Dosar nr. 41495/212/2010 ROMANIA CURTEA DE APEL CONSTANTA SECTIA I CIVILA DECIZIA CIVILA NR. 310/C Sedin{a publica din data de 19 Tunie 2013 Completul compus din: PRESEDINTE Daniela Petrovici Judecator Mihaela Popoaci Judecator Irina Bondoc Grefier Mariana Govor cu participarea reprezentantului Ministerului Public Procuror Carmen Tanase Pe rol pronunjarea recursului civil declarat de recurentul reclamant IBRIS$ ALEXANDRU-LUIS, prin procurist Ibris Gheorghe, ambii domiciliati in Constanja, strada Ion Adam nr. 63, judeful Constanta, impotriva deciziei civile nr. 637 din 06.12.2012 pronuntata de Tribunalul Constanta in dosarul civil nr. 41495/212/2010, in contradictoriu cu intimatii parati STATUL ROMAN prin MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE prin DIRECTIA. GENERALA A FINANTELOR PUBLICE CONSTANTA, cu sediul in Constanta, strada IG. Duca nr. 18, judetul Constanta, PARCHETUL DE PE LANGA JUDECATORIA CONSTANTA, cu sediul in strada Avram Iancu nr. 34, judeful Constanta si HIRA MADALINA, cu domiciliul procesual ales in Constanta, strada Avram lancu nr. 34, judetul Constanta, INSPECTORATUL GENERAL AL POLITIEI CONSTANTA — SECTIA 2 CONSTANTA, cu sediul in strada Tulcei nr. 9, judetul Constanta si CICIU STELIAN, domiciliat in Constanfa, strada IL. Caragiale nr. 2A, bloc 113, se. A, ap. 133, judeful Constanta, avand ca obiect actiune in rispundere contractuala. Dezbaterile asupra recursului au avut loc in sedinta publica din data de 12.06.2013 si au fost consemnate in incheierea de sedintA din acea data, care face corp comun cu prezenta hotirare, iar completul de judecata, pentru a da posibilitate recurentului reclamant Ibrig Alexandru-Luis si depuna concluzii scrise, a amanat pronuntarea'la data de 19.06.2013, cand in aceeasi compunere a dat urmatoarea solutie: CURTEA Asupra recursului civil de fata; Prin cererea de chemare in judecati formulaté de reclamantul Ibris Alexandru Luis la data de 09.11.2010, inregistrata. pe rolul Judecatoriei Constanta sub nr. 41495/212/2010, in contradictoriu cu paratii Statul Romanprin Ministeru! Finanfelor Publice, Parchetul de pe nga Judeciitoria Constanta, Hira Madalina, Inspectoratul General al Poliiei Romane gi Ciciu Stelian, a solicitat instanfei ca prin sentinfa ce se va pronunta fn cauzi sa se dispund ob ligarea pardtilor la plata sumei de 100.000 euro reprezentand daune morale. in motivarea cererii de chemare in judecatd, reclamantul a aratat c& in luna mai 2005 a fost agresat de doua persoane in Statiunea Mamaia, incidentul fiind cercetat de Secfia 2 de Politie Constanta si apoi declinaté competenta de solutionare in favoarea, Parchetul de pe lingé Tribunalului Constanta pentru infractiunea de tentativa de omor. Parchetul de pe langa Tribunalului Constanfa a trimis dosarul Parchetul de pe angi Judecdtoria Constanta pentru continuarea cercettrilor sub aspectul savarsirii infractiunii de vatimare corporala, iar de la data de 27.06.2006 pana in data de 26.01.2010, Secfia 2 de Politie Constanta, sub supravegherea procurorului Hira Madilina de la Parchetul de pe lang Judecatoria Constanta, nu a infaiptuit niciun act de cercetare penala. fn drept reclamantul gi-a intemeiat cererea de chemare in judecati pe dispoz. art. 998-999, 1000 si 1003 din Codul civil. La data de 10.10.2011, paratul Statul Roman prin Ministerul Finanjelor Publice, a formulat intémpinare solicitand respingerea actiunii. in motivare s-a aratat ci dreptul la repararea pagubei de catre stat il are persoana condamnati definitiv, precum gi persoana fafi de care s-a luat o mésuré preventiva, iar ulterior a fost scoasi de sub urmarire penal’ sau achitat’, potrivit art.96 alin. 1-3 din Legea nr, 303/2004, art, 52 alin. 3 din Constitutia Romaniei si art. 504 din Codul de procedura penal, iar in spefi nu sunt indeplinite conditiile prevazute de aceste texte legale, reclamantul nefiind victima unei erori judiciare. in subsidiar, s-a arditat cA in spefa nu sunt indeplinite conditiile raspunderii civile delictuale, nefiind indepliniti condifia existenfei unui prejudiciu, nefiind justificate valorile morale a c&ror atingere a fost afectaté ca urmare a sfvarsirii unei fapte ilicite. La data de 10.02.2012, Parchetul de pe lang’ Judecatoria Constanta, prin Parchetul de pe lang’ falta Curte de Casatie si Justitie, a formulat intampinare solicitand respingerea acfiunii reclamantului. Prin aceasti cerere a fost invocati exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Ministerului Public gi a unitajilor din subordine, precum si a procurorului Hira Madalina, cu motivarea c& potrivit art. 152 alin. | si art. 52 din Constitutia Roménici, art. 3 gi art. 94 alin, 1 si 6 din Legea nr. 303/2004, Statul prin Ministerul Finanfelor Publice raspunde pentru prejudiciul cauzat de organele coercitive ale statului, respectiv de ‘cdtre reprezentantii autor ii judecatoresti. De asemenea, a fost invocatt excepti4 inadmisibilitatii actiunii, cu motivarea c& solutia dispusi prin ordonanta nr. 4613/P/2006 din data de 14.09.2010 a Parchetului de pe Inga Judecatbria Constanja, mentinuta prin rezolutia nr. 817/11/2/2010 din data de 08.11.2010 a Parchetului de pe tanga Judecatoria Constanta a fost mentinut’ de instanfa penala care a respins ca 2imadmisibila plingerea reclamantului impotriva solufionarii cauzei nr. 4 613/P/2006 a Parchetului de pe lénga Judecatoria Constanta si a mentinut solutia organelor de urméarire penala ca temeinica. S-a sustinut cd instanta civili nu poate fi investit’ decét cu cenzurarea umui raport juridic de drept civil nascut ca urmare a incidentei normei juridice asupra unui raport civil, si nu poate sii procedeze in mod legal la cenzurarea unui raport juridie de drept penal si procesual penal Pe fondul cauzei, s-a sustinut cA actiunea reclamantului este nefondata awand in vedere ca solufia procurorului a fost confirmata prin sentinta penala nr. 938/23.09.2011 pronunjata ce Judecatoria Constanta, iar pe de alta parte ci nu stant indeplinite condiiile raspunderii civile delictuale intemeiat& pe dispoz. art 998-999, 1000 si 1003 din Codul civi Prin sentinfa civilé nr.6905/20.04.2012 Judecdtoria Constanta a respins exceptia inadmisibilitapii actiunii, a admis exceptia lipsei calitajii procesual pasive a pérdtilor Parchetul de pe lingé Judecdtoria