata ca n Europa de Vest au sporit considerabil
furturile de masini, infractiunile economice, spalarea banilor,
traficul ilegal de armament si deseuri radioactive, coruptia,
infractiunile legate de imigratie (traficul de persoane si trecerile
ilegale de frontiera, falsificarea de vize si pasapoarte, utilizarea
ilegala a minii de lucru din statele sarace), precum si
infractionalitatea legata de prostitutie sau alte forme de
exploatare sexuala. n Europa Centrala si de Est, pe lnga tipurile
de actiuni mentionate mai sus, se practica infractiunile mpotriva
proprietatii, extorcarea si falsificarea de bani.

Crima organizata internationala a crescut ca amploare, n


ultimul deceniu, n parte datorita unor motive proprii (capitalul
uman, material si financiar deosebit, perfectionarea continua a
organizarii si a modului de operare), dar si datorita exploziei
globalizarii. n multe state, valorile traditionale legate de respectul
fata de autoritate si comunitate au fost nlocuite cu dorinta de
parvenire individuala cu orice pret, iar multe dintre statele n care
se manifesta acest fenomen experimenteaza democratia pentru
prima data. Multe guverne sunt mai preocupate, la acest nceput
de secol, de propria supravietuire, dect de sursa devizelor.
Altele, pentru a facilita comertul mondial si pentru a-i face fata, si-
au cosmetizat institutiile si structurile financiare, au relaxat
restrictiile legate de procedurile vamale sau de acordare a vizelor,
ceea ce a permis crimei organizate internationale sa se infiltreze
cu usurinta n structurile economiei licite.

Aceasta nu nseamna nsa ca s-a renuntat la coruptie, mita,


ntelegeri secrete sau extorcari. Cnd toate acestea esueaza, se
recurge la violenta. Datorita faptului ca au existat situatii n care
organizatiile criminale au avut posibilitatea de a-si demonstra
violenta iesita din comun, ca mijloc de aparare a intereselor sale,
se poate crea confuzie n discernerea ntre actele lor si cele ale
organizatiilor teroriste. Singura diferenta notabila dintre ele este
aceea ca teroristii sunt mai putin interesati de profit, ei fiind mai
degraba motivati de fanatismul religios sau ideologic, atacurile lor
avnd ca tinte statul cu ceea ce nseamna el (institutiile si
reprezentantii lor).
Mediul de securitate din vecinatatea Uniunii Europene difera
de cel din interiorul acesteia prin zonele de instabilitate regionala
si existenta unor dispute ndelungate, att pe continentul
european, ct si n jurul acestuia. Principalul instrument pentru
promovarea stabilitatii n vecinatatea apropiata l reprezinta
dezvoltarea pe mai departe a politicilor sale de vecinatate, pozitie
care ofera beneficii concrete si relatii preferentiale cu statele
vecine, n numeroase aspecte, dar, n particular, asupra accesului
la piete si a promovarii investitiilor.

Principalele obiective ale politicii de vecinatate sunt:

1) prevenirea conflictelor si a actelor de agresiune n


vecinatatea apropiata;

2) aplanarea disputelor n curs si asigurarea unui climat de


liniste pe termen lung;

3) stabilirea de parteneriate politico-economice strnse,


bazate pe mpartasirea principiilor UE., pe aplanarea
conflictelor, pe valori, prosperitate si securitate;

4) controlul migratiei si a oricaror forme de trafic ilegal catre


UE.;

5) protejarea securitatii cetatenilor UE. ce traiesc n afara


Uniunii.

Romnia n noul context de securitate


alaturi de NATO si Uniunea Europeana
Romnia a luptat dintotdeauna, asa cum a putut sau i s-a
impus pentru a-si pastra valorile nationale: independenta,
suveranitatea, integritatea si unitatea teritoriului si cetatenilor
sai, asa cum se stipuleaza si n normativele statului de drept[54].

