MESIANISMUL IN LITERATURA COMUNITAJII

DE LA QUMRAN 1 IN CARTILE APOCRIFE 1

PSEUDOEPIGRAFE

de Romulus Ganea

Scrierile comunita^ii de la Qumran, cardie apocrife s.i cele

pseudoepigrafe reprezinta acea parte a literaturii iudaice, cu caracter
necanonic, care a fost scrisa in perioada intertestamentara i imediat dupa
aceea. In cadrul acestora se regasesc reflecfiile teologico-morale ale
evreilor, atat vorbitori de limba ebraica cat i vorbitori de limba greaca, ce
au locuit in Tara Sfanta i in alte zone fnvecinate. Scrierile lor au fost
puternic influentate de situafia social-politica a Orientului Mijlociu din acea
epoca i astfel, ca o consecinfa directa, con^inutul lor abunda in imagini
eshatologice. Scopul analizei urmatoare este acela de a scoate in evidenta
caracterul eshatologico-mesianic al acestora i de a observa variata sj
impresionanta paleta de ateptari mesianice i cateva din caracteristicile
mesianismului promovat in aceste scrieri.

1. Mesianismul in literatura comunitafii de la Qumran

Esenienii constituie grupul religios din cadrul iudaismului (sec. II t.
d. Hr. -Id. Hr.) identificat cu comunitatea de la Qumran.1 Esenienii nu
apar deloc in Noul Testament sj nici in scrierile rabinice. Informatii despre
ei sunt otyinute in urma descrierilor lor de catre diveri scriitori cum ar fi
de exemplu Filo din Alexandria, Pliniu eel Batran2 i Flavius Iosephus.3 De

1 Edward M. Cook, Solving the Mysteries of the Dead Sea Scrolls, Grand Rapids,
Zondervan, 1994, p. 85 - 88. F. F. Bruce, Second Thoughts on the Dead Sea
Scrolls, Exeter, The Pater Noster, 1966, p. 125.
21. D. Amusin, Manuscrisele de la Marea MoartS, Bucureti, Ed. tiintifica, 1963,
p. 21.
74 Mesianismul in literatura comunitatii de la Qumran

la esenieni au ramas multe scrieri care au fost descoperite Tncepand cu anul

1947. Dupa cum se poate observa, potrivit acestor scrieri, membrii
comunita^i de la Qumran au rezervat un spatiu destui de mare ateptarii
eshatologico-mesianice, iar acest aspect va fi evaluat i analizat mai jos.
a) Multe, daca nu toate scrierile comunitatii de la Qumran, sunt
caracterizate de o intensa speranta eshatologica, prin care se evidentia ideea
unei iminente schimbari decisive in cursul istoriei. Ateptarea mesianica a
comunitatii de la Qumran este absoluta i exclusivista, fund rezervata
numai Fiilor luminii.4
b) Dei mesianismului Ti este acordat un loc important, Tn unele
scrieri timpurii nu exista nici o menfiune cu privire la Mesia. (Peer
Habakkuk - Comentariu la Habacuc IQpHab, Hodayot - Imnurile 4QHae,
MiQsat Maaset Torah - Scrisori Halahice (4QMMTaf- o scrisoare scrisa
de Inva|atorul Dreptatii in anul 150 T. d. Hr.)5
c) Comunitatea de la Qumran, tn special in perioada timpurie, a
asjeptat venirea a trei personaje importante pentru a scoate poporul lui
Dumnezeu din criza care se abatuse peste el.6 Ei se ateptau ca vremurile
eshatologice sa debuteze prin venirea profetului deuteronomic. Acest profet
deuteronomic apare Tn scrierile comunitatii eseniene (Peer Habacuc
IQpHab, Documentul de la Damasc CD-A, <CD-C>)7 sub numele de
Dascalul Dreptatii (istoric). El era privit de catre secta eseniana ca profetul
prezis de Moise, o reeditare (un "redivivus") al unui Iider care Tn mod

