COMM sen ore uence tole a} randul credinciosilor, o gdsimin intrebarea: Cum pot, fee MM MNase setae) slabiciunile mele? De ce nu reusesc sa ma mentin in oreo del sealer hese) ORR ea tM arom) credinciosulvi posibilitatea de a descoperi si a-si eee Mec ma out MeeNel)-\ioicel Mel aM te me ry Note Nocera nM eRe Martane Metron sleet] cPrettenelkelesonrohl Rec iccsteeo Relea cel ke’ ar fi de folos s& evite. Va cuncaste astfel adevarul, foreMonet a Mumo UN Moll Me Mate hUceMmelateloie] Reread elu heisre ke raters] sdiia decizille potrivite. Urm&nd sfaturile din aceasta carte, cu ajutorul lui OM eUMvouRe ae Nenecltc th Wien eee] Oe RsoMe Ure M yam itetctel aM Koleos (eRe] eeiccroleonic eM Reco slat haNelecaC i elt teroiie] Pere Keloresice CALAUZA PENTRU O VIATA CRESTINA Parintele Gheorghios S. KughioumtzoglouTraducere din neogreacd dup originalul MIKPH XYMBOAH LTH LYTXPONH XPIZTIANIKH ZOH Dedicatie Tuturor fiilor mei duhovnicesti $i fratilor mei in Hristos, Ca s& fiti fri de prihand gi intregi, fii ai lui Dumnezeu curati, in mijlocul neamului celui indardtnic si razvr&tit, intre care s& stralucifi ca niste luminatori in lume, Cuvant al viefii cuprinzand, spre lauda mie in ziua lui Hristos, c& nu in degert am alergat, nici in degert m-am ostenit” (Filipeni 2, 15-16). Neorednicul stujitor al lui Duranezeu parintele Gheorghios S.K.CUVANT INAINTE Simt o bucurie gi cinste deosebit si prefatez noua carte a prea iubitului meu frate in Hristos, cleric vred- nic si cinstit lucritorin via Domnului. imi sunt cunos- cute de asemenea gi cirfile mai vechi ale autorului (Cartea mea de rugiiciune, Indrumar pentru slujbele bisericesti, Cunoagterea dinaintea citsdtoriei) si pretuiesc efortul lui sustinut de a se apropia de fii s4i duhovnicesti, dar si de turma mai larga a enoriagilor si ortodocgi, cu ris- punderea si dragostea unui pastor de simtire gi cuge- tare patristicd. Aceste lucruri se pot spune fara ezitare si despre cartea lui de fata. Parintele Gheorghios, plecand de la experienta personal in lupta duhovniceasc’ gi de lao foarte bun cunoastere a pastoratiei Sfintilor Parinti, reugeste s& trateze cu succes diferitele probleme ale vietii duhov- nicesti, oferind o buna informare, indrumare gi spri Nu este vorba numai de cuvantul sau duhovnicesc, care bucurA ochii si inima cititorului, dar gi de limbajul viu gi direct, ca gi de talentul sau scriitoricesc, chiar dacs, in smerenia sa, nu crede nicidecum asa ceva despre sine. Judecand cartea sa si cu ,exigenta” neimblanzita a unui profesor, o gasesc nu doar interesanta, ci si im- portant si folositoare.8 Cuvant inainte Principala caracteristicd a metodei sale pastorale ~intrucat autorul si in aceast& carte gandeste ca Pastor de suflete - este ,asprimea” parinteasc dublata de dragoste. Este preocupat de Adevarul lui Hristos, dar numai plecand de la acrivia gi curatia cuvantului pas- toral traditional, singurul care poate aduce izband’ in plan misionar. El nu ofer& mijloace si solutii indoiel- nice, ci pune laolalt& acrivia cu iconomia pastoral, /Aleiul’ cu ,,vinul” din parabola samariteanului milostiv (Luca 10, 34). Prin aceasta nu di dovada de originali- tate, ci lucreaza in duhul Tradifiei, care in cele din urmé constituie cea mai mare virtute a ortodoxului. Trimiterile sale, desigur acolo unde a fost necesar, la c&rtile altor duhovnici, mai vechi sau mai noi, nu vin doar in g 1 propriilor ganduri sau propuneri, ci miarturisesc si despre continuitatea traditiei noastre pastorale, ce nu vrea s& impresioneze, ci si vindece, Originalitatea lui atrage intr-un mod deosebit, atunci © cand la finalul fiectrei sectiuni tratate adaugé cateva interogafii sub forma unei cercet&ri de sine (autocritici) personale. Reuseste s& se strecoare in felul acesta in sufletul cititorului, dandu-i o mana de ajutor in acel proces ziditor al autocontrolului de sine, ce conduce la autocunoastere gi schimbarea minfii (pocdint&). lubirea gi pretuirea mea pentru ostenitorul scriitor a sporit mult mai mult stiind ca slujeste la metocul sfintei mandstiri athonite Grigoriu din Thesalonic, livada duhovniceasca binecuvantat’, unde a fost che- mat de cinstitul staret parinte Gheorghios (Kapsanis), Cuvant inainte 9 frate gi confrate intru credint& gi stiinfd teologic’, si de intreaga obste a impreund nevoitorilor sii. La binecu- vantarea venerabilului staret se adauga si smerita mea rugiciune ca pirintele Gheorghios Koughioumtzoglou si-si continue lucrarea, aducand bogate roade in Hristos, in pastorirea turmei sale cuvantatoare, incredintata lui de Domnul, pentru a scrie gi alte cirti asemanatoare spre indrumare duhovniceasc’. P&rintele Gheorghios Metalinos, profesor la Universitatea din Atena 8. 12. 2003 Pomenirea Cuviosului nostru Parinte PatapieINTRODUCERE Nevoile gi grijile mele pastorale de la metocul sfintei manéstiri Grigoriu, la care, prin harul lui Dumnezeu slujesc, gi nu propriile mele inclinatii scriitoricesti, m-au indemnat s& fac o sistematizare a principalelor probleme cu care ma confrunt in slujirea mea. Astfel a aparut Cartea mea de rugiciune pentru a acoperi nevoile specifice ale noilor intrati in viata duhovniceasca. A ‘urmat apoi cartea indrumar pentru slujbele bisericesti, la care ii trimit pe cei care vor sa invefe ce, cum, cand gi de ce au loc slujbele bisericesti si Cunoasterea dinaintea cdisitoriei pentru cei tineri care vor si-si cunoasc& mai bine partenerul, inainte de a lua marea hotarare. O alta nevoie pastoral, prezent’ intotdeauna in randul credinciogilor, o gisim in intrebarea: Cum pot, patinte, s4 inaintez duhovniceste si s4 ma eliberez de slabiciunile mele? De ce nu reugesc si m& menfin in aceeasi stare duhovniceasci?! 1 Se infelege ca intrebarile sunt puse cu bund intentie gi ‘intr-un mod smerit, stiind ci pentru a progresa duhovniceste trebuie 4 devenim vase ale Harului dumnezeiesc. Intrebarile apar desigur datorita faptului ca in efortul de implinire al indemnului Domnului ,Jine poruncile!” (Matei 18, 17), exist’R Introducere O astfel de nevoie trebuie s& fie sprijinit’, dand credinciosului posibilitatea de a descoperi si a-si clari- fica ce inseamni cu adevarat din punct de vedere prac- tic viati duhovniceasca; ce raspunderi decurg din aceasta; la ce trebuie sd fie atent sau ce ar fi de folos sa evite. Va cunoaste astfel adevarul, far ascunziguri sau jumatafi de masur’, ajungand s8-si constientizeze propria siracie duhovniceasca gi si ia deciziile potrivite. Poate fi aceast& nevoie sistematizata? Mai degraba nu! Atat datorita naturii duhovnicesti a subiectului, ce fine de personalitatea $i specificul fiecdrui credincios, c&t si datorita lipsei de experienfi a subsemnatului in a trata © problema atat de complex gi a gasi solutia potrivit’. in pofida celor spuse mai sus, intrucat prin harul Tui Dumnezeu slujesc de ani de zile in acest locas cu mare raspundere, cu binecuvantarile vrednicilor pa- rinfi duhovnicesti, si pentru cA multi doresc un ris- puns practic (nu teoretic) la problemele lor, indriznesc (indemnat gi de calitatea mea de odinioard) si mA ocup side aceasta tema, far8 a ma considera cel mai potrivit ‘in acest sens. Exista totusi comportamente sau atitudini ce pot constitui cauzele stagnarii duhovnicesti ale unui om credincios, precum gi ale degradarii lui. La mijloc sunt neputinge sau lipsuri, care influenteaza in mod negativ neputinge constiente si incongtiente, pentru care nevoitorul crestin are nevoie de ajutor si sprijin. Introducere 13 viata duhovniceasci, fara a aparea la vedere gi desigur fara a le banui. Patim precum un pastor ce ar vrea s-gi adape oile, Asteapt’ umplerea bidonului cu apa, ui- tand ins& robinetul de scurgere deschis, incat tot ce intra pe sus ajunge sa iasi pe dedesubt. Fisurile” (slabiciunile gi lipsurrile) exist’ gi in viata duhovniceasc’. De cele mai multe ori acestea sunt cauzele pentru care crestinii nu ajung la rezultatele scontate in urma nevoinfei lor, la binecuvantarea dumnezeiascd atat de necesara unei vieti crestine. Darurile duhovni- cesti pregitite lor se irosesc, ajungand din pacate doar nigte deziderate neimplinite. Suntem de parere ci infatigarea sau tratarea chestiu- nilor fundamentale ale credintei noastre, adesea negli- jate sau ignorate, pot indica posibilele cauze ale s&raciei noastre duhovnicesti. Orice crestin bine inten- fionat va putea si-gi constientizeze astfel pricina pro- priei sale saracii duhovnicegti. Avem nddejde ca la acest lucru va constitui un ajutor si ,,Cercetarea de sine/Autocritica” ce va urma la finalul fiecdrui capitol al c&rtii?, fapt pentru care credinciosul va fi pus in 2 Gheronda Paisie Aghioritul a r&spuns cuiva care ii martu- risise ca a avut parte de o cercetare dumnezeiasca: , Dumnezeu {i-a daruit putin indulcitor duhovnicesc. AflA ins c& El are la dis- poziie o intreags «cofetirie», in care pofi intra pentru a lua ceea ce ffi doreste inima’. De astfel de daruri credinciogii afl citind numeroasele si minunatele c&rfi crestine contemporane, pu- nandu-si la un moment dat intrebarea legitima: Oare noi de ce nu putem trai asa ceva?Introducere situafia fie de a-gi continua strategia paguboasi de pand atunci, fra cértire ins (intrucat modul respectiv de viafa constituie propria sa alegere), fie se va hotari sa taie , nodul gordian” printr-o decizie curajoasa. in ambele situafii va avea oricum de cagtigat, intrucat va cunoagte adevarul viefii cregtine gi va avea libertatea de a lua o decizie cu caracter decisiv pentru el’. Conjuncturile specifice vremurilor pe care le traim impun nu doar niste hotarari - schimbari in viata du- hovniceasca a credinciosilor, ci gi o viata sfanta (,,Cel sfant, mai sfinfeasc’-se”‘, Apocalipsa 22, 11). intrucat ? Este posibil ca unii si considere cele scrise in aceasta carte a fiind prea aspre, demodate si de neimplinit. Raspundem: Da, cle par aspre pentri cei mai multi dintre crestini, din cauza unei viefi secularizate gi a unui mod defectuos de gandire, precum gi din pricina duhului bundstirii gi comoditatii cultivat cu precidere in aceasta epoca si a unei cugetari lumesti. insa, in pofida acestui duh, ele nu inceteazi si fie adevarate, fiind demodate doar pentru crestinii secularizati, intrucat finem de poruncile Evangheliei aga ‘cum au fost fixate la vremea lor, ceea ce pentru uni pare ,de ne- infeles” si depasit. Plecdnd de aici ajung ei s& le considere demo- date. De neimplinit ins& nu sunt. Exist’ credinciosi, pufini desigur, care le implinesc, gi mult mai mulfi care se straduiesc s& © fact. Dack cititorii bine intentionati ai acestei cirfi vor cauta modalitatea de a evada” din mentalitatea acestei lumi, vor avea Parte de o crestere duhovniceasc& pe mAsura spre slava lui Dum- nezeu gia Evangheiel La * In aceasté carte citatele biblice sunt din Biblia Edifiei Sinodale din 1914. Am folosit aceasta editie intrucat ea corespunde mai bine nevoilor noastre din textul tradus, limbajul roménesc mai vechi fiind mai aproape de originalul grecesc folosit de autorii greci [rte Introducere 15 perioada aceasta dificilé, in care Dumnezeu ne-a ran- duit s& trdim, este o epocd a bunistirii, a necredintei, a anarhismului, a satanismului, criminalitatii, imora- litatii, ignorantei, dezinform&rii, destramarii familiei, denaturarii gi secituirii personalitatii umane, este ne- voie imperioasa de a vedea ,padurea” dincolo de co- pacii din fafa ei, adicd propriul nostru egoism, tinand cont mai ales de alegerile si perspectivele pe termen mediu ale Ortodoxiei. Daca dorim s& dobandim curajul si neinfricarea martirilor, marinimia ascetilor gi arderea inimii tuturor sfintilor din toate vremurile, trebuie s4 sc’pam de diferent’, de iubirea de sine si de secularizarea vietii, incercnd sd traim cu smerenie credinta mant a ortodoxiei, cu duh de iubire si jertfi, pentru a ajunge din nou la lumina acestei lumi zdruncinate, ce se zbate si-gi giseasca drumul. Hristos (1 Tesaloniceni 5, 5) ne-a poruncit ca unor _ fii ai luminii” s& devenim gi ,lumind a lumii” (Matei 5, 14). Nu trebuie si refuzim ca ortodocgi greci marea cinste la care suntem chemati acum la acest inceput de mileniu trei. Sane pregatim cum se cuvine si intr-un ristimp scurt pentru aceasi4 misiune de folos noud ingine, dar gi neamului din care facem parte. Preocu- parea noastra si fie , padurea” si nu ,,copacii”, intru- cdt ,,timpul nu asteapt4”. Ne vom primejdui desigur daca datoriti vietii lipsita de griji de o ducem, vom fi luafi prin surprindere, ramandnd astfel fara de rispuns.16 Introducere Dupa aceasta scurta introducere, iubite frate in Hristos, ifi cerem cu caldura iertare si ingaduinta pentru lipsurile, nedesavarsirile si neputinfele unei tra- t&ri indrdznefe a chestiunilor din cartea de fata. N&dajduiesc gi ma rog cu smerenie ca gi aceastA carte si fie de folos pentru anumite suflete, spre slava Domnului si Dumnezeului si Mantuitorului nostru lisus Hristos, cel binecuvantat in veacul veacurilor. Amin. Capitolal 1 TRASATURILE CARACTERISTICE ALE UNEI VIEJI CRESTINE Introducere in acest capitol vom vorbi despre tras&turile carac- teristice ale credinfei si vietii cregtine. Desigur nu ne vom referi la toate, ci la cateva dintre cele mai impor- tante. Ele vor fi analizate foarte pe scurt. Crestinul interesat va putea evalua cele prezentate de noi aici, comparandu-le cu cele stiute deja gi practi- cate in viata sa, intelegandu-si lipsurile gi punandu-gi viata, atat cat poate si doreste, in armonie cu legea gi voia lui Dumnezeu, araténd mai mult& hot&rare, con- secventa gi sinceritate. Orice credincios va avea posibilitatea, acordand putind atentie celor ce vor urma, in special acelei parti rezervate cercetirii de sine, s’-gi vad neputintele, _fisurile”, intelegand pricinile propriei sale saracii du- hovnicesti, pentru a lua in final acea hotarare curajoasa dea pune inceput bun. Altfel spus, aceasta va insemna implinirea celor randuite de legea lui Dumnezeu gi de sfaturile duhovnicului, traind in fiecare zi dup’ voia18 Parintele Gheorghios S. Kughioumtzoglou lui Hristos, fara a se lisa prada dezamagirilor si nereu- sitelor sale. Totodata va insemna continuarea nevoinjei sale cu pocdinti - spovedanie — lund putere de la dumnezeiasca {mpartaganie. Dumnezeu vede ne- voinfa fiec&ruia i sprijind orice efort depus cu marime de suflet. Slujba cuv4ntatoare adusa lui Dumnezeu Omul, dintr-o predispozitie innascut4, in special in momentele de neputintd gi nevoie, se intoarce gi se indreapta spre Dumnezeu, prin rugaciune, lauda yi cerere ~ slujba cuvantitoare -, fapt care are darul de a fixa o legaturd intre el gi Creatorul siu. ,Latrevo"> inseamna: m& daruiesc, ma afierosesc, slujesc lui Dumnezeu prin rugaciune gi jertfé. Omul ii aduce slujbi cuvantatoare lui Dumnezeu din nevoie si datorie: »Domanului si Dumnezéului tu si i te inchini si numai lui s3-i aduci slujb& cuvanttoare (s%-L lauzi)” (Matei 4, 10). El va trebui desigur s3-L roage pe Dumnezeu si-l invredniceasca de a-I aduce slujba cuvantitoare permanenté, in toate zilele lui, avand o dispozitie in- terioara plina de cinstire si o viata exterioard plina de *Din verbul grecese Aatpévw (latrevo) deriva substantivul Aatpeia (latreia), iar in romanegte avem latreutic, adic& slujba cuvantitoare, laudi, inchinare adusi lui Dumnezeu prin cuvant Instr} Trasdturile caracteristice ale unei vieti crestine 19 virtute (vezi Luca 1, 73-75). Omul, ca o faptura nepu- tincioasa gi trecdtoare ce este, inseteaza dupa ajutorul lui Dumnezeu gi fine s& aduca slujba (jertfS) cuvanta- toare Creatorului sau‘. Hristos a pus capit idolatriei gi vechilor slujiri p3- gane prin Jertfa Sa, riscumparand pacatele intregii lumi prin sangele Sau. El a stabilit c& adevarata slujire adus& Domnului este duhovniceasca si nu poate avea loc fara lucrarea Sfantului Duh, dand putere celor re- nascufi de Acesta s&-I slujeasci Domnului in duh gi adevar (Ioan 4, 23 gi urm., Faptele Apostolilor 7, 37 gi urm.) Domnul a pus inceput si piatra de temelie noii slujiri prin Cina cea de Tain’, atunci cand a avut loc prima Liturghie dumnezeiasc4, stabilind sivargirea ei permanenta (Luca 22, 19 gi urm.). Crestinul care doreste si aiba o credinfA autentic’, raspunzand intr-un fel binefacerii sijertfei lui Hristos, aduce slujba lui Dumnezeu, prin oferirea smerita a propriei sale jertfe”. li va aduce daruri corespunzatoare miarefiei Sale, adica tot ce poate fi mai frumos, mai pre- fios din ceea ce are gi fara zgarcenie, ca Unuia ce este © Tema aceasta a slujbei cuvnt&toare este lmurita in Facere 28, 16 gi urm. Vezi Manualul de slujba al parintelui Gheorghios K., editura Sinaxari, p. 20 $i urm. 7 inainte de cderea protoparintilor, ei aduceau jertfa de lauda lui Dumnezeu ca o expresiea recunostintei, mulfumiri fats de Creatorul lor. Dupa cédere jertfa este una de isp8sire, jertfi prin care cerem de la Dumnezeu ispasirea gi indeprtarea pica- telor noastre,20 Pirintele Gheorghios S. Kughioumtzoglou daruitorul si binefacétorul siu. Darurile aduse lui Dumnezeu ca o expresie a propriei sale dragoste sunt: prescurile si vinul pentru dumnezeiasca Liturghie, ule- iul, vinul gi painea pentru litie, coliva pentru cei ador- mifi gi pentru sfintii sarbatorifi, lumandrile ce urmeaz& si fie aprinse la intrarea in bisericd, zeciuiala lunar ca milostenie gi alte prinoase. Dumnezeu primeste darurile aduse din adancul inimii. Prescurile gi vinul le preface in Trupul si Sangele Lui, spre sfintirea credinciogilor, iar restul ofrandelor sunt destinate diferitelor binecuvantari, spre implini- rea numeroaselor nevoi (duhovnicesti si trupesti) ale oamenilor, {i slujim cu adevarat gi fl ascult&m mai mult pe Dumnezeu, cand viata noastra devine o adevarata jertfa vie, intreaga noastra viefuire oferindu-se gi slu- jind lui Dumnezeu (Romani 12, 1) $i desigur, cu putere, permanent gi (daca este posibil) fara ezitare, dup’ cum spune marele Vasile. fi slujim gi fi plicem lui Dumnezeu, dupa Sfantul Maxim Marturisitorul, cand ne ingrijim ca sufletul nostru si dobandeasca virtuti gi s& se elibe- reze de patimi, cand lucrim la curifia sufletului nos- tru. ,Nu pofi sluji cu curdtie lui Dumnezeu dack sufletul nu fi I-ai curatit cu totul” (Filocalie). Acelagi lucru il intareste si Sfantul Isaia Pustnicul. Nu putem s&I slujim curat lui Dumnezeu, daca in prealabil nu ne-am curdfit sufletul de patimi. Acest lucru are o prio- ritate absolut atunci cand este vorba de slujire adevi- rat si pldcuta lui Dumnezeu. ‘Trisiturile caracteristice ale unei vieticrestine 21 Cercetarea de sine (Avtoxgrtucr/Autocritica) + fi slujesc lui Dumnezeu cum sunt dator gi se cu- vine sau sunt absorbit in ,,slujirea” diferitelor dorinte ale mele? + Slujirea lui Dumnezeu cuprinde in ea ins&gi gio oferta. fi ofer lui Dumnezeu darurile mele, iar El, pri- mindu-le, imi ofer’ ca rispuns din darurile Sale preaimbelsugate. Eu, care deseori ma indrept din ne- voie gi obligatie spre Hristos, ce fi ofer lui Dumnezeu? Déruirea mea vine din prisosul sau din putinul meu? + Cei care aduc la biseric& cinstitele daruri (pres- curile) sunt pomeniti la dumnezeiasca Liturghie in mod special gi au parte de multe binecuvantari. De cate ori oare s-a sdvargit dumnezeiasca Liturghie cu prescura mea? Poate c& desconsider sau imi este indi- ferent’ aceastA obligatie a mea? Am cerut vreodat’ si- vargirea pentru cei apropiati mie (vii gi morti) vreo Liturghie speciala? + Poate c& cea ce ofer este ceva formal, din obig- nuinf’, sau pentru... ,ca s& se vad”, nefiind atent la curtia sufletului meu? (vezi Luca 1, 73-75) * Cel mai mare ajutor ce poate fi oferit celor vi adormifi este pomenirea lor la 40 de Liturghii. Banii oferiti in acest scop (prin care se ,,randuieste” sivargi- rea celor 40 de Liturghii), sa fie cu bucurie si far gan- duri viclene, adicd ca si avem ,,noroc”. Dumnezeu vede si lucreaza in functie de dispozitia noastra bund si generoasa.2 Parintele Gheorghios S. Kughioumtzoglou Nevointa Dumnezeu i-a creat pe protoparintii nostri ,,dup& chipul’ gi ,asemnarea” Lui, fri de rdutate, inocenti, deosebit de frumosi gi stralucitori, fiind chemafi ca prin exercitiu si efort ,intru ascultare” si dobandeasc’ dumnezeirea (Sfantul Anastasie Sinaitul, Considerafii anagogice* Ia hexaimeron). ‘Adam, urmandu-gi propria voie a refuzat si-si in- suseascd voia lui Dumnezeu, ceea ce a avut ca rezultat ,ciderea”, pierderea, zAdirnicirea indumnezeirii. Pentru om, cdderea lui Adam a insemnat innegrirea «chipului», slbirea firii, intunecarea minfii (nous), vointa ajungand sé fie lipsiti de putere si marcati de nehotirare, cu inclinatie mai degrabi spre rau decat spre bine”®. Pentru a birui aceasta inclinatie este absolut nece- sar si fie purtatd o lupta constient’, ce presupune o as- cezi sustinut’ spre dobandirea virtufilor $i indepértarea de patimi. Asceza este acea luptd tru- peasci gi sufleteasc& spre curdfirea si eliberarea de pa- timi, prin finerea poruncilor Evangheliei, avand ca rezultat impodobirea cu virtuti a celui credincios. As- ceza este ceva auto impus, o silire a firii, intrucat dup’ * Anagogia reprezinté o interpretare misticd a Scripturii, din- colo de textul literal 9 Teme eclesiologice gi pastorale, Arhim. Gheorghios, editura Orthodoxos Kipseli, p. 65, in Termeni ascezei ortodoxe. Trisiturile caracteristice ale uneivieticrestine 23 cAdere omului ii este foarte greu si renunte la propria-i voie, urmand-o pe cea a lui Dumnezeu. Aceasta este pricina pentru care atat Apostolii cat si sfintii Bisericii noastre s-au nevoit ~ au practicat asceza -, dupa cum miarturiseste Apostolul Pavel: ,,Ci imi chinuiesc (mor- tific) trupul meu gi il supun robiei; ca nu cumva altora propovaduind, insumi s& ma facnetrebnic” (1 Corinteni 9, 27). Asceza nu constituie o lupta impotriva trupului sau a firii noastre (find omoratoare doar de patimi nu de trup), ci o descdtusare a trupului gi firii noastre din lanturile pacatului. intrucét omul prin pacat ajunge s&-gi converteasca lucrarile (energiile) firesti ale sufle- tului, cele dupd fire, in unele impotriva firii, asceza trupeascd se impotriveste migcarilor trupesti cele im- potriva firii, Precizim de asemenea cA efortul ascetic al credinciosului nu are un caracter moral, urmarind altfel spus imbunatétirea caracterului si comportamen- tului siu, ci o ascultare de buna voie a lui Hristos (Filipeni 2,5). intreaga invatatura crestin’, ca dogma si ethos, este un loc, un cadru (o14610/stadion) al nevointei, al ascezei neintrerupte. Asceza intru cunostin{d a Parintilor nu reprezinta doar un privilegiu sau exclusivitate a monahilor gi ascetilor, ci o conditie necesara vietii tuturor cregtinilor care vor si se mantuiasca gi s& se in- dumnezeiascé", Pe acest parcurs ascetic statornicit de © Vezi Patimi si virtufi, Anesti Keselopoulos, editura Domos.24 Pirintele Gheorghios S. Kughioumtzoglou Bisericd i fra de sfargit ,noi toti... spre acelagi chip ne prefacem, din slava in slava, ca de la Duhul Domnului” (2 Corinteni 3, 18). Nu poate, asadar, in mod firesc, ca cineva si fie considerat crestin adevarat daci nu practic& cu insis- tent’ o ascezi ostenitoare — cea randuitd de Biserica - cu ajutorul desigur al duhovnicului, lepidandu-se de omul cel vechi si dand Ja ivealé omul ce innoit in Hris- tos. Asceza se lucreaz pentru biruirea nenumiratelor slbiciuni gi obiceiuri proaste, spre curdtirea de patimi si intirirea vointei in bine, spre dobandirea virtutilor si implinirea voii dumnezeiesti". In asceza, deceptiile sau dezamagirile nu sunt ad- mise, intrucat de fiecare data cand dam gres, in ora sau ziua urmatoare putem si ne recunoastem gregeala gi si-i cerem iertare lui Dumnezeu gi celuia cdruia even- tual i-am gregit (daca este cineva implicat) si s& ne mar- turisim, Doar aga ne vom int&ri, pentru a continua nevoin{a cu nadejde si binecuvantare. Cercetarea de sine * Textul de mai sus are un caracter analitic, clari- ficand pentru ce asceza este absolut necesara tuturor oamenilor. + in ceea ce ma priveste, cat m4 nevoiesc si cer aju- tor de la Dumnezeu, de la Biserica Lui si de la duhov- nicul meu? " Vezi Teme eclesiologic si pastorale, cap. 1, p. 71. ‘Trisiturile caracteristice ale unei viefi crestine___25 + Poate ca ma straduiesc sau imi instruiesc copiii in multe direcfii insd (...) mai putin pe linia nevointei dup& Dumnezeu. A venit timpul si-mi reconsider po- zitia, si-mi indrept atentia spre ce trebuie, nu doar spre folosul meu, ci si spre cel al casnicilor mei. + Constat cd sunt destul de indiferent sau nu imi vine sa hucrez mai profund cu mine insumi, limitandu- ma doar la masca unui bine de suprafata. * Dac& nu mi deprind din timp si-mi limitez pro- priile dorinte sau capricii, pentru a lucra virtutile, imi va veni foarte greu si ma indrept mai incolo, pentru a deveni un crestin adevrat. Ca parinte, ma preocup asa cum ar trebui de copii mei? Viata interioara Grija dumnezeiasct fncrederea omului in grija dumnezeiasca, credinfa c& Dumnezeu se ingrijeste, conduce gi mentine in existent creafia Lui, preocupandu-Se in mod deosebit de viata gi méntuirea omului, constituie premisa viefii duhovnicesti. Dumnezeu, fara si fie impiedicat de nimic, are grija si ajuta pe fiecare om in tot ce are acesta nevoie si intreprinde conform poruncilor Sale (Matei 25-34). Dac& Dumnezeu are grijé de pas&rile cerului si crinii cAmpului, este posibil ca El si nu aiba grij de om? Aceast& griji a lui Dumnezeu se vadeste si din cele care urmeaza.26 Parintele Gheorghios S. Kughiourtzoglou in Pateric este relatat cazul unui gradinar ce a ajuns la un moment dat s4-gi limiteze milostenia ce 0 facea de regula, punandu-i in final capat, pentru a putea aduna bani care si-i ajungi la vremea batrane- filor. Dup ceva vreme s-a imbolnavit si a inceput s& cheltuiascd cu doctorii din banii pugi de o parte. Cand doctorii s-au hotirat s8-i taie piciorul gi-a inteles gre- seala. S-a cit pentru falsa nadejde pus in bani gi nu in grija lui Dumnezeu, rugandu-se din toata inima si fie iertaté imensa sa gregeal’. Atunci un inger i s-a ardtat sii-a atins piciorul bolnay, care i s-a vindecat intr-o cli- pit&. Ziua urmatoare, dimineata, cand doctorii au venit pregatiti de amputare, I-au gasit deplin sindtos. Un pirinte cu sase copii, fizioterapeut la un spital din Atena, a mers anul trecut la bancd sa imprumute noua mii de euro, pentru ca impreund cu alti trei mii ce fi economisise, s&-si cumpere o magin’. Pe drum in- tAlneste un prieten, care aflandu-i intentia, il duce la banea sa pentru a-i da cei noua mii de euro, fari do- banda si fara a-i fi fixatd o scaden{A spre achitare. Dumnezeu deseori ingéduie si se intample cea ce este spre folosul celor mulfi, Nu face niciodat’ un singur bine, ci trei-patru la un loc. $i nici nu ingaduie vreodata ca un rau sd fie sivargit fara ca el si fie legat de mai multe lucruri bune. Toate le valorifica spre bi- nele nostru, si cele strambe gi cele periculoase... De aceea trebuie s& fim incredintati ci Dumnezeu ing’- duie din dragoste pentru faptura sa sa aibi loc doar ceva din care poate iegi un bine. De pild’, poate ing’- ‘TrisSturile caracteristice ale unei vieti crestine 27 dui s& aiba loc o mica ispiti, pentru a ne feri de una mai mare. Odaté, in Muntele Athos, un mirean a mers intr-o srbatoare la o mAnstire. A but putin gi s-aim- batat. Cand