In pofida unei familiarizari de suprafata cu iconografia Egiptului antic, religia sa

ramane stranie si enigmatica. De la o asemenea distanta temporala, pluralitatea

este simtita ca fiind contradictorie, structura complexa a panteonului, variantele
miturilor si divinitatilor se confunda si sunt presarate cu numeroase lacune. Azi
totul e repus in chestiune: divinitatea faraonului, realitatea lumii de dincolo,
natura precisa a unor entitati ca ba si ka, traduse de obicei prin spirit si suflet
etc.Pe de alta parte, traditia religioasa egipteana este extrem de conservatoare.
Ea rezista oricarei schimbari si are propriile ei modele de zei si eroi. Ea se
orienteaza in intregime catre o lume de dincolo neschimbatoare, lume careia
numeroase generatii de cercetatori au incercat sa-i descifreze tainele.

Perioada arhaica. Stilul unic al iconografiei egiptene, precum si scrierea

hieroglifica apar o data cu prima dinastie de faraoni si cu unificarea vaii
septentrionale si meridionale a Nilului catre anul 3100 a.Chr.Anterior,
mesopotamienii isi intinsesera influenta asupra tinutului, intrerupandu-i
monotonia prin constructii de caramizi uscate la soare si prin sigilii cilindrice de
fabricatie orientala. Si mai inainte inca, populatiile preistorice locale isi ingropau
mortii cu fata spre vest, iar in mormintele lor plasau tot felul de bunuri pentru
uzul lor in lumea de dincolo.
Inceputul istoriei egiptene inseamna inceputul regalitatii, consemnat pentru
prima oara pe tablita lui Narmer, unde regele poarta ambele coroane, cea a
Egiptului de Jos si cea a Egiptului de Sus. La inceput, regii se identificau cu Horus,
o a doua dinastie cu Seth sau cu Horus si Seth impreuna. In mituri, Horus si Seth
isi disputau domnia. Conditia supraumana a regelui se reveleaza de timpuriu si
va constitui un instrument politic durabil si eficace. Menes, cum va fi numit mai
tarziu primul rege care a fost, in acelasi timp, unificatorul Egiptului, a intemeiat,
potrivit traditiei, capitala Memphis. Regii primelor dinastii-Regatul Vechi, au pus
sa se construiasca piramidele si complexele funerare cele mai impresionante, in
ale caror inscriptii si farmece gasim primele teologii egiptene.

Cosmogonii si teologii

Pentru a putea evoca diferitele mituri ale crearii lumii in Egiptul antic trebuie sa
precizam mai intai starea lumii si a universului inaintea primei etape de
stabilizare a lucrurilor.
Haosul care precede facerea nu este neantul; el este format dintr-o apa initiala,
Nun, numita parinte al zeilor. Acest Nun este un fel de mlastina, in care se
amesteca, mai mult sau mai putin distinct, apele si fasii inguste de pamant. Zeul
primordial, demiurgul, este prezent, ca in gestatie, in Nun. Odata sfarsita opera
de creatie, atunci cand haosul a cedat locul unei lumi ordonate, Nun este aruncat
in jurul acesteia. El este izvorul Nilului si al ploilor, fluviul pe care navigheaza
barca solara a lui Ra in timpul zilei, apele subterane pentru navigatia nocturna.

Marile mituri ale crearii lumii

Ca si in Mesopotamia fiecare templu dintr-un mare oras isi faurea propria sa

cosmogonie cu un zeu al locului in fruntea ierarhiei divine, si moduri de creare
diferite.Aceasta bogata mostenire reflecta puterea sistemelor teologice instituite
in orase, fie succesiv, in functie de epoca lor de apogeu si de dominatie, mai mult
sau mai putin extinsa asupra intregului Egipt, fie, in acelasi timp, cand orasele
rivale cunosc o inflorire culturala si religioasa simultana. Principalele cosmogonii
sunt cele din Heliopolis, Hermopolis, Memphis si Theba.
 Cosmogonia heliopolitana. Heliopolis cunoaste un avant teologic incepand cu
a IV-a dinastie, catre 2700, in momentul in care puterea suveranilor sai face din
zeul local Ra un zeu national, si pana la sfarsitul istoriei Egiptului antic.
La Heliopolis, din ape a rasarit o colina primordiala de nisip, inca vizibila in locul
de unde a inceput lumea. Potrivit cosmogoniei heliopolitane, zeul Ra se afla la
originea Creatiei, sub tripla sa forma: Ra, Atum si Khepri. Ra este soarele la zenit,
Atum-soarele de seara imbatranit, Khepri este soarele de dimineata,
regenerat.Situatia lumii inainte de Creatie ne este prezentata in Textele
piramidelor- aproximativ 2500-2300. Aceste texte ornamenteaza peretii interiori
din camerele mortuare ale regilor din Regatul Vechi, in scopul de a le permite sa
se regaseasca cu ceilalti zei. In cursul acestei metamorfoze, regele defunct
reincepe creatia demiurgului:

Acest[rege] s-a nascut in Nun, atunci cand cerul nu exista, atunci cand pamantul
nu exista, atunci cand [inca] nu exista nimic, atunci cand [nici] chiar dezordinea nu
exista, atunci cand aceasta teroare ce se va naste din ochiul lui Horus [inca] nu se
produsese1.