Constanfa si Hira Médalina si a respins acfiunea formulata de reclamantul Ibris Alexandru-Luis (prin mandatar Ibris Gheorghe) in contradictoriu cu péragii Parchetul de pe larga Judecdtoria Constanja $i Hira Madélina, ca find formulata impotriva unor persoane faré calitate procesual pasiva, A respins actiunea formulaté de reclamant in contradictoriu cu par IGP-Sectia 2 Politie, Ciuciu Stelian gi Statul Roman. In ceea ce priveste exceptia inadmisibilititii actiunii, instanfa a apreciat-o ca nefondata avind in vedere urmatoarele aspecte: Prin cererea de chemare in judecatd reclamantul a solicitat obligarca paratilor la plata sumei de 100.000 euro cu titlu de daune morale, in temeiul prevederilor art. 998 -999 si art. 1000 din Codul Civil, cererea reclamantului fiind generata de durata de solutionare a cauzei penale, stare creat ca urmare a inactiunii organelor judiciare in dispunerea sau dispunerea cu intarziere a unor masuri adecvate in timpul procesului penal. Cererea reclamantului vizeazi angajarea rispunderii civile a parafilor pentru solutionarea cu intarzicre a cauzei penale, fri ca prin aceasta si se Tepund in discutie solutia adoptata de organele de urmarire penal, Constaténd ca stabilitea rispunderii civile a Statului pentru activitatea organelor sale judiciare este intemeiati pe norme de drept civil, instanta a apreciat neintemeiata exceptia inadmisibilitatii actiunii, invocata de parati. Analizand celelalte exceptii si cererea reclamantului, in baza materialului probator administrat, instanta de fond a retinut urmatoarele: Constitutia Roménici reglementeazi cadrul general, atat al rispunderii statului, cat gi al raspunderii magistratilor. Potrivit art.52 alin.3 din Constitutie: (3) Statul réispunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare, Rdspunderea statului este stabilita in conditiile legii si nu inléturdé raspunderea magistratilor care si-au exercitat functia cu rea-credina sau gravé neglijenta.” iii Legea nr, 303/2004 privind statutul judecdtorilor si procurorilor reglementeazi raspunderea statutului, rispunderea magistratului si repararea prejudiciului. A ‘Art.94 din Legea nr.303/2004 stabileste felurile raspunderii magistratilor *Judecditorii si procurorii raspund civil, disciplinar si penal, in conditiile legit.” Raspunderea statului, fii nici o distinctie intre procesele penale gi alte categorii de procese, este reglementati de art.96 alin.(1) si (2) din Legea nr.303/2004: °(1) Statul rspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare. (2) Raspunderea statului este stabilité in condifiile legii si nu inlaturd rispunderea judecitorilor si procurorilor care si-au exercital functia cu rea- credinfa sau grav neglijenfa.” Raspunderea magistratului pentru prejudiciul produs de catre acesta statului, precum si dreptul statului la actiune impotriva magistratului, de asemenea fara nicio distincfie legati de natura procesului, sunt stabilite de art. 94 alin. (7) si (8) din Legea nr. 303/2004: "(7) Dupa ce prejudiciul a fost acoperit de stat in temeiul hotdérarii irevocabile date cu respectarea prevederilor alin. (6), statul se poate indrepta cu o acfiune in despagubiri impotriva judecdtorului sau procurorului care, cu rea-credinja sau gravé neglijenta, a sdvarsit eroarea judiciard cauzatoare de prejudicii. (8) Termenul de prescriptie a dreptului la acfiune in toate cazurile previtzute de prezentul articol este de un an.” Repararea prejudiciului, adici situatiile si modul in care persoana indreptiita se poate indrepta cu o actiune in despagubire impotriva statului, este reglementata distinct, in art. 94 alin. (3) din Legea nr. 303/2004, pentru erorile judiciare sivargite in procesele penale, si in art; 94 alin. (4) din aceeasi lege, pentru erori judiciare savarsite in alte procese decat cele penale: (3) Cazurile in care persoana vélématé are dreptul la repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare savarsite in procese penale sunt stabilite de Codul de procedura penala. (4) Dreptul persoanei véitimate la repararea prejudiciilor materiale cauzate prin erorile judiciare sdvarsite in alte procese decat cele penale nu se va putea exercita decit in cazul in care s-a stabilit, in prealabil, printr-o hotarare definitiva, raspunderea penal sau disciplinara, dupa caz, a judecétorului sau procurorului pentru o fapta sdvarsité in cursul judecaii procesului si dacd aceasta fapta este de natura sa determine o eroare judiciard.” ‘Alin, (5) si (6) ale art. 94 din acecasi lege intregese tabloul: "(5) Nu este indreptagité la repararea pagubei persoana care, in cursul procesului, a contribuit in orice mod la savarsirea erorii judiciare de cdtre judecdtor sau procuror. (6) Pentru repararea prejudiciului, persoana vatdmatd se poate indrepta cu actiune numai impotriva statului, reprezentat prin Ministerul Finangelor Publice.”Astfel, Constitutia si Legea nr.303/2004 stabilesc conditiile generale ale raspunderii patrimoniale a statului si a magistratilor pentru erorile judiciare. Ins, pentru rispunderea patrimoniala a statului si a magistratilor pentru erori judiciare ce au ca izvor procesele penale, asa cum rezulté din art.96 alin. (3) din Legea nr. 303/2004, cazurile in care persoana vatimat are dreptul la repararea prejudiciilor sunt stabilite de Codul de procedura penala. Astfel, art. 504, alin. (1)-(4) Codul de procedura penala prevede cazurile in care persoana vatamata are dreptul la repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare svarsite in procesele penale. Art. 505 alin. (1)-(4) Codul de proceduri penala prevede felul si intinderea reparatiei Art. 506 alin. (1)-(4) din acelasi cod reglementeazi actiunea pentru repararea pagubei, care poate fi pornita de c&tre persoana “indreptitita”. Lar art. 507 Codul de procedura penala reglementeazii actiunea in regres. Avand in vedere c& in ceca ce priveste rispunderea patrimoniala a statului sia magistratilor pentru erori judiciare “sivarsite in alte procese decat cele penale”, nu exist o alt reglementare special’ in afara celei cuprinse in Legea nr. 303/2004, este necesara indeplinirea conditiilor rispunderii civile delictuale. Raportul juridic dintre stat si magistrat nu este raportul obligational tipic reglementat de art.998 si urm. Codul civil din anul 