a plecat de la mandstire, a cizut jos, si cum ningea a fost acoperit de zipada. De la respiratia im- bibat& de alcool, in zipada s-a format o gaur’. La un moment dat a trecut pe acolo cineva care a vazut gaura respectiva. «Ce este aici, izvor?», s-a intrebat. A lovit cu bastonul. «Aw» a fipat cel beat, si aga Dumnezeu a avut grija ca acela si se izbaveasca de moarte”, Dumnezeu, agadar, are grija si ne dea tot ce avem nevoie, mai ales cand vede la noi chiar si o mica stra- duinté facut’ din suflet gi simtirea propriei noastre pa- c&togenii. Acela care se pred pe sine gi familia sa in mainile lui Dumnezeu — in grija Sa - fra a-gi mai fixa sau insista asupra vreunui plan stabilit dinainte gi a momentului cand el trebuie implinit, atrage bun’- vointa gi binecuvantarea lui Dumnezeu. A fi crestin inseamni si ai o deplina incredere in Dumnezeu. Cercetarea de sine + Dumnezeu are grijé de toate si de tofi, fie c& sim- tim asta, fie c& nu. Nu este impiedicat cand e cazul nici chiar de necredinfa noastra. Cand ma nelinistesc dau ® Parintele Paisie Aghioritul, vol. 2, Trezire duhovnicenscit. Toate aceste cuvinte ale pArintelui sunt redate exact aga cum au fost rostite.B Parintele Gheorghios S. Kughioumtzoglou dovada de necredint’, impiedicandu-L pe Dumnezeu si intervina in problemele mele. + Cand ma incred doar in capacitatile mele, in pu- tinfa gi actiunile mele, in averea mea, cand ma nelinis- tesc de viitorul meu sau al copiilor, muncind pentru aceasta zi gi noapte, nu fac dovada unei neincrederi in grija lui Dumnezeu? + Deseori in boli, in diferite incercari, in aranjarea situatiei copiilor mei etc., arét mai multa incredere in ‘coamenii care ma pot ajuta decat in Dumnezeu. imi in- feleg abia acum greseala. * Cand soful intarzie seara si se intoarcd acasi din orag sau dintr-o calatorie etc,, sunt cuprinsa de o neli- niste exagerat’, dovedind ce pufina incredere am in Dumnezeu (crestinul credincios se roaga, ca Dumnezeu s& intervina in aceste situafii). + Lipsa increderii mele in grija lui Dumnezeu se vadeste gi cand particip la jocuri de noroc (Pronosport, Loto, pariuri), de unde astept bani nemuncifi. + Cand pentru probleme la care nuse intrevede o re- zolvare grabnica alerg la mediumuri, ghicitoare in cafea sau in cirfi etc, trebuie si inteleg c& aga ceva este inac- ceptabil, o impietate la adresa lui Dumnezeu gi a credintei mele, existand chiar gi pericolul unei demonizari a mea. Diavolul nu cunoaste viitorul, prin urmare ,magii” celu- creazA impreuna cu el nu fac decat si ma batjocoreasca, ‘imbogatindu-se pe seama necredin{ei si naivitifii mele. + in cazul decesului unuia din casnicii mei plang exagerat, sunt deznadajduit, aratandu-ma precum cei Trésaturile caracteristice ale unei vieti crestine 29. care nu au nadejde si nicio incredere in Dumnezeu ori in hotirdrile Lui. Deseori se intamplé s& spun cu ugu- rint& De ce Dumnezeul meu ai ingéduit?”, fapt ce ma arat& judec&torul Lui. + Poate pe de-o parte cer interventia lui Dumnezeu in viaja mea, iar pe de alta pastrez in inima indoieli. De ce rugiciunile mele nu dau intotdeauna rezultatul asteptat, sau dact dau, pot avea si urmari neplicute, precum s-aintémplat cu dreptul Zaharia, care si-a pierdut graiul pnd la nasterea fiului su, Ioan Boteztorul (vezi Luca 1, 5-25 gi 57-66). Credinfa ‘Termenul credinfi are intelesul de acceptare libera a unei invatéturi sau a unui fapt, dar si increderea intr-o persoani. ,,Si este credinfa adeverire a celor nadajduite, dovedire a lucrurilor celor nevazute” (Evrei 11, 1). Altfel spus, credinta inseamné siguranf4 pentru cele nddaj- duite si incredinfare pentru cele pe care nu le vedem. Mai concret, credinta cregtina este acceptarea fard ezi- tare a lui lisus Hristos ca Dumnezeu-om gi Adevar aga cum ne-a invafat Domnul, Apostolii, Sfintii Parini ai Bisericii si Sinoadele Ecumenice. Aceasta credinta au avut-o tofi Sfinfii Bisericii noastre (,,Aceasta credinta a Apostolilor, aceasta credinfi a Parintilor, aceasta cre- dinfi a Ortodocgilor, aceasti credin{& a intarit lumea”, Sinodiconul Duminicii Ortodoxiei) si suntem chemati gi noi si o dobandim, dar mai ales s& o pastram.30 Parintele Gheorghios S. Kughioumtzoglou Ca oameni, ,trupuri purtand”, avem slabiciuni gi ganduri venite din pufina credin}a. Dac& dorim si ne eliberim de ele, Hristos vede marimea noastra de su- flet cu care facem acest lucru, gi ne ajutd cum stie El mai bine, curafindu-ne mintea de ele. Atunci vom crede in Dumnezeu cu adevarat, cand nu o s4 ne dorim minuni pentru a crede, ci doar vom spune: Adauga-ne noua credinfs” (Luca 17, 5). Aga vom ajunge sa credem tot mai mult, vazand incetul cu incetul cele de neinfeles cu ochii firesti, in- trucat ne-am schimbat deja cugetul, fapt de neinteles pentru cei necredinciogi. Un crestin are multe lucruri de schimbat in viata lui mai putin credinfa®. Céci doar prin ea Sfinfii Bisericii noastre au biruit imparafii, au lucrat dreptate, au dobandit fagaduinfele, au astupat gurile leilor” (Evrei 11, 33-34). ‘Ave de partea noastr pilda Patriarhului Alexan- driei, care dup ce a salutat pe impérat, a baut paha- rul plin cu otrava oferit lui - la indemnul evreului Veziris - fara a pati ceva, in timp ce Veziris care bause doar ce a mai rimas pe fundul paharului a murit pe loc. La fel Avva Dorotei Tebaitul, care band din apa 18 , Noi, ca gi crestini, atunci cand la mijloc sunt ucruri ma- teriale suntem concilianfi gi smeriti. Cand este vorba insa de cre- dina sub niciun motiv nu trebuie s& cedim. Nu jertfim credinfa noastri de dragul bunurilor materiale, al acestei vieti trecatoare, i pe acestea gi pe aceasta (viata) le ertfim cu bund dispozitie a inimii de dragul credintei” (Raspunsul lui Vasile cel Mare citre eparkul Modest). ‘Trisdturile caracteristice ale unei vieti crestine __31 unde c4zuse un garpe otravitor, dupa insemnarea ei cu Semnul Crucii, n-a patit nimic. Jar mai recent, avem exemplul monahilor din Sfantul Munte (si nu doar ei) care au insemnat cu Semnul Crucii produsele gradini- lor proprii inainte de a le consuma, pentru a fi pazifi de influentele exploziei de la Cernobal. Crestinii cre- dinciogi se confrunta gi astazi cu numeroasele stiri anormale din jurul lor, ducdnd o viaté crestina potriv- nica curentului din lume. Un crestin se nevoieste agadar dupa putere, ru- gandu-L pe Dumnezeu si-i daruiascd o credinfa pu- ternica gi dreapta. El crede fara limite ca: * la Dumnezeu toate sunt posibile; + va primi fara indoiala tot ce cere in rugiciunile sale, dacd cererile sunt conforme legilor Evanghelice; + orice ingiduie Dumnezeu, ru sau bun, ispité ori boala, cinste sau necinste, este pentru 2-1 folosi gi mantui. Cercetarea de sine + Observ ci degi cred in Dumnezeu gi in Evanghelia Lui, unele fapte din viata de zi cu zi (unde ma arat foarte preocupat de infatigarea mea exterioara) sau anumite pozitii in discutiile ce le port (insistand acolo unde nu am dreptate), ma descopera a fi putin credin- cios sau chiar ,necredincios”. « Spun si dau impresia c& am credin{a fara a fi atent la inconsecventele din comportamentul meu, la faptul c4 viafa mea marturiseste exact contrariul, dand in rea- litate exemplul unui credincios ce nu face decat sa se32 Parintele Gheorghios S. Kughioumtzo} eschiveze. Lucrurile acestea apar cand de pilda mananc de dulce in ziua de post, cand neglijez viafa mea litur- gicd (mersul la slujbele Bisericii), cand nu iert, nu cedez in dispute sau ma arat iubitor de bani i de placeri etc. « Poate c& uneori nici nu cred fara refinere, ci numai daca se potriveste mintii, egoismului gi interesului meu. + Dac& in anumite momente dificile din viata incep s4 ma clatin, simt nesiguranté si pufind credinfé, trebuind s& accept ca exist o problema si am nevoie de , vindecare” . Chiar trebuie si ma nelinistesc pentru lucruri care in viitor pot fi gi mai grele? Jertfa fn Ortodoxie nu poate exista viata religioast ade- virata fara jertfa. Acest lucru este evident gi fr pu- tinti de tigada in intreg Noul Testament. Jertfa de pe cruce a lui Hristos, prin unicitatea gi ecumenicitatea (universalitatea) ei, depaseste orice jertfa din lume, tra- sand parcursul vietii oric&rui credincios, a celui care vrea si fie un crestin adevarat. Daci Capul credintei noastre, Hristos, ne indica calea jertfei, credinciosul nu poate ramane mai prejos, urmand o alti cale a egocentrismului, a iubirii de sine, a propriului interes, a evit&rii ostenelii gia iubirii de bani. Jertfa aduce bucurie, spunea parintele Paisie Aghioritul:"* , Aceast& bucurie a jertfei, oamenii nu o \ parintele Paisie, Trezire duhooniceasci. ‘Trsdturile caracteristice ale unei vieti crestine 33 mai gust astzi, fapt pentru care ajung sa fie chinuifi (p. 194). Binele este bine doar atunci cAnd cel ce il si- vargeste jertfeste ceva din sine, somn, liniste etc, Cand cineva este tranday, nedispus la jertf4, oboseste si cand se odihneste. Cineva care ajutd, se odihneste oste- nindu-se. Unul ca acesta are duh de jertf&. Tot ce intre- prinde cineva s& fac& din toat& inima, altfel nu se schimba duhovniceste. Ceea ce faci din inima nu obo- seste. Inima este precum un mecanism ce se incarc& daci lucreaza; cat lucreaza atit se inearcé... SA nu igi gaseasca loc in noi lcomia, ci jertfa... $tii ce bucurie simte omul in inima cand ce jertfeste? Nici nu poate fi exprimata aceasta bucurie. O bucurie superioara se nagte din jertfa. Crestinul doar cand se jertfeste se in- rudeste cu Hristos, intrucat El este jertf8. Omul inci de aici incepe sa traiascd Raiul gi iadul”. In continuare, parintele face referire la un minunat exemplu de jertfi de sine: ,Cu ceva ani in urmi, ints- © fabric’, s-a intamplat ca un muncitor si fie pe punc- tul de fi zdrobit de un utilaj, si desi in preajma erau 0 gramada de barbati, cea care a sarit in ajutorul lui a fost o femeie. Barbafii stateau gi priveau. in cele din urmé femeia a reugit si-1 scape, ins& cea care a rimas prinsa de utilajul respectiv a fost ea, fiind omorata. O adevarata martira! Un fapt deosebit”. Cregtinul, de vrea sé fie un ucenic adevarat al lui Hristos, nu-gi poate dori ca toate si fie ale lui, fara a jertfi nimic, nici timp, nici osteneal, nici bani. El nu trebuie si zéboveasci prea mult pentru a jertfi ceva.4 Parintele GI ios S. Kughic Ucenicul credincios il imita in toate pe Domnul s&u, dar mai ales cind e vorba de jertf&. Imitandu-L pri- megte ajutor dumnezeiesc si are de partea sa binecu- vantarea lui Dumnezeu. Cercetarea de sine * Atat timp cat Hristos este capul sau incepatorul jertfei, de vreau si fiu ucenicul Séu, nu pot fi iubitor de mine insumi sau sA fug de osteneala. « Fugind de jertfa nu sunt in realitate decat un ipo- ctit gi un cdlcator al crezului declarat. Pierd in acest fel bucuria jertfei si binecuvantarea ui Dumnezeu. Poate din aceasta pricind moralitatea mea este indoielnica. M& art precum un crestin las ce incearc& s& se ascunda. + ,Cregtinismul care nu ne cost nimic nu este crestinism” (Episcopul Augustin). Este evidenta acéasta afirmatie intrucat viata crestinului trebuie s& confind elementul jertfei gi al m&rturisirii. Pe mine cat gi'in ce fel ma cost& crestinismul? + La ce osteneala sunt dispus si ma angajez in exercitarea obligatiilor mele ce fin de credinf& (pre- zenta deasi la biserica, venirea fara intarziere la slujbe, statul in picioare la Sfanta Liturghie, sivargirea rugi- ciunii de sear& - pavecernita ~mai ales cand sunt obo- sit etc.)? Ce fac seara tarziu, atunci cand obosit si adormitimi vine gandul: Este tarziu. Esti foarte obosit. Lasi-le pentru maine”? Nu uit acele bucurii duhovnicesti avute la un moment dat, cand m-am jertfit de dragul ‘indatoririlor mele legate de suflet? Trasiturile caracteristice ale unei ine 35 + Cat cedez in fafa pretentiilor familiei sau ale prietenilor, c4lcand peste dreptul sau voia mea, peste timpul sau banii mei doar pentru a ma afla in rand cu lumea? + La serviciu, cand am fost jignit sau neindreptatit in diferite ocazii, am reusit si am o atitudine vrednica de un credincios adevarat, jertfindu-mi egoismul si drepturile mele, deosebindu-mé de acei crestini doar cu numele? Ascultarea Ascultarea nu vine din constrangere si nici nu con- stituie o supunere pasiva, cio acceptare liber’ a legii lui Dumnezeu. Ea inseamna supunerea liber a omu- lui in fafa voii lui Dumnezeu si, prin extensie, in fata voii tatalui, mamei, fratelui, colegului, prietenului etc. Ascultarea de Dumnezeu gi de aproapele este hot&ra- rea de a implini o porunci sau rugaminte, la care in acel moment nu-i vad niciun rost sau valoare, doar pentru cd stiu c& fapta mea fine de porunca dumneze- iasca i imitarea vietii lui Hristos, ce a trait in ascultare. Hristos ascult& de parinfii lui trupesti (Luca 2, 51), de randuielile legii iudaice gi ale statului de la acea vreme (Matei 13, 27), accentuand c& ,nu caut voia Mea, ci voia Tatlui celui ce M-a trimis” (loan 5, 30). Acestea sunt motivele pentru care un crestin cre- dincios se decide in mod liber s8-L imite pe Hristos si patimile Lui, facdnd ascultare, ca rob al Lui (Romani 1, 1;36 Parintele Gheorghios S. Kughioumtzoglou Galateni 1, 1; Filipeni 1, 1; Tit 1, 1), de legea i poruncile Lui, de persoanele cu care relationeazA in viata de zi cu zi, de cele randuite de Pronia lui Dumnezeu, de in- stitutii, oficialitati gi autoritati. In continuare, vom veni cu trei exemple. Doi frafi s-au decis s4 devin’ unul un mare pustnic, dedat unei mare asceze, iar cel mic si ia jugul ascultarii intr-o mnistire. Cand cel dintai a auzit de marea fnaintare in virtuti a fratelui su, a mers la mandstirea respectiva pentru a-i incerca ascultarea. Dupa ce s-au intalnit, au ajuns la un rau cu crocodili, intr-un loc fara punte. in acel moment, pustnicul i s-a adresat fratelui siu: ,Intra in réu gi iegi dincolo”, fiind incredinfat cA celalalt nu va avea curaj de frica crocodililor. Monahul cel ascultitor, fara niciun gand rau in mintea sa a facut ascultare deplini, trecdnd raul in afara oricirui pericol, sub ochii uimifi ai fratelui siu. Mergand mai departe au gasit un mort. Rugandu-se, acesta a inviat. Pustnicul s-a gandit atunci cA minunea aavut loc datorit’ marii sale asceze. Cand insa s-au in- tors la mandstire, stareful care era un om sfant gi ciruia Dumnezeu ii descoperise cele intamplate, i-a spus pustnicului: ,,De ce l-ai expus pe fratele tau la un ase- menea pericol? Afla c& mortul a inviat datorita ascul- tarii fratelui tau”. CAnd parintele Veniamin |-a indemnat pe parin- tele (de atunci) Siluan s& viziteze un parinte renumit din Athos, gi-a lésat imediat Iucrul de mana gi, tdindu-gi voia, a facut ascultare, indreptandu-se spre Trasiturile caracteristice ale unei vieti crestine Ed acel loc. Pe drum parintele Veniamin a inceput urma- toarea discutie: — Ceo si-] intrebi pe parintele? — Nu mi gandesc si-1 intreb ceva. ~ Atunci, de ce te duci? ~M& duc pentru c& mi-ai cerut tu. ~ La Parinfi ne ducem ca si ne folosim. ~ Imi tai voia gi din acest lucru mi folosesc, a spus parintele Siluan, ldsandu-l uimit pe parintele Veniamin pentru adancimea cuvintelor sale si pentru virtutea sa vrednica de admirat. S8 ne amintim gi cazul acelui Parinte aspru care, pentru a-1 incerca gi deprinde pe noul su ucenic cu as- cultarea, si-a infipt intr-un pamAnt uscat bastonul, po- runcindu-i s&-1 ude in fiecare zi. Acesta a implinit porunca cu o bund dispozitie a inimii, gi fard s& se im- potriveasca chiar gi cu gandul, aducdnd apa trebuin- cioasi de foarte departe. Dupé trei ani, lemnul cel uscat s-a prins, odraslind pe deasupra gi cateva nuci. Stareful's, atunci la o sinaxd a schitului, imparfind nu- cile parinfilor prezenti a spus: ,Haideti, frafilor, si gus- tafi din roadele ascultarii!” Uni crestini au inaintat duhovniceste intrucat gi-au tAiat voia, fard a se uita la ce fac ceilalfi, ticdnd cand erau jigniti si far’ a se justifica cdnd li se ficeau observatii, ' Staret, in slavond, precum gi gleronda in greceste are senssul de duhovnic, de indrumator sufletesc gi nu de conducitor al unei obsti [ntr].38. Parintele: ios S. Kughioumt pe drept ori nedrept. Ei au evitat s& plece urechea la cele nefolositoare sufletului, cercetandu-I ori jude- candu-l pe aproapele, si primind cu ribdare ispitele vietii. Cresterea in viata duhovniceascé nu vine doar din efortul omului, oricat de important ar fi sau din felul nevoinfei, oricat de corect ar fi (viafi duhovni- ceasc& dup bunul plac nu se poate concepe gi nici nu exist in Ortodoxie). Cresterea in viata duhovniceasci © di ascultarea gi t&ierea voii proprii"®, , Ascultarea de Domnul si de poruncile Lui esté pentru noi pricina a nenumarate bundtafi’” (Sfantul Ioan Hrisostom)". Din adevirata ascultare se nagte smerenia, Prin smerenie dispar patimile gi se nagte nepitimirea, adic& linigtirea si cur3tirea inimii, aga cum marturiseste David prorocul: ,,CA intru smerenia noastré gi-a adus aminte de noi Domnul (...) gi ne-a izbavit pe noi de vrijmasii (patimile) nostri” (Psalmi 135, 23-24). Prin ea credinciosul devine ascultator gi plin de har. Vezi Ascezil si contemplatie, Arhimandritul Sofronie, Esex, p.45. ” EPE 4, 202, 4 Ascultarea este in realitate o mare virtute. Daca ins din cauza unei ,linii” impuse de sus, un anumit conducator, 0 anu- mit persoani cu rispundere nu este dispus si sufere ,ocara lui Hristos” (Evrei 11, 26), nu va putea accepta nici o ,viatd de cata- combe”. Evident c& in acest caz se va rupe de tradifia sfintilor, de linia” trasatd de Hristos, tridand-o. Aceasta situatie trebuie cer- cetati cu multd atentie gi rugdciune, intrucat aici se cere o neas- cultare care mantuie! ‘Trasdturile caracteristice ale unei vieti crestine 39 Cercetarea de sine + Sunt un crestin ascultator sau neascultitor? As- cult cu inima liberd sau din constrangere, cand trebuie sau cand sunt interesat? Cand fac ascultare lucreazA inima sau doar rafiunea mea? + Daca vreau si inaintez in viata duhovniceasc’, trebuie si invat lectia ascultArii gi s& aplic in existenfa mea. + Anumite , teorii” i phreri despre ascultare care circula prin carti in ultima vreme, aparute la diferite edituri, si care dau prioritate ratiunii sau judecdtii per- sonale, mi fac si-mi pierd increderea in duhovnicul meu. Trebuie si am-griji, intrucat ele intra in opozitie cu exemplul dat de Hristos, de Sfintii gi Parintii Biserici. + CAnd prietenii ma atrag la fapte sau solutii pa- c&toase, se impune sd nu fiu de acord gi s8 plec. Acelagi lucru il fac cand este vorba de erezii sau lucruri ase- mandtoare, aflate in opozitie cu tradifia si credinta Sfintilor Parinti. Rugaciunea Acest subiect este imens gi s-au scris volume in- tregi despre el. ‘Vom vorbi aici de partea lui practic, la care cres- tinii trebuie s8-si aducd contributia ,platind” sau jert- find ceva, fapt pentru care deseori ajung s4-si pun’ intrebarea pentru ce nu le este auzita rugiciunea, dacd este si finem cont de ce spune Dumnezeu atunci cand accentueazii: ,,Cereti, si se va da voud; cautati, i vefi40 Pirintele Gheorghios S. Kughioumtzoglou afla; bateti, si se va deschide voua. Ca tot cel ce cere ia, gi cel ce cauta afl, gi celui ce bate, i se va deschide” (Matei 7, 8). De ce nu suntem auziti atunci cand fi cerem ceva? ‘Tot Sfanta Scriptura ne da raspuns la aceasta in- trebare: ,Cereti si nu luati, pentru cA rdu cerefi, ca intru dezmierdarile voastre si cheltuifi” (Iacov 4, 3). Nu pri- mim agadar raspuns la rugaciunile noastre intrucat ce- rerile noastre sunt rele ori pentru c4 scopul este rau, spre satisfacerea poftelor sau patimilor noastre. Cere- rea poate parea justificatd, ins’ modul sau scopul ei trideaz’ ceva riu. Putem cere agadar lucruri pufine sau multe, pen- tru noi ori ceilalfi, pe termen scurt sau de lung’ durat’, lucruri materiale sau duhovnicesti, insd si fie cu inten- tie curata gi cu dispozifie sau dorire smerita. Nu putem cere ins& réul sau pedepsirea celorlalti, satisfacerea propriilor noastre dorine egoiste ori suprematia asu- pra celorlalti din iubire de slav degarté, si nici bunuri materiale fara folos real gi pentru a iegi in evidenta. Dummnezeu refuza si slujeasc& acestor voi rele ale noastre, intrucat El pune accent pe ,cdutati mai intai imparatia lui Dumnezeu gi dreptatea Lui, gi toate acestea (bunu- rile materiale) se vor adauga voua” (Matei 6, 33). Pentru multi acest lucru este clar si sunt de acord cu el, insa sustin cu trie cd s-ar fi rugat pentru sndta- tea celuilalt, pentru reusita sau aranjarea lor, iar ruga- ciunea nu le-a fost auzita desi cererile sunt ct se poate de corecte. Care si fie motivul, unde se afl greseala? Trasiturile caracteristice ale unei vieticrestine 41 Rugaciunea este mai placuta gi mai bine primita la Dumnezeu cand: Credem cu smerenie gi simplitate ci la Dummezen toate sunt posibile. ,,Oricate veti cere intru rugaciune, creznd, veti lua” (Matei-21, 22). Plecdnd de la acel »Crezand!” trebuie si vedem daca credem cu adevarat in puterea lui Dumnezeu de a da dezlegare problemei noastre. Putina noastra credinté este in realitate pie- dicd in implinirea cererii noastre. De pild’, daca cere- rea adresata unui conducator lumesc (ministru) este ascultata gi ne spune: ,Lasafi pe mine chestiunea nu- mirii copilului dumncavoastri”, ne vom linisti. Dac& cererea o lasiim insi a fi rezolvat’ de Dumnezeu, nu va avea darul de regula s& ne linisteascd. Vom continua 4 fim nelinistifi, fapt ce ne arat& mai increztori intr- un ministru decdt in Dumnezeu. in astfel de cazuri ru- gaciunea noastra este posibil s4 nu fie ascultata. Rugdciunea iese dintr-o viafd gi buze curate. Pro- bleme care necesit’ rugaciune au gi cei credinciogi dar si cei mai putin credinciogi. Cand rugaciunea iese din buze ,curate”, adicd rugitorul este atent la viata lui, mAarturisindu-se gi imprtsindu-se dupa randuiala, are sentimentul si uneori este ,,informat” ca va fi auzit. Cel putin credincios, cdruia ii lipseste sau fi este indi- ferenta viata lui duhovniceasca, se gaseste intr-o po- zitie mai dezavantajata decat cel credincios, trebuind s& cugete la faptul cA poate Dumnezeu, in acest mod, prin implinirea cererii lui, il cheamé la 0 altfel de viata decat cea de pana atunci, la o viata crestin’, pe care a2 Parintele Gheorghios S. Kughioumtzoglou neglijat-o gi ar putea, rugandu-se si o imbundtafeasc’. Dumnezeu daca vede un astfel de om c& se va in- drepta pe viitor, cererile din rugdciunea lui vor avea rezultate pozitive. Daca insi vede c4 dupa rezolvarea problemei se va intoarce la cele dinainte, dand uitarii promisiunile ficute, probabilitatea ca rugaciunea lui sf fie auzit& scade. Aceasta situatie este similar& cu cea a unui angajat care ii cere sefului si-i sporeasc4 nu- mirul de zile libere sau salariul, fara a fi consecvent in implinirea obligatiilor sale profesionale si ignorand cuvantul sau. Cererile noastre sunt conforme cu dulul Evanghelici. Sunt cereri care sunt opuse duhului Evangheliei iar al- tele care par justificate dar nu sunt spre folosul nostru. Si in aceste dou’ cazuri rugdciunea noastra nu este auzit’. in primul caz greseala ne apartine, intrucat pu- team s& ne indreptam orientarea gregitd intreband si citind; in cel de al doilea caz nu este gregeala noastr’, intrucat nu st& in puterea noastra s& stim cursul vitor al problemei noastre. De aceea la rezolvarea oricarei probleme personale trebuie si ne rugim corect. Astfel, Ia sfargitul fiecdrei cereri a noastre s4 spunem: ,Nu voia mea, ci a Ta s& fie” (Luca 22, 42), aga cum a spus Hristos inaintea patimii Sale. Alegem sine pozitionam astfel ca fiind lucrul cel mai de folos, preferand voia lui Dumnezeu gi nu pe a noastr4, intrucat nu stim ade- varatul nostru interes pe viitor, cunoscut doar de Dumnezeu. Un sens similar regisim gi in ,facd-se voia Ta” din Rugiciunea Domneascd. ‘Trasdturile caracteristice ale unei vieti crestine 43 De regula, trebuie s4 cerem ceea ce este conform duhului Evangheliei gi mu ce fine de interesul sau pla- cerea noastri de moment, fapt evidenfiat si in exem- _ Plul urmitor. Un doctor fi cheama pe pSrinti la ora pranzului spunandu-le: Diseara va voi spune dacé copilul vostra are meningitd. Este posibil ca vreun parinte, la auzul acestei stiri, s4 raménd linistit? Toti vom spune c& nu. Pot fi judecati ci nu se roaga cum trebuie, ci nu-i cer insistent lui Dumnezeu si-l facd bine? Iar vom ras- punde tofi, nu! fns& adevaratul raspuns la cele doud intrebari este DA. $i parintii s-ar putea linisti si rug’- ciunea lor ar putea fi considerati ,nepotrivita”. S& vedem o posibil& evolutie a evenimentelor. Acei p&rinti, de indata ce a plecat doctorul si inainte s& 0 ia razna de suparare (...), s-au dus in fata iconos- tasului gi intr-un glas s-au rugat: , Dumnezeul nostru, ‘Tu esti singurul pe care il avem gi il caut&m. Dacé Tu, ins&, cel care ne-ai daruit copilul, vrei s& ni-iei, ia-t (!), noi insa il vrem”. Nu au putut continua intrucat i-au napadit lacrimile. Au plans aproape cdteva minute. Apoi au privit unul catre altul, fara s poata explica ceea ce s-a intamplat. Dintr-o data s-au linistit, sala- sluindu-se in ei o mangaiere dulce, dumnezeiascd, fara s& inteleaga desigur cum s-a petrecut. S-au simfit cu totul eliberati si linistiti! A urmat masa, odihna de pranz, mersul la lucru de dup’-amiaza al tatalui, in- toarcerea lui la 8 seara gi agteptarea doctorului, de parca in casa n-ar fi fost niciun copil bolnav. La ora 2144 Parintele Gheorghios S. Kughioumtzoglo a venit si doctorul, care dup’ examinarea copilului a spus: ,,Copilul dvs. nu are nimic... Noapte buna”. S-au linigtit pentru ca au facut rugaciune aga cum trebuia! Nu au spus ceea ce omenegte se considera a fi potrivit, ci ceea ce vrea Evanghelia si Dumnezeu. I-au vorbit lui Dumnezeu de cele doua posibilitafi aflate in fata copilului: viata gi moartea. $i-au facut cunoscuta voia, fapt care nu este oprit, insi I-au lésat pe Dumnezeu s& decid’. Vaz4nd aceasta dispozitie a parintilor, Dum- nezeu le-a daruit de indata linigtea, facand poate si o minune in cazul in care a fost vorba de boala, precum gi in cazul femeii cananeence din Evanghelie: ,Pentru acest cuvant mergi; a iegit dracul din fiica ta” (Marcu 7,29). Intruc4t in cazul nostru minunea nu poate fi do- vedit8, poate fi consemnata doar linistirea p&rinfilor, a c&ror situatie pe alfii iar fi dus in pragul nebuniei, imbolnavindu-i din pricina supararii. Concluzie: Rugiciunile sunt auzite, este suficient s& ne striduim si ascultém de legea lui Dumnezeu $i s& insetim mai mult dup’ voia Lui decat dup’ a noastra. Evlavia Cuvantul eviavie” este intalnit in Vechiul Testament de trei ori, iar in Noul Testament de doua ori. Sfintii Parinti folosescin locul lui expresia , rica de Dumnezeu”. ® Termenut evlavie provine din limba greac3, avand la baz un termen compus din doud cuvinte: ev gi lamvano, definind initial Tris&turile caracteristice ale unei vieti crestine 45 Sfantul Ioan Hrisostom accentueaza in acest sens: »Ceea ce trebuie si cAutim din toate puterile noastre este frica de Dumnezeu... iar atunci toate (cinstiri, slav4, jigniri, chinuri etc.) vor odrisli pentru noi roa- dele bucuriei” (EPE 32, 566). Sfantul Theognost spune: ,Este cu neputinté ca ci- neva s8 ajungy la dragostea (erosul) dumnezeiasca fara frica de Dumnezeu” (Filocalia gr. 2, p. 331). Parintii