Acest pasaj descrie stare universului inaintea actiunii zeului primordial. Faraonul
defunct, ca si demiurgul, pare ca pluteste in Nun, pare sa fie prezent fara a exista
inca realmente.Nu exista nimic, nici ordine, nici dezordine, nici un element, nici
cer, nici pamant si, cu atat mai putin, teroarea care avea sa se nasca din ochiul
lui Horus., adica viitoare manie a zeilor impotriva oamenilor, pe care o vom
evoca mai tarziu.
Din Textele piramidelor aflam despre zeul primordial si despre modul in care a
iesit singur din Nun, fara nici o interventie exterioara:

Slava tie, Atum! Slava tie, Khepri,care te-ai nascut singur! Ai atins apogeul dand
numele tau colinei, ai luat fiinta cu acest nume al tau de Khepri 2.

Ra-Atum-Khepri este demiurgul care sta la originea eneadei, grupul de noua zei.
Dupa ce si-a dat singur viata, Atum incepe crearea propriu-zisa, dandu-le nastere
lui Shu si Tefnut, cuplul primordial aer-lumina si umiditate.Textele piramidelor
arata caile alese de Atum, mai intai expectoratia:

Atum-Khepri, dupa ce ai aparut pe movila, te-ai ridicat sub forma de Phoenix, care
este stapan in Cetatea Phoenixului din Heliopolis. Ai aruncat un scuipat, care este
Shu, si saliva, care este Tefnut3.

apoi masturbarea:

Atum s-a manifestat prin masturbare in Heliopolis. El si-a apucat membrul cu

mana: asa au fost adusi pe lume gemenii Shu si Tefnut4.

1 La naissace du monde.Surces orientales, Seuil, 1959, pg.46.

2 Ibidem.

3 Ibidem.

4 Ibidem,pg.46.
 Din acest cuplu s-au nascut Geb(zeul-pamant) si Nut(zeita cer), din care au
descins Isis, Osiris, Nephtys si Seth.

Cosmogonia hermopolitana. Hermopolis, situat in Egiptul de Mijloc a

dezvoltat o cosmogonie mai complexa decat cea din Heliopolis.Demiurgul este la
inceput unic si se manifesta sub opt forme primordiale care, reunite, formeaza
octoada(grupul de opt zei) hermopolitana. Este vorba de patru cupluri care si-au
dat singure viata, identificabile din forma lor, in ciuda aspectului foarte vag, dupa
urmatoarele criterii:
-Nun si Nunet, Abisul de apa;
-Heh si Hehet, Starea nedeslusita;
-Keh si Kehet, Intunericul;
-Amon si Amunet, Ascunderea.
Ansamblul acestor divinitati formeaza un tot destul de asemanator cu haosul
primordial, cu Nun din Heliopolis. Diferentierea se face mult mai clar atunci cand
se naste soarele, iesit fie din oul primordial, fie dintr-o floare de lotus.Cele doua
versiuni se concureaza la Hermopolis.
Textele privind oul primordial au o interpretare dificila. El, oul, potrivit versiunilor
cunoscute, a fost produs din pamantul amestecat cu samanta celor opt zei de
insasi Ptah, sau ouat de o gasca numita Marea galagioasa.Din gaoacea lui a
iesit soarele sub forma unui gascan.
Lotusul s-ar fi gasit pe o insula, asimilata mai tarziu cu movila primordiala.
Papirusul nr. 13 603 din Muzeul de la Berlin, redactat la inceputul erei crestine in
demotica, limba populara simplificata a scrierii sacre a hieroglifelor, ne permite
sa intelegem cosmogonia heliopolitana a lotusului. Octoada fecundeaza floarea
de lotus, care da nastere soarelui sub forma unui copil, iar intunericul care
acopera lumea se raspandeste de indata:

Primiti lotusul primordial care a alungat norul sumbru, pe care nimeni nu l-a putut
cunoaste. Voi [cei opt zei] ati facut dintr-un lichid expulzat de voi o samanta pe
care ati varsat-o pe lotus; ati depus lichidul seminal in Nun, condensat intr-o
singura forma si urmasul vostru a luat nastere stralucind sub forma unui copil5.

Cosmogonia hermopolitana suscita multe intrebari care nu au inca raspuns, in

absenta unor indicatii mai clare asupra originii octoadei, a oului primordial sau a
florii de lotus.

Cosmogonia memphita. Memphis, datorita faptului ca a fost capitala o mare

perioada de timp, s-a straduit in timpul Regatului Vechi sa realizeze un sincretism
intre cosmogoniile heliopolitana, hermopolitana si rolul cuvenit zeului sau
principal, Ptah.
Potrivit acestei cosmogonii, demiurgul Ptah organizeaza lumea prin cuvinte,
numind diversele sale elemente. El a creat movila initiala, pe care a numit-o Ta-
Tenen, Pamantul care se ridica, si ii insufleteste prin cuvinte pe membrii
octoadei sau ai eneadei.Astfel, intr-o traditie mai tarzie, Ptah il zamisleste pe
Atum in inima sa si il naste rostindu-i numele. Acest mit il arata pe Ptah superior
lui Atum, si in acelasi chip Ra era deasupra lui Atum din pricina anterioritatii sale
in cosmogonie.
Depasind procedeele vulgare de creatie ale demiugului heliopolitan, Ptah
modeleaza lumea dupa intelectul sau.

