Divorul sufletesc

Divorul sufletesc are loc ntotdeauna naintea celui trupesc i juridic. Aa cum
dragostea i harul lui Dumnezeu i unete pe cei cstorii, tot aa, rcirea dragostei i
cderea n patimi i desparte pe cei doi, fiecare ajungnd s lupte mpotriva celuilalt, cu
mult mai inainte de divorul exterior.

Cand sotul si sotia se casatoresc de bunavoie, iubindu-se curat, cred cu tarie ca au toate
sansele sa nu ajunga la divort. Deoarece iubirea nu este autonoma, putand veni sau pleca
in functie de o serie de factori exteriori, ci este dependenta de vointa si faptele noastre,
este clar ca fiecare e responsabil pentru modul si masura in care iubeste. Iubirea trebuie
pazita si hranita neincetat, prin rugaciune si jertfire de sine.

Cand un divort are loc intre doi necredinciosi, care nu cauta sa umble in cele ale lui
Dumnezeu, acest lucru este mai lesne de inteles, inca cand doi crestini credinciosi ajung
sa divorteze, acest lucru este cu mult mai de plans, ca unii care cunosc bine Calea Vietii,
dar nu voiesc sa mearga pe ea. Pentru a nu ajunge la divort, sotii trebuie sa se fereasca
de motivele care duc la divort, cele mai multe dintre acestea, daca nu chiar toate,
avandu-si inceputul in gandurile cele rele.

Divortul sufletesc

Divortul sufletesc este un divort interior, care apare atunci cand dragostea dintre soti se
raceste, mai inainte chiar de a se materializa in cuvinte si fapte. Acest divort apare mai
inainte chiar ca celalalt sot sa stie, abia mai apoi el simtindu-i urmarile.
Cand linistea, bucuria, comunicarea si dragostea dintre soti scad, atunci se instaleaza
intre ei divortul sufletesc.

Orice divort incepe cu un gand strain de iubirea purtata celui de langa noi. Gandurile de
mandrie si de superioritate, de cartire si de judecata, de jignire si de violenta, stau la
baza tuturor divorturilor. Astfel, paza gandurilor se arata a fi singura cale eficienta in
pastrarea fierbinte a dragostei si in evitarea divortului.

Taina Nuntii este momentul in care cei doi miri devin un trup, unirea duhovniceasca
dintre ei rasfrangandu-se si asupra trupurilor lor. Din acest moment, prin harul lui
Dumnezeu, cei doi trebuie sa vietuiasca intr-un gand si intr-un trup, nemaiavand ganduri
straine unul fata de celalalt. Rugaciunea facuta impreuna si o buna comunicare sunt
suficiente pentru a pazi familia de ganduri straine.
Precum in preajma Nuntii, cand niciun mire nu primeste vreun gand rau fata de celalalt,
tot asa, mai tarziu, ei ar trebui sa nu primeasca niciun gand patimas. Ajungand
la parintele Arsenie Papacioc, la scurta vreme dupa Nunta, pentru binecuvantare si din
dorinta de a-l asculta cateva minute, l-am intrebat: "Ce sa facem, ca sa nu pierdem
dragostea dintre noi si sa avem tot timpul liniste ?" La aceasta, parintele a raspuns cu o
alta intrebare: "Acum aveti liniste?" Primind un raspuns pozitiv, a continuat, zicand:
"Pai, ce faceti acum, sa faceti intotdeauna!"

Daca dragostea dintre cei doi soti este un semn al binecuvantarii lui Dumnezeu,
inseamna ca racirea dragostei dintre ei este un semn al indepartarii de Dumnezeu, prin
necredinta si patimi. Fiecare patima atrage dupa ea alta patima, asa ca, dupa mandrie,
desfranare, egoism, judecata si altele asemenea, vor veni intotdeauna plictiseala, mania,
inselarea, minciuna etc. A trai in familie, dar a te simti singur, este unul dintre cele mai
bolnave moduri de vietuire casnica.

Prin dragoste, comunicare si rugaciune, toate sunt posibile. Schimbarea este posibila,
iertarea este usoara, iar impacarea biruie toate supararile. Este nevoie de intelepciune si
de dragoste, dar mai ales de rabdare. Daca animalele salbatice, care din fire sunt
salbatice, se imblanzesc prin mangaieri si rabdare, cu atat mai mult omul, care, fiind
zidit dupa chipul lui Dumnezeu, nu este salbatic din fire, ci din vointa, se poate schimba
in bine.

Tot timpul vrem sa il schimbam pe cel de langa noi, cautand sa-l facem parca "dupa
chipul si dupa asemanarea noastra" si uitand ca, doar schimbandu-ne noi insine, cel de
langa noi se va schimba si el. Prea des uitam ca, fara a ne jertfi pe noi insine pentru cel
de langa noi, nu il putem ajuta sa se vindece de neputintele sale, de orbire sufleteasca ori
chiar de rautate.

Drept fiind, Hristos a rabdat toate pentru pacatele noastre, iar noi, pacatosi fiind, de
multe ori nu vrem sa rabdam unele lucruri pentru pacatele noastre. Din aceasta mandrie,
fiecare sot ajunge sa primeasca nenumarate ganduri rele despre celalalt. Gandurile
straine descuie usa casatoriei, divortul fiind invitat inauntru. In aceasta situatie, daca nu
se alearga la Dumnezeu, cerandu-I smerenie si dragoste, casatoria va deveni rapid un
ring de lupta.