leaga cresterea acestei virtuti de afierosirea (daruirea total’) omului lui Dumnezeu. ,Nimeni nu poate ajunge la frica de Dumnezeu, daci nu pardsegte orice grija a vicfii” (Sfantul Diadoh, Filocalia gr. 2, p. 931). Fericitul parinte Paisie nu doar cd foloseste terme- nul de mai multe ori, dar il si analizeaza intr-un capitol starea de mare atenfie a unui vantor aflat la vanat. Precum acesta std nemigcat gi cu toate simfurile treze pentru anu speria vanatul ce se apropie, tot aga gi noi, pentru a vana harul dumnezeiesc tre- buie si ardtim o mare grifi ca s& nu scape, intrucat el se indepar- teaz& la cea mai micé migcare necuviincioas’ a sufletului sau a minfii noastre. Intrarea gi statul nostru in biseric4, acolo unde de fapt venim pentru , vana” harul dumnezeiesc, trebuie de pilda 88 fie marcate de o mare griji, izvordtX daci nu din dragoste atunci micar din frica de a nu pierde intilnirea cu Dumnezeu, evitand orice discutie de prisos si concentrandu-ne mintea la cele auzite gi citite in timpul slujbelor. Pursarea sau atitudinea noastra fat’ de aproapele este gi ea esentiald in cfgtigarea sau pierderea hharului, care fuge de la noi fa cea mica jignire sau dispretuire a celuilalt, indiferent cine este. O alta imagine plastica a evlaviei, a felului in care harul trebuie pastrat, aga cum faceau Sfintii Parinti, este aseminitoare mari griji cu care trebuie si duci apa intr-un vas mai mult intins decat adénc, pentru a o nu varsa {nt6 Pirintele Gheorghios S. Kughioumntzogiow intreg®, dandu-i un infeles adaptat desigur la masurile crestinului din lume. in cele 22 de pagini ale capitolu- lui respectiy, cititorul nu se poate decat minuna de in- felepciunea luminatului parinte, mulfumind plin de recunostin{a lui Dumnezeu c& a dat un astfel de sfant in zilele noastre. Jat ce spune vrednicul de pomenire pirinte: _Evlavia este frica de Dumnezeu, retinere, micgo- rarea de sine, sensibilitate duhovniceasca. Cel evlavios simte cu putere prezenta hui Dumnezeu, a ingerilor, a sfinfilor. I] simte alaturi pe ingerul pazitor ca il ur- meaza la tot pasul. Are permanent in minte gandul ci trupul lui este templu al Duhului Sfant, fapt pentru care traieste simplu, in curatie gi sfintenie. Pretutindeni da dovada de un comportament atent si retinut, trdind cu intensitate cele sfinte. Are grija de pilda ca icoanele s& nu se gaseasca Ja spatele lui. Nu pune pe locul unde sade, pe pat ori pe scaun, Evanghelia sau vreo carte duhovniceasca etc. Dacd vede o icoana ii tresare inima iar in ochi fi apar lacrimi” (p. 131). Pentru ca cineva si castige evlavia este necesar: SA cerceteze gi sa-gi adanceasc& mintea in tot ce-i sfant, dar gi s& valorifice ocaziile ce ii sunt date; ele vor trezi in el incetul cu incetul evlavia. Cand, de pilda, am ocazia si trec pe ling o bisericé gi sA intru putin inea pentru a ma ruga gi nu o fac, ma lipsesc de har. Dac % Parintele Paisie Aghioritul, Trezire duhovniceasca. ‘Trasiturile caracteristice ale unei viefi crestine a7 vreau sa intru dar sunt impiedicat de o anumit& ur gent’, atunci nu ma lipsesc de har, intrucat Dumnezeu vede buna mea intentie. De asemenea, pentru a cstiga evlavie ajut’ mult si-i cunoastem pe sfintii din zona noastra, din fara noastra, pentru a-i iubi gi a fi legati de ei, Dumnezeu se bucurd cand avem evlavie i fi iubim pe sfinfi. Daca avem evlavie ctre sfingi, cu atat mai mult vom avea citre Dumnezeu”. »Parinfii spun c& pentru a dobandi evlavie tre- buie s& traiesti alituri sau s&-i caufi pe acei oameni evlaviogi, observandu-i cum se comporta. Paisie cel Mare, atunci cand a fost intrebat: «Cum pot dobandi frica de Dumnezeu?», a réspuns: «S&-i caufi pe oame- nii care il iubesc pe Dumnezeu si au fric& de El, pen- tru a dobandi si tu frica dumnezeiasca», Evlavia se transmite de la unul la altul. Miscarile, comportamen- tul tau evlavios, se raspandeste ca o mireasma, cand desigur celalalt are buna dispozifie gi smerenie. $i iti spun, dac cineva nu are evlavie, nu are nimic. Cel evlavios este precum un copilas ce nu las loc gandu- rilor rele despre tatal si mama sa, intrucat fi iubeste siti cinsteste”. /Evlavia este pentru mine cea mai mare virtute, intrucat eviaviosul atrage harul lui Dumnezeu, se face primitor al harului, care ramane asupra lui la modul simfit. Harul dumnezeiesc il va trada apoi, si toti il vor avea la evlavie, il vor simpatiza, in timp ce pe cel lipsit de evlavie (rusine) tofi il vor antipatiza, atat cei mici cat gi cei mari.48 Parintele Gheorghios S. Kughioumtzoglou Voi, femeile ar trebui s4 aveti mai multi evlavie decat barbafii. Femeia din fire se cere s4 aiba evlavie. Barbatii, cand nu sunt evlaviosi, sunt pur gi simplu in- diferenfi. Femeile daca isi pierd evlavia ajung s& fact lucruri grosolane”. in epoca bunistarii in care triim este din pacate greu si mai gisim evlavie, intrucat oamenii au incetat s& traiasci duhovniceste. incearca sa le explice pe toate prin ratiunea lor rece, intr-un fel lumesc, gi astfel alung& Harul dumnezeiesc, care nu se apropie de cei neevlaviosi. Harul dumnezeiesc vine la cei care inse- teaz& dupa el gi au grij& si.1 dobandeasc’. Cercetarea de sine * Odaté, intalnindu-ma cu un fost coleg de-al meu, care intre timp devenise un cregtin evlavios, am rimas uimit de inaintarea lui duhovniceascé, lam admirat gi m-am descoperit inaintea lui. Atunci am infeles ce spunea parintele Paisie legat de astfel de ca- zuri: Harul dumnezeiesc pe un astfel de om il tra- deaz& pur si simplu. Simteam c& am parte de ceva nemaiintalnit. + incerc de atunci s8-1 intalnesc cu regularitate, pe el si pe altii crestini eviaviogi, pentru a invita din viata si exemplul lor. + Cuget la prezena lui Dumnezeu, a sfintilor gia ingerului meu pazitor in viata mea de zi cu zi, sila cum s& fac ca acest sentiment sa fie transmis copiilor mici, care il pot deprinde cu mai mare usurinta. ‘Trasaturile caracteristice ale unei viefi crestine 49 + Cand sunt nevoit s sprijin 0 carte duhovni- ceasca pe scaun, o pun in picioare; nu agez pe Sfanta Scripturi o alta carte, acelagi lucru este valabil si pen- tru icoane etc. incerc, cand trec pe langi o sfant’ bise- ric&, s&-i dedic putin timp pentru a mi inchina in ea. * Trebuie si ma nevoiesc si dobandesc evlavie fafa de cele sfinte, cdci in lipsaei cum se va apropia de mine harul sfant? Discernméntul sau dreapta socoteali Discernaméntul este o lucrare a omului interior, cel care di chip ethosului gi comportamentului lui in relafiile interpersonale. Discernaméntul (discern = deosebesc, vad bine, judec drept) inseamna infelepciune gi cumpatare, fiind un indrumar gi o busol in formarea ethosului uman. Dupa Sfantul Isaac Sirul el este ,,cea mai mare dintre virtuti”. Nuexisté un moment in viata de credinfa, morala si comunitard in care s& nu fie nevoie de dreaptd soco- teal. El este apa care adapa si face si rodeascd toate virtufile, Virtutea aceasta a discernamantului depinde de cunoasterea de sine; de smerenia personal i de sfaturile parinfilor duhovnicesti care o detin. Primele doug tin de un efort personal de lung’ duratd. Cea de a treia condifie depinde insd de frecventarea pirinfilor sfinfi, fapt ce ne pot ajuta mult in a aduna gi aplica in viata diferitele invataminte de folos. Trebuie tinut ins& cont ca:50. Pirintele Gheorghios 5. Kughioumtzoglou a) Masura este componenta de baza a discerna- mntului. Aceasta inseamna sé fi cumpatat in orice lu- crare omeneasca, evitand orice exces, nici intr-un sens, nici in cellalt. Masura si armonia este a lui Dumnezeu. Lipsa de masurd gi depasirea mAsutii este a omului, din pricina cérora multe se degradeaza gi se stricd. Tine de un mare discerndmént ca cineva si fie masurat ‘sau, aga cum accentueaza Parinti, sa pastreze ,linia de mijloc’. Orice abatere de pe o astfel de linie de mijloc (€r& motiv gi binecuvantare) constituie o lips’ de ma- surd ce poate ajunge pana la erezie. Acest lucru este in- tarit side maxima: , Masura in toate este cel mai bun. lucru’, fapt ce se aplicd in orice chestiune practica din viata de zi cu zi, nu doar in chestiuni de principiu, dupa cum sustin unii cu viclenie (cine ingiduie si fie furat, batjocorit cu masurd?). Omul ce cunoaste aceste lucruri fine, agadar, cu discernamant masura gi la mas, si in post, si in imbra- cAminte, gi in cuvant, gi in tacere, gi in somn, si in bu- curie si in durere, Nu uit’ in acelagi timp c& trebuie s4 lucreze la timpul potrivit si intr-un mod potrivit, pen- tru a nu ajunge la vorba: , Am facut binele gi mi-am gisit beleaua”. De aceea Sfantul Grigorie Teologul in- t&reste: ,, Binele nu este bine, daca nu se face bine”, iar Sfantul Nectarie ne sfatuieste: ,Va recomand sa aveti dreaptd socoteala in toate si cumintenie, s& stati de- parte de extreme. Nu intindefi exagerat coarda, ca nu cumva sd se rupi inainte de vreme". ‘TrisSturile caracteristice ale unei viefi crestine 51 b) Ce trebuie si avem in relatiile interumane, in- gaduinta sau mustrare? intrucat cu aceeasi doctorie nu se pot vindeca toate bolile, discernaméntul ne indica ,calea imparateasca”: iart§, adic cu dragoste, dar si mustra cu iubire; ea este ing&duitoare si aspra, depin- zAnd de situatie. Lipsa mustrarii sau mustrarea exage- rat& au acelagi efect negativ precum lipsa sau dozarea exagerata a unei doctorii administrate unui bolnav. Impresionanta este atitudinea lui Hristos fata de femeia prinsa in curvie. Cand acuzatorii ei au auzit acea vorba infricogatoare: , Cel fara de pacat s& arunce primul cu piatra in ea”, unul céte unul c-au indepartat siin locul asprimii au lasat loc ingaduintei, Aga a inte- les Hristos s& 0 vindece, spunandu-i la sfarsit: , Mergi side acum incolo s& nu mai pacatuiesti” (loan 8, 1-11). O strategie exceptionala in acest sens intalnim gi la Apostolul Pavel, care in Efes, timp de trei ani, nu a in- cetat zi gi noapte si povatuiasc’ pe fiecare credincios din comunitatea respectiva (vezi Faptele Apostolilor 20, 31). Povatuiri amestecate cu lacrimi de dragoste, chiar si pentru acei cu caractere mai sucite, pe care i-a tratat ca pe niste frati si nu ca pe niste dugmani. ¢) Omul cu discernamént fine cont de acel cuvant socratic ,imbitranesc gi tot am de invdtat”. Oricat ar sti, obignuieste s&-] intrebe pe omul cu experient’ si dis- cernamént. Primeste parerile, sfaturile acestuia ca pe 0 doctorie vindecdtoare a propriului sine, fapt valabil gi pentru mustrari si observatii. ,,Un bun conducator, se spune in armat§, este cel care intreaba gi ascult4”52 Pirintele Gheorghios S. Kughioumtzoglou Cel care fine de un parinte duhovnicese se for- meaza cum trebuie, intrucat experienta acestuia il ajuta s& dobandeasc& discernamAntul atat de necesar in re- Iatia cucei care fac ascultare de el. Fara indrumare du- hovniceasc&, intareste Sfantul Simeon Noul Teolog, este cu neputin{a o viata de virtute si s& dejoci cu dis- cerndmént curselor diavolului. Cercetarea de sine « in relafiile mele interpersonale sunt ingaduitor sau critic pe tofi gi pe toate? Nu trebuie si uit cuvantul: Cuce judecaté veti judcca, veti fi judecati” (Matei 7, 2). + Dau dovada de lips de discernamant cdnd vor- bese? Cum stau, ma imbrac sau mA comport in gene- ral? Sunt atent la toate acestea sau le trec cu vederea? « ,Exist& oameni care se istovesc printr-o ascezA exagerati, gi intrucat le lipseste dreapta socoteala nu se pot apropia cum se cuvinte de Dumnezeu” (Antonie cel Mare). Stiu c& se recomanda o ascez& usoara dar constant. De pild’, s& fac 33 metanii zilnic in loc de 100 la cateva zile. « Fac efortul de a evita extremele, exagerarile gi entuziasmele gratuite ori trandavia, ori lipsa masurii, care fie trec repede, fie conduc la situatii duhovnicesti sau familiale neplacute? Unii, de pilda, imbratigeaz’ in entuziasmul lor un post aspru sau gederea indelun- gata la rugaciune. Daca dupa o anumita perioada de timp igi-inteleg neputinfa, sunt dezamigiti gi cad in cealaltS extrem, abandonAnd orice efort. ‘Trasdturile caracteristice ale unei vieti crestine 53 Cultivarea virtufilor si fuga de patimi Tofi stim cA omul este constituit din suflet si trup. De aceea alturi ne stau virtufile, dar si patimile. Virtufile sufletesti. Primele virtuti de baza sunt: cuminfenia, intreaga cugetare (sofrosini)"!, barbafia si dreptatea. Din ele se nase urmatoarele virtuti:credinja, nédejdea, dragostea, Tugaciunea, smerenia, blandetea, indelung’ rabdarea, lipsa de rautate, sinceritatea, milostenia, evlavia etc. Virtutile trupesti. _ Cumpatarea, postul, infranarea la foame gi sete, privegherea, mAncarea uscat&, generozitatea, linistea, multumirea cu putin, tacerea etc. Patimile sufletesti. lubirea de sine, iubirea de placere, slava degart’, iubirea de bani, lipsa de cinstirea celuilalt, erezia, blas- femia, mania, furia, judecata, frica, lagitatea, cearta, in- vidia, gelozia, lipsa birbatiei, ingratitudinea, aroganta, egoismul, ironia, viclenia etc. > Termenul intreagt cugetare este intalnit in rugiciunea sfan- tului Efrem Sirul din Postul Mare ,.ar duhul curatiei.. ddruieste mie”, fiind 0 traducere din greceste a lui sofosiné. Totugi dubul cu- Rifiei nu exprima decit partial termenal original, ce are o cuprin- dere mai larga si mai profunds, fiind vorba de o cugetare intreagd, nefarémitat’ de falsele infelesuri ale patimilor, adunat8 prin lucra- rea trezviei sia harului in rafiunile gi dragostea lui Dumnezeu [n.tr].54 Parintele Gheorghios S. Kughioumtzoglou Patimile trupesti. Lacomia pantecelui, lacomia gatlejului (pentru ali- mente rafinate), betia, onanismul, curvia, preacurvia, libertinajul, incestul, homosexvalitatea, hofia, narco- mania etc. Fiecare om este luptat mai mult sau mai putin de patima iubirii de sine (filavtia) - iubirea exagerat& a propriei persoane — ce igi gaseste expresie in iubirea de trup. Iubirea de sine naste iubirea de placere, iubirea de slava si de bani, iar din acestea se nasc toate celelalte rele. Cand omul este stapanit de uitarea de Dumnezeu, necunoastere gi trandavie ~ cele trei mari capete ale raut&fii — pe care mulfi le ignora ori nici macar nu ba- nuiesc c& ar exista — din cauza iubirii de sine, va lucra in el iubirea de placere, de slava gi de bani. in replica, fiecare ar putea da razboi acestor trei mari rele prin aducerea-aminte de Dumnezeu, printr-o cunoastere juminata gi o buna dispozifie a sufletului. Lucrandu-le pe acestea va inseta sa lupte cu hotarare impotriva iu- birii de sine gi a patimilor, pe care biruindu-le si ajungg si se impodobeascé cu virtutile mult dorite. Cand patimile sunt tinute in frau, cresc sau odr&- slesc virtutile. Virtutile, aceste puteri mari gi virtuoase ale sufle- tului si trupului, ne-au fost date de Dumnezeu pentru a face fat patimilor corespunzatoare lor. Daca le cul- tivam, sporind in ele, putem birui orice dificultate sau incercare din viata noastra. ‘Trastturile caracteristice ale unei vieti crestine 55 Exercifiul necesar cultivirii gi cresterii virtufilor. Este cu neputinfa ca cineva si aibi toate virtutile. Oricine poate dobandi gi spori in virtuti, intrucat ele pot fi invafate sau exersate. Cel care doreste cistigarea sia altor virtufi, poate agadar izbandi in acest lucru. Tofi sfinfii Bisericii noastre nu s-au nascut desivarsiti, ci au ajuns acolo unde au ajuns printr-un efort intens si numeroase osteneli. Acest lucru este la indemana oricdrui credincios. Un adevarat crestin nu inceteaz& niciodatd sa se cerceteze gi si se nevoiasc’, relaxandu-se far grija, intrucat nu uit c& patimile prezente in el sunt mai mari decat virtutile, la o masura greu de in- chipuit. El se nevoieste cu ajutorul lui Dumnezeu si al duhovnicului, imbog’tindu-se continuu in har, ple- cand de la experienta gi imitarea virtutilor lui Hristos. Paralel cu dobandirea virtutilor se poate vorbi de o »dezvatare” sau o pierdere a exercitiului pentru dife- rite patimi gi rdutafi. Cand, de pild’, credinciosul in- cepe s8-L iubeasc& mai mult pe Dumnezeu, il iart& cu mai mare ugurinf& pe aproapele gi se linigteste. Pentru dobandirea si sporirea diferitelor virtuti exista ,,exercitii” generale, pe care credinciosul le poate pune in practic’, daci doreste ca propria neputin{a sk fie intdrita de atotputernicia lui Dumnezeu: Zelul. Cine inseteaz& adanc gi sincer pentru cura- firea sufletului sdu poate depasi aproape orice piedic’; -forfarea” sinelui sau silirea firii poate duce la roade minunate.56 Pirintele Gheorghios S, Kughioumtzoglou Autocunoagterea. Credinciosul trebuie sa tina cont de acea vorba inteleapta a Antichitatii: , Cunoaste- te pe tine insufi!” Pentru a ajunge ins’ la 0 adevarata cunoastere de sine i pentru a scipa de egocentrism este necesar s4 caute ajutorul unui ,,antrenor”, al du- hovnicului su. De unul singur este cu neputinga si dobandeasca cunoasterea de sine, din cauza iubirii de sine (filavtia). Exercifiul (Asceza)*. Dac& credinciosul doreste 0 imbunatafire gi o inaintare pe calea virtutilor, trebuie s& exerseze in ele. Va putea ajunge atunci cu adevarat de la cunoasterea teoreticd a virtutii si la cea practic’. Virtutea va deveni prin exercifiu un obicei. Cercetarea de sine * Sufletul meu este slabit din pricina pacatului strimosesc, avand o inclinafie mai degraba spre rau decat spre bine. De aceea este necesar exercitiul ascetic, {in special pentru biruirea slabiciunilor gi a patimilor mele dar si pentru dobandirea virtutilor. Accept gi con- gtientizez oare aceste adevaruri? * Daca insetez cu sinceritate si-mi curatesc sufle- tul, trebuie sé infeleg c& voi ajunge la aceasta doar in urma unei nevointe aspre, cu ajutorul lui Dumnezeu si prin indrumarea duhovnicului. 2 jn greceste askisi inseamni exercitiu. De aici vine askitia ~ asceza, adici ceva dobandit prin exercitiu, osteneala gi disciplin’, in urma unei repetifii de duratd [n.tr}. ‘Trasaturile caracteristice ale unei viefi crestine 57 + Sunt interesat in mod real gi in fiecare 2i s& pun in lucrare acea maxim ,,cunoaste-te pe tine insufi” ori imi este indiferent? + Fara un exercifiu ascetic corect, sustinut gi res- ponsabil, trebuie si infeleg ca voi ramane nevindecat si cu lipsuri, oricat timp ar trece. Omul nu se poate schimba att timp cAt nu doreste si nu lupti pentru schimbare. ,,Cele bune (virtufile) cu osteneala se dobandesc”. Viafa reala (de zi cu zi) Mulfumirea cu putin Hristos in viafa Sa paménteasca S-a folosit de lu- cruri materiale, situandu-Se ins& deasupra lor. Ace- lagi lucru il cere gi de la noi (Matei 6, 25-34). Sfantul Ioan Hrisostom intaregte in acest sens: /Bogafia nu este rea in sine daca este folositd bine. Rea este licomia gi lipsa de safietate a omului...” (EPE 14, 248). Bogafia nu inseamna sé ai bani, ci si nu ai nevoie de bani. Daca vrei maine si-l faci pe copilul tau bogat, % Uneori nu facem si noi aga? Cand ajungem si stim citeva zile la un hotel, nu suntem interesati nici de dugumelele stricate, nici de imaginile de pe peretii camerelor inchiriate. Ne lasd indife- renti de asemenea podoabele gi luxul, intrucit stim cl peste citeva zile vom pleca. Dac avem agadar sentimentul gi credem cu ade- varat cl suntem in aceasta viaté doar nigte célatori aflat in trecere, atitudinea noastr’ fatS de bunurile materiale ar fi cu totul alta.58 Parintele Gheorghios $. Kughioumtzoglou nu il invafa astizi cum sa cagtige bani, ci cum si fie deasupra lor (EPE 19, 350). Noi ins’, intrucat este posibil s& fi fost lipsiti de anumite ,,placeri” la vremea noastra, spunem: ,Nu vreau si-i lipseasca copilului meu nimic” gi ne stra- duim s& dobandim tot mai multe bunuri si sa-i satis- facem toate nevoile* (in acelasi timp si pe ale noastre). Suntem pusi, asadar, in situatia de a vana neincetat belsugul si bundstarea, deprinzindu-i riu pe copii nostri in acest sens, pentru ca in final sd ajungem tofi s& suferim. Bogatia si strangerea nebuneascé de bunuri materiale, la care ne impinge societatea contemporana consumerista, devine un scop in sine, totul fiind spre satisfacerea dorintelor gi telurilor noastre egocentriste. in aceste conditii, cel mai adesea, Dumnezeu este uitat, aproapele este disprefuit, dreptatea este persiflaté iar moralitatea este cAlcata in picioare. ,Sarpele idolatriei, cel cu multe capete”, diavolul, ii induce omului o ne- simtire duhovniceasca, belsugul i bunastarea dove- dindu-se in final un ,dogov 4dwgov” (doron adoron)*, intrucat omul contemporan nu face decat s4 ajunga robul unor nevoi nesfarsite, pierzindu-si libertatea. 2 Omul contemporan, degi traieste intr-o societate care ofers posibilitatea implinirii tuturor poftelor cum nu s-a mai intamplat vreodat4, traieste drama satisfacerii unor nevoi fara de sfarsit. igi implineste o anumiti ,nevoie” gi apar alte doud noi. Multimea acestor nevoi constituie, constient sau nu, pierderea libertatii lui. 2 Un dar innascut, o harisma, de data aceasta cu conotatie negativa. Putem spune un dar nedorit [n.tr]. ‘Trasdturile caracteristice ale unei viefi crestine 59 E] uita sau fi este indiferent pentru ce se roaga Biserica zi de zi, dimineafa si seara: ,Pentru ca si ne izbavim noi de toat&... nevoia”. Ca si ne eliberam de grijile pline de neliniste aduse de bunurile materiale, pentru a lucra si viefui liber, neinlantuiti de nimic. Acest lucru il subliniaza gi Sfantul Ioan Hrisostom: Cu cat ai nevoie de mai multe cu atat ifi micgorezi li- bertatea. O libertate deplina inseamnd sa nu ai nevoie de nimic, din ea derivand gi cea care ar trebui urma- rit& de noi cei obisnuifi - multumirea cu putine lu- cruri. Sane eliberim de aceasti robie infricosatoare $i s&% devenim la un moment dat nigte oameni liberi” (EPE 14, 568). SA trdiesc cu modestie inseamna c& detin in pose- sie gi ma folosesc doar de cele necesare viefii (alt lucru este s& faci parada cu ce ai). Lucrurile multe gi fara si fie necesare il inrobesc de cele mai multe ori pe om, ajungand inutile. Cele mai multe ugurat&ti ajung difi- cultti gi provoacd nelinigte. Omul devine liber cand igi simplifica viata, reducdndu-si nevoile gi trdind cu Crestinul care vrea si-L urmeze pe Hristos, im- plinind poruncile Evangheliei, ia hotdrarea de a nu se lasa tarat de ,,curentul” epocii, traind o viafa simpla. El este cu alte cuvinte modest in toate si nu uit& cu- vantul: ,,Ci avand hrané si imbric&minte, cu acestea indestulati vom fi’ (1 Timotei 6, 8), urmarind in viata doar cele de folos si nu luxul. Cand merge de pild’ la Supermarket cumpara doar cele de trebuint& si nu pe60 Phrintele Gheorghios S. Kughioumtzoglou cele care , ii fac cu ochiul” din rafturi sau din reclame. De asemenea, nu cumpird imbraciminte sau alte lu- cruri intrucat se fac reduceri ori sunt oferte, ci pentru c& are cu adevarat nevoie de ele, inliturand cu grija si din cele detinute si nu sunt folosite. Face in felul acesta economie, atragand insa asupra sa si binecu- vantarea lui Dumnezeu, avand sentimentul c& nu-i lipseste nimic. Pentru ca cineva s& inteleaga si s simtA bucuria multumirii cu putin (modestia) trebuie s& priceap’ sensul mai profund al viefii. O abordare crestind co- recta a tuturor problemelor incepe de la a intelege cu- vantul: , Cautafi mai intai imparatia lui Dumnezeu si dreptatea Lui, gi acestea toate se vor adauga voua” (Matei 6, 33). Orice credincios ce intelege acest lucru, pastrandu-] bine in mintea gi sufletul su, se opune consumerismului*, bunastarii gi nelinigtii epocii noastre, mulfumindu-se cu putin si traind cat mai simplu. El ajunge si-si simplifice viata cand reali- zeaz& ca a depasit deja niste limite, indiferent cd-i bogat ori s&rac. in paralel, lupta si implineasca voia lui Dumnezeu in viata sa, indiferent de situatie, cau- tand imparafia Lui. Acesta va fi gi principalul sau scop, pe care incearca si il traduci in fapta in viata de zi cu zi. 2 Consumerismul intra in conflict si cu natura, facind nece- sari reciclarea deseurilor, ‘Trasaturile caracteristice ale unei viefi crestine 61 Cercetarea de sine * Cele de mai sus reprezinta o analiza suficient’, presarata de exemple, ce mi poate ajuta si vad starea gi Pozitia in care ma aflu referitor la problema dezbituta. + Trebuie sa vid in ce masura dorina de a iegi in evident, ostentatia si pirerea lumii constituie pentru mine o piedica in calea unei viefi modeste. + Sunt inclinat s& imit comportamentul prietenilor sau am avut parte de o spilare a creierului indusa de reclame, fiind atras de tot felul de oferte sau reduceri comerciale? Cat de mult imi doresc si lupt impotriva egoismului, iubirii de sine si cochetariei mele? + Daca infeleg gi cred cu adevarat c& C4 nu avem aici cetate stitdtoare, ci pe ceea ce va si fie cautim” (Evrei 13, 14), voi invata s& fiu modest in viata. Sociabilitatea : ‘Temelia pe care putem zidi relatii interpersonale sanatoase este Hristos, dac4 punem la lucru dragostea, smerenia si indelunga rabdare, in cadrul oferit de Bisericd. Credinciosul se poate imbiserici in cadrul Dumnezeiestii Liturghii, integrandu-se cu alte cuvinte in trupul Ini Hristos, in Biseric3, devenind astfel pita comunitafii de credint&, un om adevarat al comuniu- nii. Plecdnd de la acest fundament omul traieste comu- nitar si nu in chip Iumesc ori antisocial. A fi sociabil inseamné a iegi in intampinarea casnici- lor gi prietenilor mei cu mult dragoste (fapt manifestat in multe chipuri), fara a-mi incilca principiile crestine.a2 Pirintele Gheorghios S. Kughioumtzoglou Cu neamurile sau socrii intrefin de pilda relatii bune, iubindu-i chiar gi atunci cand se poarta respingator sau jignitor”. Dac& este nevoie, mA pot duce mai devreme in vizit& la un vechi prieten din lume, oferindu-i cadoul, gi urandu-i din tot sufletul toate cele bune, plecand apoi dupa gustare, fara a ramane sia ma distra cu ceilalfi invi- tafi la petrecerea lumeasci ce urmeazi. Am intotdeauna relatii bune cu vecinii sau cu locatorii din blocul unde lo- cuiesc, avand. s& fiu smerit, amabil si iert&tor, mai ales in fafa curiozitafii lor, mai mult sau mai putin justificate. A trai lumeste inseamné cd particip la tot felul de manifestiri recreative (in centre de noapte, la cazinou, la spectacole de teatru gi film nepotrivite) care se abat de la principiile Evangheliei si degenereaza ajungand Ja pacat. Crestinul care vrea si traiasc’ o viata crestind aga cum se cuvine evit& acest tip de manifestari, intru- cat nu-l ajut’ in viata duhovniceasc’. Cand constat’ c& reuniunile scolare sau studenfesti ori cele amicale incep s& devieze, pleacd la timp, hotdrandu-se fara ezi- tare s4 nu le mai frecventeze, invocand un motiv sau altul (,,fugi gi te mantuieste”, spune in Pateric)*. Capul unei familii i-a cerut socrului si-i dea niste bani im- prumut, fara a primi ins& vreun rispuns. Ginerele a considerat c& cererea nu a fost destul de sugestiva si a continuat si-i cear8, faré si fie afectat in vreun fel de refuz (se agtepta la aga ceva). Atitudinea ui fird de supArare i-a impresionat pe ceilalti dar mai ales pe socru, care a ciutat s4-i reconsidere pozitia de refuz de pand atunci. 