5 Ibidem,pg.58-59.
 Cosmogonia thebana. Mult mai tarzie, aceasta apare la sfarsitul celui de-al III-
lea mileniu, din momentul in care Theba incepe sa-si exercite hegemonia asupra
celorlalte orase, inainte de a unifica Egiptul sub dominatia sa.Zeul sau local,
Amon, cel Ascuns, este asimilat cu Ra, divinitatea solara a Vechiului Regat.Apoi,
sincretismul largindu-se, Amon este un corp divin, ale carui parti, octoada si
eneada, sunt un intreg. Rapindu-i lui Ptah rolul sau, Amon devine un demiurg prin
vorbire. In fine, preotii thebani il glorifica si mai mult ii atribuie suflul vital, care
este la originea tuturor lucrurilor.
Thebanii s-au dedat la un sincretism puternic pentru a situa chiar in Theba-prin
amplasarea templului lui Amon in Karnak, nasterea lumii. Un text lapidar, din
timpul domniei lui Ptolemeu al VIII-lea(145-116), gravat pe fundamentul usii de
acces in sala hipostila, descrie pe larga actiunea lui Amon:

[Locul unde se ridica aceasta poarta este] locul de origine si samanta a lui Nun,
pentru Cel care al carui nume este ascuns[Amon], ceea ce el a construit pentru
el[insusi][...] si a anuntat evenimentele care vor veni; si acestea au venit de
indata.El a fondat[deci] ceea ce a fost strigat de vocea lui[...]. El a creat Pamantul-
care-se-ridica[Ta-Tenen, calificativ alaturat-dupa cum am vazut, numelui lui Ptah],
el i-a facut pe Cei opt si si-a facut [propriul] sau trup ca pe al unui copil sacru, care
a iesit dintr-un lotus in mijjlocul lui Nun. El a luminat pamantul cu ochii sai. El i-a
creat pe zei. El a intemeiat Colegiul Eneadei; el i-a numit pe membrii Octoadei ca
parinti divini si profeti, pe Shu profet-pastoral si pe Tefnut, sotie a zeului. 6

Pentru a intelege mai bine aceasta extensie a atributiilor lui Amon,legata de

sansa politica a orasului sau, Theba, in timpul Regatului de Mijloc si, mai ales, in
timpul Imperiului Nou, este necesar sa urmarim modul de gandire al vechilor
egipteni. Contrar modelului societatilor noastre, care vad adesea un progres in
inlocuirea unei idei invechite cu una noua, egiptenii din antichitate preferau sa
asimileze ideile, sa le topeasca intr-o versiune noua care sa le integreze pe cele
vechi.

Crearea omului. Contrar celor vazute in Mesopotamia, diversele cosmogonii din

Egiptul antic nu rezerva un loc aparte crearii omului. Se pare ca zeii nu acorda o
atentie deosebita oamenilor. Ei au fost creati in acelasi timp cu animalele,
vegetatia si, mai mult,in cele mai vechi texte, nimic nu-i face superiori animalelor.
Abia la inceputul celui de-al doilea mileniu inaintea erei noastre, teologii au
inceput sa puna o anumita ordine in creatie, explicand sa plantele si animalele
sunt daruri acordate catre demiurgi oamenilor.

Mai multe amanunte despre crearea omului aflam din inscriptiile lapidare aflate
in templul zeului Khnum din Esna, in Egiptul de Sus. Khnum, zeul olaritului a fost
cel care i-a creat pe oameni:

Tu este stapanul din Esna, zeul olaritului, cel care i-a creat pe zei, i-a modelat pe
oameni si pe animale7.

Daca din acest text aflam ca zeii au fost creati nu inaintea oamenilor, din alt
text,-al unui imn inchinat lui Khnum, devenit demiurg la Esna-reiese ca zeii s-au
nascut dupa aceea:

6 Ibidem,pg.70.

7 La naissace du monde; P. Garelli,M.Leibovici, Seuil,1959, pg.73.

 El[Khnum] a facut orasele, a separat campiile, a creat cele doua tari,
a intarit muntii,
I-a modelat la roata[de olar]pe oameni,
i-a zamislit pe zei, ca sa populeze pamantul
si sfera Marelui Ocean8.

Aceste fragmente dateaza dintr-o epoca recenta, din primul si cel de-al doilea
secol p.Chr.,in perioada in care a fost construit templul. Cel de-al doilea fragment
pare sa evidentieze dorinta lui Khnum de a organiza lumea pentru oamenii pe
care ii va crea. Demiurgul le asigura acestora orasele, apoi campiile,
fondeaza cele doua tari, adica Egiptul, intareste muntii, inainte de a-i modela
pe oameni la roata lui de olar.

Mania zeilor. Incercarile de

distrugere a omenirii.

Daca nasterea omului se face cu o mare discretie, in schimb, sfarsitul sau

prematur, datorat maniei lui Ra, ne este mai bine cunoscut. Teologia heliopolitana
relateaza ca Ra, Soarele, zeul sau principal, imbtranise atat de mult, incat din
gura ii curgeau bale si saliva lui cadea pe pamant. O asemenea decreptitudine
a provocat dispretul oamenilor, care pregateau un complot pentru a scapa de o
divinitate aflata intr-o stare atat de jalnica.
Dar ra, atotstiutor, a aflat repede de ceea ce se pregatea impotriva lui si, inainte
de a hotara cum sa distruga omenirea, i-a chemat la curtea sa pe toti zeii pentru
a le cere sfatul:

Maiestatea Sa spune suitei sale: Chemati-i pe ochiul meu[adica zeita Hathor], pe

Shu si Tefnut, Geb si Nut, si pe parintii care au fost langa mine cand eram inca in
Ocean, si pe Nun... Sa-i aduca cu el pe oamenii de la curtea lui si sa-i aduca in
liniste[?], pentru ca ceilalti oameni sa nu-i vada si sa le sara inima.[...]
Au fost adusi atunci acei zei, si ei s-au asezat[?] alaturi de el si au atins pamantul
cu fruntea in Maiestatii Sale, pentru ca[?] el sa vorbeasca in Tatalui cel Mai Vechi
Zei, Creatorul oamenilor, regele celor ce sunt pe pamant9.