3 Flavius Iosephus, Istoria razboiului iudeilor tmpotriva romanilor, Bucureti,

Hasefcr, 1997, p. 158 - 164, ii, viii, 1-14.
4 Peter Schafer, Messiahs in Early Judaism, Leiden, Brill, 1998, p. 28.
5 Peter Schafer, op. cit., p. 28. Florentino Garcia Martfnez, The Dead Sea Scrolls
Translated, The Qumran Texts in English, Leiden, Brill, 1994, p. 197 - 201, 362 -
370, 79 - 86.
6 Athanase Negoita, Noul Testament si manuscrisele de la Qumran, Bucureti,
Stephanus, 1993, p. 100.
7 Florentino Garcfa Martfnez, op. cit., p. 33.
 Mesianismul in literatura comunitatii de la Qumran 75_

probabil a condus comunitatea i care cu ceva timp inainte murise.8 Al

doilea personaj urma sa fie Hie, Mesia Aaronit (de Aaron) - Dascalul
Eshatologic sau Scrutator, un precursor al lui Mesia davidic. Menirea lui
Mesia de Aaron era aceea de a fi Tnvatatorul din vremurile eshatologice,
"de a Tnvata dreptatea la sfarsjtul zilelor" i de a participa la banchetul
eshatologic.9 In unele manuscrise (4Q174 / 4QFlorilegium), ale caror
comentarii iau in discujie Deuteronom 33 i Numeri 24, se vorbete doar de
un singur personaj eshatologic ce Tntrunea calitatiile amandorura: Dascalul
Dreptajii fiind profetul prezis de Moise, adica Hie, Mesia preotesc de
Aaron, Dascalului Esahatologic.
Cel din urma personaj eshatologic, urma sa fie Mesia de Israel, sau
pur i simplu Mesia, fiul lui David, caruia, in majoritatea manuscriselor, i
se acorda rolul eel mai important in peisajul eshatologic esenian. De
exemplu in 4Q174 / 4Qflorilegium 1: 10 - 13, unde sunt prezentate unele
aspecte legate de familia regala in conformitate cu 2 Samuel 7, este
reflectata ateptarea davidicului Rege-Mesia, prin care domnia lui
Dumnezeu va fi restaurata si prin care Israel va fi salvat.10
d) De asemenea, chiar daca Athanase Negoita sustine ca
mesianismul qumranic este caracterizat de existenta celor trei figuri
eshatologice," in unele scrieri tarzii ale esenienilor, cum ar fi de exemplu
Regula Comunitatii-lQSb, apartinatoare aceluiasj aezamant literal ca
IQsa, apare doar Mesia davidic, fara nici o contrapartida preofeasca. In
acest manuscris, lQSb 5: 20, este menfionat un "print al adunarii' - Nasi
ha-edah, a carui misiune va fi instaurarea venicei Trnpar^tii a lui

8 E. M. Laperrousaz, Manuscrisele de la Marea Moarta", Bucureti, Meridiane,

1997, p. 74.
9 Geza Vermes, The Dead Sea Scrolls - Qumran in perspective, Philadelphia,
Fortress Press, 1981, p. 185. Unele dintre cele mai detaliate texte care descriu
adunarea eshatologica i banchetul prezidat de cStre preoti si Mesia de Israel este
IQsa 2: 11-22. Florentino Garcfa Martinez, op. cit., p. 127.
10 George J. Brooke, Exegesis at Qumran - 4QFlorilegium in its Jewish Context,
Sheffield, The University of Sheffield, 1985, p. 204-205.
11 Athanase Negoija, Op. cit., p. 100.
76 Mesianismul in literatura comunitatii de la Qumran

Dumnezeu.12 Se pare ca ar fi o incercare a acestui Mesia davidic sa iasa din

conul de umbra format de imaginea atotputernica a lui Mesia preotesc.
Interesant este faptul ca, referinta "vlastarul lui David" ("femah David")u,
un alt titlu care se refera indubitabil la Mesia davidic, este aezata Tntr-un
set de texte care par de asemenea sa apartfna literaturii qumranice tarzii. Ca
exemplu poate fi adus comentariul fragmentar la Isaia (4Q161/4QpIsa Frag
8-10 col. HI: 18) unde este mentionat vlastarul lui David care se va ridica
la sfarsjiul zilelor i va guverna natiunile, judecandu-le dupa invatatura
preoteasca. De asemenea, se mai gasesc s.i alte referinte ce reflects
ateptarea biblica a restaurarii dinastiei davidice fara tnsa ca existenfa unui
Mesia preotesc sa fie mentionata in mod expres. Astfel se poate trage
concluzia ca imaginea lui Mesia davidic a fost revitalizata i exprimata tntr-
un mod exlusivist, devenind dominanta in ultima perioada a comunitatii de
la Qumnran, probabil ca un rezultat al declinului inregistrat de dinastia
hamonee.14