3 O comuniune prost infeleas’ deviaza cu ugurinf§ spre lumesc, Jucru ce trebuie evitat intrucat surp& treptat viata duhovniceasc3, “Trasdturile caracteristice ale unei viefi crestine 63 Cand trebuie si meargé la o receptie sau viziti intr-o zi de post, neputand evita acest lucru, se duce fara a renunta la principiile lui, mancdnd doar ce este de post, sau, in caz cA nu existd altceva, doar salata (ori nu mandnca nimic), fiind indiferent la eventualele co- mentarii ce pot aparea la adresa lui gi fard a ceda la presiunile anturajului (...). Dac& poate cere ca vizita s& fie am&nata pentru alta zi, face acest lucru, marturisind deschis cauza pentru care nu poate manca de dulce in ziua respectiva (fie pentru cd e post fie cA urmeazA s& se impartigeasc4). Totodat’, nu accepta si ias& in fie- care vineri la tavern cu vechi colegi de scoal& sau in alta companie, justificandu-gi pozitia prin respectarea principilor crestine. Daca gi-a inceput de curand viata duhovniceasc4, explicd prietenilor noile sale principii — hotarari ~ si pune capt acestor iegiri. Dack este ne- voit s4 ajunga intr-un cadru lumesc, expunandu-se disprefului celorialti, se incadreaza acelei situatii amin- tite de Evanghelie: ,,Fericifi veti fi cand va vor uri pe voi... gi va vor ocdri pe voi... bucurafi-va gi saltafi” (Luca 6,22-23) trebuind s& mulfumeasca lui Dumnezeu, cd s- a facut partas in felul acesta harului de a patimi pentru Domnul. Un crestin adevarat ii iubeste pe oameni aga cum sunt, fara a-i imparfi in ,ai nostri” si in ,adversari”. Se rintr-o intoarcere a atentiei citre cele din afar’, furénd din timpul Sit interioare ¢judeciri de sine.& Pirintele Gheorghios S. Kughioumtzogiou comport totdeauna cu discernamantul cuvenit, incer- cand s& nu jigneasc4 pe nimeni. Nu are probleme de comportament nici la locul de munca, in raport cu con- ducerea, colegii sau cu subordonafii. Are dragoste fat de tofi fara deosebire sau antipatii, ganduri ascunse ori suspiciuni, Este binevoitor, atent in adresare, gata sA cedeze cand este cazul, smerit, fri a-gi cere cu insis- tent dreptul. La serviciu, daca primeste pentru a doua oar un ordin gresit face ascultare, iar dupa executarea lui i aduce la cunogtinfa colegului sau sefului ,nedrept” faptul in sine, cerandu-le cu smerenie s&-gi repare gre- seala ori s3-gi reconsidere atitudinea. Daca raul conti- nud, cere sfat de la duhovnicul sau, cercetandu-se pe ” sine s4 nu fie cumva de vind pentru cele intamplate. Uncregtin nu ajunge la dispute sau conflicte cu aproa- pele pentru motive neinsemnate, pentru un cuvant prost infeles, pentru o jignire sau pentru o palma de Nu ingaduie asadar egoismului, rautatii sau invidiei s4-i inunde sufletul, stricand vreuna din rela- fiile sale cu ceilalfi. Se impacé repede cu cel care din intamplare s-a simfit jignit din pricina sa, cerandu-gi iertare. Nu ajunge niciodat& la punctul de a spune: »Nu-i dau nici macar buna ziua” sau ,,Nu mai vreau s&-l vid in fata ochilor”. Tat& de ce un astfel de cregtin nu poate fi niciodata un ins antipatic. Dimpotriva, va fi considerat de prie- tenii din lume, colegi sau rude cel mai simpatic om. primul rand intrucat fi iubegte sincer, fiind ingduitor fat de neputintele lor, iar in al doilea rand pentru c& ‘Trasdturile caracteristice ale unei vieti crestine 65 in relatiile lui cu ei aplicd ,canonul de aur” al Evanghe- ‘omportii-te dupa cum vrei ca ceilalfi st se comporte cu tine (Matei 7, 12). De fiecare dat& cand nu reuseste s& se comporte aga cum se cuvine, igi recunoaste greseala si igi cere cu sinceritate iertare. Aceast& atitudine ajunge repede sa fie apreciata cu placere de tofi. Numaio astfel de sociabilitate poate aduce roade, intrucét un crestin adevarat nu se va considera nicio- data deasupra crestinilor nepisitori, a prietenilor sau tudelor sale, crezand despre sine ci este doar o , slug netrebnica” (Luca 17, 10). in tot ce face isi spune in sinea sa: fac ceea ce sunt dator 68 fac, atita timp cat »Hristos pentru noi a murit” (Romani 5, 8). Cercetarea de sine + Dupi cele spuse mai sus vad cd exist suficiente lucruri de indreptat in comportamentul meu. * Trebuie s& fiu atent mai ales la comportamentul meu arogant, prin care tin si-mi art superioritatea in fata celorlalfi, intrucat ma consider un ,,cunoscator” in cele ale credintei. Trebuie si-mi corijez aceasta atitu- dine (parerea inalt& despre mine) care ma indeamna s&-i sfituiesc (Iacov 3, 1), observ sau si-i judec (Luca v. 37 $i loan 8, 15) pe ceilalti, devenindu-le antipatic. Com- portamentul meu nepotrivit dirama uneori ceea ce construiesc cu ajutorul darurilor mele. + inteleg acum c4 uneori am constituit un rau exemplu de crestin gi cd din pricina mea numele lui Dumnezeu a fost injosit sau blasfemiat (Romani 2, 24).66 Parintele ios S. Kughii m + Nu trebuie si am un comportament grosolan sau de om incult, nici ipocrit, fariseic ori iezuit, ci din inima, sincer gi adevarat. Crestinul este un om vertical. +» Uneori in intalnirile mele din societate, fara 4 vreau aud sau vad lucruri fara de folos sufletesc sau vat&matoare (...) pe care le ingadui (sau raman des- cumpsnit) creznd c nu ma vor afecta, Din pacate, vi- timarea apare, iegind in evident mai tarziu. Reactia ‘cuvenit& pe care ar trebui s4 o am este impusa de even- tualele consecinte, si nu poate fi decat fuga sau evita- rea unor astfel de situafii. + Nu trebitie s4 uit c4 indatoririle mele legate de credint’, pe care le implinesc, se pot dovedi far niciun folos dacd nu nutresc o dragoste reali c&tre aproapele meu. Cand, de pild’, mi se cere un serviciu gi refuz, cand nu jertfesc din programul meu de dragul fratelui, cand ma opun celuilalt cu rautate fri s4 ma cdiesc si {in general, cand faptele mele trideazi o lips de dra- goste gi se situeaza in opozitie cu principiile mele cres- tine. in astfel de cazuri nu actionez nici crestineste, dar nici macar omeneste. Prietenii Prietenia este o legaturA sufleteasca liber care se dezvolta intre doua sau mai multe persoane. Ea izvo- raste dintr-o inclinatie innascuti a omului catre a fi so- ciabil si din nevoia unei comuniuni duhovnicesti cu anumite persoane. Se sprijind pe simpatia reciproci, pe infelegere si incredere. Un prieten cinsteste libertatea ‘Trasdturile caracteristice ale unei vieti cresti a celuilalt, acceptand particularitafile lui, fiind amandoi de acord in chestiuni ce privesc lumea si credinta. Xenofon, ficdnd o analizé a conceptiilor lui Socrate, accentueaza: ,,O prietenie sincera, adevarat& si con- stant se poate realiza doar intre doi oameni morali si virtuogi”. in acelasi timp Isocrate vine cuo completare: »Prieteniile unor oameni viciogi se destrama intr-un timp scurt”. std prietenii bune, dar gi ticloase. Experientele invata pe om sa aiba discernamént in alegerea prietenilor, uneori ajungand pana la punctul de a de- veni suspicios. Prietenia, chiar dac& este sincer’, poate uneori si dezamageasca. Hristos venind in lume a dat relafiei, legaturii cu celilalt chipul dragostei, ins nu toti ,uicenicii” Lui I-au devenit , prieteni”. Pe luda il numeste ,etaigos”®, in timp ce la ceilalti le spune prieteni (loan 15, 15). Cei alegi de Domnul sa fie prietenii Sai se simt gi intre ei Prieteni, niciodati insa fara dificultéti™. Credinta co- mun, rabdarea gi binecuvantarea lui Dumnezeu ajuta in depasirea piedicilor ce apar intre ei. Fiecare trebuie s& fie ing&duitor fata de particularit&tile celuilalt, ne- voindu-se si- iubeasca cu toate neputintele lui. Trep- tat vei putea astfel sa legi o prietenie adevaratd, fapt ce presupune cinstire reciproci, intelegere, dispozitia de a ierta gi incredere reciproca. Orice prieten considera ® Asociat, partener [n.tr]. ® Veai Faptele Apostolilor 15, 36-39 gi Galateni 2, 11-14.68 Pirintele Gheorghios S. Kughioumtzoglou progresul celuilalt ca pe al su, ajungand si fie legafi sufleteste atat de puternic, ca si cum ar fi un suflet in doua trupuri. Prieteniile curate din copilarie, scoala sau studentie, odatd cu trecerea timpului, se pot altera, intrucat relatia incepe si fie marcat de modul in care fiecare vede viata. Prin urmare, fiecare poate si-gi iubeasca in continuare un vechi prieten fara ins’ 2-1 intélni prea des. Aceasta se poate intampla mai ales dupa cAsitorie, atunci cind ve- chii prieteni este posibil s4 nu mai rispunda nevoilor fa- miliale gi duhovnicesti ale propriilor sofi. Pe pricteni fi cunoagtem bine cand trecem prin di- ficult3ti si pericole. De aceea inainte de a ne face un nou prieten, vedem daca un astfel de lucru este posibil, 4n ce fel s-a comportat cu prietenii lui mai vechi, stiind c& gi cu noi va proceda la fel. Viaja duhovniceasca pe care vrea sé o duci un cregtin este vatimati serios de prieteniile rele. Spune-mi cu cine te insotesti ca s&-ti spun cine esti”, se spune in popor. Pentru aceasta trebuie s& ne inde- partim de prieteniile nepotrivite precum dracul de t&- miie. Din pacate, sunt destui cregtini care duc o viata dubl&, prefernd 0 viata caldicic& (Apocalipsa 3, 16). Dimpotrivg, prieteniile bune nu vin s& implineasc& doar nevoia de comuniune a omului, ci constituie un sprijin gi pentru viata duhovniceasc’, mai ales cand prietenii sunt inaintati duhovniceste; credinta conta- mineazi, iar un prieten bun poate deveni un adevarat liman duhovnicesc. ‘Trasdturile caracteristice ale unei vieti crestine 69 Cregtinii cas&torifi trebuie si aiba in vedere asadar s& cunoasc cupluri credincioase (fie macar unul), cu care s& se intalneasca gi s& aib& comuniune. fn acest fel le asigur gi copiilor proprii prieteni corespunzatori, pentru a nu fi nevoiti s& lege prietenii cu copii sau colegi™ fara preocupari duhovnicesti, participand la tot felul de manifestatii lumesti (petreceri la zile ono- mastice, jocuri dubioase, spectacole interzise etc.). Cercetarea de sine + Cu adevarat, problema prietenilor este foarte serioas’, degi pn’ acum am desconsiderat acest lucru. M& géndesc acum cat rau mi-au fccut ,prieteniile” nepotrivite. + infeleg de asemenea c& trebuie si-mi aleg cu multé atenfie prietenii, finand cont mai ales de virtutile lor crestine. + Dacd m-as comporta frumos (fafamic) cu priete- nii mei (in realitate nu-i compitimesc in durerile lor gi invidiez reusita lor etc.) cregte probabilitatea ca si ei si se comporte asemenea. + Candva chiar gi cel mai bun prieten ma va deza- magi precum gi eu am fécut intr-un anumit moment de neputintd. Numai Dumnezeu nu dezamégeste. Prin urmare, avand de acum acest infeles, mA voi comporta mai bine in astfel de situatii. imi doresc ca prietenul meu sa céstige aceasta infelegere. * Aceasta problemé este diminuatd in familiile cu multi, copii care trdiesc duhovniceste.70 Parintele jos S. Kughioum! + Trebuie si ma rog mult pentru a gasi cel putin un prieten autentic gi credincios, ,acesta va fi mai pre- sus de mii de comori” (Sfantul Ioan Hrisostom). Televizorul ‘Aceast& problema considerim ci este foarte se- rioas&”, Principala greseala ce ar trebui constientizata de toti, dar mai ales de parinti, este urmatoarea: Desi copiilor nu le dim nici macar o singura data mancare stricati cu care s-ar putea otravi (si nici chiar noi nu mancim aga ceva), cand e vorba de televizor, proce- dam cu totul alttel, hranindu-le zilnic sufletele, in- treaga fiintA psihosomatic’, cu hran4 mai mult sau mai pufin stricat&®. Din pacate, nu constientizim si nu ne punem intrebari in acest sens. fn mod pasiv si lipsiti de hotirare ne lism atragi de ce este la ,moda”, fard a indrazni s& reactionam in fata devierii (parinfilor si ® Bxista mulfi parinfi, care confrunténdu-se cu tragicele ré- ticiri de comportament ale copiilor lor, igi constientizeaz§, tarziu desigu, greseala gi in problema televizorului, spunand ,dac& ag fi stiut asta de la inceput”. Considerdm agadar c& parinti tineri pot lua toate misurile pentru a-gi proteja copiii, pentru a evita astfel de urmari dureroase. Exist multe moduri. % Se merge pe ideea gresitd c& trebuie s& se obignuiascd cu raul de la televizor, cA oricum vor vedea candva acasé sau la alti, cin felul acesta vor putea alege ei ingigi. Se uitd un lucru esential, faptul c& otrivirea tot otravire rémne, iar ea consta mai ales in plasarea copilului intr-o lume virtualé, obignuindu-1 incetul cu incetul s& refuze realitatea si expunandu-l lumii fantomatice, imaginare, cadru predilect lucrarii duhurilor necurate {n.tr.]. ‘TrdsAturile caracteristice ale unei vieti cregtine 7 copiilor) constatate zilnic in fafa ochilor nostri. Duhov- nicii la spovedanie sunt martorii situafilor grave in care au ajuns oamenii din pricina mijloacelor vizuale moderne, Consecingele dezastroase ale televizorului gi mai recent ale internetuluti le cunoastem tofi, dar mai ales duhovnicii la spovedanie. Pentru rezolvarea acestei probleme vom enumera mai multe masuri, la care au Tecurs un numar tot mai mare de familii, pentru tofi cei care vor sa priveasc’ adevarul in faf&, find nelinis- tifi mai ales de viitorul copiilor lor: - Ascultd, Maria, ce este acest Vengos de care vorbifi tofi? -Da bine, voi nu aveti televizor acas&? - Nu, nu avem. ~ Aaal Se pare cA suntefi sdraci! = Televizor nu avem, insi am mers impreund cu parinfi gi frafii mei in America. Tu, Maria, ai mers? Maria a ramas cu gura cscat iar ,americanca” s-a simfit in largul ei, precum o invingitoare. Cand un copilag din clasa intaia primara I-a luat in rs pe un coleg ce nu avea acasi televizor, pentru ci nu stia un anumit cuvant foarte des folosit in anumite emisiuni, acesta i-a raspuns: ,,De ce razi, tu stii ce in- seamni epitrahil?”* _ yw $8 nu gandifi mai inainte ce veti raspunde. C4 eu vi voi da voua gura $i infelepciune; cdreia nu-i vor putea grai nici sta impotriva tofi care se vor pune impotriva vous" (Luca 21, 15).2 Parintele Gheorghios S. Kughioumtzoglou in exemplele de mai sus pot aparea dou’ probleme: Prima: Copiii care nu se uit la televizor devin complexati fafa de colegii lor. Raspuns: (1) Cum s-a ajuns la aceasta concluzie? Plecind doar de la nigte presupuneri. Aga ceva pot gandi acei parinfi ce nu au interzis copiilor vizionarea televizo- rului ori nu sunt de acord cu anumite opozifii ce pot apirea din afara familiei, (2) Aceasta afirmatie (a tensiunii cu cei din jur), ve- nitd de la parinfii crestini, este o jignire adusa credinfei noastre. Fste posibil ca indemnurile sau poruncile lui Dumnezeu sa duca la crearea unui complex gi la pro- bleme de fond? Cu neputint2. Se creeaz un complex cand cei complexati sunt parinfii, cdnd fac presiuni asupra copiilor si nu se uite la televizor (desi s-au obig- nuit deja), fra a fi convingi de acest lucru, gi cind in familie exist’ o viata cregtind nesincera si ipocrizie. Dimpotriva, cand existd ascultare i consecventé fata de legea lui Dumnezeu si Biserica Lui, copiii au parte in familie de o atmosfera pling de bucurie, strabatut& de un duh de marturisire in fafa lumii. (3) Va putea cineva vreodata sa considere serioas& si logica atitudinea unui parinte de a-gi lasa copilul sa priveasca la televizor gi s4 ajunga un curvar ~ criminal, promisiune facut de Domnul nous tuturor, dar, dup cum afi sesizat si copiilor mici, care se dovedesc si mai destept si mat cu- rajosi decat noi! ‘Trasaturile caracteristice ale unei vieti crestine__73 terorist, vrajitor, satanist — pentru ca nu cumva si de- vind, dupa parerea lui sau a altora, un complexat in ra- port cu valorile unei lumi stricate? A doua: De ce si nu vada copiii ce-i de folos si ne- vatamator, lucru care poate fi stabilit de comun acord intre p&rinti si copii? Rétspuns: (1) Exist’ astazi parinfi care fac aceasta, ins’ foarte greu izbutesc ce gi-au propus, In filmele pentru copii exist§, de pild&, printre altele, in cadrul fiecdrui scena- riu nevinovat, un indemn din partea ,eroilor” filmului la nesupunere fafa de parinti gi in gencral fat de cei mari. La aceasta au ad&ugat acum un nou mod de abordare a realitatii, prin magie, copiii obignuindu-se cu figuri de bestii, cu figuri satanice gi solufii facile pentru a iesi din impas. (2) Filmele bune sunt intrerupte de reclame* co- merciale sau pentru filmele ce urmeaza (acelagi lucru are loc gi la jocurile sportive televizate). Filmul respec- tiv, considerat a fi bun gi de folos, rimane acelagi gi in astfel de condifii? Ce se intampla cu copilul ce schimba *® Reclamele comerciale adesea folosesc sugestiierotice chiar daca produsul respectiv nu are nicio legatur cu sexul. De ce? fn- trucat s-a constatat cd pofta pentru un anumit produs poate fi am- plificata prin asociere cu pofta sexualA care este una dintre cele mai puternice. Faci, de pild’, reclama la o ciocolati din care mused in acelagi timp doi tineri, fat si baiat, atingandu-si buzele. ‘Sugestia este de tipul: precum plicerea sarutului asa este gi cio- colata respectiva la gust [n.tr.]74 Parintele ios S. Kughi low dintr-o data canalul, va putea scoate gi din memorie scena nepotrivita care tocmai a surprins-o? Prin ur- mare, ce parinte din zilele noastre, interesat sincer s& pazeasc& curatia copiilor sai, nu-i va lipsi de putinele filme chiar gi bune, evitdnd astfel multitudinea filme- lor sau secventelor vatimatoare gi de suflet stricitoare? (3) Oare acei copii care vad filme bune gi selectate inceteazA s mai dea curs fanteziei $i curiozitAtii? fi in- formam agadar pe acei parinfi ce stau relaxafi in aceasta privintd cd atunci cand merg la priveghere, sau cand sunt plecati in vizit8, copiii lor, buni printre al- tele, se uit’ gi la filme de alt factur’ (dubioasa), ajun- gand si facd uneori intre ei cea ce vad. Cei care au acasa doar DVD-uri, pot viziona acas CD-uri cu a porno imprumutate de la colegi (lucru stiut de duhov- nici). De Tao varsts frageds, chiar si copiii buni sunt atragi de toate, stiu tot ce se da la televizor (,,cei ce in- leg s8 inteleaga”). 7 “Dincolo insd de influenfa rea sau bund a filmelor se transmite un mod™ de a vedea lucrurile situat deasupra % Mc Luhan, un cercetator canadian care si-a dedicat cerce- tirile printre altele asupra comunicirii mass-media, a tras 0 con- cluzie geniala: Dincolo de informatia pe care media o transmite rimane un mesaj cheie care este insisi media, adick dependenta de ea, care |-a nivelul creierului creeazi nigte modificari de per- ceptie cu rol in modificarea comportamentului. Agadar mesajul este insigi media. Despre efectele televizualului asupra mentalu- lui vezi cArfile lui Virgiliu Gheorghe, Efectele televizorului asupra creierului uman si urmétoarele din acelasi ciclu {n.tr.). ‘Trisiturile caracteristice ale unei vieti cresti 5 moralei, impus telespectatorilor in mod programat: 0 mecanicizare a gandirii. Televizorul, dupa cum este deja acceptat de mulfi, ii dezorienteazi pe oameni (dincolo de faptul c&-i instrdineazA pe unii de ceilalti). Telespectatorii ajung s& repete cea ce aud gi vad la te- levizor. Nu mai admit gi altceva. Cineva vrea si fim precum nigte robofi, Este vorba de cei care planifici programele mass-mediei vizuale, prin comandamente venite in mod evident de sus. Ceea ce vedem, aceea trebuie s& credem si si facem. Din pacate, grecii con- temporani, in marea lor majoritate, se supun, ingaduie gi accepté in mod pasiv cx li se serveste de sus”. Aceia dintre parinfi, agadar, care persist in atitu- dinea lor pozitiva fat’ de televizor fara a-l interzice, fie se plaseaza in dezacord in mod voit cu Sfintii P&rintii ai Bisericii noastre, ce pun accent pe felul in care ispi- tele se strecoard prin ferestrele sufletului, ochii, fie se delecteazd ei ingigi cu el (in detrimentul copiilor, dar si al lor ingisi), televizorul devenind in primul rand pentru ei o patima puternicd. Daca astfel de parinti cred c4 patima lor poate merge alituri de o viata du- hovniceasca adevarat’, se ostenesc in zadar. Continua- rea pe o astfel de linie va face ca intr-o bund zi si fie dezamagiti atat de educatia copiilor lor, cat gi de viata lor ,,duhovniceasca”. ¥ Se are in vedere o manipulare general a omenirii care va duce in final la acceptarea unui regim antihristic, potrivnic lui Dumnezeu [n.tr].76 Parintele Gheorghios S. Kughioumtzoglou Cercetarea de sine + Referitor la televizor am ajuns si eu si spun: ,Face parte deja din viata noastra”, , Nu mai putem sine mai opunem”, ,Toata lumea se uit&”. O astfel de atitudine nu este in cele din urmA decat o cedare dezarmanta in fat dependentei inrobitoare fata de televizor. + Realizez c& datorita lui (televizorului) nu doar unul ci o multime de strdini (...) imi intra in casd in- fluentandu-mi viata personal. + Cunosc gi inteleg care sunt consecintele nepla- cute aduse de privitul la televizor, insa in pofida aces- tui fapt sunt neputincios si i pun capit gi ma intreb: _Oare cat mA vatim eu gi c&t sufletul curat al copilului meu? Cand va iesi la iveala striciciunea? Cum va avea loc vindecarea? Care este rispunderea mea gi ce cu- vant voi avea in fata lui Dumnezeu pentru atitudinea mea lipsita de responsabilitate gi atat de vatamatoare?” . Ereleg c& ar trebui si mA mai gandesc gi si ma cercetez serios asupra rolului jucat de televizorin viata copilului gi al familiei mele in general. Nevoia de a ac- fiona cumva punand capat nepasarii mele se impune cu foarte mare urgenfa. Moda Moda este un fenomen actual si impresionant, avand un caracter trecator, superficial si repetitiv, fara niciun suport practic sau ideatic. Tine de un mimetism impus de ciutarea slavei desarte in care sunt pringi oa- menii, si mai ales femeile. Este considerata de multi ca ‘Tr&stturile caracteristice ale unei vieti crestine 7 ceva de prisos, ,,un bir” fara rost, pe care partizanii — inchinatorii modei — infeleg si-1 pliteascd de bund voie, risipindu-si bani. Profesionistii in domeniul modei, cunoscAnd inclinafia omului c&tre slava deg- arta, o exploateaza cu dibacie, facdnd reclamé la orice nou, ciudat sau chiar fard nicio necesitate. In epoca noastra moda a devenit un adevarat spec- tacol. Exist o aga mare robie a modei, mai ales in cea ce le priveste pe femei (recent au inceput gi birbatii si fie pringi de ea), asem&ndtoare inchinarii aduse lui Dumnezeu. Paradoxul este cd in timp ce femeile, cele mai mari susfindtoare ale modei, invoca dreptul lor la libertate, de a face cea ce vor, nu realizeazi:ci sunt nigte prizoniere ale modei (unele chiar roabe) si c& prin modul de viafé impus de modi au fost lipsite de liber- tate. Aceastd oarbi alipire de haine nu se poate justifica cu ugurinf, mai ales daca ea nu vine ca o impunere din partea tatalui sau sofului i nu este permisa nici de starea economic a familiei. Dincolo insa de repercusiunile financiare ale modei asupra bugetului familiei (multe perechi ajung din cauza Jor la certuri), mai este si aspectul duhovnicesc, intrucat © femeie inclinat& spre moda ajunge si-si neglijeze partea interioar§, virtutile sufletesti. Se ingrijeste mai degraba de ce zice lumea gi nu de Hristos ce priveste la ea. Se ridicd ins o intrebare foarte serioasa: Daci o astfel de femeie merge cu regularitate la biseric’, pos- teste, se roaga, se spovedeste si se impartaseste, cat folos mai are din toate acestea sau in ce masura sunt2B P&rintele Gheorghios S. Kughioumtzoglou ele primite de Dumnezeu, cat timp inima fi este lipita de cele exterioare? Cand o femeie intra in biserica intr-o finut’ indecenta (fard maneci sau cu bretele, cu panta- loni sau cu parul vopsit) fara nicio retinere, necinstind sfantul locas al Domnului, locul Sau de salasluire, im- bracdndu-se ca la piaf4, plaja sau la distractie, mai poate spera la ajutorul dumnezeiesc de care ar fi avut parte purtandu-se cu mai mare atentie? Toate femeile ar trebui s& infeleag& cd in spatele imbrac4mintei si al modei se ascunde in realitate ade- varata dispozitie sau agezare a inimii care descopera felul credintei in Dumnezeu, cat de adevirata sau lu measci este fiecare in parte. , Unde este comoara voastra (cele care va plac) acolo va va fi gi inima” (Matei 6, 21). Cand vor ajunge ele si infeleag’ ci Dumnezeu igi in- toarce fata scarbindu-se de felul in care se poarta siim- braca, si c4 legea Lui datatoare de viata cere de la ele altceva? in Sfanta Scriptura se spune de pilda: « Si si nu vi aseménati (inchipuiti) chipului vea- cului acestuia, ci s4 va schimbafi la fat, intru innoirea mintii voastre” (Romani 12, 2). »Spre zavistie pofteste Duhul care locuieste intru voi?” (Iacov 5, 4). Sa nu se imbrace femeia cu haine barbitesti, nici barbatul s& nu se imbrace cu haine femeiesti; pentru c& uraciune este inaintea Domnului Dumnezeului tau tot cel ce face acestea” (Deuteronomul 22, 5). Eu sunt Domnul Dumnezeul tau, un Dumnezeu gelos” (lesirea 20, 5), adic Dumnezeu cere 0 exclusivitate ‘Trasdturile caracteristice ale unei viefi cregtine__79 a interesului nostru fata de El, fiind deosebit de gelos cand inima ne este intoarsé in alt parte. Exist femei sincere care recunosc c& atunci cand ‘se vopsesc, se impodobesc sau se imbraci modem, o fac pentru a iegi in evident’. Dacd stim deja cd, Dumnezeu celor mAndri le sta impotriva si celor smeriti le di har” (lacov 4, 4), cum mai pot fi justificate cele ce intra in Practica de zi cu zi in dezacord cu cele spuse mai sus? Ce raspuns vor da lui Dumnezeu persistand in aceasta pozitie - alegere—a lor? Cum vor fi insi in stare si de- pageasc aceasta slbiciune, atrigand harul Sfantului Duh, cand nu fac nici cel mai mic efort in acest sens? Cum vor inainta duhovniceste? ati inseteaz’ dupa binecuvantarile dumnezeiesti pot auzi si traduce in viaté indemnul Apostolului Petru: ,Ca fili ascultarii, neprefacandu-va cu poftele cele mai dinainte ale necunostintei voastre. Ci despre Sfantul care v-a chemat pe voi, si voi fifi sfinti intru toata petrecerea. Caci scris este: Fiti sfinti, cd eu Sfant sunt” (1 Petru 1, 14-16). in viata unui crestin cu adevarat credincios nu tre- buie sa prevaleze dictatul modei, ci legea lui Dumnezeu si Biserica Lui. inseamni cd el trebuie sA se imbrace simplu, smerit, raportandu-se la modi, la infafigarea exterioard in general dupa niste criterii duhovnicesti, sinu dupa o cugetare lumeasca. Cand omul incepe sa aiba o viat’ duhovniceasc’ constient&, se debaraseaza treptat de obiceiurile lu- mesti pentru a le dobandi pe cele duhovnicesti. Doar80 Parintele Gheorghios S. Kughioumtzoglou aga cei ctedinciosi pot avea parte de un progres du- hovnicesc real, gustind din bucuria dumnezeiasc’. Dumunezeu care a creat firea inzestrand-o cu frumusefe si simplitate, vrea ca si omul sé fie la fel, fard falsitate si artificialitate, ci dupa randuialé, simplu gi adevarat. Cercetarea de sine + In problema modei lucrurile sunt clare. inteleg, cu mintea c lucturile stau aga cum au fost analizate. Sunt neputincios insa sa le aplic in viata mea, cagti- gand deprinderile rele de mic copil, viznd-o pe mama (gi nu numai) c& se machia gi se impodobea, gi c4 in- toarcerea capul cand trecea pe lang vitrina vreunui magazin vestimentar. + intampin dificultdti mergand impotriva curen- tului lumesc al epocii, dar gi al obiceiurilor mele pe care le-am urmat atatia ani. Ma gandesc la raspunde- rea ce o am neimplinind legea evanghelic’, fapt ce ma descopera a fi duplicitar. ,Ticélos om sunt eu! Cine ma va izbivi de trupul morfii acesteia?” (Romani 7, 24). + Nu mi indoiesc cA Dumnezeu este ajutorul meu, ins& trebuie s& ma hotdrasc a ma ocupa mai mult de Hristos gi de omul cel dinlauntru. (Am cugetat Ia felul in care este pus’ problema in: Ioan 2, 15, Romani 20, 28 gi Apocalipsa 12, 11. Dar gi in 2 Timotei 4, 10, aceasta pentru a iegi din sfera vorbe- lor fara acoperire). ‘Trasiturile caracteristice ale unei vieti cregtine 81 Ocupatia si averea Dumanezeu