Dupa 18 ani de tranzitie post-comunista, Romnia a ajuns n


final la vrsta maturitatii nvatnd sa treaca de la totalitarism la
un regim democratic. A nteles ca integrarea n structurile cele
mai puternice existente n prezent n lume o vor face mai
puternica pe ea nsasi si ca, ajutndu-le pe acestea sa si
ndeplineasca scopurile si le va ndeplini pe cele proprii. n acest
sens, dupa ce a realizat demersurile si a ndeplinit criteriile de
aderare a ajuns membru deplin n Uniunea Europeana, dupa ce, la
29 martie 2004, a pasit n NATO ca stat aliat. n prezent, Romnia
trebuie sa faca fata unor noi provocari: valorificarea calitatii de
membru al UE si NATO. La rndul lor, n prezent, UE si NATO sunt
entitati aflate ntr-un dinamic proces de transformare si reforma
institutionala ca urmare a mediului international de securitate.

n acest context, profilul si conduita viitoare a Romniei


trebuie sa valorifice oportunitatile existente n cadrul
organizatiilor europene si euroatlantice, n scopul promovarii unor
politici coerente, avnd ca obiectiv continuarea si aprofundarea
procesului de modernizare a societatii romnesti, implicnd att
consolidarea economica si institutionala, ct si cresterea
standardelor de viata ale cetatenilor sai.

III.3.1. Pozitia Romniei fata de Politica


Europeana de Securitate si Aparare
Printre primele capitole de negocieri deschise de Romnia cu
Uniunea Europeana dupa nceperea negocierilor de aderare, la 15
februarie 2000, au fost Capitolul 26 (Relatii externe) si Capitolul
27 (Politica Externa si de Securitate Comuna, PESC). Aceste
capitole au fost nchise provizoriu nca din iunie 2000. n
Documentul de pozitie a Romniei, referitor la Politica Externa si
de Securitate Comuna, se arata ca: "Romnia este pregatita sa
accepte si sa aplice acquis-ul n domeniul Politicii Externe si de
Securitate Comune (PESC) a Uniunii Europene (UE). Politica
externa si de securitate a Romniei se bazeaza pe aceleasi
principii si are aceeasi orientare cu cea promovata de Uniunea
Europeana. "

Formele si mijloacele uzitate de Romnia pentru implicarea


n PESA sunt multiple:

a. consultari periodice pe probleme ale securitatii europene;


b. participarea la elaborarea deciziilor legate de gestionare
aspectelor militare si civile ale crizelor;

c. implicarea n activitatile curente ale organismelor UE cu


atributii n sfera securitatii (Consiliul Afacerilor Generale,
Comitetul Politic si de Securitate, Comitetul Militar, Statul
Major, Institutul de Studii de Securitate al UE etc.) si
participarea la sesiunile Adunarii UEO, respectiv ale
Adunarii Interparlamentare de Securitate si Aparare;

d. participarea la exercitiile si operatiunile de gestionare a


crizelor conduse de UE.

Consultarile periodice pe probleme ale securitatii


europene, vizeaza n principal dezvoltarea capacitatilor europene
de aparare, (Obiectivul Global al UE adoptat n iunie 2004). Se au
n vedere optimizarea instrumentelor de generare a capacitatilor
militare prin introducerea unui sistem de monitorizare a
procesului de ndeplinire a obiectivelor asumate, acoperirea
deficientelor n materie de capacitati, n anumite domenii,
includerea conceptului "Grupurilor tactice de lupta"[55](Battle
Groups - BGs), asumarea de noi angajamente din partea statelor
membre.

Planul European de Actiune n domeniul Capacitatilor de


Aparare (ECAP), lansat n 2001, are ca scop remedierea
deficientelor n domeniul capabilitatilor UE n care
functioneaza 13 grupuri de proiect: trei vor fi (coordonate de
catre EUMC), majoritatea vor fi transferate catre EDA, si unul va fi
nchis.