2. Mesianismul in carjile apocrife si pseodoepigrafe

a) Mesianismul carfilor apocrife
In primul rand, in cazul acestei evaluari, trebuie amintit faptul ca
literatura apocrifa- apartine evreilor elenis,ti i a fost scrisa1 atat in limba
greaca cat i ebraica, in ea fiind prezente influence ale filosofiei platonice i
stoice. Carole apocrife au avut un rol apologetic, scopul lor fiind acela de a
umple "gaurile" din istoria i gandirea iudaica. De asemenea s-a urmarit
fntarirea identitatii iudaice in fata atacurilor din afara i in mod general
ridicarea demnitatii evreieti. Astfel, se poate observa ca nu toate cartile
apocrife au acordat un spatiu semnificativ mesianismului, aceasta situatie
datorandu-se faptului ca scopul scrierii acestora era unul diferit i nu pentru

12 Titlul de Nasi este preluat din Ez. 34: 24, 37: 25 unde se refera la David.
13 Theodor H. Gaster, The Dead Sea Scriptures - In English Translation, New
York, Anchor Books, 1964, p. 334.
14 Peter Schafer, op. cit., p. 30 -31.
 Mesianismul in literature comunitatii de la Qumran 77_

ca in acea perioada ateptarile de ordin mesianic nu ar fi caracterizat intr-un

mod pregnant gandirea ebraica.15
In cartea a Il-a a Macabeilov, invierea celor morji in trup, i anume
a celor drepfi, pentru via{a venica (2 Macabei 7: 11, 22f., 14: 46), este
legata de participarea lor in imparajia mesianica ce va fi instaurata pe
pamant (2 Macabei 7: 29, 33, 37, 14: 15). Situarea imparatiei mesianice in
zona terestra indica faptul ca mesianismul cartji acesteia poate fi inclus in
ultima parte a celui de-al doilea secol de dinaintea epocii crestine. In cartea
a Ill-a a Macabeilor nu exista nici o referinja cu privire la speran^a
mesianica si, de asemenea, nu se poate identifica o nuanja apocaliptica.
Dei in cartea Tobit nu exista nici o menfiune directa la Mesia sau la era
mesianica, totui referinte ca reconstruirea Templului la timpul hotarat,
reunirea semintiilor impratiate si slavirea de catre pagani a lui Dumnezeu
(Tobit 13: 7 - 18, 14: 4 - 6), puse cap la cap, formeaza o intreaga filosofie
a viitorului", indicand faptul ca aceasta carte este impregnata de o adanca
con^tiinta mesianica ce viza instaurarea mult asteptatei ere mesianice. De
asemenea, credinfa in instaurarea erei mesianice, ce va urma imediat dupa
judecata finala, apare si in cartea in^elepciunii lui Solomon (infelepciunea
lui Solomon 3: 7).16

b) Mesianismul carfilor pseudoepigrafe

Din cadrul carfilor pseudoepigrafe fac parte acele scrieri care, dei
nu sunt de factura elenista au cateva elemente in comun i care, chiar daca
nu isi au originea in cadrul Palestinian, i-au pastrat stilul si caracteristicile
literare ale acestei zone. Carjile pseudoepigrafe sunt numite aa deoarece,
doar cu o singura exceptie, ele poarta nume false, adica pseudonime.
Caracterul lor general (cu o singura exceptie) poate fi descris ca fiind unul
antipagan, probabil misionar, si in mod categoric apocaliptic, in ele

15 Alfred Edersheim, The Life and Times of Jesus the Messiah, London, Pickering
& Inglis, Ltd., 1959, p. 31-32.
R. H. Charles, ed., Apocrypha and Pseudoepigrapha of the Old Testament in
English, Oxford, Clarendon Press, 1913, vol. I, p. 131, 162, 197, 529.
78 Mesianismul in literatura comunitatii de la Qumran