Totusi, urmarea textului pare sa indice ca teribila hotarare era deja luata de Ra si
el nu dorea decat o aprobare formala, justificarea unui mod de exterminare:

Atunci ei i-au spus Maiestatii Sale: Vorbeste, ca sa intelegem. Iar Ra ii spune

lui Nun: Tu, cel mai vechi dintre zei, din care eu am iesit, si voi, zei ai timpurilor
primordiale,ii vedeti pe oamenii care au iesit din ochiul meu, ei comploteaza
contra mea. Spuneti-mi ce ati face? Vedeti, eu sunt indecis, nu vreau sa-i omor
inainte sa aud ce-mi spuneti voi.10

Nun, cel mai vechi dintre zei, ia primul cuvantul si il sfatuieste pe Ra sa-i
extermine pe oameni trimitand ochiul sau sub forma zeitei Hathor. Toti ceilalti zei
aprobara de indata hotararea:

8 Ibidem,pg.73.

9 A.Herman, H.Ranke, La civilisation egyptienne, Payot, 1980, pg. 340-341.

10 Ibidem,pg.341.
 Si atunci a spus Maiestatea Sa Nun: Fiul Meu Ra, care esti mai mare decat cel
care te-a creat si mai puternic decat cei care te-au nascut, ramai pe tronul
tau.Teama pe care o inspiri va fi mare, daca [macar] ochiul tau se intoarce
impotriva celor care te-au hulit. Atunci spuse Maiestatea Sa, Ra: Vedeti, au fugit
in desert de frica celor ce au spus. Apoi i-au spus Maiestatii Sale: Trimite ochiul
tau, ca sa-i omoare pe acesti conspiratori rai. Ochiul sa nu ramana in fruntea ta, ci
sa coboare sub forma lui Hathor.11

Hathor paraseste adunarea zeilor si se duce in desert. Sub forma leoaicei

Sehmet, furioasa si nemiloasa, ea isi incepe actiunea de exterminare. Tipetele si
rugamintile oamenilor ajung pana la urechile lui Ra.Considerand ca s-a razbunat
indeajuns, regele zeiloce nu au fost inca ucisi de Sehmet, dar se pare ca nimic nu
o mai poate opri pe leoaica dezlantuita. Doar un siretlic va salva lumea de la
exterminare:

Chemati mesageri rapizi, spune Ra, ca sa alerge ca o umbra. Imediat i-au

adus mesagerii si Maiestatea Sa a spus: Grabiti-va spre Elefantina si aduceti-mi o
mare cantitate de didi. I-au adus didi. Atunci Maiestatea acestui mare zeu a pus
sa fie muscat acest didi. Apoi, cand slujitoarele au transformat[?] semintele in
bere, au varsat didi in bazin, si el a devenit ca sangele uman. S-au umplut astfel
sapte sute de urcioare cu bere12.

La fel de hotarat in decizia de a salva omenirea ca si atunci cand dorise sa o

distruga, Ra urmareste personal punerea capcanei in aplicare. El a amestecat-
dupa cum am vazut-, didi un lichid colorat in rosu cu bere.Apoi, in timpul noptii,
cand Sehmet dormea:

Cand Maiestatea Sa, regele Egiptului de Sus si al Egiptului de Jos, Ra, s-a dus
impreuna cu zeii sa examineze berea-deoarece zorii zilei in care zeita urma sa
omoare restul oamenilor incepeau sa mijeasca-Maiestatea Sa Ra spuse: Este bine.
Ii voi proteja pe oameni impotriva ei. Mai zice Ra: Aduceti deci berea in locul
unde ea voia[?] sa-i omoare pe oameni.13

Ca o revarsare a Nilului, valurile de bere rosie, asemanatoare sangelui uman,

acopera pamantul Egiptului in momentul in care infricosatoarea Sehmet s-a trezit
si s-a lasat pacalita:

Cand dimineata, zeita s-a trezit, ea a vazut campiile inundate si[reflectia]chipului

ei era frumoasa. Ea bea, o gaseste buna si, ametita, revine fara sa mai recunoasca
oamenii14.

In ciuda hotararii sale, Ra este satul sa mai ramana printre oamenii care au
complotat impotriva lui. El se decide sa ii paraseasca si il desemneaza pe Thot,
cel Intelept, sa-l reprezinte pe pamant, dupa care zboara, calare pe spatele Vacii
Cerului.
11 Ibidem,pg.341.

