Pentru ca infractiunea complexa de talharie sa fie consumata, se cere ca principala sa

componenta, furtul, sa se fi epuizat prin insusirea bunului; daca actiunea de luare a bunului
din posesia sau detentia altuia a fost intrerupta, ramanand in faza de tentativa, iar componenta
sa adiacenta, intrebuintarea de violente sau amenintari s-a consumat, fapta, in intregul ei,
constituie tentativa la infractiunea de talharie.

Prin sentinta penala nr.27 din 8 februarie 2001, Tribunalul Bacau a condamnat pe inculpatul
G.M. pentru savarsirea tentativei la infractiunea de talharie prevazuta in art.20 raportat la
art.211 alin.2 lit.a si f Codul penal , in urma schimbarii incadrarii juridice din infractiunea
consumata de talharie.
Instanta a retinut ca, la 4 octombrie 2000, inculpatul a patruns prin efractie in locuinta partii
vatamate, cautand lucruri de valoare in sertare si dulapuri , pentru a le fura. In timp ce
inculpatul se afla in apartament, a sosit acasa partea vatamata insotita de o alta persoana .
Zgomotul produs de incercarea acestora de a descuia usa a alertat pe inculpat care a voit sa
iasa din locuinta, dar persoanele de afara au blocat usa pentru a nu permite inculpatului sa
plece. In aceasta situatie s-a produs o incaierare, in cursul careia partea vatamata a fost lovita
de inculpat, suferind o fractura la picior.

Curtea de Apel Bacau, sectia penala, prin decizia nr.155 din 29 mai 2001, a admis apelul
procurorului si a majorat pedeapsa; sustinerea din recurs ca fapta constituie infractiune
consumata de talharie, iar nu tentativa, nu a fost primita.
Recursul declarat de procuror este intemeiat in ceea ce priveste individualizarea pedepsei, dar
critica referitoare la incadrarea juridica a faptei nu este fondata.
In conformitate cu prevederile art.20 alin.1 Codul penal , tentativa consta in punerea in
executare a hotararii de a savarsi infractiunea, executare care a fost intrerupta.
Potrivit art.211 alin.1 din acelasi cod, constituie infractiunea de talharie, intre altele, furtul
urmat de intrebuintarea de violente sau amenintari pentru pastrarea bunului furat sau pentru
inlaturarea urmelor infractiunii ori pentru ca faptuitorul sa-si asigure scaparea.

Din examinarea acestor texte se constata ca infractiunea de talharie este consumata cand
executarea actiunii principale, de furt, a fost consumata.

Cand dupa intreruperea executarii actiunii principale de furt, ramasa in faza de tentativa,
faptuitorul intrebuinteaza violenta sau amenintarea pentru asigurarea scaparii, fapta constituie,
in intregul sau, tentativa la infractiunea complexa de talharie.

In cauza, asa cum rezulta din probe, inculpatul, dupa ce a patruns prin efractie, in scopul de a
fura, in locuinta persoanei vatamate si a ravasit lucrurile din casa in cautarea unor valori, fara
a-si apropria vreunul dintre bunuri, activitatea de executare a furtului fiind intrerupta de
aparitia partii vatamate asupra careia a exercitat violente pentru asigurarea scaparii prin fuga,
fapta savarsita a fost corect incadrata de instante ca tentativa la infractiunea de talharie.

Sustinerea din recursul procurorului, in sensul ca prin mutarea unor lucruri de la locul lor
furtul s-ar fi consumat nu poate fi primita, de vreme ce, asa cum s-a aratat, nici unul din
acestea nu a intrat in stapanirea sa.

Constatandu-se ca pedeapsa aplicata inculpatului este prea usoara, recursul procurorului a fost
admis numai pentru acest motiv, dispunandu-se majorarea pedepsei de la 5 la 7 ani inchisoare