De criza, de dor si de fite mi-a venit ideea sa tai porc de Craciun, cum se face

a pe timpuri la mine la tara. Bine, ai mei nu l taiau de Craciun, ci nainte de Sfnt

ul Andrei, noi nemaiavnd rabdare si nici prea multe prin camara sa-l putem pasui
pna la Ignat.
Dupa ce mi-am ascutit cutitele pe gresia de la baie si am procurat doi baloti de
paie, decor, uitati de un vecin n fata casei nca de la Halloween, m-am pus sa cau
t porc. Prima data am dat anunt pe internet ca doresc sa achizitionez, pentru sa
crificare, animal de talie medie, pna n 150 de kilograme, dar nu mi-a raspuns nime
ni, n afara de un sonat care mi-a zis ca-i plac ideile mele si, daca vreau, putem
sa sacrificam mpreuna, mai multi! Eu cred ca toti nebunii au fugit din lume si s
-au ascuns pe internet!
Dar divaghez! Cnd mi-am ntrebat colegii la serviciu daca stiu pe undeva un porc vi
u, au devenit foarte curiosi ca ce vreau sa fac cu el, ca e mare de pet, ca face
mizerie multa. Cnd le-am spus ca vreau sa-l tai, au facut ochii ct cepele si m-au
luat la rost ca de ce. Ca sa-l mannc, de-aia, le-am raspuns, moment n care si ult
imele ramasite de simpatie, toleranta si ntelegere pe care le aveau pentru mine a
u disparut.
Cum sa omori un animal si sa-l mannci, asa, ca un barbar?
Eh, cnd am vazut eu ca astia sunt gata sa sune la peta, am nceput sa le descriu n a
manunt operatiunile specifice, insistnd pe sectionarea carotidei si colectarea sng
elui ntr-un lighean, de preferinta cu smaltul sarit, ca la mama acasa, n vederea p
repararii sngeretelui si mai ales a borndaului. N-am stiut eu cum se zice n engleza
la borndau, la fel cum nu stiu nici n romneste, dar le-am explicat ca e un fel de
mamaliga din faina de porumb cu snge n loc de apa. Cred ca vreo trei, mai simtitor
i, asa, au disparut spre baie, iar restul, ca acum deja se strnsese tot compartim
entul n jurul meu, sa ma asculte, ma priveau cnd cu mila, cnd cu dezgust. Apoi, zic
, prlim soriciul cu paie, sau la butelie, daca stam la bloc, si taiem urechile an
imalului, pe care le consumam pe loc, cu putina sare. Mai trimisei vreo doi la b
aie, dar i-am dat nainte, fiind constient ca un alt moment n care sa ma asculte oa
menii cu atta atentie nu o sa mai prind, poate, niciodata. Dupa ce epilam animalu
l cu flacara, continui eu, l despicam cu securea sau toporul, ce ne vine la mna, s
i scoatem organele, pe care le fierbem mpreuna cu capul, n vederea prepararii calt
abosului. Stiti, banuiesc le-am zis eu degajat , ca pentru caltabos se foloseste
intestinul gros, spalat facultativ si oparit n apa cu ceapa, pentru mascarea mia
smelor naturale. S-a plecat cu grupul dupa fraza asta, si am mai ramas cu vreo t
rei, cei mai tari de nger si de stomac, cred, de fapt doi, ca unul dintre ei era
un coreean care nu pricepe engleza si sta toata ziua cu castile pe urechi, dar s
e alatura oricarui grup si da din cap aprobator la orice discutie.
Cu restul carnii, am zis eu mai departe, facem crnati, gratare si sarmale, iar da
ca raposatul a fost gras, putem sa frigem si o oala de jumari, asa, de pofta, ca
re sa mai taie din taria bauturii. Eu zic ca au scapat ieftin totusi, pentru ca
daca m-as fi apucat sa le povestesc cum se fac hot dogii si parizerul pe care le
nfuleca ei la lunch, bagam toata firma-n spital.

Un capitol din cartea lui Silviu Brizu, Jurnalul unui romn in America.