12 Ibidem,pg.341-342.

13 Ibidem,pg.342.

14 Ibidem,pg.342.
 Lumea, potrivit egiptenilor, era neteda si sustinea cerul a carui forma de vas
rasturnat era uneori pantecele vacii Hathor sau pieptul zeitei Nut, care inghite in
fiecare seara soarele. Numerosi zei au forme animale, lucru care nu implica
inchinarea la animale, ci probabil recunoasterea unei aliteritati initiale, mai
adanci, sau intelegerea structurii arhietipale a fiintelor 15. Natura proteiforma a
zeilor egipteni este misterioasa. Zeii au faurit oamenii, creati prin cuvantul lui
Ptah sau modelati pe roata olarului. Spiritul supravietuieste atata vreme cat
suportul sau fizic exista. Aceasta grija pentru supravietuire face ca o ingropare
potrivit riturilor sa fie de preferat existentei terestre, oricat de confortabile.
Mormintele sunt mai importante decat casele cele mai somptuoase si era de
negandit a strange avutii in detrimentul preotilor din templele funerare.

Prima Perioada Intermediara.

Catre anul 2200, criza politica si razboiul civil scindeaza Egiptul vreme de o suta
cincizeci de ani.Operele literare ale perioadei depun marturie despre o crestere a
individualizarii si o democratizare a vietii religioase in fata anarhiei sociale
dominante. Descantecele funerare ale vechilor morminte regale se regasesc in
sicriele celor mai avuti. Textele numite Cantecul harpistului indeamna pe om sa
traiasca in prezent.Un viitor nesigur ameninta tara, mormintele vor fi jefuite, cei
nevinovati vor fi urgisiti. Totul este obiect de indoiala: sinele, lumea de dincolo,
zeii, faraonul. Scrieri profetice precum Plangerile lui Ipuwer ne prezinta un batran
intelept care vitupereaza impotriva minciunilor si violentelor regalitatii.
Invatatura pentru Meri Ka deplange vicisitundinile existentei, exaltand in acelasi
timp valorile morale traditionale ale Egiptului, dreptatea si marinimia, in special
fata de cei saraci. O scriere deosebit de interesanta este Sfatuirea unui om
deznadajduit cu sufletul sau Ba, in care un om dezolat de rautatea lumii sustine
cauza sinuciderii in dialogul cu sufletul sau, care, dimpotriva, il incurajeaza sa-si
traiasca viata si sa se bucure de ea. Sufletul, in calitate de garant al vietii
viitoare, fagaduieste omului ca nu-l va abandona, dar perspectiva lumii de
dincolo nu pare a fi mai promitatoare decat existenta de aici, nedesavarsita.
Plangeri amare impotriva crescandului haos social-fii se ridica impotriva parintilor
si supusii impotriva regelui lor- constituie stereotipuri literare ale perioadei,
stereotipuri care se vor prelungi timp de secole.

Practica religioasa.

Ca si in Mesopotamia, zeii isi aveau capitalele lor, ale caror temple erau
lacasurile lor divine. In general, interiorul templelor era rezervat preotilor care se
pastrau astfel in stare de puritate rituala. Echipele de preoti rasi in cap
indeplineau numeroase functii religioase: spalarea statuilor, ofrandele rituale de
hrana si bauturi sacre, grija pentru prezenta divinitatii in statuie, transportul
statuilor in procesiuni oraculare etc. In templul lui Amon din Theba, al carui
personal numara cateva zeci de mii de ingirjitori, existau aproape o suta cincizeci
de functii diverse de implinit.Instalati in cabine inchise in mijlocul unor barci de
dimensiuni variabile( foarte mari si grele in cazul marilor zei), statuile erau
scoase de preoti in cortegii rituale. Multimea se alatura adesea purtatorilor
statuilor, caci purtatul statuilor constituia un merit. Consultat intr-o disputa
oarecare, zeul era adesea judecator intre parti; dar daca una dintre ele nu se
considera satisfacuta se putea adresa unui alt zeu.Oracolul era dat in chip destul
de straniu: daca raspunsul era da, atunci zeul ingreuna varful barcii, obligandu-

15
o pe purtatori sa ingenuncheze, sau impingandu-i inainte.; daca raspunsul era
nu, erau trasi inapoi.Cateodata insa i se prezentau zeului tablite pe care erau
inscrise da sau nu, din care era invitat sa aleaga.Interventia directa a
preotilor era mai accentuata in cazul oracolelor medicale. In templul de la Deir el-
Bahari de la Luxor, vocea zeului Amenhotep dicta fiecarui bolnav reteta
insanatosirii. Un preot ascuns in sanctuar vorbea printr-o deschizatura secreta in
bolta.Daca vreun curios deschidea usa, preotul avea timp sa dispara. Sacerdotii
din Karnak si Fayum aveau metode mai subtile.Ascunsi in statuile zeilor, goale pe
dinauntru, ei articulau cuvintele printr-o teava, facand statuile sa vorbeasca.
Un templu putea dispune de un scriptorium si de biblioteci speciale unde
papirusurile puteau fi pastrate timp de generatii. Capetenia preotilor sau a
preoteselor era o functie importanta din punct de vedere politic: un rege isi putea
plasa aici copiii sau un prieten apropiat. Cum egiptenii bogati detineau proprietati
funciare in valea Nilului, templele marcau influenta lor in mentinerea stabilitatii si
unitatii tarii.
Oamenii de rand asteptau sa dobandeasca dreptate in societate si in intregul
univers. Intruparea ordinii universale si a adevarului, maat, era persoana
faraonului.Literatura sapientala egipteana, culegerile de aforisme morale, precum
Intelepciunea lui Ptahhotep din dinastia a V-a si Invataturile lui Amenemope din
Imperiul Nou, reamintesc Proverbele Vechiului Testament, al caror mesaj este
asemanator.Numeroase amulete protectoare, datatoare de noroc si sanatate, fac
marturia unui important strat de credinte populare. Exista credinta ca magia a
fost data de zei oamenilor pentru ca acestia sa se poata apara de nenorocirile
soartei. Farmece scrise pe papirusuri sau ostrocoane erau folosite atat in temple
cat si de particulari. Numele si silabele sacre pe care le contineau invocau
ajutorul zeilor. Zeii erau, in ultima instanta, manipulabili cu ajutorul magiei.