1864. Totodata, nu se poate fundamenta aceasta rispundere nici pe dispozitiile art. 1000 alin. 3 Codul civil din anul 1864. Nu s-a retinut ca fapta magistratului generatoare de prejudicii este un fapt ilicit, neputandu-se astfel afirma ca raportul dintre stat si magistrat este unul de prepusenie. Acest raport are ca temei obligatia statului de a organiza justifia, in virtutea delegarii puterii din partea cetitenilor sai. Fapta magistratului ~ eroarea judiciara — este sAvarsitt in exercitarea atribufiilor sale de magistrat,iar nu in afara acesteia, precum fapta ilicita. Fata de aceste aspecte, s-a constatat intemeiata exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Parchetului de pe léngi Judecatoria Constanja si a procurorului Hira Madalina, fiind admis’, si in consecinfi a fost respinsd actiunea fata de acesti parati. Prin cererea de chemare in judecati reclamantul, solicitind obligarea paratilor Statul Romén, prin Ministerul Finanjelor Publice, Parchetul de pe langa Judecitoria Constanta, Hira Madalina, Inspectoratul General al Politiei Romane si Ciciu Stelian la plata sumei de 100.000 euro cu titlu de daune, a invocat ca temei juridic al cererii prevederile art. 998-999 Codul civil din anul 1864, Cererea reclamantului a fost generaté de durata de solutionare a cauzei penale, stare creatd ca urmare a inactiunii organelor judiciare in dispunerea sau dispunerea cu intérziere a unor masuri adecvate in timpul procesului penal, care ar fi putut preintampina aceasta situatie.Ca atare, intimatul reclamant s-a considerat indrituit si se indrepte cu actiune in pretentii impotriva Statului Roman prin Ministerul Finantelor Publice, cerere avand un temei delictual - art. 998, 999 Cod civil. Mecanismul antren&tii rispunderii Statului in baza unei réspunderi civile delictuale pentru fapti proprie a fost considerat insuficient explicitat de reclamant. S-a retinut c4 raspunderea fie contractuala, fie delictuala a persoanei juridice pentru fapti proprie, in dreptul roman, este reglementaté de dispozitiile art. 35 alin.(2) si alin. (3) din Decretul nr.31/1954 care prevad: Actele juridice fcute de organele persoanei juridice, in limitele puterilor ce le-au fost conferite, sunt actele persoanei juridice insasi. Faptele licite sau ilicite sAvarsite de organe sale obligi insasi persoana juridicd, dacd au fost indeplinite cu prilejul exercitaii functiei lor." Prin urmare, conform normelor citate, raspunderea civilé delictuala pentru fapta proprie a persoanei juridice, va fi angajata ori de cate ori organele acesieia, cu prilejul exercitirii functiei ce le revine, vor fi sfivarsit o fapta ilicité cauzatoare de prejudicii. Prin gradul lor de generalitate, reiese cA dispozitiile legale anterioare nu exclud din sfera lor de reglementare nici statul, fie cd este vorba despre ipostaza sa de subiect de drept public, fie de cea de subiect de drept privat, putindu-se conchide ci normele Decretului nr. 31/1954 constituie dreptul comun in materia Hispunderii civile delictuale (cazul in spe(&) a persoanelor juridice, deci, si a statului. Pe de alt& parte, in contextul regimului juridic al raspunderii Statului pentru fapt& proprie, trebuie mentionata exceptia stabilit& prin dispozitiile art. 37 alin, (1) din acelasi act normativ, potrivit c&rora Statul nu rispunde pentru obligatiile organelor de stat..., dacdi ele sunt persoane juridice. Instituirea prin lege a rispunderii persoanei juridice pentru prejudiciul cauzat prin fapta iliciti savarsiti de organele sale, constituie 0 masuri de protectie pentru victima prejudiciului care are astfel posibilitatea sa solicite despagubiri de la persoana juridica insagi, cea ce, in conceptia Decretului nr. 31/1954, nu exclude raspunderea persoanei sau persoanelor fizice care intra in componenta organelor persoanei juridice. Acestea au o raspundere proprie pentru faptele ilicite cauzatoare de prejudicii, raspundere care functioneaza atat fafa de persoana juridica, precum si fafi de victima prejudiciului, sens in care dispune art, 35 aliniatul final din Decret. Astfel, s-a constatat cA pentru angajarea rispunderii, victima prejudiciului trebuie s& fac& proba elementelor rispunderii: prejudiciu, fapta ilicité, raport de cauzalitate, vinovatie, pornind de la fapta organelor persoanei juridice. Or, aa cum a fost conceputi cererea de chemare in judecatd, reiese of reclamantul invocd prejudiciul decurgdnd din intarzierea solutionarii dosarului penal. in acest context, devine evident ci raspunderea statului pentru fapta proprie nu poate fi analizati potrivit dreptului comun, intrucat pentru acest tipde raport juridic existé norme juridice speciale, derogatorii si, prin urmare, prevalente, in virtutea princip‘ului specialia generalibus derogant. Raporturile dintre stat si puterea judec&toreascd sunt reglementate prin norme de rang constitutional, si, subordonat acestora, prin lege organic’, respectiv, Legea nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor. Art. 52 din Constitutie consacra tocmai ,Dreptul persoanei vatamate de 0 autoritate publica”, iar alin. (3) (care intereseazd cauza) dispune ca siatul raspunde pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare, Raspunderea statului este stabilit’ in condifiile legii si nu inlitura raspunderea magistratilor care si-au exercitat functia cu rea credinfa sau grav neglijenta. Din punct de vedere al legii speciale adoptate in aplicarea normei constitutionalc, normele incidente cauzei sunt prescrise de art. 96 din Legea 303/2004, Prin urmare, instanta:a analizat cererea de chemare in judecata in baza dispozitiilor anterior mentionate, dispozifiile dreptului comun fiind aplicabile in completarea acestora, cu privire la condifiile generale de angajare a raspunderii statului, numai daca legea speciala nu contine prevederi derogatorii. Astfel, ceea ce norma speciala asimileaza faptei ilicite nu poate fi decat o croare judiciara produsa in procesul penal (art. 96 alin. (3) din Legea 303/2004) sau in alte procese decat cele penale (alin. (4) din acelasi text), in cel din urma caz, textul previzind o conditie suplimentar’, anume, aceea a stabilirii in prealabil printr-o hotirare definitiva a raspunderii penale sau disciplinare, dupa caz, a judecdtorului sau procurorului, pentru o fapta savarsita in