Romnia a participat la grupul de proiect viznd


Interoperabilitatea n operatiuni si actiuni umanitare (IHEO) a
carui activitate s-a ncheiat n ultima parte a anului 2004. Din
noiembrie 2004, Romnia participa la structura responsabila cu
Transportul Strategic Aerian. Sunt n derulare demersurile privind
conectarea Romniei la Centrul Multinational de Transport
strategic Maritim de la Atena (AMSCC). Se analizeaza posibilitatea
implicarii si n alte grupuri de proiect.
Agentia europeana pentru dezvoltarea capacitatilor de
aparare, cercetare, achizitie si armamente a fost nfiintata n iulie
2004. Are ca obiective dezvoltarea capabilitatilor n domeniul
apararii, cooperarea n materie de armamente, crearea unei piete
europene competitive n domeniul armamentului si
echipamentelor de aparare, promovarea de proiecte de cercetare
n domeniul tehnologiilor strategice de vrf din sectorul apararii si
capabilitatilor de securitate. Romnia a participat doar la
activitatile Grupului Vest-European pentru Armamente a carei
activitate a fost preluata n cadrul Agentiei.

Abordarea capacitatii globala de deplasarea trupelor (GAD)


este o initiativa a UE, la propunerea Frantei, ce vizeaza
optimizarea coordonarii ntrunite n domeniul transportului
strategic pentru sustinerea operatiilor de gestionare a crizelor. Are
ca obiectiv accesul tuturor statelor membre la sistemul ADAMS al
NATO (SHAPE) de planificare a transportului; crearea sistemului de
coordonare a transportului terestru, prin aplicarea unei abordari
integrate, multimodale; necesitatea asigurarii unui echilibru ntre
prezentarile care sunt facute celor doua centre europene de
coordonare a transportului si miscarii (Atena si Eindhoven).

Participarea la elaborarea deciziilor legate de


gestionarea aspectelor militare si civile ale crizelor, vizeaza
urmatoarele aspecte:

Coordonarea civil-militara - planificarea integrata


"mbunatatirea Coordonarii Civil-Militare a UE" pledeaza pentru o
planificare integrata/comprehensive planning a cooperarii civilo-
militare n operatiunile de gestionare a crizelor, cresterea rolului
grupurilor de lucru geografice, mbunatatirea cooperarii inter-
pilieri, mbunatatirea procesului de analiza a situatiilor de criza,
operationalizarea listei de observare a statelor susceptibile pentru
o criza iminenta, mbunatatirea conceptului de gestionare a
crizelor, utilizarea unor instrumente de planificare suplimentare,
mbunatatirea sistemului de finantare a operatiilor civile PESA,
mbunatatirea capacitatii de coordonare a EUSR (reprezentant
special al UE), dezvoltarea unei abordari integrate a activitatilor n
teatru, stabilirea unui proces de instruire pre-dislocare, co-locarea
actorilor UE din teatru, rotirea personalului UE n functie de
expertiza acumulata n teatru.

Conceptia UE privind sprijinul PESA n domeniul


reformei sectorului de securitate (SSR) de COPS .- vizeaza
asistenta destinata statelor partenere pe acest domeniu, pe baza
urmatoarelor principii: responsabilizare locala, asigurarea
coerentei actiunilor externe, respectarea normelor democratice si
internationale referitoare la respectarea drepturilor omului si a
statului de drept. Prevede cooperarea UE si cu ONG-urile, n
domenii precum: sectorul de aparare, politie, justitie si statul de
drept, finantarea sectorului de securitate, controlul la frontiere si
domeniul vamal, demobilizare, dezarmare si reintegare (DDR).

Celula civil-militara a UE. Din 13 decembrie 2004


Romnia se afla n cadrul Statului Major al UE (EUMS), sub
autoritatea directorului general al EUMS, compusa din
compartimentul de planificare strategica si nucleul permanent.
Rolul acestei celule este de a mbunatati capacitatea UE de
gestionare a crizelor, prin integrarea sistemelor de planificare a
operatiilor mixte civil-militare conduse de UE. Celula are functii de
planificare strategica si operationala pentru raspuns la crize
(inclusiv operatiile civile).

Implicarea n activitatile curente ale organismelor UE cu


atributii n sfera securitatii si participarea la sesiunile Adunarii
UEO, respectiv ale Adunarii Interparlamentare de Securitate si
Aparare.