dupa ce a facut universul, a incredinfat Jumea in méinile omului, dandu-i autoritatea s& locuiasca paméntul si sa-1 supuna puterii sale (Facerea 1, 28). Inaintea cdderii ,au luat Domnu! Dumnezeu pe omul, pe carele Lau facut gi lau pus in Raiul desfét&rii si-1 lucreze si s&-1 pazeasca” (Facerea 2, 15). De aceea psal- mistul il indeamna pe om s& iasd in zori , lesi-va omul Ja lucrul sau gila hucrarea sa pan seara” (Psalmi 103, 23). Lucrarea (munca) omului cu alte cuvinte raspunde cu exactitate gi din punct de vedere fiziologic voii dum- nezeiesti, implinind-o pe aceasta. : ‘Munca este agadar un fapt legiferat de Dumnezeu: nin gase zile vei lucra gi vei face toate lucrurile tale. lar in ziua a saptea este sambata Domnului Dumnezeului t&u” (Deuteronomul 5, 13-14). Trandavia este dimpo- trivd condamnata, intrucat lenegul este in pericol si moara de foame (Pilde 21, 25). Munca in Noul Testament este liudata implicit prin exemplul lui lisus ce lucra ca tamplar (Matei 13, 55) si al Apostolului Pavel ca unul ce confectiona corturi (Faptele Apostolilor 18, 3). Cel din urma vine s& inta- reasc4 necesitatea muncii: ,Dacd nu voieste cineva si lucreze, nici s& mandnce” (2 Tesaloniceni 3, 10). in po- fida acestui lucru, Hristos care a venit si ne aduca im- parafia lui Dumnezeu, pune accent pe ,lucrafi nu pentru mancarea cea pieritoare, ci pentru mancarea care ramane spre viata vesnica” (Ioan 6, 27) iar in alta82. Parintele Gheorghios S. Kughioumtzoglou parte: , Marto, Marto, te grijesti, si spre multe te silesti. Ciunlucru trebuie” (Luca 10, 41-42). Primul deziderat din toate este ,imp&rdtia lui Dumnezeu...” (Matei 6, 33). Celelalte, mancarea, bautura, imbracdmintea, nu sunt desigur f4r& importan{d, ins& cine se ingrijegte prea mult de ele, risc& pierderea imparafiei, adicd va pierde {in realitate totul, chiar de ar fi dobandit intreg universul (Luca 9, 25), Ceea ce are cu adevarat importanta unindu-ne cu Dumnezeu este ,apropierea de Domnul far’ rAspandixe” (1 Corinteni 7, 35). Onal care crede agadar in Dumnezeu, cdutand s& se mantniasca prin pazirea poruncilor Lui (Matei 19, 17), munceste cu marime de suflet, putdnd agonisi si avere. fi este recunosc&tor lui Dumnezeu pentru ea, chiver- nisind-o cu buna stiinta. a Unul ca acesta este drept, demn fata de ceilalti, ajutandu-i gi milostivindu-se spre cei aflati in nevoie. (Matei 5, 42, Luca 6, 30, Efeseni 4, 28). O astfel de agezare si dispozifie a inimii credem cd are binecuvantarea lui Dumnezeu. El este multumit pentru cele pe care le are, slobod fiind de nelinistea sau neastamparul aduse de dorinfa de a dobandi gi a alte bunuri materiale, nu este méacinat nici de vreo nemultumire muta pentru cele neavute sau de care nu se bucur’. fn ceea ce priveste bogatia, plecind de la cele spuse de Hristos: ,Este greu ca un bogat s& intre in impératia lui Dumnezeu” (Matei 19, 23), credinciosul este de acord c& bogitia, in cazul in care a fost dobandita legal, devine ceva rau nefiind folositd cum se cuvine. ‘Trdsiturile caracteristice ale unei vieticrestine 83. Aceasta rea folosire a ei duce la aparitia unor situatii inacceptabile pentru un crestin, cum ar fi lcomia, lipsa milei si a grijii pentru celalalt. Unui crestin nu-i poate scipa din vedere faptul c& alipirea de orice forma de avere sau absorbirea zi si noapte de efortul dobandirii a tot mai multe bunuri, cu preful neglijarii vietii duhovnicesti, motivate de re- gula prin tot felul de justificari nelalocul lor, ii primej- duieste mantuirea, rimandnd in afara Raiului ca unul ce este ,bogat”, intrucat gi-a pus nddejdile in bunurile materiale gi nu in pronia lui Dumnezeu. Ruperea de munca excesiva gi de bogitie, adeva- rate lanturi pentru omul modern, reprezint& o pro- blema dificila in aceasta epoci consumerista si plina de atatea griji. Ea poate insd deveni o realitate cu aju- torul lui Hristos. Afari de dorinta de méntuire, considerata cel mai inalt fel al viefii si de credinta in purtarea de griji a lui Dumnezeu (Matei 6, 33), un crestin, pentru o si mai buna raportare la bunurile materiale, trebuie si impli- neasca $i porunca milosteniei. Cel putin ,,zeciuiala” (a zecea parte din veniturile lunare sa fie date lui Dumnezeu gi sracului), avand ca fundament porunca lui Hristos: ,,De nu va prisosi dreptatea voastri mai mult decat a Carturarilor si a Fariseilor, nu veti intra intru Impardfia cerurilor” (Matei 5, 20). Atta timp cat ei dadeau milostenie a zecea parte din ceea ce cstigau, noi ar trebui si dim mai mult de atat. implinirea aces- tei porunci ne ajut& s& ne eliberam de sub presiunea84 Pirintele Gheorghios S. Kughioumtzoglou adus& de urmirirea a tot felul de obiective materiale exagerate, care zi de zi ne leaga de pamant. Plecnd de la cele de mai sus, crestinul se poate, daca vrea, pozitiona mai corect fat de problema mun- Gii $i bogatiei. Cercetarea de sine « in vremea noastra problema muncii este dificil dar si prost infeleas’, din pricina bunastérii i ,ateis- mului”, Fiind gi eu prins de acest fenomen, ma bizui mai mult pe puterile mele, ignorand pronia lui Dumnezeu. Nu cred, din pacate, c& prin ajutorul Lui poate fi rezolvata problema existentei familiei mele, gi trec cu vederea indemnul Mantuitorului de a ma uita la ctinii campului gi pasdrile cerului” care nu se ingrijesc de cum sa se imbrace gi ce s4 manance (Matei 6, 26-34). Cum voi atrage in aceste condifii harul lui Dumnezeu in viata mea? + Trdind cu aceste indoieli, muncesc continuu, munceste si femeia mea, limitez numarul copiilor mei, desfiintez Duminica ca zi nelucratoare, milostenia etc., m4 uit la bunistarea celorlalti gi o invidiez, imi creez continuu noi nevoi si ma las inrobit de ele, traiesc per- manent cu neliniste, incertitudine si nu fac progrese uneori nici din punct de vedere economic dar cu atat mai putin duhovniceste. + Desigur uit c4 ,avand bani pofi cumpéra orice vrei, afar& de fericire gi poti merge oriunde, afari de Rai” (Rockefeller). ‘Trdsdturile caracteristice ale unei viefi crestine 85 + Cum s& accept cuvantul infeleptului Chilon din Lacedemonia (sec. 7i.Hr): Este mai de preferat paguba, decat un cdstig rusinos si necinstit” (care da permanent dureri de cap). Acestea constituie astazi din pacate pen- tru mulfi ,lucruri marunte”. Am dificultiti gi in a fi de acord cu cele spuse de Sfanta Scriptura: , Mai bun este saracul drept decat bogatul mincinos” si ,Mai ales este numele bun decat bogatia multa” (Pilde 19, 22 si 22, 1). in pofida celor de mai sus nu ma pot linisti, cand imi vin in sine, intrucat mi-e frici de intrebarea: , Nebune, intru aceasta noapte sufletul tiu vor si-I ceara de la tine; dar cele ce ai gatit, cul vor fi?” (Luca 12, 20). Ma gandesc in acelagi timp gi la faptul c& ,,randuit este oa- menilor odat& si moard, iar dup aceea Judecata” (Eorei 9, 27) pentru lucrul fiecéruia. Avand in vedere modul meu de viaf{, ce fapte plicute lui Dumnezeu voi arata pentru a sc&pa de judecata cea nemitarnic4? Casatoria si necdsatoria Institutia cds&toriei si necisdtoriei (monahismul) trece prin criz8 in primul rand din cauza noilor conceptii de viata ugoard — fri obligatii - si din cauza cresterii ratei divorturilor. in al doilea rand, acest fenomen are loc din cauza ignorantei si a unei polemici irationale. Pozifia sau atitudinea corecta fat de aceste asez3- minte de bazé ale crestinismului nu poate fi definit de fiecare dup& cum crede gi nici de vreo personalitate86 Parintele thios S. Kughioumtzoglou anume (oricat de bine ar zice), ci este fixata de Hristos insugi. De ele se aminteste in Evanghelia dupa Matei (19, 1-12), atunci cand Hristos spune: ,,Cela ce a facut dinti, barbat gi femeie i-a facut pe ei. Si a zis: Pentru aceasta va lisa omul pe tatal siu, gi pe mama sa, gi se va lipi de femeia sa, gi vor fi amAndoi un trup. Pentru aceea nu mai sunt doi, ci un trup. Deci ce a impreunat Dumnezeu, omul si nu desparta... Ca oricine igi va lisa femeia sa afara de pricina® de curvie, si va lua alta, preacurveste, $i cela ce va lua pe cea lasata preacurveste”. Se vede cé la acest cuvant ucenicii Lui s-au tulbu- rat, gandindu-se la inlesnirile legii mozaice (care ing’- duia gi alte pricini de divorf) si cat de greu poate fi suportat cineva in cAsnicie cu tot felul de slabiciuni, fapt pentru care au replicat: ,Daci aga este (numai asta poate fi) pricina (desparfirii) omului cu (de) femeie, nu este de folos a se insura”. lar Domnul a rdspuns: , Nu tofi pricep cuvantul acesta (ca cineva si ramana nein- surat), ci celora ce s-a dat. CA sunt fameni, care din pantecele maicii lor s-au nAscut asa; si sunt fameni, care s-au scopit de oameni; si sunt fameni, care singuri s-au scopit pe sine pentru Imparafia cerurilor, Cela ce poate pricepe s& priceapa” (Matei 19, 12). Hristos randuieste pentru cei odata cdsatoriti, ,barbat si femeie”, si riman unifi. Dac& unirea este dupa voia lui Dumnezeu, vor ajunge un ,singur trup”. 8 Aceasta este ca posibilitate gi nu ca obligatie. ‘Trdstturile caracteristice ale unei viefi crestine 7 Onmul poate ramane necasatorit, este dreptul Iui, ins& odata intrat in cdsatorie este prins intr-o legatura ce nu mai fine de resortul sau. Tot ceea ce Dumnezeu a unit este mai presus de aranjamentele gi puterea omeneasca si nu se desparte®. Unirea este in armonie doar cu Jegea dumnezeiascé, gi numai prin binecuvantarea lui Dumnezeu unul il poate rabda pe celalalt. Afierosirea, adicd monahismul, constituie un mod de viata mai aparte decat c&sAtoria, El inseamna re- nunfarea la orice relatie trupeasca specifica casatoriei, asumata in mod liber de cel credincios, din dragoste pentru Hristos. fn acest caz este valabil cuvantul: Cine poate pricepe si priceapa” (Matei 19, 12)*, Améndoud aceste institut, cAsatoria si monahismul", au in ele lucratoare harul unei taine dumnezeiesti, con- ducand omul in chip diferit spre Imparafia cerurilor. Diferenta ar fi ci in monahism omul este in cAutarea dragostei nemarginite a lui Dumnezeu, predandu-se ei cu totul (prin feciorie, ascultare si neagonisire). » Legile statale stabilesc altceva iar Biserica este nevoiti si ur- meze acestora, ins’ aceste divorturi sunt ingSduite datorité ,nvar- togarii inimii voastre.. dar din inceput nu a fost aga” (Mate! 18, 8). * Aici Hristos nu are in vedere desigur nici renuntarea silit3, cand o anumitd neputint& constituie o piedic’ pentru casitorie sau cénd capacitatea reproductiva a fost alterat din cauza unui motiv sau altul, si nici alegerea nec&sStoriei din cauza nesiguran- {ei, a temerilor legate de cdsatorie sau unor blocaje personale. * Autorul foloseste termenul necisdtorie cu sensul principal de monahism (r.tr].88 Parintele Gheorghios S. Kughiourtzoglou ‘Aceasta face ca monahismul sa fie mai eroic (ca hot’- rare) si superior vietii de cdsatorie. ae Pentru cel credincios atat in casatorie, cat si in mo- nahism nu exist probleme de fond, iar cele care sunt pot fi rezolvate fara durere, intrucat este hotarat s4 fac in orice situate doar ceea ce este ingéduit de Dumnezeu, ci, toate li se lucreazA spre bine” (Romani 8, 28). Chiar iin privinfa dilemei: cAsdtorie sau monahism, pentru el nu exist’ probleme, intrucat i s-a adus la cunostinfa ce inseamna fiecare opfiune in parte, fiind bine pregitit in acest sens. in aceste condifii cel credincios va primi in final de la Dumnezeu acea vestire interioara legati de calea ce ar trebui si o urmeze, neavand dubii nici in pri- vinga hotirarii sale, nici in cea a voii Celui de sus. Cercetarea de sine Mulfi tineri viz4nd necazurile prin care trec des- eori dup casatorie familiile celor din jurul lor (nemul- jumirile, deosebirile de vederi, despartirile et.), precum si transformarea cisatoriei dintr-un liman al izbavirii intr-un naufragi, ezitA si-gi lege destinele unii de altii. Anii trec fri niciun rezultat, fara sa se intrevada vreo Juming , la capital tunelului”. Situafile tragice din fa- milii sunt datorate in principal faptului cd tinerii se in- dreapta spre cisStorie neinformafi si nepregatiti, fapt pentru care se trezesc in final ,,cu capetele sparte”. Este posibil ca niste elevi si rezolve ecuatii de gra- dul al doilea fara si le stie pe cele de gradul intai? Este posibil ca atlefii neantrenati si ajung’ pe podiumul ‘Trasiturile caracteristice ale unei vieti crestine __89 invingatorilor? Acelasi lucru este valabil si pentru vatletii” intrati in arena c&satoriei. Este necesar agadar ca acestia s faci de buna voie exercifii pregatitoare inaintea cisitoriei, pentru a face fata nenumaratelor probleme care vor surveni inevita- bil dupa cununie. Trebuie stiut c& pentru tinerii dornici de nevoinfa in casdtorie exist tinere pe masura, ce ur- meazi si le intalneasc4 daca vor cere in rugiciune asa ceva de la Dumnezeu. Cici doar El poate sti si pregati ce este mai potrivit pentru fiecare, totul find in planul ‘Sau de mai inainte de veci (vezi cartea Tobit din Vechiul Testament). + Alli, in fata dilemei: cas&torie sau necas&torie (monahism), se gandesc foarte mult fard a putea lua 0 hotarare. Pierd un timp pretios, trecand cu vederea acel sfat din popor , fie de tanar cisitoreste-te, fie de tanar calugareste-te”. Acestia, de regul8, fie nu au o pozifie clara in legaturd cu cele doua cdi de urmat, fie nu se pregatesc cum se cuvine. Cand persoana in cauza se incadreaza agadar intr-una din cele doua si- tuafii, in special in cea de a doua (monahismul), atunci solufia intdrzie si apara, datorita incercarii de a evita un posibil egec, ca urmare a unei decizii pripite. lar anii trec fara niciun rod. Solutia este simpla. Dupd o infor- mare deplina si responsabil8, tandrul s8-si clarifice in primul rand dilema cdsatorie - necasatorie, iar in al doilea rand si cultive o relatie vie si permanent cu Dumunezeu. De aici va veni gi sporirea increderii tine- rilor in Hristos, fapt ce va conduce in final la maturi-90 Parintele Gheorghios S. Kughioumtzoglou tate duhovniceasca. fn aceste conditii, Dumnezeu poate si-1 lumineze pe om descoperindu-i printr-o ves- tire interioara solutia. Este cumplit s& te casatoresti iar mintea si-ti spund apoi: ,,Trebuia sa te fi facut monah”. + Prin urmare, tinerii ar putea actiona mai infelept daca ar urma cele de mai sus. intrucat dificult si pro- bleme vor avea de intémpinat atat in cAsdtorie, cat gi in necasitorie, se cere s& devind in timp util niste ,atlefi” excelenti, dobandind: o cunoastere deplina a luptei ce vor avea de dus, o mare autodeterminare (virtufi sinu patimi) si o mai mare incredere in legea lui Dumnezeu (prin ,antrenorul duhovnicesc”, duhovnicul). Duhov- nicii fac ca ,atlefii” sa fie bine pregatifi, fapt ce asigura totdeauna succesul. Casnicia si copiii Dupé savargirea Tainei cununiei, perechea tineri- lor miri intr’ in c&s&torie, luand pe umeri acelasi jug”. El inseamni limitarea drepturilor celor doi si cheama la o ing&duire reciproca a neputinfelor. Are loc in acelagi timp maturizarea si transcederea dragostei entuziaste dintru inceput create de sentimente gi de o inima fermecat’, care deseori se las& invaluita intr-un vis de basm ce pare c& nu mai are sfarsit. Zioyos/zigos (Jug) inseamn&: citar, robie adusé de un cu- ceritor, sclavie, lemnul in care se prind animalele la jug pentru “Trdsdturile caracteristice ale unei vieti crestine 1 Pe masura ce mirii vin incetul cu incetul in contact cu realitatea de zi cu zi, ajung sA vada slabiciunile ce- luilalt gi propriile lipsuri. Daca in acele momente igi accepta partenerul asa cum este®, in pofida tuturor de- zaméagirilor prin care trec, punand la picioarele lui Dumnezeu gi incredinfand puterii Lui bucuriile gi tristetile vietii de zi cu zi, se va naste cea de-a doua dra- goste, cea adevarata. Ea va fi mai presus cu mult decat cea dint4i, aga cum barbatul matur este superior copilului, fiind dragoste ce cregte cu mult rabdare gi sub binecuvan- tarea lui Dumnezeu, chem4nd la multi jertfi gi ing3- duinfa reciprocd. Toate acestea sunt necesare pentru ca si poata fi depasita dragostea cea dintai, nscut din necunoastere gi atractie erotica (jubire entuziast’). afi s-au hotarat s& primeasca gi si rabde acest jug al c&s&toriei merg inainte alaturi de partenerul lor, avand un sentiment de libertate gi simtindu-se in lar- gul lor. Cati vid ins’ in el un jug al robiei se simt stan- jeniti si inrobifi. Cei din urma considera greu de purtat csatoria, fapt pentru care deseori ajung sa naufragieze arat etc. Cuvantul ovtvyos/sizigos (sot/sotie) = ovv + Cvyos pro- vine din Cvy6 (jug) ce se pune de regul’ la plug si ovv (im- preun’), avand intelesul de punere impreund la acelasi jug pentru a purta o greutate [n.tr. © Vad gi se bucurd de calititile lui dar se striduiesc cu aju- torul ui Dumnezeu si accepte gi lipsurile lui. Dac mintea lor este stricata (vazand doar minusurile celuilalt), cer indrumar gi ajutor de la duhovnicului lor.2 Pirintele Gheorghios S. Kughioumtzoglou in astfel de cazuri, intrucat ,,iubesc urmand instinctu- lui lor, dovedind astfel c4 nu s-au eliberat de firea lor gi sunt condusi de trup” (Vasile cel Mare). Pe baza celor spuse mai sus, dar si a experientei de viata, este dovedit ca problema cis&toriei nu const in definitiv cum s& gasim acel partener cu care sé nu avem nefnfelegeri gi conflicte— lucru de altfel imposibil —cicum sa ajungem la o unitate a duhului si a simtirii cu cel cu care am intrat sub acelagi jug, depasind cu succes problemele create de fiecare neintelegere sau conflict. Acest lucru este posibil i poate fi pus in apli- care cit timp perechea este dispus’ si giseascX o re- zolvare, urmand anumite ,,refete” cu efect. O reteta Practica in trei puncte este gi cea de mai jos: a. Iertarea. Sofi se straduiesc ca in casa lor sa fie auzit des acest cuvant. De fiecare data cand unul are sentimentul c& l-a sup&rat pe cellalt igi cere iertare, re~ cunoscandu-si gregeala. in cazurile mai dificile, adicd mai pufin clare in privinfa vinovatiei, iertare cere ,,cel mai nobil” chiar si pentru cele mai mici greseli ale sale. Daca crede c& n-a gresit cu nimic, poate si atunci cere iertare, nu pentru cd ar fi gresit ci pentru c& a insistat, s-a méniat sau a vorbit cu asprime gi s-a ajuns unde s-a ajuns. Recomandarea este ca apusul soarelui sé nu-i giseasca incd suparati (Efeseni 4, 26). “Este foarte de folos randuiala anumitor perechi de a citi Pavecernifa in fiecare seard, iar la sfarsit fiecare sé-gi ceara iertare unul de la altul. ‘Tristturile caracteristice ale unei viefi crestine 93, b. invinuirea de sine. De obicei toti avem impre- sia cd raul a inceput de la celalalt, cd el a gresit gi, prin urmare, credem ci repararea raului poate avea loc daca celifalt (si nw eu) se va corecta. O astfel de atitudine este gregitA si daundtoare. Daca vreau cu adevarat ca pro- blemele gi disputele si fie indreptate, trebuie de fiecare dat s-mi vd propria greseali (invinovafirea de sine) isd incerc s& 0 corectez. Doar pornind de aici cei cis3- torifi pot ajunge si se linisteasca, gasind solutii la iesi- tea din impas. ,,Acela care se invinovafeste pe sine nu se tulburd niciodata”, spune Avva Pimen (Filocalie). ¢. Sfatul. Cei care continui 64 fie cuparafi, fard si gaseasca o solutie de comun acord Ia problema lor, considerand-o buna doar pe cea proprie, pot cduta dezlegare in sfatul cuiva (vezi Matei 18, 15-17). Cand se vor marturisi igi vor supune propriile pareri unei analize serioase din partea duhovnicului, hotarafi si accepte sfatul lui ca venit de la Dumnezeu. fn acest fel egoismul lor va avea putin de suferit. Avem aici exemplul unui parinte care si-a mustrat cu asprime fata de 16 ani pentru o gregeala serioasa. Dupi acest episod, fata fiind foarte suparat’, s-a inchis in camera ei. Sofia, care urmérise totul in liniste fara * Dumnezeu cunoscand dinainte hotirarea tatalui de a-si cere iertare, i-a pus fetei in inima géndul cel bun gi nu s-a revoltat ‘cum se intampla adesea, zicindw-si in sinea ei: ,Asa te porti cu mine? Lasa ci vezi tu’, plecind apoi de acasi, creand parintilor probleme gi neliniste pentru toati noaptea.4 Parintele Gheorghios S. Kughioumtzoglou s& intervind, i-a spus: ,Dar rau ai mai certat-o”. Tatal, Antelegand, i-a zis la randul lui: ,.Da, am realizat si eu, ins prea tarziu”. Dupa 24 de ore a gasit un prilej po- trivit gi i-a s-a adresat fetei: , eri, Maria mea, ai facut 0 greseala gi te-am certat mai mult decat ar fi trebuit. Am constientizat gregeala gi m-am cait. imi pare agadar rau gi te rog s& ma ierti”. Auzind cererea smeritA a tatalui, fata impresio- nat i-a rispuns: ,Tat&, nu ai gregit tu; eu am gresit cA te-am facut si te mani” gi a inceput sa planga. Atunci tat&lui i s-au umplut ochii de lacrimi, incepand gi el si plang, ciz4nd fiecare in bratele celuilalt. $i iat’ cum in cele din urmé toate s-au veselit. Astfel de scene pot aparea deseori, iar un astfel de comportament din partea pirintilor poate avea un dublu rezultat: Slabiciunea prinfilor gseste o justificare in constiinfa copiilor, iar binecuvantarea lui Dumnezeu vine peste membrii familiei datorit comportamentului smerit. , Dumnezeu celor mandri le st& impotriva, iar celor smeriti le di har” (1 Petru 5, 5). Daci nu ne recunoastem gregelile, vom crede cd toate merg bine si copii nostri sunt cei mai buni copii din lume. Vom cidea ins’ ca ,din nori” de fiecare dat cand acestia vor avea un comportament neobignuit $i nepotrivit. Daca suntem sinceri vom descoperi atunci c4 ei, de regula, nu fac decat s4 ne imite pe noi, modul nostru de aactiona gia gandi, pe care gi l-au insugit sau il mimeaza congtient sau inconstient. Cu multa tristefe vom constata, desigur, prea tarziu, cA ,marul a picat din pom”. Prin acel ‘Trasaturile caracteristice ale unei vieti crestine 95 chinuitor si repetat ,nu” sau acel presant ,trebuie”, cu care pur si simplu ne ,bombardam’ copiii, nu vom avea rezultatele asteptate. Durerea gi chinul inimii noastre Pentru egecul educatiei lor va fide nesuportat, fapt ce ne va deznadajdui insa in acelasi timp ne va si smeri. Daca copii au crescut deja mari sau si-au intemeiat propriile familii, p&rinfii pot si in aceste conditii si le ceara copiilor iertare pentru gregelile lor din trecut, in- vinovatindu-se cu adevarat pe sine (fari a arunca vina pentru reaua crestere a copiilor pe alfii sau pe societate) si vorbind in rugaciune mai mult lui Dumnezeu despre copii decat copiilor despre Dumnezen, intruct sfatu- rile interminabile gi bombneala dau rezultate contrare. Cercetarea de sine + C&satoria si educatia copiilor sunt probleme deosebit de importante, necesitand o atentie special din partea celor care doresc s& se ocupe de ei cat mai corespunzator. + O casatorie bund presupune o pregitire preala- bil8, de la foarte bund la excelent’, incepand de la varsta copilariei si inregistrand 0 culme inainte de casitorie. Numai atletii foarte bine pregitifi urck pe podiumul castigatorilor. Aceasta este valabil gi pentru ,atletii” cd- satoriei. In cartea Cunoasterea dinaintea citsatoriei pot fi gasite o mulfime de aspecte de real folos in acest sens. “Pr. G. Kougioumtzogtu, editura Purnara,Thesalonic.96 Parintele Gheorghios S. Kughioumtzoglou + Att cAsitoria ct gi educafia pot fi abordate cu succes, dacd chemam cu sinceritate ajutorul Atotputer- nicului Dumnezey, insetnd totdeauna dupé adevarul izbavitor (Ioan 8, 32). + Viati de casatorie fara probleme nu existd. Atunci cand sunt covargit de ele caut doar spre ajuto- rul omenesc gi uit de Dumnezeu? Duhovnicul, la care pot scipa, constituie un ajutor neprefuit, fl pun oare in valoare? + Nici pentru o cdsnicie reusita gi nici pentru edu- catia copiilor nu exist& 0 scoala de ucenicie. De unde sX invitim, din succesele sau insuccesele celor cisito- riti? O indrumare corect& poate veni dintr-o educatie avand la baza ,,pedagogia si sfatuirea Domnului”. O ignor sau o dispretuiesc? * Daca in educafia copiilor mei ing&dui s& se in- terpund tot felul de factori iresponsabili (televizorul, »gavernante”, publicatii nepotrivite, prietenii rele etc.) s&nu fiu uimit de consecinfele neplacute ce vor urma. O educafie buna pretinde o indrumare corecta cel putin la nivelul familiei fiec&ruia dintre noi si nu tre- buie s& ma las influenfat de ce fac ceilalfi. Gregesc un- deva poate in aceasté privinfa? * Nimeni nu este infailibil. Cand imi recunosc gre- gelile este o gans& pentru a le corecta si a ma corecta. in caz contrar, si nu ne vaicdrim mai tarziu de egecu- tile noastre. Trasiturile caracteristice ale unei viefi crestine 97 Mici intrebari gi raspunsuri de folos in Bisericd, dar gi in afara ei unii oameni se com- porta neatent, cu prefacatorie sau in mod gresit. La noi acasa putem face ce vrem fara ins& a deranja pe cineva. tn sfintele locaguri ale Bisericii nu trebuie sA cream confuzie ori sa-i deranjim cu nerusinare pe ceilalti. Putem agadar sé fim atenti, s evitim erorile de comportament $i si prevenim lipsa de evlavie sau scandalul. Cand ne purtim cum vrea Dumnezeu gi noi ne folosim gi El este slavit prin noi. intrebarile gi raspunsurile ce urmeaza sunt gandite de niste cunoscuti de ai mei, oameni de nddejde, avand in vedere un folos practic, dar si de ordin superior. Intrebare: Cand urmeaza si ne impartasim la o pri- veghere (ce dureaz4 de la ora 21 la ora 1), pand la ce ord putem mnca? Raspuns: La pranz (in timpul serviciului sau dupa el) mancdm ce obignuim, iar la ora 18 putem servi ceva usor, desigur fara ulei. Intrebare: inainte de impirtiganie.trebuie si ne spalam pe din Raspuns: Da, putem, cat timp avem grij s& nu in- ghitim apa. Este un gest de cura{enie trupeascd, un semn de respect fata de dumnezeiasca impartaganie. Intrebare: Cum trebuie s& apucdm sfantul stergar cAnd ne impartasim? Raspuns: fl finem cu amandoua miinile, intins sub barbie, pentru ca dumnezeiasca impartiganie in caz de ceva si nu cad pe jos ci pe el.98. Parintele Gheorghios S. Kt Intrebare: Ce trebuie s& facem dupa ce ne impartasim? Réspuns: Nu sirutm Sfantul Potir, nu vorbim, pentru ca nu cumva sa pice din gura noastrs Margaritarul (@ramituri din Impartiganie); mancim imediat ana- fura gi ne clatim gura cu agheasma (daca exist in bi- sericd). Nu este nevoie s& ne inchinam la icoane sau la sfintele moaste. Dac& ne vine s& tusim, s& tusim cu gura inchis3, sau intr-un gervetel de hartie, pe care il ardem. Nu scuipam. Intrebare: Cand ne putem spala dintii dupa impar- taganie? Raspuns: in dimineata urmatoare din cinstire si evlavie pentru taina la care am luat parte. Intrebare: Ce facem daca pica Sfanta Impartaganie pe hainele noastre? Raspuns: Orice intra in contact cu dumnezeiasca imp&rtasanie trebuie in primul rand lins, apoi tdiat si ars. Cenuga o aruncdm in rau, in mare, intr-un loc spe- cial prevazut la bisericd sau acolo unde nu se paseste. Intrebare: Ce facem daca se intampla si vomitim dupa Impartasanie? Raspuns: incercim si adunam gi s{ aruncim gro- sul intr-un loc potrivit. Ceea ce ramane la urm este stropit cu alcool gi ars. De asemenea, trebuie marturisit acest lucru duhovnicului nostru. Intrebare: Dupa Imp&rtisanie ce facem in caz ch sangeram sau se intamplé s& scuipam? Raspuns: Stergem cu un servetel de hartie, caruia in final ii dam foc, avand grijé ca pe haine s4 nu ajung’ sAngele sau saliva respectivi. ‘Trdsaturile caracteristice ale unei viefi cregtine 