Locuiune este o dorin i o necesitate a fiecarei persoane.

ns aceasta trebuie sa
fie adorat, interesant i respectat la nivel reciproc. Pentru aceasta exist nite
reguli tcute, care vin s uureze plcerea de discuie. Ascultare i puin suflet
reprezint calea panic de interacionare.

Bunica mea era o femeie de gen activ, ii placea sa comunice cu oameni, sa le

analizeze, sa le simta dispozitia, sa aduca lumina i zimbet pentru a arata oricarei
persoane ca este apreciata. Nu am vazut niciodata sa ceara inapoi aceeasi atentia
pe care o acorda, insa mereu o primea! In prezenta mea, am realizat un moment in
care chiar si cel mai inchis, rautacios, sceptic om se schimba cind este ascultat i
incurajat.

Domul Dumitru, posibil ca a avut o zi rea, spuse bunica mea, eu, insasi din cele
stiute m-am gindit ca toate zilele ii sunt negre atunci, deoarece de fiecare data cind
il vedeam se comporta rau, cu o turbare si nepolitete fata de cei din jur, vorbea
despre trecutul care era deja foarte departe, despre lipsa de loialitate de la oameni
inconjuratori, ca a ramas singur si ca toata lumea e un amestec de impuritati si de
demerse tacute asupra lui
Bunica mereu incerca s ail descifreze, stiu ca nu avea placerea sa vada toate acelea
nebunii si sa auda vorbe negre din gura lui. Insa de fiecare data cind il vedea in
preitampinare il saluta si ii ura o zi buna. El tacea. In timpul unei sedinte din raion,
cind s-au adunat toti locuitorii, i-a venit cazul sa discute si cu el. Vedeam ca la
inceput domnul Dumitru nu tindea spre a vorbi civilizat, o luase in manera lui:
despre viata lui nenorocita si trecut in apus, despre copii tradatori, lucru rau platit,
pensia rea, si in momentul cind ceilalti ii inchideau gura, ii spuneau paralel ceva,
bunica mea s-a asezat alaturi si a inceput sa-l asculte, sa asculte cu inima, duiosie
materna si respect Batrinul s-a mirat, cit de rau era la inceput, cu glasul sobru,
greu si cit de blind s-a facut dupa ce si-a sfirtsit monologul, si acest monolog nu s-a
terminat doar pe toate rautatile lumii, domnul Dumitru la sfarsit a facut o concluzie,
in care a spus De-as fi eu mai intelept, mai bun tata, mau sirguincois, totul ar fi
altfel, bunica mea il asculta cu o atentie nemaipomenita, se uita in ochi si
incepuse a lacrima si ea impreuna cu domnul Dumitru. Oamenii din jur le admirau si
se intrebau Ce magie ar fi fost facuta si acum? De atunci, batrinul nu era atit de
suparat, ura si el o zi buna, termina-se discutiile despre cazurile de biografia lui si
citeodata venise si pe la noi in ograda cu o prajitura gustacica, pentru a remultumi
in a zecea oara loialitatea si bunatatea bunicii mele.
Ca conseccinta, vreau sa spun prin aceasta istorie, ca atunci cnd asculttorul
aude, nelege i i arat vorbitorului prin limbajul non-verbal acest lucru,
ascultndu-i pe deplin povestea, debarasindu-se de prejudicati, semne de
nerabdare si egoism, cu oferirea a unui strop de suflet - sentimentul final cu care se
vor despri cei doi va fi unul de satisfactie imaculata in urma discutii la nivel etic si
de politete.