Experienta participarii Romniei la Parteneriatul pentru Pace


este benefica, din punct de vedere militar, pentru ndeplinirea
obiectivelor PESA. Din punct de vedere militar, Romnia se poate
constitui ntr-un pilon important al PESA n partea centrala si sud-
estica a continentului european, fapt demonstrat de participarea
sa la Forta Multinationala de Pace din Sud-Estul Europei (MPSEE),
la Brigada Multinationala cu Capacitate de Lupta Ridicata a
Fortelor ONU n Asteptare (SHIRBRIG), la Grupul de cooperare
navala n Marea Neagra (BLACKSEAFOR), la constituirea unei
brigazi de mentinere a pacii a tarilor din centrul Europei
(CENCOOP) si a unor unitati militare mixte - un batalion romno-
ungar de mentinere a pacii, o unitate romno-ucrainiano-ungaro-
slovaca de geniu.

Participarea la exercitiile si operatiile de gestionare a


crizelor conduse de UE. Operatiunea Militara EUFOR - ALTHEA din
Bosnia-Hertegovina.

Efectivele participante sunt de aproximativ 6.300 militari, din


partea a 22 state membre UE si a 11 state terte, ntre care si tara
noastra. Operatia ALTHEA este considerata un succes din
perspectiva aplicarii mecanismului NATO-UE Berlin plus si a
angajamentului multidimensional european n teatrul de operatii
din Bosnia- Hertegovina.

n urma semnarii Tratatului de aderare a Romniei la UE la


25 aprilie 2005, Romnia a dobndit dreptul de a exercita rolul de
observator activ la nivelul tuturor institutiilor comunitare, fiind
necesara asigurarea prezentei reprezentatilor romni la nivelul
institutiilor europene si al grupurilor de lucru ale acestora.

ncepnd cu data aderarii Romniei la UE, tara noastra are


obligatia de a aplica n ntregime acquis-ul comunitar, cu exceptia
directivelor la care au fost obtinute perioade de tranzitie n cadrul
negocierilor de aderare. n acest context, Ministerul Integrarii
Europene va monitoriza ndeplinirea angajamentelor de catre
institutiile publice. Din partea Ministerului Apararii, au fost
desemnate, prin ordin al ministrului, doua persoane care sunt
implicate n procesul de prenotificare. MAp are calitatea de
avizator n ceea ce priveste actele normative nationale privind
transpunerea unor directive comunitare. Participarea Armatei
Romne la operatii n sprijinul pacii si de gestionare a crizelor este
un alt element care subliniaza viabilitatea organismului militar
romnesc n plan international. ncepnd din anul 1991 Romnia a
participat la mai multe operatii de acest tip, respectiv n IFOR/
KFOR conduse de NATO n Bosnia si Hertegovina, ALBA si MAPE n
Albania, UNMIK n Kosovo. Totodata, Romnia participa la
misiunile de politie ale Uniunii Europene (EUPM) din Bosnia si
Hertegovina si la operatiunea militara "Concordia" a Uniunii
Europene din Macedonia.
III.3.2. Romnia si Organizatia Tratatului Nord-
Atlantic, cooperare si modernizare
Odata cu admiterea Romniei ca stat membru cu drepturi
depline n NATO, politica de aparare nationala dobndeste un
caracter pro-activ pronuntat. Ca o consecinta, responsabilitatile
Romniei nu se mai limiteaza la politici care asigura apararea
teritoriului national ori la diplomatia preventiva, ci si la politici
care promoveaza ofensiv interesele Romniei si care sprijina
stabilitatea globala n orice regiune n care NATO are misiuni. n
consecinta, pentru acest prim deceniu al secolului al XXI-lea
obiectivele politicii de aparare a Romniei sunt:

- consolidarea statutului Romniei ca stat membru NATO si


UE si dezvoltarea unui profil strategic adecvat n cadrul
acestor organizatii;

- continuarea reformei organismului militar pentru


dezvoltarea unei capacitati de aparare credibile, moderne
si eficiente;

- ntarirea controlului civil si democratic asupra armatei si


perfectionarea mecanismelor de realizare a acestuia, n
conformitate cu principiile si valorile democratiei
constitutionale;

- consolidarea statutului Romniei de contributor la


securitatea regionala si globala.