9 Intrebare: Ce trebuie s& faci o femeie cand are scurgerea de sange lunar? Raspuns: Nu poate lua parte la Tainele Bisericii. Intrebare: Ce consecinte survin daca cineva intre- fine relafii trupesti inainte de cis&torie? ns: Nu fi este ingSduit si se impartigeasca si trebuie si ia sfat de la duhovnic incercat (cu discerni- mént), Pentru informare, vezi Epistola intdi citre Corinteni (6,9-20). : Intrebare: Cum ne raportim la agheasma cea de la Boboteazi? Rispune: Amandou& aghesmele sunt mari (din ajun si de Boboteaza) si nu existl diferenta intre ele nici in esenta i nici in folosire. Aceasta se poate vedea chiar din slujba lor. Trebuie baute cu credin{ spre sfintirea noastra, pentru vindecarea sufletelor gi trupurilor noas- tre. Cu agheasmé stropim case, campuri, animalele do- mestice, gradini, vehicule etc. impart&sirea sti pe primul loc, apoi bem agheasma mare si udm anafura. Intrebare: Care este legStura dintre agheasma gi anafura? Rispuns: Mai intai bem agheasma mare gi apoi minc&m anafura. $i invers, mai intai mancim anafura si apoi bem agheasma mica. Intrebare: Dimineata mancim inainte sA mergem la Biserica? Raspuns: Nu mancdm, nu bem cafea, nici apa si nu fumdm inainte de a merge la bisericd, mai ales inainte de ‘impartiganie, dar gi atunci cand vrem si lum anafurd.100 Pirintele Gheorghios S. Kughioumtzoglou Intrebare: La ce ora trebuie s4 mergem la BisericS? Rispuns: De la inceput, de Ia cei gase psalmi ai Utreniei. Duminica, cel mai tarziu inainte de citirea Evangheliei Utreniei, pentru a ne inchina la scoaterea Evangheliei, atunci cand se canta Invierea lui Hristos. Utrenia nu se savarseste doar pentru scaune goale. Antrebare: intrand in sfanta bisericd ne inchinam la icoanele de pe iconostas? Raspuns: Da, dac& nu a inceput slujba, sau la sfar- situl ei. In timpul slujbelor inchinarea aduce a parada si creeazA neoranduiala, distragand atentia credincio- gilor prezenti. intrebare: Cum trebuie urmatriti cei gase psalmi?” Rispuns: Nemiscati, t&cuti, drepti, far s& facem semnul Cruci in timpul lor (nici mcar la mijlocul lor cand se spune ,,Slava Tatalui...”). Daca ajungem in bi- sericd in timpul citirii lor, agteptim sfargitul lor la in- trarea in naosul principal. Intrebare: Ce facem cand preotul ne timaiaz&? Réspuns: Dupa timaierea sfintelor icoane, preotul ne tmaiaza pe noi ca icoane ale lui Dumnezeu. Pentru aceasta ne incinim in semn de mulfumire. Apoi urmarim + Sunt psalmii judecétii intrucat in ei se face referire la ju- decata lui Dumnezeu. O traditie a Parintilor spune c& Judecata de la sfarsitul lumii va dura cat citirea celor sase psalmi, fapt pentru care trebuie cinstifi cum se cuvine in Biserici gi de cei ce ii rostesc side cei cei ascult8. Asadarin timpul lornu se umbli, nu se vor- beste si nu se scriu pomelnice, ci se st& cu maxima atentie ca si cum am fi in fafa tronului de judecata al lui Dumenezeu [n.tr]. Trasdturile caracteristice ale unei vieti crestine 101 ce se spune la strand gi nu pe preotul ce continua si tamiieze. Intrebare: Cand ne facem cruce? Raspuns: Cand suntem in afara bisericii apar foarte multe situafii. Atunci cand trecem pe lang’ o biseric’, cand mancdm, cind pornim in calatorie sau cand ajun- gem la destinafie, cand ne aflim intr-un pericol etc. Facem cruce cand ne aflim in biserica la orice ecfonis treimic (pomenirea sau invocarea cu voce tare a Sfintei Treimi), la ecfonisele Preasfintei Nascitoare, cand auzim in tropare numele Sfantului praznuit in acea zi, la imnul Trisaghion (,,Sfinte Dumnezeule...”), la /Cuvine-se...” (cand ajungem la tine cea cu ade- varat Nascitoare de Dumnezeu te marim”, pentru a se accentua ci s-a nascut Dumnezeu), la inceputul gi sfar- gitul stujbelor etc. Intrebare: Cand nu ne facem cruce? Raspuns: in timpul celor gase psalmi, cand preotul ne tamaiaza, cand sdrutim mana preotului slujitor si cand ludm anafurd din mana lui. Intrebare: Cand trebuie sa stim drepfi in biseric&? Rispuns: in multe situatii din timpul Vecerniei, Utreniei si Sfintei Liturghii (vezi consemnarea anterioar’). Intrebare: Cand coboram din stranele bisericii? Raspuns: La ,Cuvine-se...”,la ,Vohodul mare” (in- trarea cu Sfintele Daruri in altar), la ,,Ale Tale dintru “ Acestea sunt consemnate mai pe larg in Indrumar pentru slujba, Pr. G. Kougourtzoglu, pp. 256-266.102 Parintele ios S. Kughioumt ale Tale...” (cand nu ingenunchem, ci facem plecdciune adanca), la ,,S4 luim aminte! Sfintele Sfintilor!”, la -,Cu fric’, cu credinta si cu dragoste s4 ne apropiem...” pana cand sfargeste Sfanta Impartaganie a credinciosi- lor gi liturghisitorul spune ,Totdeauna acum si puru- rea...” si la apolisul (formula de sfargit) slujbelor. Intrebare: Cand facem metanii mari (cu cruce) in bisericd? Rispuns: La sfargitul Paracliselor (la ,,Pentru tofi inainte-stai, ceea ce esti buna...” gi la cele patru Luminande de la 15 august), la rugaciunea Sfantului Ffrem in Pastul Mare (trei plus una), la marea intrare a Liturghiilor mai inainte sfintite (ramanénd jos pani la trecerea Sfintelor Daruri), inainte de a ne inchina la sfintele moaste (le facem putin mai devreme pentru a nu intarzia in fafa lor atunci cand sunt gi alfii la rand). Intrebare: Ce facem cAnd preotul ne binecuvan- teaz4, de pilda cu ,,Pace tuturor”? ®E vorba de o stihir& pe glasul 2 de la sfargitul Paractisului celui mic al Maicii Domnului. in Ceaslovul grecesc urmeaza dupa ce preotul face otpustul si se precizeazi cf stihirile se canta ,in timp ce fratii sdrutd Icoana Nascitoarei de Dumnezeu”. Stihira respectiva lipseste din noile editii ale Ceaslovului roménesc fapt pentru care o redm aici: ,,Pentru toti inainte-stai, ceea ce esti ‘bund, care cu credinta scapi la cea tare ména ta; cA noi, pacatosii, nu avem catre Dumnezeu, in primejdii gi in scarbe, alt’ pururea mifjlocitoare, cei ce suntem impovarati cu multe gregale, Maica Dumnezeului celui de Sus. Pentru aceea cidem inaintea ta: izba- veste-ne, pe robii t&i, dintru toate nevoile”. ‘Trasdturile caracteristice ale unei vieti cregtine 103 Raspuns: Ne ridic&m la timp (daca stim jos) sine plecim, mulfumind pentru binecuvantarea adresat. Intrebare: Ce facem cand preotul liturghisitor spune cu voce tare: ,,Capetele noastre Domnului sa le plecim”? Raspuns: Aplecim putin capetele sau le finem aga pana se sfargegte rugaciunea. Intrebare: Cum salut&m un preot? Raspuns: in functie de rangul lui spunem: Binecu- vantarea d-voastri Preacinstite, Gheronda, Parinte, sau Binecuvantai preacinstite. Intrebare: Cum apelam la telefon un parinte? Rispuns: Cand ridicd telefonul: a) Daca ti recu- noagtem vocea spunem: ,,Binecuvantafi Parinte sunt cutare” (cel care sun este dator si spun cine este) si il intreb&m dacé am putea si-I deranjam cu problema noastr; b) Dac& nu-i cunoastem vocea, spunem cine suntem si cd il ciutim pe périntele cutare. Apoi conti- nudm ca gi in cazul precedent. Intrebare: Ce facem cand realizim ca parintele trece pe langa noi purtand dumnezeiasca impartaganie? Rispuns: Ne dim la o parte cu respect sau cel putin ne plecim, ficdndu-ne cruce. Intrebare: Ce facem cand trece un cortegiu funerar? Rifspuns: CAnd sicriul a ajuns in dreptul nostru, ne facem cruce spunand: , Dumnezeu s&-] odihneasca!” Daca ne aflim intr-un vehicul, iegim afar’. Intrebare: Ce facem cu anafura mucegait’, cu coliva cea ramas nemancata, cu agheasma veche ce nu se mai poate folosi, cu salciile, frunzele de nuc pres&rate prin104 Parintele Gheorghios S. Kughioumtzoglou bisericd la sirbatoarea Floriilor gi a Pogorarii Sfantului Duh, dupa ce s-au uscat? Raspuns: Le ingropam sau le aruncim intr-un loc unde nu sunt calcate in picioare sau le ardem. Intrebare: Ce este ,aghia zesi’?® Este folosita de laici? Raspuns: Nu exist un astfel de termen. Exist zeon (un mic recipient) cu care se aduce apa fierbinte la Sfantul Potir, pentru a incdlzi Sfintele Daruri dupa sfintirea lor. Daca termenul se refer la apa ce rimane in cénita dupa ce s-a folosit o parte din ea, aceasta se foloseste de preotul liturghisitor in ,, " Sfin- tei impartaganii. Ceea ce riméne in phus se arunca la locul special destinat pentru aga ceva din jurul biseri- ii. Ceea ce prin urmare se numeste ,,aghia zesi”, mai degraba provine dintr-o proast infelegere gi un zel exagerat nu intru cunostin{&” al laicilor. Intrebare: Painea de la litie poate fi mancati in mod obisnuit, iar agheasma’ din diverse izvoare trebuie bautd pe nemancate? Raspuns: Nu. ® Confuzia apare poate de la momentul cénd diaconul, dupa frangerea Agnefului de citre preot gi introducerea pirfii IS in Ppotir, ia recipientul (zeon) cu api caldi ii cere preotului ,,Binecu- vinteaza Stipane cSdura (zeon)” iar preotul raspunde: , Binecu- vvantatd este cildura sfintilor Tai (zesis ton aghion) Doamne..” $i apoi zice: ,,CAldura credintei (zesis pisteos) plini de Duhul Sfant”, ‘tumdnd apa caldi in potir in chipul cruci, *1 Este vorba de izvoarele ce au aparut in urma unor minuni sia clror apa in Grecia este numita agheasmd [nar Capitolul 11 PREMISELE NECESARE UNEI VIETI CRESTINE Introducere in capitolul acesta vom analiza premise necesare unei viefi crestine adevarate. Prima premisa este viata liturgica. Este imposibil si avem o viata duhovniceasca in afara unei viefi litur- gice aga cum este randuitd de Bisericd. Chiar dack pani acum altfel am fost invafati sau obisnuifi(...), exist’ so- lufii pentru a remedia situatia. A doua premisd este o viata aproape de tainele Bisericii: adici participarea noastra la Spovedanie gi la dumnezeiasca impartaganie, Aceste doua taine obligato- ii au o eficienf4 mai mare dac& venim si ne marturisim cu hotirdrea de a ne schimba, situatie in care dumneze- iasca impartasanie ni se face Lumind, Putere si Mantuire. ‘Tinand cont ci o bund pregitire conduce intotdeauna la reusitd, este nevoie s4 acordam timp pregatirii pentru spovedanie. in aceste timpuri dificile in care trim este necesara inmultirea eforturilor noastre de ane sfinfi (,Cel sfant, mai sfinfeasc&-se”, Apocalipsa 22, 11).106__P&rintele S. Kughioumt Al treilea sprijin in nevoinfa celui credincios este hotrdrea de a trai cunoscdnd si implinind in orice loc gitimp adevarul. Credinciosul trdieste in adevar, igi re- cunoaste greselile si isi cere iertare pentru ele. Aga atrage de partea sa binecuvantarea lui Dumnezeu. Viata liturgica _Crestinismul este o credint& liturgic’. Biserica re- prezinté in primul rand o comunitate liturgic&. Liturgicul vine pe primul loc, urmeazi invafatura (dogmatic’) iar ‘inal treilea rand autoritatea (ordinea bisericeasc4)” (Pr. Gheorghie Florovski). De aici infelegem ca o viata duhovniceasci adeva- rata presupune s4 avem o viafé liturgica corecta. in- trucat slujbele cuvantatoare inchinate lui Dumnezeu au loc in principal in sfintele locaguri ale bisericii - prin excelenté taina Sfintei Euharistii - se accentueaz faptul c.un crestin adevatrat ar trebui si traiasc§, s& ,innopteze” in sfanta biseric4. El participa la diferitele slujbe de zi side noapte, aducand slujba cuvantatoare lui Dumnezeu si potrivindu-si programul dupi ele, fara a se limita doar la slujba duminicala. Aceasta este modalitatea practic’ prin care credin- ciosul isi arat setea ,,de a fi impreund cu Hristos” (Filipeni 1, 23) si_,impreund cu toi sfintii”. in stujba adusé lui Dumnezeu, la Sfanta Liturghie, el nu face decat sa se imbisericeasc’, integrandu-se altfel spus in Premisele necesare unei viefi cregtine 107 trupul lui Hristos, in Bisericd, pentru a deveni in final un om adevarat al comuniunii gi comunitatii biseri- esti. Sfintirea lui prin participarea la viata liturgic& a Bisericii sfargeste prin transformarea (prefacerea) ato- mizarii (individualismului) sale (a eului personal) in comuniune - imbisericire -, oferindu-si viata ca ,jertf& vie, sfant8, plicuté lui Dumnezeu” (Romani 12, 1). O viata liturgica adevaratd nu se limiteaz& doar la anumite momente de rugaciune sau slujbi consacrate (Miezonoptic’, Utrenie, Sfanta Liturghie, Vecernie, Pavecernia etc,), ci plecand dela ele ajunge s3-gi trans- forme intreaga viata cregtind intr-o slujbi cuvéntittoare si comuniune cu Dumnezeu. AceastA comuniune este in esent un dialog tainic (mistic) intre Creator gi crea- turd, o intdlnire realé, o , jertfa de lauda” (Evrei 13, 15), " ce are ca punct final oferirea si jertfirea intregii exis- tente a credinciosului lui Dumnezeu gi aproapelui. Aga este chemat cel credincios s8-i manifeste pro- pria evlavie fata de Dumnezeu, aducandw-I slujba cu- vant&toare neintrerupti. Afara de rugiciunea de dimineafa (unde este inclusa si Miezonoptica) i de cea de sear& (Pavecemnita), care se face zilnic in mod nece- sar acas’, impreuna cu rugiciunea lui lisus (,Doamne lisuse Hristoase, miluieste-mé!”) un credincios mai participa la slujba Utreniei (multi stau doar la o parte din ea inainte de a merge la serviciu), a Vecerniei (ama- nandu-si anumite obligatii sociale gi familiale) gi la toate dumnezeiestile Liturghii de peste an, din sirba- torile Imp&ratesti gi ale Maicii Domnului si din marile108 Parintele Gheorghios S. Kughioumtzoglou s&rbatori ale sfintilor, la slujbele din Postul cel Mare™. Urmind incetul cu incetul acest mod de viaf’, ajungi s& simi tot mai mult dulceafé in locagul sfintei biserici, precum un prunc aflat in brafele maicii sale ce are sen- timentul cd se afl acasa. Credinciosul poate aduce to- todati slujb& cuvantatoare lui Dumnezeu mergand pe drum sau in orice alt loc, la lucru ori acasé, prin rostirea rugciunii lui lisus. Lucru valabil si cand intra in con- tact cu aproapele, cu camarazi sau cu rude, rugandu- se mult ca Dumnezeu sa binecuvanteze aceste relatii. Credinciosul care simte in viata lui marea iubire de oameni a lui Dunmezeu gi mai ales harul Fiului Siu rstignit, igi ofer& ca rspuns inima, nevoindu-se gi po- c&indu-se permanent, multumind, slivind gi plangand din dragoste pentru Domanul gi fiind gata s& se jert- feasc& pentru aproapele. E] traieste gi se migca zi de zi in interiorul gi in afara sfintei biserici cu o incredere deplina in Dumnezeu, punandu-si intreaga viata gi fa- milie la dispozitia Lui, far nicio teama, fara intrebari gi indoieli, implinind cu acrivie chemarea liturgic’, 1a filosofiei celei de sus” (dup parintele Epifanie Theodoropoulos): ,Pe noi ingine gi unii pe alfii si toat& viafa noastra lui Hristos Dumnezeu si 0 dim”. Un astfel de mod de vietuire pare de neatins. Dumnezeu, daci vede ins’ buna dispozitie a omului, intervine gi schimbé lucrurile. S4 punem inceput bun in © Vezi cartea Indrumar liturgic, p. 158. Premisele necesare unei vieti crestine 109 acest sens cei care insetim dup’ binecuvantarea lui Dumnezeu si asteptim de la El cele randuite pentru noi. Cercetarea de sine + Viafa liturgic’ la care suntem chemati ca gi crestini mi-a fost necunoscuta pana acum. Nu am stiut care este deosebirea dintre diferite slujbe gi praznice, nicio- dat nu am participat la Pavecemita Mare sau la Liturghia darurilor mai inainte sfinfite, neglijandu-mi chiar si obligatiile duminicale. + in ultimele decenii, totusi, in fara noastra s-au schimbat foarte multe, cei care dorese putand afla su- ficiente lucruri despre viata liturgica. Apar ins& noi probleme: munca impovaratoare de la serviciu, intins& pe multe ore $i oboseala corespunzatoare; obligafiile mele de a-i duce gi aduce pe copii de la scoala sau de 1a meditafii, alipirea de televizor, obligatiile sociale, cd- latoriile de recreere de la sfargitul siptimanii etc. Toate acestea ma forteaz si-mi incalc iar obligatiile liturgice. + Am ajuns sa infeleg c& pentru solutionarea vietii mele liturgice ar trebui fie s4-mi schimb programul si condifiile in care se desfasoara viaja mea, fie s4 incetez sma mai consider un crestin adevrat, cdci celui din urma fi prieste in atmosfera liturgicé a bisericii. Doar inea crestinul se poate preschimba ,,din slava in slava” (2 Corinteni 3, 18), innoindu-se i neutralizand intina- ciunea venita sub diverse chipuri din partea ganduri- lor, tendintelor si dorinfelor la care zi de zi este expus, dobandind astfel puteri noi in a-si céntinua drumul in110 Parintele Gheorghios S. Kughioumtzoglou viata crestina, ca unul ce este de ,un trup” gi ,un singe” cu Hristos. ; / ‘= Dacd trec cu vederea adevarul (nevoia) de mai sus, voi continua sé traiesc cregtinismul intr-un mod lumesc, fiind doar un crestin secularizat, nici cald nici fierbinte (vezi Apocalipsa 3, 16). Viata prin participarea la Tainele Bisericii ‘ Marturisirea Dupi ciderea lui Adam gi a Evei, pcatul si moar- tea au devenit o mostenire grea pentru neamul ome- nese, pierzandu-se comuniunea omului cu Dumnezeu aga cum a fost in Rai. | Dupa inomenirea Iui Hristos aceasta comuniune este restabilit& prin botez gi prin dumnezeiasca impar- tSganie, intrucat am devenit ,,de un trup si de un sange cu Hristos”, intrucat toatd viata nu facem decat si ne intinam cimaga alba a botezului, Domnul cel iubitor de oameni, intr-un act de condescendenfa fata de sla- biciunea noastra, ne-a pus la indemané gi cel de-al doilea botez, adic taina Poc&in{ei, a Marturisirii. Prin ea dobandim putinta de fi din nou in comuniune cu Domnul nostru. Pocdindu-ne pentru picatele din trecut si hot’- randu-ne s& mergem pe calea lui Dumnezeu, avem po- sibilitatea de a ne marturisi toate pacatele noastre, primind de la preotul duhovnic gi iertarea lor, conform poruncii dumnezeiesti: ,,Carora veti ierta pcatele, se vor ierta lor...” (loan 20, 23). Aceasti curitire a suflete- lor noastre are loc cu harul Sfantului Duh. Referitor la taina Pockinfei $i Marturisirii teologia ~ teoreticd — spune ci un crestin ce se pocdiegte nu tr’- ieste doar conform legii lui Dumnezeu si a Bisericii Lui, ciigi implineste scopul vietii, care este dobandirea harului Sfantului Duh. Desi un numar tot mai mare de credinciosi ajung la scaunul de spovedanie, fapt desigur imbucuritor, constatm ci majoritatea nu stiu si se marturiseasc’. Majoritatea se marturisesc far pocding’, fapt ce as- cunde hotirarea de a repeta cel putin anumite p&cate, sau sunt marturisite doar trei sau patru dintre ele, care li se par, dup& cum spun, mai impovaritoare. lati cum aceast taind a ajuns si fie batjocoriti sau dena- turati de multi, fapt ce reclama o repozitionare a noastré fat de ea, pentru a inceta lipsa de randuiald sia ne bucura astfel de marile si nenumaratele bine- faceri ce izvorasc din ea. Evanghelia ne oferd prin parabola fiului risipitor un model adevarat de mérturisire. Avem agadar un fiu risipitor care pociindu-se se mantuieste, iar altul in- vartogat Ia inima ce se indreptiteste pe’sine (fit cel mare) ramane in afara iubirii si tainei comuniunii cu Dumnezeu. Pilda celui dintai este spre urmare, iar celui de al doilea spre evitare. Pacatul fiului risipitor nu const& in incSlcarea unei anumite legi sau ,capriciu” al Tat&lui,112__Pirintele Gheorghios $. Kughioumtzoglou iin revolta sa, in plecarea de acasa si risipirea averii. Si eu ma gisesc in aceasta situatie de revolt, de para- sire a Bisericii gi de risipire a darurilor primite de Sus. ‘cesta este in esent pacatul: indepirtarea (apostazia) omului de Dumnezeu gi refuzul Lui, ceea ce duce la pierderea infierii. Este vorba de o boala a sufletului ce are nevoie de vindecare. Rodul pacatului nu este in primul rand ofensarea lui Dumnezeu, fapt ce l-ar determina pe Acesta int-un fel s& se ,manie” sau si ne ,,pedepseascd”, atitudine ce intra in contradictie cu nepatimirea si iubirea Lui de vameni, ci propria noastr& chinuire, mulfimea de pro- bleme nelinistitoare ce apar in viata noastra. , Necaz gi stramtorare peste tot sufletul omului celui facator de rau” (Romani 2, 9). De unde vin toate acestea? De la su- fletul nostru bolnav in urma pacatului stramogesc. De fiecare dati cand repetim pacatul, uneori, desigur, fir’ a constientiza acest lucru, ofens&m gi sfinfenia lui Dumnezeu, pierzand harul Sau dumnezeiesc. Boala sufletului nostra nu se amelioreazA prin picat, ci mai curdnd se inrautateste. Solutia? Pocdinfa dupa modelul fiului risipitor. Ma pociiesc (metanoia = meta + nous) inseamna schimbarea modului de gandire, dar mai ales a modului de viata, faptul c& nu mai las loc pacatului in inima mea, luand hot&rarea de a-mi schimba viata. Este vorba de o intoar- cere, precum a fiului risipitor, la casa Tatalui no: Biserica, impacndu-ne cu Dumnezeu gi cu oameni traind conform voii Sale. Acest fapt nu are loc sub Premisele necesare unei vieti crestine 13 presiunea sau greutatea adusi de problemele psiholo- gice sau de alta natura, ci printr-o hot&rare sinceri de intoarcere, printr-o continua nevointi si rabdare (unii de indati ce s-au eliberat de problema respectiva rede- vin aceiagi sau dacd ea s-a cronicizat, sunt dezamigiti). Pocainja adevarata este vizibil& (produce o schim- bare treptata ins& impresionanta in viata omului), lu- crand in inima celui ce se marturiseste prin harul lui Dummnezeu, care lumineaza sufletul, descoperind toate pacatele ce zac in el. Poc&inga inseamni cercetarea viefii personale gi descoperirea pacatelor, a apostaziei in care zac gi mar- turisirea lor — totul - preotului duhovnic, fiind hotirat din adancul sufletului si ma schimb. Mai inseamn si fiu dezgustat de purtarea mea anterioara atat fafa de Dumnezeu, cat si de legea Lui®. Pocdinfa urmeazii Marturisirii gi are loc cu voia noastrd, cu sinceritate, fard a ne ascunde pacatele, cu smerenie $i zdrobirea inimii, fara ruginea de a spune (ardtém ce, cand, cum gi de céte ori a avut loc un fapt sau altul) gi fara a-i judeca pe ceilalti, ci doar pe noi in- sine. Spovedania nu inseamni discutie prieteneasci, nici ceva limitat la actul insusi al marturisirii prin care ne riscumpardm anumite picate sau vrem sA scapam de greutatea si nelinistea ce le avem in noi; nu ne mar- turisim ca s& ne linigtim constiinta gi sd ne eliberam Vezi si Arhim. Nectarie Antonopoulos, Spovedania, calea in- vierii sufletesti”, editura Egumenita,ng Parintele Gheorghios S. Kughioumtzoglou astfel de vinovatiile ce ne impovareaza sufletul (daca fur 1000 euro si marturisesc acest lucru fara s8-i intorc™, nu fac dovada pocaintei). Nu ne pocdim de teama pedepsei, din obignuinta sau pentru cd vrem si ne impartasim. Toate acestea nu au legiturd cu o marturisire adevaraté, intrucat ele nu inseamna pocdinta. Ceea ce ascundem sau infatisim trunchiat, pentru a nu se vidi dimensiunea sau felul pacatului nostru, indulcindu-1 sau ornamenténdu-1 pentru a-l infrumuseta, rimane nevindecat si consti- tuie o desconsiderare la adresa Tainei. O astfel de stra- tegie vadeste aflarea noastra pe un drum greyil. Izvoarele picatelor vor ramane nevindecate, intinand si dumnezeiasca impartisanie ce urmeaza, harul dum- nezeiesc ram4n4nd astfel nelucrator. Hristos, in astfel de conditii, nu se poate odihni in noi, intrucat suntem ' Actul de poc&in{& nu trebuie s& fie mai mic ca pXcatul res- pectiv. Acest fapt il putem vedea in atitudinea lui Zaheu vamesul, cel a cinui inimd a fost atinsa in aga mAsurd de dragostea Domnului fncat a zis: , De am napistuit pe cineva cu ceva si intorc impatrit’ Pocdinfa agadar surclaseaz& legea talionului, chemand la mult mai mult decat o simpla reparatie materiali,fiind vorba de oade- varatd renunfare la sine, prin cedarea unei parti din bunurile per- sonale. Un avort nu se repard, de pilda, prin tot felul de strategii ‘mincinoase, adormitoare ale constiin{ei, cum ar fi botezul altor copii sau alte jertfe materiale, cerute de anumifi slujitori incon- stienti ai Bisericii, ci prin refuzul absolut de a mai repeta crima respectiva gi de a te pazi de a concepe copii, prin infierea copiilor orfani si apostolat in directia familiei, 2 luptei impotriva avortului si contraceptiei [n.tr]. Premisele necesare unei vieti crestine 45 -mecurafi’ (noua daca ne este sete, punem vreodata apa intr-un pahar murdar?). Adevarata marturisire inseamna: a. Alegerea unui Duhovnic bun permanent (daca ai mai mulfi acest lucru nu te va ajuta duhovniceste). b. Sa-ti acorzi timp pentru o pregatire sufleteasc& corespunzatoare, apeland la ajutorul cui trebuie. c. Alungarea din suflet a ,otravii” pacatelor. Po- c&indu-ma imi dezgolesc sufletul $i imi descopar pa- catele inaintea lui Dumnezeu gia duhovnicului, far a ascunde nimic, aga cum fac in fafa medicului. (Este po- sibil s4-mi tamaduiesc ranile trapului daca nu le des- copar inaintea doctorului?) d. Lupta de a fine sia implini angajamentele de la spovedanie. Mi se cere, altfel spus, si ma integrez in viata Bisericii: in cea comunitaré dar mai ales liturgic& sia Tainelor ei. e. Marturisire deasa gi un contact mai strans cu duhovnicul, discutdnd cu el tot ceea ce constituie o pie- dica in fata nevointei mele, tot ce pare de neimplinit gi neinteles. Multi dintre cei ce se marturisesc spun trei-patru pacate, pretinzdnd cA nu mai au altele. Cuvantul lui Dumnezeu ne aminteste ca ,,Ca cine va fi curat de in- tindciune? Nimeni, mécar gi o zi de va fi viata lui pe pamént” (lov 14, 4-5). Cate pacate am avea de martu- risit acd am fi atenti zi de zi la cuvintele, faptele si cu- getele noastre, in rastimpul unei luni de la ultima méarturisire? Prin urmare, cand credem ci nu avem116 ___Parintele Gheorghios S. Kughioumtzoglou pacate de marturisit, nu inseamné cd ele nu exist, ci mai curand ci suntem fara de grijé, nefiind atenti la parcursul viefii noastre duhovnicesti pentru a le vedea. : Cel care igi urmareste cu atentie gi fricd de Dumnezeu viata, gaseste destule pacate in afara celor obignuite pe care s& le marturiseasc3. Numai daci ar fi s& ne gandim ci Dumnezeu vrea s8-L iubim din toata inima”, iar noi iubim atatea alte persoane gi lucruri in locul Lui. Toat& ziua suntem preocupati de problemele noastre zilnice, de serviciul, mancarea si distractiile noastre etc. Discutiun mereu de fleacuri, deseori la mij- loc fiind lucruri gi evenimente ce ne intineaz4 duhul, lucru ce il facem cu placere, Suntem atrasi de politic’, de teme sportive si de o grimada de alte lucruri, Pentru toate gasim timp, ins& numai pentru Dumnezeu nu avem nici timp si nici dispozifie. Daca L-am iubi pe Dumnezeu cu adevarat am cugeta deseori Ia El, ne-am ruga Lui si am fi atat de fericiti precum niste indrgostiti. Dack L-am iubi pe Dumnezeu, atunci vorbirea gi rugdciunea noastr cu El ar constitui hrana si mulfumirea noastré. insa, dupa cum ne ducem viata, rugaciunea cand mai apucdm si o facem a ajuns ceva plin de osteneali si usc&ciune, un lucru silit. Cand lui Dumnezeu ii rezervim cea mai rea ora dintr-o 2i, inainte de ane culca, fiind foarte obositi, rugaciunea noastra nu va fi decat un gir de casc&turi si motdieli. Spunem cd noi credem Evangheliei, ins& dintr-o multime de situatii si discutii ce le purtim se vadeste Premisele necesare unei viefi crestine 17 contrariul, reiegind de pilda c& avem dubii legat de ne- murirea sufletului gi viata vegnic&. in practica de zi cu zi trim ca si cum nu urmeazA si mai murim vreodat’, ca si cum am trai vegnic in aceast& lume. Gandul la judecata ce urmeazi mortii trupesti nu ne apasa in niciun fel inima. Cand Apostolul Pavel in- t®te faptul cd ,nu avem aici cetate st&tatoare” (Evrei 13, 14), ce justificare mai are grija noastri exagerati pentru casi, mobila, tablouri sau magini? Am martu- risit vreodata aceasta dispozitie a inimii? Pringi in mre- jele secularizarii suntem opariti fri si bagim de seami, precum o broasci pusd intr-o ap ce fierbe in- cetul cu incetul (vezi Pr. Paisie Aghioritul, Cu durere $i dragoste). Spunem cA avem incredere in Dumnezeu gi in Pronia Lui dar nu finem s& marturisim nimic cand vedem c4 in viata practicd lucrurile stau altfel. De ce atunci cand soful intarzie si vind acasa seara sau dintr-o cilitorie, nelinistea noastra ajunge la paroxism? Ce dovedeste acest fapt? Apucim si marturisim acest lucru? Cand avem parte de ceva neplicut, un accident, oboal etc, intrebandu-ne cu durere ,De ce, Dumnezeul meu?” sau ,,De ce tocmai mie?” facem dovada increderii noastre in El sau a putinatatii noastre de credinté, fiind vorba in realitate de o lips de cinstire a Lui? Cand in rugciunile noastre cerem si reusim intr-un demers sau altul: promovarea, numirea intr-un post sau aranjarea copiilor nostri, insistand pe propria noastra voie fara a spune vreo clipa ,nu precum voiesc eu, ci precum Tu” (Matei 26, 39) constituie ceva bun? lar118 Parintele Gheorghios 5. Kughioumtzoglou daca cererea nu ni se implineste, suntem gata sa ne riz- boim chiar si cu Dumnezeu. Spovedim aceste lucruri? Mai spunem c&-] iubim pe aproapele nostru ca pe noi ingine, fara s marturisim anumite lucruri legate de aceasta. Deseori, nu doar c& nu ne jertfim intr-un fel sau altul pentru el, dar nu-i acordim nici intaietate gi nici din timpul nostru pentru a-| ajuta sau vizita la spital. Ne intristim pentru obolul dat in caz de nevoie (zeciu- iala este trecutA cu vederea cu totul). Tristetile sau bu- curiile aproapelui cu greu le facem si fie ca ale noastre. Din contra, ne face plicere s4 auzim tot feluri de lucruri urate despre unul sau altul, in loc s& ne para rau $i si ne doard. Orice riu al aproapelui ne di un fel de bucu- rie, fiind dispusi s4 ascultim si altele in plus. Gregeala sau pacatul lui nu doar c& nu-] acoperim cu dragoste, ciil trambitim chiar cu satisfactie. Alteori sufletul ne este cuprins de dispret si invidie fat4 de aproapele. $i multe altele... Cand Je marturisim pe acestea? Dupa spovedanie si dup ce primesc ,canon” de la duhovnic spre paz4 gi ajutor pot: a. Sé-mi amintesc picatele, afara de cele trupesti, pentru a ma smeri®. b, Sa fug de pricinile lor (dup cauze gi efecte)*. c. S& cuget la sfargitul meu (pomenirea mortii). * Aceasta porunceste Dummnezeu prin Isaia: ,Eu sunt Cel ce sterg farddelegile tale pentru Mine, si pacatele tale (atata timp cat au fost marturisite), gi nu le voi pomeni” (Isaia 43, 25). * Fugi, frate, de imaginile periculoase de la televizor si de pe internet, de convorbirile gi relatiile sociale nefolositoare si mai ales Premisele necesare unei vieti crestine ug Fiul risipitor s-a intors pocdit acasA simtind o mare tristefe. Tristefe pentru starea lui ticdloasa, pentru ci igi intristase tatal gi pierduse infierea: , Nu sunt vrednic s4 ma numesc Fiul tau...”