Mitul lui Osiris.

Zeul civilizator.In religia populara, Osiris, invingator asupra mortii si judecator

al raposatilor, avea un loc cu totul deosebit. Extrem de popular, sub forma unei
legende cunoscuta tuturor, mitul lui Osiris este, in primul rand, cel al zeului
civilizator. Geb, zeul pamantului si Nut, zeita cerului, au patru copii. Doi baieti,
Osiris si Seth, si doua fete, Isis si Nephtys. Osiris o ia de sotie pe sora sa Isis, iar
fratele Seth o alege pe Nephtys. Osiris urca primul pe tronul Egiptului si
domneste pasnic peste oameni,ii umple de daruri, ii invata agricultura si legile
drepte. Gelos pe fratele sau, perfidul Seth vrea sa se descotorseasca de el,
pentru a-i urma la tron. In cursul unui banchet, el aduce un cufar admirabil lucrat,
pe care il promite celui ce va putea urca in el. Cufarul este facut, bineinteles, pe
marimea lui Osiris, care, odata intrat inauntru, se vede brusc inchis. Apoi cufarul
este aruncat pe unul din bratele Deltei Nilului, pentru a ajunge in mare:

In taina, el ia masura trupului lui Osiris si executa, dupa ea, un cufar frumos si
bogat impodobit si il duce in toiul unui banchet.Cum toti cei prezenti erau incantati
de aspectul lui admirabil, Seth ii promite, in chip de gluma, ca il va darui celui care
va incapea in el. Toti l-au incercat si nu era pe masura niciunuia.In cele din urma a
intrat Osiris in joc si s-a inchias in cufar. Atunci conspiratorii s-au repezit si au
inchis capacul cufarului, pe care l-au batut in cuie, au turnat pe el plumba topit, l-
au dus la fluviu si l-au aruncat in mare16.

Seth urca pe tronul Egiptului, in timp ce Isis, care era insarcinata cu viitorul
Horus, temandu-se pentru viata fiului ei, fuge si se ascunde in mlastinile Deltei.In

16 A.Herman, H.Ranke, La civilisation egyptienne, op.cit, pg. 343.

timp ce copilul creste, incepe sa caute trupului sotului sau raposat, pentru a-l
aduce in Egipt.Descopera cufarul intepenit intr-un trunchi, care este stalpul
principal al palatului regelui Fenicie. Isis il scoate si il duce la Sais, unde il
ascunde in vederea riturilor funerare.In Isis si Osiris, Plutarh descrie urmarea
tragica si ura geloasa pe care Typhon(Seth) o are chiar si fata de trupul
neinsufletit al fratelui sau:

Isis, inainte de a pleca la fiul ei Horus, care era crescut la Buto, a pus cufarul in
care era Osiris intr-un loc ascuns. Dar Typhon, intr-o noapte in care vana la lumina
lunii, a gasit si recunoscut trupul, l-a taiat in paisprezece bucati si le-a raspandit in
toate partile17.

Acum incepe o noua cautare pentru Isis, care aduna bucatile risipite ale corpului
lui Osiris. Potrivit anumitor traditii, ea ingroapa fiecare bucata in locul unde a
gasit-o; potrivit altora, ea le strange laolalta si inventeaza mumificarea, pentru a
reconstitui trupul sotului ei. Plutarh da o explicatie plauzibila acestui fapt uluitor.
Trupul lui Osiris este in acelasi timp ingtreg, mumificat, dar bucatile care il
compun sunt raspandite peste tot in Egipt. Potrivit autorului:

Isis a reprodus toate bucatile gasite si le-a daruit pe rand fiecarui oras, ca si cum
ar fi dat trupul intreg18.

Devenit adult, Horus il provoaca la lupta pe unchiul sau Seth si, dupa ce il
invinge, ia la randul sau coroana. De atunci, Osiris domneste asupra mortilor, iar
fiul sau, Horus, asupra celor vii.

Osiris, divinitate agrara.Mitul lui Osiris serveste drept model celui al zeului
agrar, al carui trup este ingropat in pamant in bucati, pentru a renaste. Osiris
este in acelasi timp zeul celor morti si cel al germinarii:

Dar nu numai Nilul, ci toata natura umeda o privesc preotii ca pe o curgere a lui
Osiris; de asemenea, in cinstea acestui zeu, procesiunile sacre sunt intotdeauna
precedate de un vas umplut cu apa19.