n concordanta cu pozitia geostrategica a Romniei n spatiul


sud-est european - tara de frontiera a NATO si a Uniunii Europene
- politica de aparare nationala are ca obiectiv apararea si
promovarea intereselor vitale ale Romniei, precum si
participarea activa a tarii noastre la asigurarea securitatii zonelor
de interes NATO si UE. n acest sens, Guvernul Romniei are n
vedere realizarea urmatoarelor tinte:

- dezvoltarea capacitatii institutionale si combative a


structurilor militare;
- nzestrarea armatei si logistica n raport cu misiunile de
securitate si aparare colectiva;

- participarea la politica europeana de securitate si


aparare;

- participarea la realizarea obiectivelor Pactului de


Stabilitate n Europa de Sud-Est, mentinerea stabilitatii n
zona caucazo-caspica a Marii Negre a Balcanilor;

- lupta mpotriva terorismului;

- continuarea programelor de reconversie si de


perfectionare a managementului resurselor umane;

- dezvoltarea relatiilor civili-militari[57].

Secolul al XXI-lea este marcat de transformari profunde ale


mediului de securitate. Lumea devine tot mai complexa si
interdependenta, iar fenomenul globalizarii se afirma tot mai mult
ca fiind ireversibil. Interesele si obiectivele de securitate ale
statelor europene nu sunt generatoare de stari conflictuale,
mediul de securitate este influentat pozitiv de procesele de
integrare europeana si euroatlantica, de extinderea comunitatii
statelor care mpartasesc si promoveaza valorile democratiei si
economiei de piata, de adncirea colaborarii regionale.

Riscurile aparitiei unei confruntari militare traditionale


pe continentul european s-au diminuat semnificativ, totusi
persista fenomene de instabilitate si criza la nivel subregional si
tendinte de fragmentare, marginalizare sau izolare a unor state.

Progresele n evolutia politicii externe si de


securitate comune, implicarea si solutiile alese de organizatiile
internationale si europene n rezolvarea situatiilor dificile de pe
continent demonstreaza ca Europa se pregateste sa si asume un
rol substantial n arhitectura propriei securitati, inclusiv n cea de
aparare.
Terorismul, o amenintare primitiva, n raport cu stadiul civilizatiei,
la nceputul secolului XXI, este o amenintare majora si are o "evolutie" dramatica
pentru omenire cunoscnd nsa metodele si mijloacele de punere n practica a
acestuia, precum si capacitatile de a lua n vizor tinte de nivel strategic.

Analiza terorismului ca fenomen care nsoteste istoria de-a lungul evolutiei ei


a demonstrat ca, n cele mai multe cazuri, bazele acestuia sunt de natura sociala,
etnica, politica, ideologica sau religioasa.

n afara terorilor cu un spectru mai ngust sau mai larg de actiune pe care le
genereaza, terorismul, n functie de amploarea lui, poate afecta grav si pe termen
lung att structura sociala, ct si individul ca atare, caruia perceperea realitatii i
este distorsionata, efectele resimtindu-se n dezorganizarea societatii.

Unul din scopurile terorismului este sa disipeze puterea, sa genereze haos si


sa creeze un vid de solutii la situatia nou creata, pentru ca apoi, pe fondul
fragilitatii oricarei potentiale decizii, sa ofere variante "reale", din timp pregatite,
de redresare a respectivei situatii.

Terorismul trebuie "adus" (controlat si ngradit) de la nivelul global la


cel regional, ulterior la nivelsubregional si national, la nivelul grup pna la ultima
veriga - individul.

Pe plan militar victoria finala n aceasta campanie va depinde, n special, de


doi factori: vointa politica internationala sustinuta si constituirea capabilitatilor n
domeniul prevenirii si combaterii fenomenului terorist. Iar lucrul cel mai important
care se impune este ca permanent sa fie analizate si monitorizate toate
amenintarile si riscurile de natura terorista sau cele care pot facilita
desfasurarea de actiuni teroriste. Accentul trebuie pus pe latura preventiva, astfel
ca fenomenul sa fie tinut sub control, nu sa se astepte situatia de a interveni printr-o
riposta contra-terorista.

Extinderea fenomenului terorist si periculozitatea deosebita a acestuia au


determinat actiuni conjugate pentru contracararea lui si realizarea unei coalitii la
nivel global.