. Simtind marea dragoste a tatdlui sau in antitezd cu propria sa nerecunostinté, ardtata prin plecarea sa, s-a intors acas& cu inima zdro- bit&, cu pocdinfa gi hotararea dea trai dupa voia Tatalui in casa Sa, in iubirea Sa, in ascultare fati de El. Cuo aga dragoste, dispozitie si hotirare s& ne apropiem si noi de Sfanta Taina a poc&infei si marturisirii. Cercetarea de sine + Dupi atatea lucruri lmuritoare, cred, dac& vreau si am grijé s privesc mai cu atentie la mine insumi, cA pot face in continuare o mérturisire mai completa. + Am infeles cd este nevoie de marturisire deas& pentru a fi ajutat in primul rand de harul Tainei insegi, dar si de indrumarea duhovnicului meu. + Dacd pentru a deprinde o limbi strain’, stint’ sau art’ este nevoie de atatea ore gi lectii — intinse pe ani de zile - pot trai asa cum vrea Dumnezeu, doban- dind mintea lui Hristos, fara a urma cu consecventa indrumarile duhovnicului meu? de vechile cunostinfe pic3toase. ,Daci ochiul tu cel drept te smin- teste pe tine, scoate-I pe el, sil leapada de la tine” (Matei 5, 29).120 ___PSrintele Gheorghios 5. Kughioumtzoglou Sfinta Cuminecare (Impartdganie) Sfanta Liturghie sau dumnezeiasca Euharistie este ind sAvargit’ in vederea impartasirii credinciosilor cu painea si vinul aduse de ei, ce s-au prefaicut in Trupul si Sangele lui Hristos in timpul rugéciunii Sfintei Anaforale”. Mai precis, aceasta prefacere are loc in timpul epiclezei (pogorarii Sfantului Duh), cand preo- tul rosteste: ,,Prefé cu Duhul Tau cel Sfant. Amin, amin, amin”, avand ca scop sfinfirea credinciosilor. Toate se sivargesc conform celor spuse de Hristos insugi in noaptea in care s-a dat pe sine insusi pentru viata lumir™, la cea dintai dumnezeiasca Liturghie, la Cina cea de Taina, joi seara, inainte de rastignirea Sa. Ea are loc pentru a se implini cuvantul Lui: ,,Cela ce mnanc& Trupul meu, si bea Sangele meu, are viaf& vesnic’; gi Eu il voi invia pe el in ziua cea de apoi” (Joan 6, 54). Cel ce mananca” $i ,cel ce bea” inseamna a manca gi a bea fara incetare Trupul gi Sangele Lui, hranindu-te * Anaforaua este o rugéciune specialé rostité de preot in tim- pul Liturghiei, prin care se invoca Sfantul Duh pentru a fi trimis peste painea gi vinul aduse in dar de credinciosi la Proscomidie. ” Regasim aceste cuvinte in rugiciunea sfintei anaforale din liturghia Sfantului Vasile cel Mare: ,C8 vrand si mearga la cea de voie si pururea pomeniti gi de viata fScStoare moartea a Sa, in noaptea in care S-a dat pe Sine insugi pentru viata lumii, Iuand pine cu sfintele gi preacuratele Sale maini, aratand-o Tie, lui Dumnezeul Tata, mulfumind, binecuvantand, sfintind gi frangand a dat sfintilor Sai ucenici $i Apostoli zicdnd: Luai mancafi acesta este Trupul Meu care se frange pentru voi spre iertarea picatelor”. Premisele necesare unei vieti crestine 121 fara intrerupere cu el, trdind inca de aici viata vegnica. Vesnicie inseamné a trai fericit, dup (conform celor spuse in continuare de lisus) ce vei invia in slava desigur, in ultima zi a judecafii (la cea de a doua Venire). Prin urmare, Sfanta Impartaganie nu este ceva op- fional, ci o poruncé a lui Hristos ce trebuie in mod obli- gatoriu implinita. De aceea gi Biserica a randuit-o printre Tainele obligatorii, asa cum este si Spovedania. Dupa cum hrana pentru trup este absolut obligatorie vietii biologice, la fel si hrana pentru suflet, adicd Trupul i Sangele lui Hristos, realitate tainicd ce nu poate lipsi din viata duhovniceascd a oricirui cregtin. Fara dumnezeiasca Impirtaganie nu poate trai nici Biserica gi nici cel credincios. impartagindu-ne cu Trupul si Sangele lui Hristos devenim ,,de acelasi trup si de acelasi sange” cu El dar si cu ceilalti credinciosi, pentru ca astfel tofi s& fim unifi ca niste frafi adevarati gi sa inaintim spre vegnicie. Adevaratul crestin ce vrea, asadar, si fie in comu- niune cu Domnul, aduce cu regularitate (in timpul Utreniei) pentru Proscomidia dinaintea Liturghiei ca jertfa personala, prescura gi vinul su, luand in schimb de la Dumnezeu, nu paine si vin, ci Trup gi Sange, viata adevarata si vesnica. El se apropie totodata cu re- gularitate sau foarte des, in functie de starea lui du- hovniceasc’, de dumnezeiasca impartasanie. Participarea Iui la aceasta taina inseamna curatire si pregatire corespunzatore. Prima este legat de po- cAin{& si m&rturisire, in timp ce a doua presupune12 Parintele Gheorghios S. Kughioumtzoglou rugaciune, post (cei care in posturile randuite de Biserica postesc doar in ajunul dumnezeiestii fmpartaganii), studiul gi canonul dinaintea sfintei Euharistii etc. Daci credinciosul are o viafA nevoitoare atunci si ajutorul rimit de la aceastd Taina este mai mare, Dumnezeiasca Inpariganie este lumin§, pe unii ti incalzeste si lumi- neaza iar pe alfii ii arde. S-a intamplat vreodat& si primim acasa vizitatori anunfafi fara si facem ordinea cuvenita? Cand este vorba ca Hristos si vind la noi prin dumnezeiasca Impartaganie, nu ar trebui s4 ne ingrijim de propriul suflet cel putin la fel? Cel credincios crede: in primul rand c& painea si vinul se prefac la dumnezeiasca Liturghie prin lucrarea Sfantului Duh in Trupul gi Sangele lui Hristos ,,cu adevarat si in esenfa”. in al doilea rand crede ca cei ce se impartigesc ,iau sub chipul painii gi vinului adevaratul Trup si adevaratul Sange ai Domnului, la modul real” gi c& in- trand in gura gi pantecele lor este , pentru cei cinstitori spre mantuire si celor necinstitori spre judecata’””. lar in al treilea rand, marturiseste c& Sfanta Euharistie este jertfa adevarat’, ispasitoare, adusi pentru pacatele ,tuturor celor aflati in credint&”, vii si adormiti. ® Sfantul Nectarie, Pastorald, editura Fogopoulos,1974, p. 71. Premisele necesare unei vieji crestine 123 Cercetarea de sine + Vechiul obicei de a ma impartasi de 2-3 ori pe an este depasit. Infeleg cd ar trebui si ma impartigesc re- gulat, pentru a primi putere in nevointa mea, mai ales in aceasta perioada dificila prin care trecem astzi. + Apropiindu-ma de dumnezeiasca impartaganie imi simt pacatosenia gi nevrednicia (dincolo de grija fireascd de a ma pregati corespunzitor). Biserica ma primegte asa cum sunt atunci cand igi inalfi glasul zi- cAnd: , Sfintele sfintilor!”. + Ma impirtigesc agadar de fiecare data Cu frica de Dumnezeu (sprijinitd pe cinstirea gi evlavia mea fata de El), cu credinfé (c’ impirtsania este Trupul gi ‘Sangele lui Hristos) i cu dragoste” (pentru a cere sia primi iertare). Cunoasterea gi trairea conforma adevarului Hristos venind in lume a pus inceput unei noi vieti, unei libertti desavarsite si definitive pentru om, slobozindu-1 din lanturile robiei fafi de picat. Slobo- zenia crestinului nu este rodul unei libertiti abstracte si in afara realitatii, ci produsul unui fapt istoric, a morfii purtétoare de biruinfA a lui lisus de pe cruce gi unei relafii personale cu Hristos dupa botez, la modul liber, cu credinf& si dragoste. De aceea fine evanghelistul Ioan s& accentueze: Cunoasteti adevarul si adevarul va va face liberi”124 __ PSrintele Gheorghios 5. Kughioumtzoglou (loan 20,32). Altfel spus, (daca ascultati de invafatura mea) veti cunoaste (empiric) adevarul gi el va va elibera. Aici se subinfelege eliberarea de pacat, care prin farmecul gi amagirile lui exercitd o influent’ asupra inimii omu- lui. Cnd ingelaciunea (amagirilor) cade in fafa luminii adevarului, legaturile pacatului sunt sfaramate. ‘Cunoasterea, acceptarea si implinirea adevarului {il face pe om liber in fata prejudecatilor, ingeléciunilor, ideilor si conceptiilor eronate, care toate nu fac decat s& inrobeasca sufletul. Adevarul ne elibereaza de sub stpanirea patimilor i doririlor pac&toase, facdndu-1 pe om stépan pe sine. injelegerea omului se largeste, cAnd primegte adevarul lui Hristos - care lumineaza - _ privindu-le pe toate in ansamblu lor gi fiind atunei ri- dicat deasupra celor simtite. ,Unde este Duhul Domnului, acolo este libertate” (2 Corinteni 3, 17) si Daca va va slobozi pe voi Fiul, cu adevarat slobozi veti fi’ (Ioan 8, 36). Care in viata de zi cu zi nu este important adeva- rul? Daca nu stim ce fel de om este chiriagul ce urmam sa-] bag&m in cas, dac& nu cunoastem ce defecte are magina de mana a doua ce tocmai am cumparat-o, daca nu stim cine este cu adevarat omul cu care ur- meaza sa ne cAsitorim sau in ce masura ne potrivim unul cu altul, daca ne este necunoscut drumul ce vrem. sail facem, caracterul camaradului de drum ori al ace- luia cu care locuim, daca tineri fiind nu cunoastem ce consecinte au relatiile trupesti dinaintea cdsatoriei si efectele avortului, se stie la ce probleme chinuitoare Premisele necesare unei vieti crestine 125 vom ajunge. Chiar si in situatiile de mai sus adevarul are un rol izbavitor, ferindu-ne de o mulfime de batai de cap. Nu se poate vorbi de un crestin adevarat care si nu fie de partea adevarului. in primul rand sa-I cu- noasc studiind Sfanta Scriptura. In al doilea rand s8-1 caute gi si-1 aplice la nivelul fiecdrei situafii sau pro- bleme de viata. Iar in al treilea rand s& accepte sfaturile celor din jur si s& indrazneasc& s& zica: ,Spune-mi unde gresesc, ca sd ma indrept”. Si-gi recunoasci gre- gelile gi sd-si cear scuze, sa se indrepte oricat I-ar costa acest lucru. De asemenea, un cregtin autentic se pozitioneaza corect fati de viitor, fapt ce atrage bunavointa lui Dumnezeu (de pild, o tanara poate spune in sinea ei: dupa ce ma cas&toresc soacra imi va fica o mami. Iar alta, din capul locului si zicd: dupa casatorie voi pastra distanfa fafi de soacr). Dumnezeu care vede viitorul vietii noastre ne da deseori inc de acum binecuvan- tarile Lui. Omul credincios se nevoieste s& cunoasca adeva- ul, pe Hristos (loan 14, 6), fapt ce are o aplicatie directa in viata lui. Daca igi observa cu intarziere greseala, o recunoaste cu curaj, urmand apoi si o indrepte. El are astfel toata binecuvantarea lui Dumnezeu, cele dificile ugoare, simfind ci ,sarcina lui Hristos este ugoara” (Matei 11, 30). De un astfel de crestin toti se bucura, avandu-l la126 Parintele Gheorghios S. Kughioumtzoglou Cercetarea de sine + Omul a fost zidit de Dumnezeu pentru a fi liber i poate fi chiar gi atunci cand din punct de vedere so- cial este rob. Sunt eu liber? Daca raspunsul este afir- mativ, ar trebui si cinstesc atunci si libertatea aproapelui meu ce poate gandi diferit. Reugesc acest lucru? Poate c& sunt partizanul unei libertati absolute doar in ceea ce mi priveste, desfiintand libertatea aproapelui meu (facdnd ceea ce imi place) sau cAlcand in picioare tot ce mi se impotriveste? * Hristos este adevarul. Nu pot agadar s& spun ci urmez adevinul, dac’ nu am o leg’tura personal — tai- nic& cu Hristos. in caz contrar, ma ingel pe mine insumi. + Ca si devin un partizan al adevarului este ne- voie de pocdinté (metanoia/schimbarea mintii), de in- toarcere gi iubirea Adevarului. Premisa pentru acest lucru o constituie ascultarea gi urmarea consecventd a legii Evanghelice. Daca imi recunosc gregelile si nu ma indrept, sunt in afara adevarului si urmez minciunii. Mice teama in aceste conditii ca nu cumva toate cele- lalte fapte bune ale mele s4 nu se dovedeasca in cele din urma zadamice. + Adevarul, conform epistolelor evanghelice, in- seamni o invafatura corecta, opus tuturor miturilor falgilor invafatori. Eu, prin cele vorbite in diverse oca- \cas, printre prieteni, la lucru, prin faptele mele de zi cu zi sau prin cea ce cred (...), ce urmaresc, ade- varul Evangheliei sau mistificarile ereticilor, a oame- nilor lumesti sau crestinilor indiferenti? Capitolul III PIEDICI IN CALEA UNEI VIETI iN HRISTOS Introducere fn acest capitol vom analiza piedicile ce apar in viata unui crestin. Este vorba de dusmanii glasici ai omului: iubirea de sine (filavtia), secularizarea gi volul. Sunt piedici interioare gi exterioare, care zi de zi influenteazA viata oamenilor, fie cd igi dau seama gi ac- cepta acest lucru, fie cé nu. Un crestin care cunoaste aceste piedici — dusmani ~ din viata duhovniceascd, trebuie sa le facd fat cu barbatie, intrucat altfel nu putem vorbi de o viata creg- tind adevarata. Acest lucru este posibil in primul rand prin nevoinfa si harul lui Dumnezeu ce are menirea de a-l int&ri, iar in al doilea rand, prin mijloacele puse la indemana de Biserica celui credincios, pocdindu-se cu sinceritate dup fiecare cidere gi marturisindu-se. Doar aga igi poate continua nevointa gi sA se incunu- neze de biruinta. Crestinul hotarat si duca o viata crestina con- stient& face faf& iubirii de sine prin smerenie, seculariz&rii128 Pirintele Gheorghios S. Kughioumtzoglou prin simplitate gi prin participarea la viata dat de tai- nele Bisericii, iar diavolului prin puterea atotputerni- cului Dumnezeu, avand griji si nu-i dea motive (de ispitire) si drepturi. lubirea de sine (filavtia) ‘Cea mai mare piedica in viata duhovniceasca este iubirea se sine, adicd 0 intoarcere exagerati si exclu- siva spre sine, ce urmareste satisfacerea propriilor va- lori, scopuri gi pote. lubirea de sine, mama tuturor relelor, apare din necunoasterea lui Dumnezeu, nascand cele trei patimi nebunesti: iubirea de slava (méndria), iubirea de pla- cere (licomia gi curvia) gi iubirea de bani. , Aceste pa- timi gi cele ce urmeazi lor, leagi mintea omului de bunuri materiale, trigandu-l spre pamant gi strivindu-] precum o piatri cumplitd, desi mintea din firea ei este mai ugoara gi mai mobilA chiar gi decat focul” (Sfantul Maxim Marturisitorul, Filocalia gr. 2, p. 84). Iubirea de sine constituie un edem (umflare) al cu- getului ce se manifest’ in urmitorul chip: Omul atacat deea are in vedere capacitatile sale reale sau inchipuite si tsi ascunde sl&biciunile. De asemenea, igi atribuie toate darurile sale siesi gi nu lui Dumnezeu. Se slaveste pesine in mod exagerat, urmareste demnitafi ¢icinstiri, se manie in fata oricirei dificult, este neascultitor i nesupus. Slujeste iubirii de trup — curvia $i lacomiei Piedici in calea unei vieti in Hristos 129 pantecelui. Proaspat imbogatitul in obraznicia lui igi etaleazA Iuxul sau podoabele lui, ludandu-se, in timp ce fariseul - ipocritul — se sprijin& pe aga-zisa lui drep- tate, dispretuindu-i pe ceilalti. Nu-i place sa fie mustrat, in timp ce el ii judecd pe tofi, detestind smerenia. Cel ‘infumurat se ridic& in final si impotriva lui Dumnezeu, ca si cum nu ar avea nevoie de El. Plecand de la justificarea unei asa-zise neimplinite nevoi a trupului, patima iubirii de sine il duce pe om la tristefe in cazul nesatisfacerii tuturor dorintelor. Aceasti satisfacere poate fi facut chiar cu preful unui comportament tiranic fai de aproapele. Tat pentru ce lupta cregtinului se indreaptd in pri- mul rand impotriva sinelui i a pacatului, dand razboi ‘impotriva unei ,alte legi” ce lucreaza in madularele lui, Ego-ul pacatos, ce se opune legii constiintei si a lui Dumnezeu (Romani 7, 23), Pentru a face fata acestei pa- timi omul trebuie si-si indrepte mintea spre Hristos gi spre implinirea poruncilor Lui. Dac’ mintea lui nu este la Hristos inima nu poate lucra cum se cuvinte, lisand loc rafiunii iubitoare de sine si preia controlul. in aceste condifii, nu-L va putea iubi nici pe Hristos si nici pe aproapele, actionand egoist si antropocentric si nu hristocentric cum ar trebui. Credinciosul ce vrea s Iupte cu iubirea de sine nu va uita in cele din urmé cd biruitorul mandriei a fost si este Mantuitorul nostru lisus Hristos, singurul care poate triumfa impotriva diavolului, a sarpelui dintru inceput, care la indemnat pe om la apostazie gi man-130 Parintele Gheorghios S. Kughioumtzoglou drie, Cel care a folosit ca leagan o smerits iesle a spus: Cel care vrea si fie primul s& fie tuturor slujitor” (Marcu 9, 35) si ,,Cel ce se va inalta pe sine se va smeri gi cel ce se va smeri pe sine se va inalta” (Matei 23, 12). Cel care nu si-a cutat propria slava (Ioan 8, 50), a ajuns pana la cracea martiriului. Ucenicul cel credincios Lui merge gi se crucificd impreund cu El, avand siguranfa c& prin ajutorul Lui va putea da rizboi impotriva iubirii de sine. Cercetarea de sine Cand oare mi voi hotirt gi eu 6% lupt serios im- potriva iubirii mele de sine? + Dac& vreau cu seriozitate s& pornesc r&zboi pa- timii celei de mai sus urmez urmatoarele reguli: Nu vorbesc niciodata cu ton dispretuitor gi jignitor. Res- pect parerile interlocutorilor mei (fara a fi nevoit s& le accept in mod fortat). imi exprim smerit parerile (cele acceptate dintotdeauna de Biserici), folosind, acolo unde este nevoie i expresiile potrivite precum: ,cred”, dupa smerita mea parere”, , poate”, ,,se poate sa gregesc”, ,aga vad eu lucrurile”. + Daca undeva gregesc imi recunosc gregeala gi cer cu smerenie iertare. Evit lauda de sine, ma arat surd la linguseli gi la laudele altora, imi razboiesc permanent ingamfarea si slava desart’. Uit de mine insumi gi slu- jesc ,aproapelui” sau celorlalfi. + Este stiut cA ceilalti vad greselile gi patimile noas- tre. M-am hotirat agadar s& accept observatiile adre- Piedici in calea unei viefi in Hristos 131 sate mie, fara a lua in considerare cum au fost facute ci doar ce mi s-a spus. + Dac& umblu dup’ m4ngéierile trupului si fug de osteneli, trebuie sd stiu c4 ele aduc moliciune in suflet si paralizie in trup cand e vorba de angajare intr-o lu- crare sau alta. + Mi ingrijesc de ,infatigarea” sufletului mai mult decat cea a trupului, dup’ cum fac si cand imi aleg prietenii, cercetandu-i nu dup chipul lor din afar ci dupa virtutea lor. Secularizarea O alt piedicd in viata crestinului este cugetarea lumeasc’, secularizarea ce ne distruge azi neamul pre- cum un val puternic venit din partea modernismului. Secularizarea® este despirtirea de Hristos gi de Biserica Lui ce se regiseste in modul in care ne ducem sau ne organizAm viata zi cu zi, de parc& Hristos nici nu ar exista. Omul secularizat sarbatoregte Craciunul fr Hristos gi Pastele fara inviere, traind stapanit de un duh lumesc, materialist, fad a-gi constientiza toate pacatele gi fra a cere iertare lui Dumnezeu pentru ele. Un astfel de om nu se simte liber, intrucat vinovatia ramane in el, producandu-i neliniste. Vezi Ortodoxia si Ecumenismul, Athi. Gheorghios Kathi- goumenou.132 Parintele Gheorghios S. Kughioumtzoglou Atunci cand exist echilibru gi o corecta pozitio- nare, un crestin autentic nu doar cA nu traiegte mate- rialist, ci le foloseste chiar si pe cele materiale intr-un mod duhovnicesc. Materia se sfinfeste prin viafa litur- gicd si duhovniceasca. Nu exist o distanfa intre ma- terie si duh. Toate sunt recapitulate in dumnezeiasca Liturghie. Omul trdieste fericit gi cu binecuvantare atunci cand lucreazi dup ipostasul siu ontologic, ca icoand (chip) a lui Dumnezeu, sigura lucrare adevaratA care ii confera statutul de om. Daca uit’ c& este icoana (chi- pul) lui Dumnezeu lucrarea fi este marcat& de picat, fiind bolnav duhovniceste. Cel mai mare dugman al sufletului nostru, chiar si decat diavolul, spune fericitul pirinte Paisie" este duhul lumesc, intrucat ne cuprinde incetul cu incetul, pentru ca in final, fara s4 ne dim seama, s4 ne trezim opariti de-a binelea”. Dumnezeu cere inima noastra: ,D& mie, fiule, inima ta” (Pilde 23, 26) iar noi dam sau lisim inima noastri cufundata in dorinfe materiale sau in frumu- sefile lumii create. Aceasta hotirare — alegere ~ ne va costa in viaja duhovniceascé, fiind asemanatoare unei contragreutiti ce ne fixeaz de pimant. Ajungem astfel s& admiram creatia in locul Creatorului. ,, Apoi, tot ei vin gi intreaba”, spune parintele Paisie. ,De ce nu ne Cuvinte, vol. 1, Cu dragoste si durere. Piedici in calea unei viefi in Hristos 133 migc& cele duhovnicesti? Cum sa fi migcat, dac& inima {fi este imprastiata prin dulapuri si farfurii? Nu ai inima, ci doar carne... doar ca s4 mergi. Putin din inima tase indreapta spre unul, putin spre celalalt iar pentru Hristos nu mai rimane nimic’. Dorintele simple, chiar si nepacatoase de ar fi, sunt mai rele decat cele p&c&toase. intrucat o dorinfa pacdtoasa il va mustra candva pe om... care va ajunge s& spuna: ,,Am gresit, Dumnezeul meu”. Celelalte lu- cruri ,nevinovate gi bune” in schimb nu-l vor nelinisti. Va crede cA totul este in regula. , Eu iubesc ce este bun ¢i frumos”, spune. Da, dar iubirea ta nu merge la Creator, merge spre cele create”. ,,Inima inainte s4 se cura- feasc’, are dorinte lumesti gi se bucura de ele. Cand {insd se purificd incepe sé fie stanjenitd de dorintele lu- mesti, iar bucuriile sunt cele duhovnicesti. Aga se pu- rificd inima, cand se scarbeste de dorintele lumesti. fns& noi nu vrem sé-1 mahnim pe omul cel vechi din noi... Cum si devenim atunci urmatori ai lui Hristos?” -Astfel, ramanem oameni péméntesti. incercim s& trdim o viati duhovniceasca intr-un mod lumesc”. _-Restii destepti nu sunt pringi in undita. Vad momeala, infeleg, fug gi se izbavesc. Ceilalti ins& vid momeala, fug la ea si o m&nance gi fac, sunt pringi. fn acelasi fel este si cu momeala lumii, prinzéndu-i pe oamenii atragi de duhul lumesc”. /Cregtinul adevarat este statornic si nu este prins de duhul lumesc”. Un om destept nu se las prins in undita secularizrii, scpand astfel de toate consecintele134 ____ PSrintele Gheorghios $. Kughioumtzoglou neplacute aduse de ea. Se nevoiegte gi traiegte simplu, echilibrat, unit cu Hristos gi sfintit prin viata liturgic& a slujbelor gi tainelor Bisericii noastre Ortodoxe. Tra- ieste tainic gi ascetic credinfa, avand mintea si inima indreptate spre Imparatia cerurilor. Cercetarea de sine * Orice crestin din vremurile acestea este influen- fat de duhul lumesc ce contribuie la denaturarea rela- tiei duhovnicegti cu Dumnezeu $i Biserica Lui. Oare eu cat de mult sunt influenfat de el? + Desi merg la bisericd gi implinese multe din po- runcile Evangheliei, trebuie s& vid daci nu sunt un crestin lumesc, far’ si bag de seamé, din cauza secu- lariz&rii mele. Poate c& in anumite momente din zi sau de peste sptimana sunt sau par un bun crestin (cand stau in bisericd, cénd mi impirtigesc etc.), in timp ce restul timpului am un mod de viefuire in care par c& am uitat de calitatea mea crestin’, purtindu-ma ca un crestin lumesc (egoist, ipocrit, interesat). + Cand inima mi trage spre hobby-urile mele, tan- jind s8-mi fac timp pentru ele, fard si simt acelagi lucru sipentru obligatiile mele duhovnicesti, nu este o dovada c& ceva nu merge bine in relatia mea cu Dumnezeu? + Casa, mobila, masina, hainele mele personale, impodobitul (vopsitul etc.) ce spun despre mine in fata unui observator impartial, ci sunt un crestin adevarat sau lumesc? Dac& Hristos m-ar intalni acum, cum le va judeca pe toate acestea? Piedici in calea unei vieti in Hristos 135 + Unde aloc mai mult timp? fin fata oglinzii sau iconostasului, ziarului sau Evangheliei, televizorului sau Bisericii? Trebuie sa constientizez c& cu cat acord mai mult timp lui Dumnezeu, cu att am mai multe bi- necuvantari si bucurii duhovnicesti. + O dovada cA gi eu sunt un crestin secularizat ar fi c& sunt stip4nit ugor de neliniste, lipsindu-ma de bine- cuvantirile deosebite ale lui Dumnezeu: bucuria inte- rioar§, lacrimi date de strapungerea inimii, sentimente de recunostinfa nemérginita gi iubire citre Dumnezeu, luminarea minfiietc. Atata timp ct vreau si traiesc du- hovniceste, trebuie si iau o hotirare: simi cliberez din cuptorul secularismului care m-a oparit cu totul. Altfel voi ajunge s& sufir in zadar, batandu-mi joc doar de mine insumi nu insa gi de Dumnezeu®. Diavolul Cea de a treia putere, deseori cea mai mare, ce se opune nevoinfei unui crestin adevarat, este diavolul (clevetitorul), cel numit si Satana (vragmagul) sau Be- elzeboul (cipetenia demonilor). Candva demonii au constituit cel de-al zecelea ordin al ingerilor. Din pricina cpeteniei lor Luceafarul (Ewordgov/eosforou, aducitorul zorilor - éw/avyn -, © Dumnezeu nu se lasé atins de atjocurile noastre, ca unul ce este nepatimitor si mai presus de aceasta lume [n.tr.].136 ___P&rintele Gheorghios S. Kughioumtzoglou adic& a mandriei gi trufiei luceferice, gi-au pierdut ca- litatea de ingeri luminati, ajungand duhuri rele (Vasile cel Mare, Athanasie cel Mare, Ioan Damaschin, Dogmatica). De atunci diavolul si demonii lui se opun lucrarii lui Dumnezeu, dusmanindu-l si pe om inci de la incepu- turile lumii. El exercit’ o influent moral asupra