Plecand de la namolul fertil, depus de Nil de-o parte si de alta a malurilor sale in
momentul cresterii apelor, Plutarh stabileste corelatia Osiris- cosmogonie. Ne
amintim ca aerul(Shu) este creat de demiurg in acelasi timp cu
umiditatea(Tefnut) si ca ei sunt primul cuplu divin.
Resuscitarea lui Osiria, a puterii lui de regenerare se manifesta si sub forma
stufului care creste pe malurile Nilului:

Ei il mai reprezinta pe regele Osiris si regiunea meridionala a lumii printr-un fir de

stuf si explica aceasta emblema spunand ca stuful reprezinta irigatia si gestatia
universala si ca prin natura lui pare sa semene cu organul de regenerare. Cand
celebreaza sarbatoarea Pamiliilor, care este, cum am spus, o sarbatoare falica, ei

17 Plutarh, Isis si Osiris, trad. Fr. Mario Meunier, Paris, 1924, pg. 69-70

18 Plutarh, Isis si Osiris,

19 Plutarh, Isis si Osiris,pg.123.

 expun privirilor si plimba o statuie, al carei membru este de trei ori mai mare decat
in realitate20.

Tot Plutarh este cel care il prezinta sub diferite alte aspecte:

Pentru unii, Osiris este Nilul care se uneste cu Isis, pamantul; pentru altii, este
luma, principiul umiditatii si al fecunditatii21.

Rolul agrar al lui Osiris face parte din misiunea sa civilizatoare: ii impiedica pe
oameni sa recurga pe canibalism pentru a se hrani, ii invata sa cultive graul,
orzul, vita-de-vie, pentru ca ei sa manance paine, sa bea bere si vin.
Mumificand cadavrul lui Osiris, Isis desavarseste intoarcerea la viata prin magie;
ii da nemurire. J. Frazer este cel care, in Creanga de aur, da etapelor agricole din
Egiptul antic valoarea lor de mit-etalon al eternei reintoarcei:

La toate popoarele, in toate timpurile, etapele culturii agricole sunt urmatoarele: a

secera, adica a taia cu secera spiritul graului, ascuns in snop. A separa grauntele
de pai cu lovituri de imbalciu sau, cum se face in Egipt, turmele de animale calca
lanurile; a tria prin vanturare, a dezmembra si a taia in bucati corpul grauntelui. A
semana semintele ar fi ca si cum s-ar ingropa in pamant fragmente de zeu si a
fertiliza pamantul. Dar zeul va renaste impreuna cu graul. Secerisul este simbolul
mortii. Semanatul si inmormantarea se confunda. Germinarea este invierea22.

In concluzie, Osiris simboliza renasterea si toti ii cautau sfaturile bune. Abydos,

locul sau traditional de ingropare era cel mai important centru de pelerinaj din tot
Egiptul. Atare centre culturale faceau un comert activ cu ofrande si figurine
votive, cu cereri inscrise pe stele sau cu bunuri profane. Principalele sarbatori
erau legate de transportarea zeilor, nevazuti in mijlocul barcilor lor ceremoniale,
in sunet de muzici si in mijlocul dansurilor. Sarbatoarea populara a zeului Min era
un festival al recoltei incorporat in cultul regal. Un taur sacru alb era prezent la
aceasta ceremonie.

Reforma lui Akhenaton.

In secolul al XIV-lea, dupa izgonirea hicsosilor, urmata de o perioada de cuceriri

spre est si de intensa diplomatie internationala, tanarul rege Amenhotep al IV-lea
inteprinde o radicala reforma politica si religioasa, instaurand pe Aton, discul
solar, divinitate suprema a panteonului egiptean. Faraonul isi schimba chiar
numele din Amenhotep(Amon este multumit) in Akhenaton (Cel care este
placut lui Aton). El muta capitala de la Theba la Akhetaton(Tell el-Amarna) si
rade de pe toate inscriptiile numele lui Amon. Revolutia sa a fost numita
henoteism, monolatrie sau chiar monoteism. Oricum ar fi, dimensiunea sa politica
era clara: puternicii preoti ai templelor lui Amon erau deposedati in acest fel de
marile lor privilegii. Noile temple consacrate lui Aton nu aveau acoperis. Un nou
stil de arta naturalista apare o data cu aceasta revolutie a lui Akhenaton. Discul
solar era zugravit cu multe raze terminate cu maini, uneori prezentand crucea

20 Plutarh, Isis si Osiris,pg.123.

21 Plutarh, Isis si Osiris,pg.134.

22 A Moret. La mise a mort du dieu en Egypte.Librairie orientaliste Paul Geuthener, 1927, pg.19.
ankh celor de fata. Regele se plaseaza el insusi ca un intermediar divin intre
oameni si zeul Aton, unicul izvor al intregii vieti.
Dupa moartea lui Akhenaton, sotia sa, Nefertiti, a domnit scurt timp, se pare,
sub numele de Smekhare. Puternicii preoti ai lui Amon pun stapanire pe fiul lor,
Tutankhaton, pe care il reconvertesc la cultul lui Amon, schimbandu-i numele in
Tutankhamon. La finele dinastiei, e vorba de dinastia a XVIII-a, miscarea
religioasa in favoarea lui Aton e considerata o erezie demna de hula.

Moartea: calatorie si memorie.