cursul procesului Si daca aceasta fapta este de naturd s& determine o eroare judiciara, in spefa, nu este indeplinits conditia suplimentara a stabilirii in prealabil printr-o hotarare definitiva a raspunderii penale sau disciplinare a procurorului. in plus, in completarea condifiilor din norma special, s-a retinut cd reclamantul este {inut si probeze celelalte elemente ale rispunderii civile delictuale: prejudiciul, legatura de cauzalitate dintre eroarea judiciar’ (fapta ilicita) si rezultatul vatamator si vinovatia autorului faptei (in masura in care s-ar aprecia ci vinovatia ce ar fi stabilita prin hotararea definitiva de stabilire a raspunderii penale sau disciplinare a magistratului nu acoperd necesititile de probatiune ale cauzci sub acest aspect). in speta, reclamantul a sustinut existenfa unor prejudicii morale suferite ca urmare a solutionarii cu intarziere a cauzei penale, nu a precizat care au fost valorile morale care au fost lezate in mod grav, pentru ca apoi s& fack dovada acestor vatimari. Scopul acordarii daunelor morale const& in realizarea, in primul rind, a unei satisfactii morale pentru suferinte de acelagi ordi Chiar daca legea nu face distinctie intre prejudiciul material si moral, acordarea daunelor morale trebuie sa fie justificaté de atingerea adusd drepturilor personale nepatrimoniale, indemnizatia pentru daunele morale trebuind s4 constea in compensafii care s& reflecte prejudiciul moral suferit, gravitatea, importanfa si consecingele pentru persoana ce se considera vatamata.Prin decizia in interesul legii nr.4286/8.06:2004 a inaltei Curti de Casatie si Justitie s-au stabilit criterii in raport de care se calculeaz daunele morale: suferinte fizice si psihice, atingere grav adus& onoarei si demnitatii persoanei, afectarea gravi a prestigiului profesional si a personalitatii morale. Prejudiciile nepatrimoniale, denumite si daune morale, constituie acele consecin{e d&unitoare care nu pot fi evaluate in bani , deci cu continut neeconomic gi care rezulti din atingerile si incalcarile drepturilor personale nepatrimoniale. Asemenea consecine pot fi durerile fizice $i psihice, atingerile aduse onoarei, cinstei, demnitatii, prestigiului sau reputatiei unei persoane ete. Desi cuantificarea prejudiciului moral nu este supus unor criterii legale de determinare, daunele morale se stabilesc prin apreciere, ca urmare a aplicarii criteriilor referitoare la consecintele negative stferite de cei in cauzi, in plan fizic, psihic si afectiv, importanta valorilor lezate, masura in care acestea au fost lezate, intensitatea cu care au fost percepute consecintele vattimirii, etc. Chiar dac& legea nu face distinctie intre prejudiciul material si moral, acordarea daunelor morale trebuie si fie justificaté de atingerea adusi drepturilor personale nepatrimoniale , indemnizatia pentru daunele morale trebuind s& constea in compensatii care s& reflecte prejudiciul moral suferit, gravitatea, importanta si consecintele pentru persoana ce se considera vatamati. Prin urmare, chiar daca valorile morale nu pot fi evaluate in bani, atingerile aduse acestora imbraca forme concrete de manifestare, iar instanta are posibilitatea si aprecieze intensitatea si gravitatea lor gi s& stabileasca, daca si in ce cuantum, o sum& de bani este potrivité pentru a repara prejudiciul moral produs. Cum in spef’, reclamantul nu a aratat care au fost consecintele produse ulterior in viafa sa, pe plan social gi profesional, prin intarzierea solutionarii dosarului penal, si nici nu a fiicut dovada acestor consecinte, instanfa a apreciat c& in spet nu este indeplinita conditia existentei unui prejudiciu, premis& pentru angajarea rispunderii civile delictuale potrivit art. 998-999, 1000 i 1003 din Codul civil. Fata de aceste considerente de fapt si de drept, instanta a apreciat nefondata actiunea reclamantului si a respins-o ca atare. impotriva acestei sentinfe civile a declarat recurs reclamantul Ibris Alexandru-Luis criticind-o pentru nelegalitate si netemeinicie pentru aceleasi motive care au fundamentat promovarea actiui La termenul de judecati din data de 23.11.2012, in raport de art.282 din Codul de procedura civil si avand in vedere valoarea obiectului material al actiunii civile, respectiv 100 000 euro, valoare care depageste 100 000 lei, Tribunalul Constanta a calificat calea de atac ca fiind apelul. Prin decizia civild nr. 637 din 6 decembrie 2012 Tribunalul Constanta a respins apelul reclamantului ca nefondat. in considerentele deciziei astfel pronunfate, instanfa de apel a retinut urmatoarele: Deoarece apelantul reclamant Ibris Alexandru-Luis nu a precizat concret in ce consta nelegalitatea si netemeinicia sentintei civile apelate, instanta de apel 8a procedat la analiza in limitele cererii de apel, stabilirea situatiei de fapt si aplicarea legii, de catre prima instanta, conform cu art.295 alin.1 din Codul de procedura civila S-a apreciat ca instanja de fond a stabilit in mod corect situatia de fapt aplicand in mod judicios normele juridice incidente. A aratat tribunalul c& in mod corect a stabilit instanta de fond faptul ca pentru a se determina raspunderea patrimonialé a statului si a magistratilor pentru erori judiciare “savarsite in alte procese decat cele penale”, nu exist o alta reglementare special in afara celei cuprinse in Legea nr. 303/2004, find necesara indeplinirea condifi'lor raspunderii civile delictuale. Concluzia la care a ajuns instanja de fond, potrivit cu care raportul juridic dintre stat $i magistrat nu este raportul obligational tipic reglementat de art.998 si urm, Codul civil din anul 1864, s-a considerat a fi corecti, deoarece fapta magistratului generatoare de prejudicii este un fapt ilicit, raportul dintre stat si magistrat nu este unul de prepusenie, ci are ca temei obligatia statului de a organiza justitia, in virtutea delegarii puterii din partea cetatenilor sai. Fapta magistratului, fapt care poate sA consiste intr-o eroare judiciara, este sdvarsiti in exercitarea atributiilor sale de magistrat, iar nu in afara acesteia, precum fapta ilicita, ' Fafa de aceste aspecte, s-a apreciat ca instanta in mod corect a constatat intemeiata exceptia lipsei célitafii procesuale pasive a Parchetului de pe langa Judecatoria Constanfa si a procurorului