mesianismul definand un loc important, dar fara ca sa aiba o caracteristica

unitara, fapt observabil chiar i in cazul unei singure cartf.17
i) In Cartea Enoh (I), ce face dovada unui mesianism din care
lipsete orice nota nationalists, Mesia apare in capitolul 90: 37, 38, unde
este prezentat ca fiind liderul comunit^ii mesianice. In capitolele 91 - 104
ale Carjii Enoh (I), din care cea mai veche parte dateaza cu un secol
jumatate inainte de naterea lui Hristos, imparatia mesianica este descrisa
ca avand o durata temporara i de asemenea o caracteristica terestra, fund
Tnsa msojita de un cer nou. Modelul mesianic prezent in cap. 91-104
contrasteaza cu eel prezent in cap. 83 - 90, in care imparatia mesianica nu
are o durata limitata.18
Aa numita Apocalipsa a Animalelor (1 En. 83 - 90) contine o
descriere a cursului istoriei de la inceputurile ei i pana la ridicarea
imparatiei mesianice. Istoria este descrisa folosindu-se de imagini alegorice
i simbolice. !n 1 En. 90: 37 - 38 mantuirea este transpusa intr-un viitor
indepartat. Epoca m^ntuirii incepe cu naterea unui taur alb ca zapada care,
potrivit celor mai multf cercetatori, il simbolizeaza pe Mesia. Daca primul,
Adam este alegorizat i el cu taurul alb ca zapada (En. (I) 85: 3), Mesia,
taurul alb, nascut acum, este intr-un mod foarte clar eel de-al doilea Adam.
O data cu nas.terea sa toata umanitatea este de asemenea transformata in
tauri albi. Acest fap desemneaza inceputul unei noi ere a carei caracteristica
este pacea eterna i lipsa evenimentelor istorice. Aceasta noua creatie i
generate il are ca lider pe noul Adam, Mesia, "ce n-a mai condus in alta
parte."19
in Cartea Parabolelor (1 En. 37 - 71), scrisa in prima parte a
primului secol i. d. Hr., apar de asemenea notfuni de mesianism. In ea sunt
combinate intr-un mod particular infatiarile mesianice ale lui Mesia sub
diverse titluri: "Unsul - Mesia" (48: 10, 52: 4), "Cel Ales" (40: 5,45: 3 - 4,

17 Alfred Edersheim, op. cit., p. 36 - 37.

18 R. H. Charles, ed., op. cit., vol. II, p. 170.
19 Remus Onior, Cartea lui Enoh fi Apocalipsa Intertestamentard, Alba Iulia,
Reintregirea, 2000, p. 142.
 Mesianismul in literature comunitatii de la Qumran 19_

49: 2, 4, 51: 3, 5) , "Fiului Omului" (Daniel 7) (47:2, 3, 48: 10), si "Cel

Neprihanit" (38: 2, 53: 6). Trebuie evidential faptul ca toate aceste titluri
mesianice descriu una si aceeasj persoana, Cartea lui Enoh nelasand loc
unor interpretari prin care s-ar ajunge la premisa ca aici ar fi vorba de mai
multe personaje eshatologico-mesianice (1 En. 48: 10; 52: 4).20 Dupa cum
se poate obseva, in aceastS parte a Car^ii Enoh, titlului de Mesia nu i se
atribuie deloc un rol important. Sub autoritatea directa a lui Dumnezeu,
funcfia predominant^ a lui Mesia, conform lui 1 Enoh, este judecata
eshatologica prin care se inaugureaza un timp etern de pace.21 Imparatia
mesianica va fi situata in spatiul terestru, dar tntr-un cadru supraomenesc.
Ierusalimul si templul vor fi reconstruite (1 En. 90: 28 - 36) si Insusi
Dumnezeu va locui acolo in mijlocul celor drepfi (1 En. 25: 3, 6), iar
fericirea celor alei va fi una de ordin spiritual. Un fapt important de
semnalat cu privire la mesianismul din 1 Enoh este acela ca el scoate foarte
clar in evidenfa caracterul preexistent al lui Mesia, "Fiul Omului", a carui
prezenfa "venica" este semnalata langa Domnul Duhurilor, care-1 tine
ascuns, pentru a-1 descoperi in ultima zi (1 En. 46: 1 - 2,48: 3, 6; 49: 2; 52:
7; 70: 1), el existand "Tnainte ca soarele i stelele sa fi fost facute (1 En. 42:
2-6).22
ii) Ateptarile eshatologice intense din timpul perioadei Macabeilor
pot fi obsevate intr-un mod foarte clar tn cartea Oracolelor Sibiline, o
compilatie evreiasca ce tsi are originea in Egiptul (1501. d. Hr.) domniei lui
Ptolemeu VI Filometor (180 - 145 I. d. Hr.) Aici este prezenta o lume
diferita de cea intalnita asa de des in celelalte scrieri, o lume nu a
razboaielor religioase, ci una a tolerantei i a intelegerii intre oameni.
Dumnezeu intervine in istorie pentru a stabili o TmparStie universala a pacii,
iar agentul sa nu este regele davidic, nici marele preot, nici un inger, ci un
rege strain, neevreu, din rasarit - ca Cirus din perioada biblica. El este

