se aranjează de la sine că nu ar trebui să-mi fac griji că rostul meu în lume este să nu uit să respir să beau să mănânc să fac sex să mă scol în fiecare dimineață să urinez să fac duș să mă spăl pe dinți apoi toată ziua să fluier cu vântul să zbor cu fluturii să mă înalț să cânt cu bătrânii mei cuci și cântecul nostru să se înfigă adânc în pruni să-i troienesc până se înnoptează apoi să beau să mănânc să fac sex să fac duș să mă culc
câinele morții nu latră
zuruie din gât ca o sirenă stricată înainte să-mi sară perfid la beregată hei, câte roți se înalță cu har din moartea noastră fără de habar rece și mută
noaptea își întinde brațele ei de cenușă
și mă cuprinde până mă sufoc și mi se face în jur întuneric grețos cu femei medic care au în dotare seringi și câte un stetoscop miop feșe, un falnic irigator și coc