Hira Madalina, cu consecinta respingerii actiunii fata de acesti parati. S-a mai retinut cA, potrivit cererii de chemare in judecata, reclamantul a solicitat despagubiri pentru prejudiciul decurgind din intarzierea solutionatii dosarului penal, Instanta a constatat ci in mod judicios judecitoria a apreciat cA raspunderea statului pentru fapta proprie nu poate fi analizat4 potrivit dreptului comun, intrucat pentru acest; tip de raport juridic exist norme juridice speciale, derogatorii si, prin urmare, prevalente, Raporturile dintre stat si puterea judecitoreasci sunt reglementate prin norme de rang constitutional, si, subordonat acestora, prin lege organica, respectiv, Legea nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor. In cauza, a aratat tribunaiul, in mod judicios s-a stabilit ci nu este indeplinité. conditia suplimentaré a stabilirii in prealabil printr-o hotardre definitiva a raspunderii penale sau disciplinare a procurorului. Pe langa toate aceste condifii incluse in norma specialt, s-a retinut in mod corect faptul ca reclamantul este obligat sé probeze celelalte clemente ale rispunderii civile delictuale: prejudiciul, legatura de cauzalitate dintre eroarea judiciara (fapta ilicita) gi rezultatul vatamator si vinovatia autorului faptei (in masura in care s-ar aprecia ca vinovafia ce ar fi stabilita prin hotararea definitiva de stabilire a rispunderii p2nale sau disciplinare a magistratului nu acoperd necesitatile de probatiune ale cauzei sub acest aspect). In cauza, s-a aratat ci:desi reclamantul a invocat existen{a unor prejudicii morale suferite ca urmare a solutiondrii cu intarziere a cauzei penale, nu a 9coneretizat valorile morale care au fost lezate in mod grav, pentru ca apoi sd fac’ dovada acestor vatimari, limitandu-se a cuantifica prejudiciul. S-a apreciat cA instanta de fond a retinut in mod corect ci scopul acordarii daumnelor morale rezida in atingerea unei satisfactii morale pentru suferintele produse, inst, desi legea nu distinge intre prejudiciul material si moral, acordarea daunelor morale trebuie si fie justificaté de atingerea adusi drepturilor personale nepatrimoniale, indemnizajia pentru daunele morale trebuind s& constea in compensafii care si reflecte prejudiciul moral suferit, etavitatea, importanta gi consecinfele pentru persoana ce se considera vatémata. in concluzie, s-a apreciat cA solutia adoptata de citre instanta de fond a rezultatul unei corecte analize a situatiei de fapt expusa si a normelor juridice incidente, astfel incat, in temeiul art.296 din Codul de procedura civila, tritbunalul a respins apelul ca nefondat. jmpotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul brig Alexandru Luis prin procurist Ibris Gheorghe pe care a considerat-o nelegala pentru cd instanta i-a incdlcat dreptul la aparare prin necitarea sa la momentul calificarii drept apel al recursului formulat si pentru ci instanta a stabilit gresit c& in cauzi nu este o eroare judiciara. Arata ci eroarea judiciara invocati este atipicd pentru cf nu este reglementat in dreptul rornanese si c& tergiversarea solutionarii cauzei de catre procuror si politist s-a ficut cu scopul protejarii infractorilor. Prin intampinare, intimatul Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice a solicitat respingerea recursului motivat de faptul c& rispunderea statului pentru erorile judiciare intervine numai in situatiile expres reglementate de lege, potrivit art, 52 alin. 3 din Constitutia Roméniei, temeiul raspunderii pentru repararea pagubei materiale sau a daunei morale fiind prevederile art. 504 Cod proceduri penal, text care reglementeaza ipotezele in care intervine rispunderea statului — persoana a fost condamnata definitiv ori impotriva persoanei s-a Iuat o masura preventiva $i ulterior a fost scoasi de sub urmarire penald — si care nu se regisesc in spet’. ‘A mai sustinut intimatul cd, in spefa, nu sunt indeplinite cumulativ nici conditiile rspunderii civile delictuale, respectiv _ conditia _existentei prejudiciului. La randul stu, intimatul Ministerul Public - Parchetul de pe Langa inalta Curte de Casatie si Justifie a formulat intémpinare prin care a solicitat respingerea recursului. ‘A aritat c& solufia instantei de respingeré a cererii-pentru lipsa calitat procesuale pasive a paratilor Parchetul de pe lang Judecdtoria Constanta si Hira Madalina este corecté in raport de dispozitiile prt.’ 132 alin. 1 din Constitutia Romianici, art. 1, 3, 31 alin. (1) si art. 94 alin. (1) si (6) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor si art, 12 alin. (3) din O.G. nr, 94/1999 pentru participarea Romaniei la procedurile in fafa Curtii Europene a Drepturilor Omului si a Comitetului Ministrilor Consiliului Europel, A considerat cA, fati de criteriile in raport de care se analizeaza respectarea termenului rezonabil in cazul duratei unei proceduri — complexitatea 10cauzei, comportamentului reclamantului si cel al autoritatilor competente ~ nu se poate aprecia cA, in cauz durata procesului penal a fost una nerezonabila, excesiva. A apreciaza c& nu se poate angaja raspunderea procurorului pe temeiul art. 998 si art. 999 Cod civil si nici raspunderea Ministerului Public potrivit art. 1000 alin. (3) si (5) Cod civil deoarece singurul care are calitate de debitor in astfel de cauze este Statul prin Ministerul Finanfelor Publice conform art. 94 alin. (1) si (6) din Legea nr. 303/2004 potrivit statutului judecdtorilor si procurorilor gi art. 52 din Constitutia Romanici. Intimatul parat a sustinut c& nu a fost dovedita implinirea cumulativa a cerinfelor prevazute de lege pentru angajarea raspunderii, respectiv ci s-a sAvarsit o fapta ilicit, cd prin aceasta i s-a creat reclamantului un prejudiciu moral, cA exist o fapti ilicita intre fapta si prejudiciu gi c& fapta a fost comis& cu vinovatie de catre cei chemati in judecata. Examinénd legalitateq hotdrdrii Tribunalului Constanja in raport de sustinerile reclamantului, Curtea constaté cd recursul este intemeiat, pentru urmdtoarele considerente: Reclamantul a sesizat instanta cu o acfiune in despagubiri pentru prejudiciul moral adus prin ,tergiversarea” solutionarii cauzei penale in care a avut calitate de invinuit si de parte vatimata si care a ficut obiectul dosarului nr. 1133/P/2006 si al