Consideram ca asistam, astazi, n noul context geostrategic, la o


concentrare impresionanta de forte si capacitati, la nivel planetar, continental si
regional; concentrarea de forte fiind dublata de un consens politic greu de imaginat
cu ctva timp n urma. State aflate pna mai ieri pe pozitii divergente, considerate
chiar ireconciliabile, se gasesc acum pe acelasi front al luptei mpotriva
terorismului.

Statutul Romniei de membru a structurii de securitate euroatlantice si


de membru a Uniunii Europene, coroborat cu caracteristicile evolutiei relatiilor
geopolitice din zona Marii Negre si din regiunile adiacente acesteia determina, n
mod inevitabil, transformarea strategiei de securitate nationala si, implicit, a
strategiei militare, cu implicatii majore asupra rolului, locului si destinatiei fortelor
armate, n general, si a fortelor navale, n particular. Acest nou statut al Romniei
presupune, n afara garantarii stabilitatii si securitatii nationale, responsabilitati n
domeniul generarii de stabilitate/securitate regionala si europeana.

Romnia a dezvoltat relatii privilegiate si parteneriate


temeinice cu statele membre NATO din Europa Centrala, relatii
care se bazeaza att pe convergenta intereselor majore de
securitate a aliatilor central europeni ct si pe existenta anumitor
coordonate istorice comune, zona central europeana
reprezentnd un potential furnizor de securitate pentru estul
Europei.

Politica externa a Romniei trebuie sa se focalizeze


asupra protejarii intereselor sociale si economice ale cetatenilor
romni, precum si promovarii si protejarii intereselor economice,
politice si militare ale tarii noastre, n concordanta cu pozitia sa
geopolitica si geostrategica. De asemenea, politica externa
trebuie sa ia n considerare participarea activa la constructia
institutionala si culturala a Europei Unite.

Ca stat membru NATO, Romnia contribuie la ntarirea


potentialului Aliantei. Pozitia strategica, marimea teritoriului, forta
militara, potentialul economic si demografic sunt principalele
argumente care sustin aceasta afirmatie, Romnia reprezentnd
un element indispensabil pentru o punte ntre flancul nordic si cel
sudic al NATO. mpreuna cu Grecia, Turcia si Bulgaria, Romnia
actioneaza ca o bariera pentru mpiedicarea propagarii noilor
amenintari la adresa Europei: amenintarile asimetrice, terorismul
international, crima organizata etc.
Securitatea nationala va fi proiectata n interiorul NATO
si UE, n functie de politicile specifice celor doua organizatii.
Esenta securitatii Romniei o va constitui asigurarea unei coeziuni
si logici interne a tuturor transformarilor n curs de desfasurare
sau care vor fi impuse de necesitatile ulterioare, n cadrul unui
sistem care va permite continuitatea politicilor macro si adaptarea
la nivel micro a cerintelor interne si internationale. n acest sens
consideram ca, este important ca toti actorii internationali majori
sa actioneze ntr-un mod coordonat, aplicnd un larg spectru de
instrumente civile si militare printr-un efort concertat, care tine
cont de mandatele si atuurile fiecaruia.

n evolutia procesului de realizare a securitatii se


constata n ultimii ani o amplificare a eforturilor pentru edificarea
stabilitatii la nivel regional, ca o etapa intermediara a acestuia.
Eforturile depuse de comunitatea internationala pentru
instaurarea pacii n Balcani, Orientul Mijlociu si Africa sunt
concludente. n acest context, multitudinea problemelor de
securitate pe care statele si le-au propus sa le rezolve a condus la
cresterea numarului si volumului organismelor internationale.
Rezultatele activitatii lor au fost relevante: s-au diminuat
pericolele si amenintarile, desi nu au fost eradicate conflictele
armate. Principalele zone de insecuritate au fost incluse n
procesele de stabilizare, dar nu ntotdeauna rezultatele au fost
cele scontate.

Apreciem ca dezvoltarea societatii globale, cresterea


impactului comunicatiilor si al schimbului de informatii n politica
internationala, ct si mai ales definirea noilor parametri de
evolutie si a noilor actori internationali vor reprezenta
oportunitati, dar si riscuri la adresa securitatii nationale
a Romniei.