Ploaia de stele

de Fraii Grimm

Era odat o feti creia i muriser mama i tata i ea rmsese aa de srac, nct nu mai
avea nicio cmru unde s locuiasc, nici un pat unde s doarm, n sfrit, nimic altceva dect
hainele de pe ea i bucica de pine pe care unii trectori miloi i-o ddeau din cnd n cnd.

Ea era ns o feti bun i credincioas. i, cum era prsit de toat lumea, plec, cu
Dumnezeu n gnd, pe cmp, la voia ntmplrii. La un moment dat se ntlni cu un om srac
care-i spuse:

D-mi i mie ceva de mncare, sunt mort de foame. Ea i ddu ultima bucic de pine
ce-o avea la ea, apoi zise: "Dumnezeu s te binecuvinteze", i plec mai departe.

n drum ntlni un copil care-i spuse:

Mi-e tare frig la cap, d-mi ceva s m acopr. Fetia nu sttu mult pe gnduri, si lu
cciulia de pe cap i i-o ddu.

i iar apru un copil gol-golu, tremurnd de frig. i ddu hinua ei i plec mai departe. Ajunse
ntr-o pdure pe nserat; o femeie srman veni la ea i fetia i ddu i cmua pe care o mai
avea, gndind: "E noapte, nu m vede nimeni, pot s stau i dezbrcat".

i, cum sttea ea aa, deodat vzu deasupra capului o ploaie de stele care, cnd cdeau pe
pmnt, se prefceau n monezi de aur. Din cer i czu la picioare o tunic esut din fir de aur i
un inel preios. Ea mbrc tunica, i puse inelul pe deget, apoi ncepu s adune monedele de
aur; deveni, astfel, foarte bogat i tri apoi n belug i fericire toat viaa.