omului, lanivelul gandurilor, cugetelor, dar gi la nivel trupesc, conducandu-l spre pacat, deznadejde si pierzare. Hristos a venit in lume® cu scopul ,,ca prin moarte s& surpe pe cela ce are stApAnia mortii, adic pe diavo- lul” (Eorei 2, 14), adic si inlocuiasc4 imparafia diavo- lului cu impardfia lui Dumnezeu ,,si fie Dumnezeu toate intru tofi” (1 Corinteni 15, 28). La inceput Domnul s-a confruntat gi |-a biruit pe Satana la modul personal, in cele trei ispite din pustia Carantaniei (Matei 4, 1-11), fapt care a continuat apoi in diferite situatii, prin vindecarea a numerogi demo- nizafi i altor bolnavi. Aceasté disputa atinge un apo- geu in timpul Patimilor, atunci cand diavolul era sigur de biruinfa lui, ins ,acum stdp4nitorul lumii acesteia se va goni afard” (loan 12, 31; Apocalipsa 12, 9-13). Sta- panirea lumii care a indraznit candva sa i-o ofere lui © Este un dat faptul ci ,spre aceasta s-a ardtat Fiul lui Dumnezeu, ca si strice lucrurile diavotului” (1 Ioan 3, 8). Liber- tatea si mantuirea omului este strans legati de premisa c& stri- cSciunea din lume este lucrarea diavolului. De aceea ea poate fi vindecata, intrucat nu omul este nascocitorul rdului, faptura umani fiind doar pervertita gi atrasd de el prin ingelaciunea diavolului (N. Trembelas). Piedici in calea unei vieti in Hristos 137 Tisus (Luca 4, 6), apartine de acum incolo lui Hristos, intrucat rstignirea a fost urmatd de invierea Lui. Precum s-a intamplat cu Hristos, asa si crestinul se va afla in opozitie cu potrivnicul si clevetitorul, cel care I-a impiedicat pe Apostolul Pavel si se deplaseze la Thesalonic (1 Tesaloniceni2, 18). Satana seamananeghina ‘in ogor (Matei 13, 39) gi furd simanfa Cuvantului din inima oamenilor, , pentru ca nu crezand si se mantuiasci (ca sd nu creada si s& se mantuiasca” (Luca 8, 12). Eleste cel care umbld neincetat ca un leu flamand, dup’ cum spune Apostolul Petru, cautand pe cine sa inghita (1 Petru 5, 8). El incearc’, precum s-a intimplat in Rai, s&-i tragé pe oameni in pacat (1 Tesaloniceni 3, 5; 1 Corinteni 7, 5), pentru a+ face potrivnici lui Dumnezeu (Faptele Apostolilor 5,3). Desi pune la cale tot felul de rautiti, apeland per- manent la tot felul de ,strategii”, ,curse” si ,mestesuguri”, putind si ,,se prefaca gi in inger de humina” (2 Corinteni 11, 14) nu este decat un dugman deja invins*. in pofida infrangerii lui finale, diavolul nu ince- teaza ins sd intervind in viata oamenilor, in gandurile lor de zi cu zi, precum in mod firesc si Dumnezeu face. Dumnezeu poate de pild& si-i spund omului in gand: Infrangerea diavolului a avut loc prin invierea lui Hristos. Lupta diavolului impotriva lucr&rii lui Dumnezeu gi a mantuirii omului se va incheia, conform Apostolutui Pavel, in urma ulti- mului act ,al istoriei si mAntuirii”, ,ziua Domnului”, cand Fiul va desfiinfa toatd inceptura, puterea gi stipanirea” (1 Corinteni 15, 24), chiar $i a morfii, pentru a preda imparatia Tat8lui ,pentru ca Dumnezeu si fie toate in tofi” (1 Corinteni 15, 28).138 Pirintele Gheorghios S. Kughioumtzoglou ,Cere-i iertare mamei, pentru c4 ai suparat-o!” Diavo- ul intervine imediat gi ii spune contrariul: ,.De ce s&-i ceri iertare? Ea a gregit. Ea 8 0 faci mai intai”. Omul este obligat agadar sA aleag4 permanent intre Dumnezeu gi diavol, intre Hristos gi Veliar (2 Corinteni 6, 14-15), fra s& uite c& la sfargit se va gasi alaturi pentru tot- deauna fie cu Unul, fie cu celalalt. Crestinul unit cu Hristos prin credin{4, rugaciune si mai ales prin Tainele Bisericii este sigur de biruinta sa. $tie ci demonii nu au nicio putere asupra lui, atata timp cit el insugi nu le da drepturi, intrucat ei nu au putinga nici fn porci si mearga fard ingadduinfa lui Hristos (Matei 8, 31). Stie de asemenea cA va fi biruit de diavol doar in situatia in care va consimfi la acest lucru (Iacov 4, 7). Altfel (daci nu consimte), intotdeauna diavolul va iesi invins, intrucat orice fiu al lui Dumnezeu poate in- vinge lumea (1 Joan 5, 4) al&turi de Miel, care ,,a iegit biruind, gi ca s& biruiasc&” (Apocalipsa 6, 2). Cercetarea de sine * Cel mai bun mod de a face faf& diavolului este consemnat in Sfanta Scriptur&: ,Supuneti-va drept aceea lui Dumnezeu, stafi impotriva diavolului, si va fugi de la voi" (Iacov 4, 7). Si: ,Fiti treji, privegheati... stati impotriva diavolului, intdriti fiind in credinta” (1 Petru 5, 8-9). « De fiecare dati cand sunt cuprins de mandrie, insist cu inc&p&tAnare, nu accept ci am gregit etc., in- Piedici in calea unei vieti in Hristos 139 departand harul lui Dumnezeu de la mine, drept pen- tru care diavolul profit de aceasta ocazie gi ma atac& cu ugurinfa. fi dau drepturi diavolului gi atunci cand mA indoiesc de puterea si grija lui Dumnezeu sau atunci cand apelez ca unul fir de minte la mediu- muri, ghicitori in c&rfi sau in cafea ete, + Cand am un comportament violent (tipete, furie etc.), sau cand ,ma npustesc” plin de suparare asupra cuiva (...), in acele momente ies de sub influenta hui Dumnezeu gi intru sub cea a diavolului, Dacd vreau ca diavolul s& nu profite de aceasta cddere a mea, trebuie 8% fiu hotirt 63-mi cer iertarc de la oamenii pe care i- am jignit, oricdt m-ar costa acest lucru. + Mulfi se tem de vrajile unora ficute cu ajutorul diavolului. Dacd crestinul participa la Tainele Biserici, este ca gi ,blindat” prin harul atotputernicului Dum- nezeu, iar puterea diavolului se arat& neputincioasd in a-| mai vitima in vreun fel. Credinciosul care se nevo- ieste gi incearcd s& tréiascl smerit nu se teme niciodata. Vezi si Matei 8, 28-34 unde neputinja diavolului se vadeste cu claritate.Capitolul 1V CONSECINTELE INEVITABILE ALEUNEI VIETI CRESTINE AUTENTICE Introducere in capitotul acesta vor fi analizate trei aspecte le- gate de lupta duhovniceasci a celui credincios. Primul sunt gandurile. La mintea omului poate avea acces prin ganduri atat Dumnezeu, cat si diavo- lul. Dumnezeu fi spune de pild’ in gand omului: ,,S-a facut timpul pentru rugiciunea de sear’”, iar diavolul in acel moment ii aduce in minte toate obligatiile ce le mai are de implinit, pentru a-l impiedica astfel si se Toage. Cu cat credinciosul se nevoieste mai mult, cu atat este atacat mai vartos. Este necesard atunci o in- formare a lui, pentru a sti cum s& faca fat cel mai bine acestei situatii. Al doilea aspect sunt nedreptatile. Toti ne con- fruntém de-a lungul vietii noastre cu ele, ideea este s& dam dovada de stip4nire de sine in orice situatie, dupa cum vom vedea in textul ce va urma mai incolo. Trebuie si acceptim existenta unei dreptati dumneze- iesti si s& incepem sa tratim nedreptitile dintr-o noua142 __P&rintele Gheorghios S. Kughioumtzoglou perspectiva, inedits, aga cum ne sfatuieste pururea po- menitul parintele Paisie. Al treilea aspect sunt suferinfele. Nimeni n-a trait fir s& aiba parte de suferinfe. Exist ins o modalitate pentru a imputina cat se poate numérul lor si a ne ra- porta la ele cum se cuvine. Razboiul gandurilor Principala caracteristicd a vietii crestine este lupta duhovniceasc’. Ea presupune o confruntare perma- nent’ cu ganduri nedorite gi sténjenitoare, care vin din interiorul omului sau de la demoni. sTermenul «gand/Acyiopéc/loghismos» in limba- jul ascetic defineste fie un simplu gnd ce trece prin minte, fie o migcare a sufletului spre bine sau rau, fie o inclinatie buna sau rea dobandita printr-o lucrare sau alta a mintii, a constiintei, a sentimentului sau voinfei. intrucat gandurile preced orice fapt’, lupta fiecdrui credincios trebuie si se intoarc& inc& de la inceput spre cercetarea gandurilor, spre cultivarea celor bune si res- pingerea celor rele”®, : Gandurile, la majoritatea Parintilor, au un infeles prin excelent negativ. Datorita lor omul poate ajunge de la simple tulburari trupesti la ganduri indreptate impotriva aproapelui, la akedie (indiferenta) pentru © Parintele Paisie, Nevoinfd duhooniceascd, Razboiul ganduritor. Consecinfele inevitabile ale unei vieji crestine autentice 143 viata duhovniceascd, la disperare gi chiar la acea dez- nadejde ce poate conduce la sinucidere. Trebuie sé stim ci gandurile constituie o problema mai mult sau mai putin deranjant cu care se con- frunti permanent tofi oamenii, dar mai ales cei care se nevoiesc si progreseze duhovniceste. Daci exist’ o ra- portare corecti la ele, cei credinciogi pot trage folosul corespunzitor, maturizindu-se duhovniceste, partici- and in mod real la viafa in Hristos. Acest lucru este valabil cand gandurile sunt respinse, fiind evitatd orice intrare in dialog cu ele, dup cum spun toti Sfinfii Parinfif*. Cel care este insii neatent gi fra experiensa gi igi cultiva gandurile, permitand o dezvoltare liber’ a lor, se expune pe sine pacatului, find cel mai adesea inrobit gi identificdndu-se cu ele. Exist’ gi situafii cand gandurile il ,innebunesc” pur si simplu pe om. Oabordare sau tratare corecti a gandurilor in con- ceptia Parinfilor ascefi ai pustiei, ca unii ce pleaci dela cuvintele Apostolului Pavel , fifi cu intreaga infelep- ciune, gi privegheati intru rugaciuni” (1 Petru 4,7), este trezvia (viipr/népsé”; vijw/néfo = sunt cumpatat, lucid, ma rog). Ea constituie o ,metoda” de trezire du- hovniceascd, printr-o cultivare a atenfiei interioare gi a rugiciunii, avand ca scop pazirea mintii celui credincios © Unii Parinfi recomanda doar celor inaintafi duhovniceste c& pot primi gandurile pentru a lupta cu ele, iesind mai incercati fn urma biruirii lor [n.tr]. © De aici provine termenul neptic, Pirinti neptici.144 __ Phrintele Gheorghios S. Kughioumtzoglou de gandurile ce vor s& se strecoare in ea. Omul, cu alte cuvinte, igi indreapt& toat& atenia asupra sinelui stu, obignuindu-se incetul cu incetul s& se pazeasca de gan- durile care incearc4 sé-1 distraga de la rugaciune, stu- diu ete. indata ce realizeaz& sau are sentimentul cA un gand pitimas sau fara rost i-a venit in minte, il res~ pinge, ignorandu-l. Nu intra in dialog cu el, intrucat este periculos, nefiind vorba in esent& decat de un dia- log cu demonul. Chiar gi Hristos, la sugestiile ispiti- toare cu care a fost asaltat, i-a spus diavolului: ,{napoia mea satano!” Aceast metoda duhovniceasca este pen- tru cel credincius precum o santinel& sau ,,post de pazi”, gata si reactioneze la orice atac al vragmasului. PSrintele Siluan spunea: ,,S4 nu uifi sa te temi de dou’ ganduri. Unul spune: esti sfant, iar altul: nu te vei mantui. Amandoua vin de la vrigmagul si nu au nimic de a face cu adevarul. Tu insé s& spui in sinea ta: Sunt un mare picatos, ins’ Domnul ca Unul mult mi- lostiv ce ii iubegte mult pe oameni imi va ierta si mie pacatele”. Un alt mod de a face fat’ gandurilor este rostirea rugiciunii lui lisus. , Doamine lisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pac&tosul!” Ea este fundamentata pe Sfanta Scriptura (Luca 18, 13 si 38) fiind accesibil& tuturor. Puterea numelui lui lisus 0 consemneaza in scrierile lor gi Parintii Bisericii, avand, dincolo de lucrarea ei sfinfitoare, un rol decisiv in riz- boiul duhovnicesc gi in lupta impotriva gandurilor. Pentru a dobandi aceast& rugiciune este necesara Consecintele inevitabile ale unei vieti cregtine autentice 145 concentrarea mintii pe cuvintele ei si o nevoinfa insis- tent’ in repetarea ei. Ea nu trebuie tratata cu ugurint& ca si cum ar fio alti forma de meditatie. Rugdciunea lui lisus, cand te apropii de ea cu strapungere, frick de Dummnezeu gi inima zdrobita, are efecte minunate. Parintele Paisie accentueaza cu tarie si in mod re- petat c& cea mai bund metoda de a te opune gndurilor rele (de-a stanga) este acea practica de a replica prin ganduri bune (de-a dreapta). ,Omul, cand le vede pe toate cu gand bun se curafeste gi primeste har de la Dumnezeu. Prin gandurile de-a stanga fi judeca si ne- dreptifeste pe ceilalti, impiedicand venirea harului dumnezeiesc asupra sa, lasand loc liber diavolului ce ilia in primire. Un gand bun, spune, este egal cu o pri- veghere de mai multe ore, avind o mare putere de a arde gandurile rele, precum niste raze laser ce distrug rachetele de pe «pistele de zbor» ale diavolului, de unde sunt lansate”. Cel care are ganduri bune are sindtate duhovni- ceasci, iar réul il preface in bine. Pleac’, de pilda, cineva si ajunga undeva, iar pe drum intarzie din pricina defectarii maginii. Daca are gand bun, va spune: ,,Se pare c& bunul Dumnezeu a pus aceasta piedic’, pentru ci altfel, dacd nu intar- ziam, poate as fi patit cine gtie ce accident” si multu- meste pentru aceasta lui Dumnezeu. Daca are un gand ru, injura gi se revolt as fi plecat mai devreme, acum am intarziat, ce jon. $i Dumnezeul Asta...” Omul cand accept orice i se intampla cu gand bun, se146 Parintele Gheorghios $. Kughioumtzoglou. foloseste. Cand ins pune gandul cel rau inainte, se chinuieste, se destrama sufleteste, igi pierde capul. Oamenii asadar se chinuieste pentru c& nu tra- teazi problemele duhovniceste, cu gandul cel bun. Gandurile de blasfemie Gandurile de acest fel sunt atunci cand in minte ne vin imagini necuviincioase la adresa lui Hristos, a Preasfintei, a Sfintilor, fat& de ceva sfant sau fat’ de duhovnicul nostru. Aceste blasfemii toate sunt de la diavol, nu ne apartin. Diavolul fi chinuieste cu blasfe- mil pe cel foarte credinclosi $i sensibil!. Le amplificd sentimentul caderii suferite pentru ale aduce in suflet tristefe, deznddejde si chiar melancolie. Cand nu exist& un fond sensibil, aceste ganduri vin din pricina man- driei, a judecatii etc.”. Fie c& cineva este destept ori prost, sinatos ori bolnav duhovniceste sau trupeste, dac& face ascultare, se elibereaz (de ganduri). Eliberarea inseamna ascul- tare. Unii in loc si mearga la duhovnic se duc la psi- hiatru. Ins’ doar cu pilule nu pot fi dezlegate problemele psiho-fizice”. Cea mai bund afacere, dupa parintele Paisie, este ca omul sa fac o fabricd de ganduri bune”. Jar acest lucru este posibil prin ajutorul Iui Dumnezeu, al du- hovnicului si prin ascultare. Consecintele inevitabile ale unei viefi crestine autentice 147 Cercetarea de sine + Cu adevarat stanjenitoare gi neasteptate sunt gandurile din timpul rugaciunii gi gederii in biseric’, in momentele de odihna si visare, in momentul unor hotarari gi al cercetarii de sine. A venit timpul si ma ocup special de ele, pentru a-mi imbunitati starea duhovniceasca. + Asa cum o epidemie de grip’ atac& organismele slibite, aga gi gandurile ataci si chinuieste cu mai mare usurin{& pe crestinii mai putin credinciosi si fara de grijd. Oamenii de obicei sunt condusi de ganduri fara sa constientizeze. + Pot raméne linistit si fara sa fiu luptat de ganduri chinuitoare, cand felul meu de actiona este gresit si se afla in opozitie cu voia lui Dumnezeu? (cand de pild& nu imi cer iertare, sunt nedrept, ocup un post inalt la serviciu gi mé trufesc etc). In astfel de situatii nici trez- via si nici rugaciunea lui lisus nu ma vor ajuta, cand trec in mod intenfionat sau interesat cu vederea sau calc in picioare adevirul Evangheliei. Nedreptitile Aproape toti oamenii luptim pentru dreptate, iar noi ne inecam in propria noastri nedreptate. Degi ne dorim in general ca tofi ceilalti si fie drepti mai ales cu noi, nu tinem cont de purtarea noastra nedreaptd sau de nedreptatile noastre, chiar daca acest lucru ne araté148 Parintele Gheorghios S. Kughioumtzoglou contradictorii gi deseori irationali. Cum ar trebui sé ne pozitionm in aceasta chestiune a dreptafii si nedrep- tStii? Putem afla citindu-l pe pururea pomenitul pa- rinte Paisie, care in urma unei analize de o profunzime uimitoare, ne descopera un mod original de a pune problema®. Spune, asadar, Gheronda ~ contrar celor stiute de noi pani acum: ,Cea mai dulce bucurie duhovniceasca am gustat-o in nedreptate; niciodata sa nu gandesti cd greseste sau cat greseste celalalt care te nedreptateste, ci cat gresesti tu, justificandu-l astfel prin ganduri bune; indreptafirea de sine nu are nicio legatura cu viaja duhovniceasc’. Cand ne indreptatim ne pozitionam gresit din pri- cina egoismului, lipsindu-ne de harul dumnezeies« fndreptatirea de sine este cea care ne-a scos din Rai. Dac& Adam spunea: «Am gresit, Dumnezeul mew», iar Eva la randul ei: «Eu am gregit», toate s-ar fi aranjat. ins& imediat a venit justificarea. Cafi se indreptatesc (pentru a face dovada dreptstii lor) - Dumnezeu si ma ierte - il au ca gheronda (staret) pe diavol». Sunt oa- meni chinuiti. Nu au pace in inima lor”. Mai spune cuviosul parinte in capitolul respectiv, pe langa multe altele: Daca produci vreo pagubé gi esti certat fara si cartesti, ci te bucuri spunand: «Slava Tie Doamne, de © Parintele Paisie, Nevoinfa duhovniceasca. Consecinfele inevitabile ale unei vieti crestine autentice 149 aga ceva aveam nevoie», vei avea parte de jumatate de bucurie. Dacd nu ai facut ins& nicio pagubi gi esti cer- tat pe nedrept, primind acest lucru cu gand bun, atunci bucuria ta va fi deplin’. Nu spun ci ar trebui sd cauti si fi nedreptafit, caci atunci diavolul te va arunca in miandrie, ci s& primesti nedreptatea cand vine de la sine gi s& te bucuri pentru nedreptitire. Trebuie si ne bucurim ci Domnul ne va raspliti dandu-ne o plati vegnica. Trebuie sa primim nedreptatea ca pe o mare binecuvantare, cici prin aceasta ne facem rezerve de binecuvantari ceresti la banca lui Dumnezeu. Dac& ne gandim c& cel mai nedreptatit a fost Hristos, am primi cu bucurie nedreptatea. Degi era Dumnezeu, S-a pogorit pe pimént din dragoste pentru noi. $i, desi atifia vorbiserd si profetisera despre El, facdnd atatea minuni in vremea Lui, in cele din urmé a ajuns sa fie chinuit gi crucificat. De aceea cei neindreptatiti sunt cei mai iubiti copii ai lui Dumnezeu. CAnd primesti nedreptatea, ap’randu-] pe aproa- pele ce fi-a facut-o, il primesti in inima ta pe Hristos cel atat de mult nedreptatit. Atunci Hristos ramane in tine gi te umple cu pace si bucurie. Ia incercati, copiilor, s& c&utati aceastd bucurie, invatand sd va bucurati cu aceasta bucurie duhovniceasc4, nu cu cea lumeasca! Veti trai atunci un Paste in fiecare zi”. Despre problema dreptitii parintele Paisie spune in chip lamuritor: , Dreptate dumnezeiasca este si faci ceil linigteste pe celalalt: s4 dai mai mult gi sa pastrezi mai putin. Dreptatea omeneasca inseamna sa dai150 Parintele Gheorghios S. Kughioumtzoglou jumaiate si sa o fii pe cealaltd. Dreptatea omeneasci nu este pentru oamenii duhovnicesti. Omul duhovnicesc se araté fri de minte daca umbla dupi ea, intrucat in fata dreptatii dumnezeiesti cea omeneasci este zero. SA presupunem cd doi frati au o proprietate de 10 acri (1 acru =1000 m?). Dreptatea omeneasci este ca fie- care si ia cate 5 acri, Dreptatea dumnezeiasca este sa ia fiecare dup nevoile sale. Daci un frate are de pild& sapte copii gi celélalt doi sau slujba unuia este mai putin platit’ decat a celuilalt, trebuie s4 ia mai mult cel care are nevoie mai mare. in acest caz este nedrept ca cel de al doilea si ia exact ca cel dint&i. Omul lumese nu ia in calcul c& fratelui sdu ii este mai greu s& o scoat la capat. Nu intelege cd imparteala pe care vrea si 0 fac este ne- dreapta intrucat nu gandeste duhovniceste. fi spui: «Trebuie si-] ajufi pe fratele t&u care are nevoie», iar el {fi raspunde: «De ce? Nu-i fac nicio nedreptate». MA impresioneazA noblefea lui Avraam. Cand ciobanii lui Lot au inceput sa se certe pentru locurile de pisunat, Avraam s-a dus la Lot gi i-a spus: «Nu se face si ne certim; suntem neamuri. Care este locul care ifi linigteste sufletul? Vrei s4 mergi pe aici sau pe acolo?» Lot a fost migcat de propunere dar intr-un sens mai mult omeneste, sia ales Sodoma gi Gomora pentru ci aveau locuri de pasunat cu verdeaté. Avraam a fost miscat ins’ dupa dreptatea dumneze- iasca gi a fost rasplatit de Dumnezeu cu multa bogatie, in timp ce Lot s-a pagubit in final neinchipuit de mult” (vezi Facerea 13, 1-13). Consecinfele inevitabile ale unei vieti crestine autentice 151 1Am observat ci s-a cultivat o cugetare lumeasci la multi oameni duhovnicesti. Si-au construit 0 evan- ghelie proprie, lumeasc4, o evanghelie dupa masura lor, spunand: «Crestinul trebuie sa ait | demnita- tea lui, nu trebuie intr-un anumit fel sa pice de prost sau si fie de ras». Toate ajung si le trateze dupa un ra- fionament gi o dreptate lumeasc’. «Acesta este dreptul meu, zice, nu-i fac nedreptate, nu vreau si-mi faci vreo nedreptate». Dac& Hristos avea gi El acest ratio- nament lumesc pe care il au multi oameni duhovni- cegti, nu si-ar fi lsat Tronul ceresc ca si Se pogoare pe pimént, si fie chinuit si rXstignit. lar noi vrem un creg- tinism fara rastignire, ci direct cu Inviere. Construim un crestinism dupa cum vrem noi. Nu vrem sa ne lip- seasc’ nimic. Ca si avem parte de trairi mai presus de fire trebuie si triim mai presus de fire”. Cercetarea de sine + Greu lucru ca omul si fie neindreptatit si s4 nu reactioneze, s& nu fie ranit. ins& si cu acest lucru trebuie s& mi obignuiesc. Trebuie ca gi in aceast& chestiune s& m4 hotrasc si s4 pun inceput bun. S& simt si eu bucurie duhovniceasc& cand am parte de nedreptate. * Acelagi lucru trebuie s&-] fac si in privinta in- dreptatirilor de sine atat de la indemand, ,ce imi stau pe varful limbii”. Trebuie s& incep cu cele usoare (si nu mi indreptatesc cand gresesc), pentru a ajunge la cele grele (s4 nu ma indreptifesc chiar cand sunt jude- cat pe nedrept).152___PSrintele Gheorghios S. Kughioumtzoglow + Respectand cele de mai sus cred ca o s4 am. mult folos in viata mea duhovniceasca, si c4 plecind de la smeritul meu exemplu se vor folosi gi altii (mici si mari). Suferintele Cauza suferintelor Viafa in aceasta lume este indisolubil legata de tot felul de suferinfe, din pricina pacatului stramosesc, dupa cum ne incredinteaza Sfanta Scriptura (Facerea 3, 16-17), Pacatul si desp&rtirea omului de Dumnezeu a adus in lume o suferin{a extremé, prin boala si moarte, care s-a instap4nit in tot dup’ cderea lui Adam®. in afara acestor suferinfe ,,firesti”, in Noul Testament se mentioneaz& cd de suferintd vor avea parte: + Lucr&torii raului (Romani 2, 9). + Credinciosii care traiesc cum se cuvine si sunt razboiti de diavol (Apocalipsa 2, 10). + Credinciosii vremurilor din urma (Matei 24,9). + Cei ce se mandresc pentru darurile si binecuvan- t&rile lui Dumnezeu sau pentru a fi feriti de mandrie (2 Corinteni 12, 7). Viata pentru om este, altfel spus, un timp al incer- c&rii si suferintelor, iar cel credincios care se confrunta cu ele are intotdeauna in fata lui exemplul lui Hristos © ,Cand in firea omeneascé a intrat plicerea irationals, im- preund cu ea a intrat si durerea. Pentru cd placerii in afara firii fi ‘urmeaza inevitabil durerea” (Sfantul Maxim Marturisitorul). Consecintele inevitabile ale unei vieti crestine autentice 153, insusi, care ,a patimit pentru noi (luand asupra Sa de voie pacatul, suferinta si moartea), noua lasandu-ne pilda ca s4 urmam urmelor lui” (1 Petru 2, 21). Aga au facut sfinfii tuturor veacurilor, dar si marii Parinfi con- temporani, dupa cum am vazut. Ei s-au facut partasi su- ferintelor Lui, nidajduind cd astfel vor fi partagi gi slavei Lui ,... de vreme ce patimim impreund cu dansul, ca si ne gi proslivim impreund cu dinsul” (Romani 8, 17). Prima cauz a suferinfelor tine de caracterul lor inevitabil in cazul acestei lumi cazute, de care omul in- diferent cd vrea sau nu, va avea parte. Suferintele cau- zate de egoism pot fi evitate sau imputinate dac& infelegem s luptim impotriva lui. Muli sfinti pun accentul pe ceea ce de altfel tofi putem vedea in viata noastra de zi cu zi, insd far’ si ludm aminte: faptul cd ne asteapta incercairi gi suferinte de fiecare dati cand vom lucra cu mandrie, ceea ce duce pe langi altele gi la indepartarea harului Sfantu- lui Duh. Dumnezeu, indaté ce facem vreun picat venit din mandrie (ne certim de pilda cu cineva si insistim fara a ceda, sau spunem minciuni pentru a ne justifica etc.), ingaduie o incercare, nu pentru a ne pedepsi, ci pentru a ne oferi o doctorie la boala de care suferim. Suferinfa este o component inevitabili a viefii crestine ‘Sfinfii au primit suferinfele in viata lor ca pe o doc- torie dumnezeiasc4, fiind incredinfati cd nimic nu are locin afara grijii lui Dumnezeu. Aceasta doctorie poate vindeca boala picatului.154 Pirintele Gheorghios S. Kughioumtzoglou Suferinfele, altfel spus, trebuie considerate o do- vada fireasci a dragostei lui Dumnezeu pentru om. Apostolul Pavel accentueaz& acest Iucru spundnd: Prin multe suferinfe trebuie noi si intram in imparatia lui Dumnezeu” (Faptele Apostolilor 14, 22). Suferintele celui credincios sunt legate de dorinfa lui arzatoare de a trai o viata in Hristos. Partag la viafa Ini Hristos in- seamni partas la suferintele Lui (,Dac& pe Mine m-au prigonit si pe voi o s& va prigoneasc”, Ioan 15, 20), cele din urmi find 0 conditie necesara pentru a face posi- bild intrarea noastra in imparafia lui Dumnezeu. Sica ‘voi putea, intreabi cineva pe Ioan Hrisostom, si nu fiu dezamagit atunci cfnd sufar?” Tar sfantul ris- punde: ,Dacé intelegi c&, fie c& vrei fie c4 nu, vei avea parte de durere si suferint&. Daca suferi cu mulfumire, multe vei castiga. Dac& suferinta o suporfi ins& cu dis- perare, cu neliniste gi blasfemii, nici suferinfa nu o vei micgora, dar si mai mare iti vei face c&derea si deza- magirea”. Asa au facut fata suferinfelor cregtinii ade- varafi, si pentru aceea le-au iubit. Exist ins gi alfii care sunt striviti, dezamagiti sau p&rasesc lupta du- hovniceasc’, uitand ci Dumnezeu niciodata nu inga- duie sé ni se intample mai mult decat putem duce (1 Corinteni 10, 13). Pentru a evita mcar acele suferinte gi neplaceri,, multe la numir, ce vin din egoismul gi iubirea noastri de sine, este nevoie de o pozitionare mai corecta fata de problema suferintelor. S4 operim o schimbare sau s& ne corectim atitudinea. incepem agadar prin ane Consecintele inevitabile ale unei vieti cregtine autentice 155 +hotari 4 traim in viitor zi de zi aga cum vrea Dumnezeu, fara a lua in calcul ostenelile, ironiile sau prigonirile gi si luptam pentru o viata in smerenie, sinceritate gi consecventi. Adoptand o astfel de strategie si optand pentru o viata placut& lui Dumnezeu care are costuri dar gi »Suferinte”, la care credinciosul de buna voie se baga, imi vine s& cred c& Dumnezeu va ,usura” cele rele, re- varsandu-si binecuvantarile Sale. Cand insa? Atunci cand de pild’ Dumnezeu il vede pe credincios: * Cd are incredere in grija lui Dumnezeu gi nu igi pierde nédejdea in incerc&rile viefii. + Case afieroseste din dragoste pentru Dumnezeu ca monah, indiferent fiind fata de bucuriile lumesti. + C& mérturiseste credinta mai ales prin viata sa, fara a fine cont de ceea ce pierde. + Ca posteste in post chiar gi cdnd ceilalfi mananci de dulce. * Ca isi face Semnul Crucii cand trebuie, chiar dac’ este privit ironic sau se comenteaza pe seama lui. + Ca femeia nu poart’ pantaloni gi nu umbla fari méaneci sau vopsiti, fiind tributara modei. + C& face mulfi copii, fara s4 se opreasca dupa al doilea, invocand diverse argumente. + Ca nu serbeaza ziua de nastere la copii, ci c& cinsteste si priznuieste sfantul al cSrui nume il poart& sieste protectorul lor. » Ca nu are acasé televizor, pentru a nu-i otravi pe copii cu diverse imagini.