20
E. M. Laperrousaz, op. cit., p. 79. R. H. Charles, ed., op. cit., vol. II, p. 184
185.
21 Peter Schafer, op. cit., p. 25, 26, 33.
22 Remus Onior, op. cit., p. 149 - 151,162, 163.
80 Mesianismul in literatura comunitatii de la Qumran

descris ca avand in mana un sceptru, venind din campiile cerurilor si fiind

trimis de catre Dumnezeu (OS 3: 49, 652; 5: 414 - 415).23 Astfel, aici este
reprezentata o alta fateta a atat de coloratei palete de asteptari mesianice
care concentreaza in ea insasi diferite circumstance istorice si sociale.24
iii) Psaltirea lui Solomon, colecjie de 18 imnuri ebraice, dateaza
din prima parte a secolului I d. Hr. Ea exprima aspiratii mesianice arzatoare
si de asemenea propune un mesianism atat de factura nationalists cat si
unul de factura universalista. Psaltirea lui Solomon prezinta Tntr-un mod
consecvent ideea clasica despre asteptarea mesianica: mantuirea va fi adusa
de Mesia, "Fml lui David" (17: 21), numit de asemenea "rege" (17: 32, 34),
"imparatui lui Israel" (17: 34, 46), "tmparatul iudeilor" (17: 21) si "Mesia,
Domnul" (17: 32; 18: 5).25 El este trimis de catre Dumnezeu pentru "a
curaja" Israelul de neamuri, pentru a judeca atat Israelul cat si neamurile,
pentru a aduna laolalta pe tofi evreii in Jara Sf3nta si Ierusalim, unde toate
nafiunile vor veni in pelerinaj pentru a-1 omagia pe Dumneseu si lmparajia
Sa, a carei asezamant va fi Pamantul sj nu cerurile - ideologia ei fiind
construita pe doua principii de baza: dreptatea i neprihanirea.26
iv) Conform Corfu Jubileelor, fmparafia mesianica va fi instaurata
Tntr-un mod gradual (.1: 29, 23: 30) prin dezvoltarea spirituala progresiva a
omului si printr-o transformare corespunzatoare a naturii. Membrii sai vor
atinge limita de 1000 de ani de fericire si pace, in timpul carora puterea
celui rau va fi restransa (23: 29), ultima judecata fiind la sfarsitul acestei
perioade (23: 30).27
v) O alta carte pseudoepigrafa in care mesianismul ocupa un loc
important este cea a Testamentului celor doisprezece patriarhi. In aceasta
carte asteptarea mesianica este axata in jurul unui Mesia care trebuia sa fie
un descedent al semintiei lui Levi, el trebuind sa de^ina oficiile de preot (el

23 Ibidem, op. cit., p. 145.

24 Peter Schafer, op. cit., p. 26, 27.
25 Remus Onior, op. cit., p. 145.
26 Peter Schafer, op. cit., p. 32.
27 R. H. Charles, edM op. cit., vol. II, p. 9.
 Mesianismul in literature comunitatii de la Qumran 8J_

fiind eel dintai dintre preoti28), de profet i de rege mesianic ( T. Rub. 6: 7 -

12;T.Lev.8: 14, 18;T.Iud.24: 1-3; T.Dan. 5: 10-11,T.Ios. 19:5-9).
In cazul acestei carti este atestata o revolufie rernarcabila cu privire la
ateptarea mesianica evreiasca. Pentru 34 de ani speranta unui Mesia din
Iuda a fost abandanota in favoarea unui Mesia din Levi.29 Mesia, urmasul
lui Levi, trebuia sa fie fara de pacat (T. Jud. 24: 1), sa umble in neprihanire
(T. Jud. 24: 1), sa stabileasca o noua dinastie preotesasca sub un nou nume
(T. Lev. 8: 14), sa fie un mijlocitor pentru neamuri (T. Lev. 8: 14), sa fie
profetul Celui Prea Inalt (T. Lev 8: 15), sa fie rege peste toata natiunea (T.
Rub. 6: 11, 12; T. Lev. 8: 14), sa lupte Tmpotriva dusmanilor nationali ai lui
Israel, impotriva lui Belial (T. Rub. 6: 12; T. Lev. 18: 12; T. Dan. 5: 10) i
sa elibereze captivii luaji de catre acesta - chiar i sufletele sfinfilor (T.
Dan. 5: 11), sa deschida Paradisul pentru cei drepti (T. Lev. 18: 10, T. Dan
5: 12), sa-i hraneasca pe sfinfi din Pomul vie^ii (T. Lev. 18: 11), si sa
tnvinga spiritele rele i sa-1 lege pe Belial (T. Lev. 18: 12), ce va fi aruncat
m foe (T. Jud. 25: 3), punand astfel capat pacatului (T. Lev. 18: 9). Din
cauza situafiei politice interne aceasta speranta mesianica bazata pe
descedenta levitica a lui Mesia a fost abandonata iar speranfa Tntr-un Mesia
din Iuda a fost reafirmata mai tarziu. (T. Iud. 24: 5 - 6; T. Neft. 4: 5).30
vi) In Apocalisa siriaca a lui Baruh se intalnete un mesianism care
pune accent, pe transformarea prodigioasa a naturii i pe via^a plina de
desfatari pe care o due cei drepti i credinciosi. Mesianisrriul acestei carti
este atat de factura nationalists cat si de factura universalista, insa eel din
urma este mai restrans in ce privete spatiul atribuit de autor.11 Speranta cu