La inceput, lumea de dincolo era plasata, se pare, sub bolta cerului si era
asociata cu partea apuseana a lumii.Stim cat de importanta era indatorirea de a
conserva trupul mortului prin mumifiere si un intreg arsenal de procedee si
metode cum sunt mormintele cu usa falsa, statuile si figurinele reprezentand
dublul(ka)mortului, in care spiritul sau isi afla refugiul, capul in care spiritul se
poate instala dupa ceremonialul de animare, numit deschiderea gurii, ofrandele
de hrana si mobilier, modelarea unor statuete de sclavi si soldati etc. Puternice
blesteme aparau mormantul de jefuitorii de morminte. Calatorii in trecere erau
invitati sa aduca ofrande, reale sau simbolice, mortilor, ca se le asigure hrana.
Calatoria mortului avea o importanta deosebita. Descantece puse in mormant
erau menite sa usureze trecerea mortului spre lumea de dincolo.
Primele descantece, Textele piramidelor, sunt vreo 760 de inscriptii gasite in
vechile morminte regale, incepand cu acela al regelui Unas, ultimul faraon din
dinastia a V-a(secolul al XXIV-lea). In Textele piramidelor gasim descrierea
ritualurilor de inmormantare ale faraonului si a ascensiunii sale care culmineaza
cu momentul in care zeul soarelui il primeste pe rege in vesnicia sa, potrivit
teologiei templului lui Ra din Heliopolis. Faraonul, nemuritor datorita divinitatii
sale, se inalta sub forma de pasare, de scarabeu sau lacusta spre Campurile de
Ofrande situate la rasaritul boltii ceresti.Aici trebuia sa se purifice ca sa ajunga pe
celalt mal al unui lac intins. Ca sa acceada la nivelul superior, trebuia sa
raspunda cu anumite formule magice unui ritual initiatic. Comparata el insusi cu
nemuritorul Osiris, faraonul nu trebuia sa se intalneasca cu Osiris in postura de
judecator. In cele din urma era instalat pe un tron celest in locul zeului solar,
urmand sa domneasca in vesnicie asupra poporului sau.
Textele sarcofagelor, provenind din dinastiile IX-XIII(intre secolele al XXII-lea si al
XVIII-lea), reinterpreteaza datele vechilor Texte ale piramidelor. Ele sunt inscrise
in interiorul sarcofagelor de lemn. In ele, Osiris si judecata mortilor ocupa un rol
central. Dupa dinastia a VI-a, descentralizarea politica si aparitia potentatilor
locali fac ca marile morminte sa fie de acum inainte si apanajul familiilor bogate
si nobililor. Se regasesc in ele temele pe care Textele piramidelor le rezervau
apoteozei faraonilor, dar care au aici o forma populara.
O a treia faza in dezvoltarea literaturii funerare este reprezentata de textul numit
de obicei Cartea mortilor.Din timpul dinastiei a XVIII-a(secolul al XVI-lea) pana in
perioada romana, aceasta carte era plasata in mormant alaturi de mort. Ea il
inzestra pe mort, in vederea calatoriei si judecatii sale de dupa moarte, cu
farmece extrase in majoritatea cazurilor din Textele sarcofagelor, cu anumite
reinterpretari. Continutul lor magic este acum clar: ele erau menite sa-i imbuneze
pe zei.

Trecerea spre celalat taram. Dupa deces, mortul ajunge in Am-Duat, care
este fie Iad, fie Paradis, potrivit meritelor celui raposat. Daca scapa de pedeapsa,
va cunoaste o fericire fara de sfarsit pe Campiile Ialu, peste care domneste Osiris.
Singura sa obligatie este sa cultive campurile zeului, dar ushabti23, o statueta
destinata sa efectueze muncile agricole la ordinul zeului, poate sa o faca in locul
lui.
Inainte de a ajunge la Campiile Ialu, raposatul trebuie sa treaca de o incercare
infricosatoare: sa fie judecat in fata tribunalului zeului mortilor, Osiris. Tribunalul
este compus din Osiris, sora-sotia Isis, Nephtys si patruzeci si doi de asesori
divini.
Anubis, zeul paznic al necopolei, introduce mortul, care isi pune inima pe platoul
unei balante, pe celalalt fiind o pana a lui Maat, Adevarul-Dreptate.
Daca defunctul are inima pura, el devine, la randul lui, un Osiris. In schimb, in
cazul nefericit al unei inimi impure, devoratoarea, hipopotam si crocodil
totodata, ii va manca de indata inima.
Pentru a se asigura de bunavointa tribunalului, pentru a-l constrange magic sa-i
deschida Campiile Ialu, defunctul recita Confesiunea negativa, in care enumera
toate pacatele pe care nu le-a facut.
Aceasta Confesiune negativa face parte din capitolul 125 din Cartea mortilor.
Cei bogati sunt ingropati impreuna cu ample pasaje din carte, care li se pun sub
cap sau pe piept. Cei mai saraci incearca sa aiba cel putin o copie a confesiunii
negative pentru a nu uita ceva in fata tribunalului osirian:

Nu am comis nedreptati,
Nu am furat
Nu am ucis pe nimeni.
Nu am fost insolent.
Nu am fost neascultator.
Nu am ucis vite sacre.
Nu am spionat.
Nu am fost laudaros.
Nu am fost depravat.
Nu am fost nici sodomit, nici pederast24.

23 Potrivit lui Karl Lamcke, ushabti este un simulacru al energiilor fostului corp uman, pus sa
munceasca in locul defunctului.Respectiva umbra energetica, inepuizabila, are menirea de a proteja
defunctul de eventuala degradare a fostei sale conditii umane(n.a.)

24 Trad. E. Drioton, citat in LEgypte, A. Mekhitarian, Bloud&Gay, 1964, pg.39.