dosarului nr. 4613/P/2006 ale Parchetului de pe langd Judecatoria Constanta. Evaluarea prejudiciului suferit de reclamant, la 100,000 euro, a avut ca efect incidenta in cauz& a prevederilor art. 282 Cod proceduri civilé potrivit carora ,,hotararile date in prima instanfi de judecatorie sunt supuse apelului la tribunal” si a celor de Ja art: 282' Cod procedura civila potrivit cirora nu sunt supuse apelului hotirarile date in litigii al cdror obiect are o valoare de pana la 100.000 lei inclusiv. Calea de atac cAreia ii este supusi o hotirdre judecdtoreascd este prevazuté de lege si instanta, sesizati gresit cu alta cale de atac decdt aceea reglementata pentru obiectul cu care a fost investita, in virtutea obligatiei de a respecta principiul legalitifii ci de atac, are si obligatia de a da ceretii formulate calificarea corect, evident dupa ce chestiunea a fost pus in discutia partilor, care igi pot exprima punctul de vedere. in speta, prin chiar gererea intitulata ,,Recurs” reclamantul a solicitat judecarea cauzei in lipsa astfel ci, pentru calificarea corect& a cererii formulate, instanta nu avea obligatia citirii reclamantului cu aceasté mentiune cat timp acesta fusese citat pentru termenul din 23 noiembrie 2012, cand a avut loc calificarea cai de atac formulate. De aceea, critica din recurs relativ la chestiunea necitirii la calificarea caii de atac este nefondata. Cu privire la fondul cererii recurentului reclamant; O prima observatie este aceea cA rezolvarea dati de instanta de fond gi mentinuta de instanta de apel sub aspectul calitatii procesuale pasive, in sensul neindeplinirii acestci condifii de participare in proces pentru Parchetul de pe langa Judecdtoria Constanta si pentru procurorul Hira Madalina nu a ficut iobiectul criticii in recursul formulat de reclamant, motivele de nelegalitate din recurs vizind numai solutia de fond, respectiv aceea de respingere a cererii de daune pentru ,,tergiversarea judecirii cauzei sau solutionarii de c&tre procuror gi politist”. Neindicarea vreunei critici in referire la chestiunea calitatii procesuale pasive a avut ca si consecinti deziegarea cu putere de lucru judecat a acestei probleme si imposibilitatea reluarii ei in discutie in instan{a de recurs. Pentru a stabili daca in cazul reclamantului a avut loc o incdleare a dreptului siu la solufionarea intr-un termen rezonabil a duratei_procedurilor penale si dac& se poate antrena raspunderea Statului Roman prin Ministerul Finantelor Publice, Curtea refine urmitoarele circumstante faptice: La data de 20.05.2006 dl. Ibris Alexandru Luis, prin tatal sau, Ibris Gheorghe, a sesizat Politia Municipiului Constanta ~ Sectia 2 cu privire la faptul ca, in cursul aceleiasi zile, a fost victima unei agresiuni, suferind leziuni corporale ce au necesitat internare in Spitalul Clinic Judetean de Urgent’ Constanta. La 22.05.2006 si 1.06.2006, pirtile vatimate Zalariu Matilda si $tefinoaiea Gioni au formulat plingeri penale prealabile impotriva invinuitului Ibris Alexandru Luis pentru vatimare corporala. ' Prin rezolutia nr. 1133/P/2006 din 27.05.2006 Parchetul de pe lang Tribunalul Constanta a dispus neinceperea urmiririi penale fafa de fSptuitorii Stefinoaiea Gioni si Stefinoaiea Cristian Marcel pentru sivarsirea infractiunii de tentativa de omor calificat, solutia fiind data dupa efectuarea de cercetri la fata locului si audierea persoanei vatimate, a’ fEptuitorilor, dup’ efectuarea procedurii de recunoastere din grup si audierea unui numéir de 14 martori. Prin aceeasi rezolutie dosarul a fost trimis Politiei Municipiului Constanta, sectia 2 Politie, pentru continuarea cercetirilor fati de cei doi fXptuitori sub aspectul sivargirii infractiunii de vatimare corporalé grav la Parchetul de pe langa Judecatoria Constanta, dosarul find inregistrat sub nr. 4613/P/2006. La data de 17.09.2007 a fost inceputi urmarirea penala fata de invinuitii Stefinoaiea Gioni si $teftinoaiea Cristian Marcel sub aspectul comiterii infractiunii de vatimare corporala grava gi la data de 24.10.2007 a fost inceputa urmirirea penal fati de invinuitul Tbris Alexandru Luis, cercetat pentru infracjiunea de lovire sau alte violente. in perioada iunie 2006-decembrie 2009 dosarul s-a aflat la Politia Municipiului Constanta, sectia 2 Politie, perioadé in care (in afara inceperii urmaririi penale fat de $tefinoaiea Gioni, $teRinoaiea Cristan Marcel si lbris Alexandru Luis) nu s-a efectuat niciun act de urmarire penala. jn ianuarie 2010 organele de politic au audiat pe Stefinoaiea Gioni, Ibris Alexandru Luis, Stefinoaiea Cristian Marcel, Zalariu Matilda si martorii Stefinoaiea Angelica si Zalariu Mie, iar Ia 9.62.2010 dosarul a fost inaintat Parchetului de pe langé Judecdtoria Constanta’ cu propunere de trimitere in judecata a invinuitilor $tefinoaiea Gioni, Ste&roaiea Cristian Marcel si [brig Alexandru Luis. Dupa repartizarea in aceeasi zi a dosarului penal nr. 4613/P/2006 procurorului Hira Madalina, intre 22.04.2010 gi 14.09.2010 s-au efectuat mai 12multe acte de urmarire penala (ex. citarea parfii vatamate Ibris Alexandru Luis, citarea martorilor, verificari privind domiciliile martorilor care nu s-au prezentat pentru audiere, audierea martorilor, intocmirea unui referat de evaluare de citre Serviciul de Probatiune de pe lénga Tribunalul Constanta, emiterea mandatului de aducere pentru invinuitul Ibris Alexandru Luis, emiterea ordonantei de schimbare a incadririi juridice a faptelor retinute tn sarcina invinuitilor Stefinoaiea, prezentarea materialului de urmarire penala), finalizate prin ordonanta nr, 4613/P/2006 din 14.09.2010 de scoatere de sub urmarire penal a invinuitilor $tef'noaiea Gioni, $tefanoaiea Cristian Marcel si Ibris Alexandru Luis. Reclamantul s-a plans ca, prin desfiigurarea procedurilor penale in intervalul 20.05.2006-14.09.2010, i-a fost incdlcat dreptul la un proces echitabil, sub aspectul nerespectirii de catre organele de cercetare penal a termenului rezonabil de solutionare a cauzei penale. El a indicat ca temei al raspunderii prevederile art. 998 si 999 Cod civil care stabilese faptul c persoana care a creat un prejudiciu este obligata si-l repare si prevederile art. 1000 al. (3) si (5) Cod civil care instituie raspunderea comitentului pentru prepusul siu. Curtea nu este