In toate vremurile avea loc existenta de aparitie si necesitatea de
intelegere a unor oameni, al caror aspectul exterior e la fel ca si la ceilalti, insaa lumea interioara nu poate sa nu fie remarcata sau judecata. Acest tip de om, supranumit geniu este reprezentat in operele eminisciene ca un calator, cel care adesea cugeta asupta trecutului si asupra viitorului. Diferite surse ne spun ca personajul creat de catre Mihai Eminescu in poezia Scriosoarea 1 este inspirat din filosofia kantiana, astfel identificind pe batrinul dascal cu Kant. Insa totusi interpretarea acestui personaj poate sa fie redata din diferite puncte de vedere si ipoteze. Dintre calitatile batrinului putem evidentia: incercarile demne de a cerceta si a descoperi tainele lumii, ceea ce ne sugereaza ca el este mai mult un simpol al intelepciunii decit o persoana reala sau cea istorica. Puterea sa intelectuala, este atestata in urmatorul vers:
Universul fr margini e n degetul lui mic,
Cci sub fruntea-i viitorul i trecutul se ncheag, Noaptea-adnc-a veniciei el n iruri o dezleag; Precum Atlas n vechime sprijinea cerul pe umr Aa el sprijin lumea i vecia ntr-un numr.
In lumina acestor fraze putem evidentia varietatea gindurilor si a
sentimentelor de care este coplesit savantul, deoarece modul sau de gindire nu este unul individual, ci o expresie a opiniei intregii civilizatii. Virsta sa nu consta in anii vietii unui om, ci in virstele intregii omeniri. Daca comparam acest geniu cu cadrul natural, atunci el va reprezenta un ocean, in timp ce altii semeni lui vor fi valurile zbuciumate si dezorientate. In ochii batrinului dascal, societatea nu este nimic, decit un joc de ironie si haos primordial, cind: nu se ascundea nimica, desi tot era ascuns, cind in sine impacata stapinea eternal pace, invazia sa de critica obiectiva mergea alaturi cu intrebari filosofice, de genul Fu prapastie? Genune? Fu noian intins de ape?/N/a fost lume priceputa si nici minte s-o priceapa. Aceasta viziunea satirica si un mod oarecare vulgar de exprimare fata de interesele meschine, relatii false si marunte, defapt redau insasi dispretul lui Eminescu fata de spectacolul tragic al vietii.
Din punct de vedere fizic, poetul ii realizeaza un portret bazat pe
principiul aparentelor inselatoare fiind costruit, in spirit romantiv: un dascal batrin, uscativ, garbovit, invesmintat in haine vechi (exemplu: haina roasa-n coate, halatul vechi), dar in aceasta antiteza dintre aspectul sarac si o roada de cugetari voluminoase asupra universului scopul principal si mesajul crearii personajului batrinul dascal, consta in trezirea impresie incontestabila a simtului de simplitate si de valori sacre, la care noi, generatia ce lupta - trebuie sa aderam si sa le traim.