ATEMPORALE

cmpia a mai crescut cumva dar tot firav pare

bolta lunii se frnge brusc sub mirite
se sparge fulgernd cioburi lumin i ntuneric
se tot prelinge pe sub streini duhul caselor de lut
satul meu

tu nu auzi plngnd salcmii n mine

nici nu mai vezi linia subire a verii
nici vltucii de fum din livezile btrne
doar cmpia mai crete n mine
i se lete n oase
ori de cte ori bate vntul sau plou

ct nevinovie e n spicul de porumb

adormit la subsuoara frunzei
psri fr aripi fulgernd oglinzi pori stelare
i nu ne duce n moarte iubito
hai s dormim puin inndu-ne de mn

din cnd n cnd i sprijini tmpla de gndurile mele

n timp ce scriu acest poem pe un umr de rou