ins& tinuti numai de temeiul legal invocat de reclamant pentru a verifica dac& in cauzi poate fi antrenata raspunderea Statului pentru herespectarea termenului rezonabil de solutionare a cauzei penale in care a fost angrenat reclamantul si constat’, in virtutea art. 129 Cod proceduri civil c& in dreptul romanesc potrivit art. 21 din Constitufia Romanici, orice persoanai se poate adresa justitiei pentru’ apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime, partile avand. dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor intr-un termen rezonabil, dispozitii similare regasindu-se si in Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, care in art. 10 prevede c& toate persoanele au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor intt-un termen rezonabil, de citre o instanté impartiali si independenta, constituita potrivit legii. De asemenea, trebuie amintite si dispozitiile art. 52 alin, (3) din Constitufia Roméniei care; prevad cA ,Statul raspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare. Raspunderea statului intervine in conditiile legit”, iar art. 94 alin (1) si (6) din Legea nr. 303/2004 privind statutul procurorilor si judecitorilor prevede ca ,,statul rispunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare”, iar pentru repararea prejudiciului »Persoana vat&émata se poate indrepta cu actiune numai impotriva statului reprezentat prin Ministerul Finantelor Publice”. Daca in cazul erorii judiciare sivarsite prin condamnarea penala pe nedrept a unei persoane sau prin privarea/restrangerea libertitii in mod nelegal a unei persoane in cursul procesului penal existé in legislatia romaneasca un text care stabileste cazurile si condifiile cénd statul raspunde pentru repararea pagubei materiale sau a daunei morale (art. 504 Cod procedura civil), in cazul desfasurarii unei proceduri de cereetare penal sau judiciare care nu respect durata rezonabila legiuitorui nu consacra nici un text la data formularii actiunii (9.11,2010), situatia insa care nu impiedica instanta si aplice direct, in virtutea 1Bi art. 20 din Constitutia Romaniei, normele prevaizute de Conventia European’ a Drepturilor Omului, respectiv art. 6 gi art. 13 din aceasta Conventie. Sub acest aspect, Curtea Europeani a Drepturilor Omului a apreciat ca garantarea dreptului la un recurs efectiv, potrivit cAruia orice persoana ale carei drepturi si libertiti recunoscute de Conventie au fost incdlcate are dreptul de a se adresa efectiv unei instante nationale chiar si atunci cand incalcarea s-ar datora unor persoane ce au actionat in exercitarea atributiilor lor offi fundamentald si aceasti garantie se poate realiza in virtutea art. 13 din Conventic care garanteaz un recurs efectiv in fata instanfei nationale, permitind invocarea unei nesocotiri a obligatiei impusd de art. 6 paragraf 1 din Conventie de a solutiona cauzele intr-un termen rezonabil. in conditiile societatii moderne, infaptuiréa unei justitii independente si impartiale, eficace gi credibila este unul dintre atributele statului, realizat prin intermediul serviciului public infiintat in acest scop. Raspunderea pentru indeplinirea idealului de justitie — realizat& in numele legii, eficienta, impartial si egal pentru toti — revine in primul rand Sfatului, in calitate de garant al legalitatii activitatii judiciare, pentru organizarea acestei activititi, dar i pentru numirea si indrumarea judecatorilor si procurorilor. Dezideratul crearii unei societiti democratice, guvernate de principiul preeminentei dreptului poate fi atins nu numai prin prevenirea incalcarii drepturilor omului si prin asigurarea sancfionarii acestor inclcari, dar si prin crearea unui complex de garanfii si instrumente care sa asigure ca functiile reparatorii si sanctionatorii ale justitiei sunt excrcitate intr-un cadru de legalitate si operativitate, inliturandu-se astfel posibilitatea producerii de noi vatamari in insusi demersul de a infiptui actul de justitie. —; jn acest context, art. 6 din Conventie consacra dreptul la un proces echitabil, iar ca o garantie a respect&rii unui astfel de drept art. 6 paragraful | consacr& nofiunea de caracter rezonabil al duratei procedurilor. Curtea, analizdnd in concret termenul de desfasurare a procedurilor de urmirire penald, prin raportare la criteriile consacrate de Curtea Europeana a Drepturilor Omului in jurisprudenta sa relativa la incalcarea art. 6 din Conventic — complexitatea cauzei in fapt si in drept, comportamentul partilor in cadrul procedurii, comportamentul organelor de cercetare si de urmirire penala competente — constati ci, fati de datele faptice sus mentionate, durata procedurilor penale pentru cercetarea a trei infractiuni, savargite de trei persoane si care nu implic& 0 complexitate deosebité nu justificd o durat de 4 ani gi 3 luni, cu at&t mai mult cu cat in perioada octombrie 2007-ianuarie 2010 nu s-a efectuat niciun act de urmirire penal. Curtea apreciazi deci ca procedurile de urmitire penala desfigurate in cazul reclamantului au avut 0 durata excesiva, nerezonabila si refine c& in cauzi a avut loc o incdleare a dreptului reclamantului Ja un proces echitabil prevazut de art. 6 din Conventic. Din aceasta perspectiva instanta retine cd reclamantul in mod justificat si legitim reclama intarzierea excesiva a unei solufii care s4 constate, pe de o parte, nevinovatia sa gi, pe de alt parte, atragerea la rispundere a celor vinovati, cu atat mai mult cu cat atitudinea reclamantului in; solufionarea procedurilor nu a 14fost una pasiva, el adresandu-se instantelor cu plangeri impotriva solutiei date de procuror privind neinceperea urmaririi penale pentru svargirea infractiunii de tentativa de omor calificat. fn lipsa unui temei legal special care si reglementeze modul de solutionare a unei cereri de nerespectare a duratei rezonabile a procedurilor de cercetare penal sau a procedurilor judiciare, rispunderea Statului se angajeaza pe baza principiilor prevazute in materia raspunderii civile delictuale, privitoare la existenta faptei ilicite, a prejudiciului, a legaturii de cauzalitate si a vinovatiei, cu anumite particularitati in ceea ce priveste fapta ilicité cauzatoare de prejudicii, in mod evident aceasta consta in incdlcarea dreptului reclamantului Ibris Alexandru Luis de a beneficia de solufionarea cauzei sale intr-un termen rezonabil. Referitor la conditia vinovatiei, Curtea retine ci raspunderea fafa de victima prejudiciata se angajeaza intotdeauna si exclusiv cel putin intr-o prima faza (aceea a stabilirii existentei unei erori judiciare), in sarcina Statului, care are © raspundere obiectiva pentru prejudiciile cauzate justitiabililor ca urmare a defectuoasei organizari si derulari a procedurilor judiciare, intemeiata pe ideca unei garantii pe care statul este obligat s& 0 asigure pentru actele pagubitoare ale agentilor sii. Raspunderea obiectiva a statului in cazul tergiversirii solutionirii cauzelor corespunde necesitifii de eficienti pe care o astfel de institutie o cere, find de asemenea in deplin acord cu regulile stabilite de Curtea Europeani cu privire la raspunderea statului pentru prejudiciile cauzate particularilor. Obligatia de garantie a statului subzista, potrivit instanfei europene, indiferent de autoritatea sau persoana de la care provine in mod coneret vatimarea. in acest sens este asimilat ,,comportamentului ilicit” al statului orice actiune au inactiune a unei autoritafi de stat, precum si faptcle persoanelor care actioneazA in alti calitate decdt cea de organe ale statului, in privinta acestora din urma functionand obligatia pozitivg a statului de a ua toate masurile necesare pentru a asigura respectarea drepturilor persoanelor. in raport de aceste considerente, Curtea constat& c& in mod judicios s-a retinut in cauza legitimarea procesuala a paratului Statul Roman, reprezentarea sa prin Ministerul Finanfelor Publice fiind apreciata ca similar institutiei repararii pagubei materiale sau a daunei morale in cazul condamnirilor pe nedrept sau al privarii ori restrangerii de libertate in mod nelegal. Raspunderea patrimoniali a procurorului chemat in judecati si a Parchetului din care acesta face parte nu poate fi antrenata in acest proces, cum corect §-a refinut de catre instanfele de fond si de apel pentru ca raspunderea patrimoniala a judecatorilor;si procurorilor pentru erorile judiciare care le sunt imputabile este subsidiara si numai in raport cu Statul. Art. 96 alin. (7) din Legea nr. 303/2004 prevede c& dupa ce prejudiciul a fost acoperit de Stat, el ,,se poate indrepta cu actiune in despagubiri impotriva judecdtorului sau procurorului care, cu rea-credinfA sau grav neglijenta, a savarsit eroarea judiciar’ cauzatoare de prejudicii”. in orice caz, atunci cAnd este vorba de erori judiciare in alte procese decat cele penale reaua-credin{a sau grava neglijenfa se poate stabili numai in baza unei hotarari definitive prin care magistratul a fost 15condamnat penal sau a fost sanctionat disciplinar pentru o fapté pe care a svarsit-o in cursul procesului, dacd acea fapti a fost de natura a determina eroarea judiciara. in legatura cu prejudiciul, Curtea retine ca reclamantul a solicitat 100.000 euro cu titlu de daune morale. in absenta unor criterii de determinate a prejudiciului moral in cazul duratei excesive a unor proceduri judiciare, ‘instanta considera just si se determine acest prejudiciu pe baza principiilor siabilite de Curtea European: jurisprudenta creaté pe tardmul art. 41 din Conventie privitor la reparatia echitabila. O satisfactie echitabild pentru acoperirea prejudiciului de ordin moral presupune repararea stirilor de neliniste, de disconfort si de incertitudine in care s-a aflat reclamantul pe toat durata desfasurarii procedurilor de urmarire penala in care a avut nu numai calitatea de parte vattimat’ dar si pe aceea de invinuit. in acest sens, cum reclamantul nu a oferit instantei alte elemente pentru a stabili dimensiunea atingerii adusd prin depasirea duratei_rezonabile a procedurilor penale in care a fost implicat, Curtea, ficdnd o apreciere globalai, stabileste in echitate ci reclamantului i se cuvine suma de 300 euro cu titlu de daune morale, suma care se va plati in echivalentill in lei de la data platii. Constatand ca recurentul reclamant a fost beneficiarul unui ajutor public judiciar prevazut de art. 6 lit. ,a” din O.U.G. nr. 51/2008, sub forma plaii onorariului unui avocat numit pentru asigurarea apararii in recurs, stabileste ca acesta rimane in sarcina statului. PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGIT DECIDE: Admite recursul declarat de recurentul rec'amant IBRIS ALEXANDRU- LUIS, prin procurist Ibris Gheorghe, ambii domiciliafi in Constanta, strada Ton ‘Adam nr, 63, jude(ul Constanta, impotriva deciziei civile ar. 637 din 06.12.2012 pronunfati de Tribunalul Constanta in dosarul civil nr. 41495/212/2010, in contradictoriu cu intimatii parati STATUL ROMAN prin MINISTERUL. FINANTELOR PUBLICE prin DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE CONSTANTA, cu sediul in Constanta, strada 1. G. Duca nr. 18, judeful Constanja, PARCHETUL DE PE LANGA JUDECATORIA CONSTANTA, cu sediul in strada Avram Jancu nr. 34, judetul Constanta si HIRA MADALINA, cu domiciliul procesual ales in Constanta, strada Avram Iancu nr. 34, judetul Constanja, INSPECTORATUL GENERAL AL POLITIE] CONSTANTA — SECTIA 2 CONSTANTA, cu sediul in strada Tulcei nr, 9, judetul Constanta si CICIU STELIAN, domiciliat in Constanta, strada LL. Caragiale nr. 2 A, bloc 113, se. A, ap. 133, judetul Constanta. Modifica in tot hotararea recurat in sensul c& admite apelul.Schimba in parte sentinfa in sensul c& admite actiunea in parte si obliga paratul Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice la plata cdtre reclamant, cu titlu de daune morale, a sumei de 300 Euro in echivalent in lei Ja data platii. Menfine restul dispozitiilor sentintei. Onorariul de avocat in valoare de 300 lei stabilit prin incheierea de sedinta din 13.03.2013 ramane fn sarcina statului, Trevocabila. Pronunfata in sedin(a publica, astizi, 12.06.2013. Pregedinte, Pt. Judecator, Pt. Judecator, Daniela Petrovici Mihaela Popoacd Irina Bondoc aflata in CO,cf.art.261 aflata in CO,cf.art.261 alin. 2 C.p.c.semneazi alin. 2 C.p.c.semneaza Vicepresedinte Instanta Vicepresedinte Instanta Nicolae Stanciu Nicolae Stanciu Pt.Grefier, Mariana Govor, aflata in CO,cf.art.261 alin. 2 C.p.c.semneaza Grefier Sef Madalina Dragoi Jud.fond ~L.S.Motirlichie Jud.apel ~B, Marig:C.M. Popescu Red. jth.recurs — jud.D.Petrovici{02.08.2013/3 exp. 7