28 H. W. Hollander i M. de Jonge, The Testament of Twelve Patriarchs - A

Commentary, Leiden, Brill, 1985, p. 79.
29 F. F. Bruce nu este de acord cu faptul cS speranta privitor la un Mesia din Iuda a
fost abandonata in favoarea unui Mesia din Levi, dar accentueaza faptul c lui
Mesia din Levi ii este atribuita o contributie importanta in ce privete victoria i
restaurarea mesianismului de la sfarsitul acestei epoci, fiind pus alauiri de eel din
semintia lui Iuda. F. F. Bruce, op. cit., p. 88.
30 R. H. Charles, ed., op. cit., vol. II, p. 294.
31 Remus Onisor, op. cit., p. 152.
82 Mesianismul in literatura comunitatii de la Qumran

privire la un Mesia este intalnita doar in pasajele A1 (27 - 30), A2 (36 - 40),
A3 (53 - 54, 57 - 74), acestea putand fi considerate ca avand fiecare in parte
caracterul unei apocalipse de sine statatoare. Aici este este prezentata o
viziune optimista asupra viitorului Israelului in cadrul lmparatiei mesianice.
Speranta intr-o Tmparatie mesianica, fara ca sa fie amintit i Mesia, apare in
B1 (1 - 9, 32: 2 - 4, 43 - 44: 7, 45 - 46, 77 - 82, 84, 86), pasaj ale carui
sec^iuni au fost scrise Tnainte de anul 70 d. Hr. In viziunea acestor pasaje
Tmparatia mesianica este considerata ca fiind eterna (40: 3). Aceasta
caracteristica diferentiaza aceasta carte de celelalte carji apocaliptice scrise
in jurul unei date ce preceda anul 100 f. d. Hr. De asemenea, Tn aceasta
apocalipsa, lumea prezenta aparfine unei sfere a coruptiei, iar Tmparatia
mesianica va fi aceea care va pune capat acestei lumi corupte (50: 3) i va
marca mceputul unei lumi incoruptibile (54). La sfarsjtul acestei Tmparatii,
Mesia se va reintoarce in ceruri iar cei drepfi vor invia pentru o viafa
binecuvantata (30: 1). Atunci cei drepfi ti vor primi rasplata (59: 2) i se
vor bucura de slava care veni (44: 15), Tnsa cei nedrepji vor fi aruncaji in
foe (44: 14, 55: 7, 59: 2, 10). In alte secfiuni B2 i B\ scrise dupa anul 70 d.
Hr., nu apare nici o perioda de binecuvantari pamanteti, iar speranta unei
Tmparatii a neprihanirii este abandonata total.32
vii) O ultima fateta a ateptarii mesianice, apartinand iudaismului
timpuriu, capata contur Tn aa numitaA IV-a Carte a lui Ezra. Aceasta carte
poate fi datata Tn mod rezonabil Tn jurul anului 100 d. Hr. Aceasta lucrare
apocaliptica, compusa sub forma de Tntrebari i raspunsuri intre vizionarul
Ezra i Tngerul Uriel, reflecta situatia istorica i teologica de dupa
distrugerea Templului. In aceasta carte apare de cateva ori. o figura
mesianica cu origini davidice, ale carei caracteristici sunt asemanatoare cu
cele ale Fiului Omului din Daniel. Mesia, Fiul Omului din cartea a IV-a a
lui Ezra. El" va aparea dintr-o data i fmpreuna cu el va sosi i noul
Ierusalim, pentru a stabili o Tmparajie mesianica a carei durata va fi de 400

32 De exemplu secjiunea B3 ( 85: 2, 10) se caracterizeaza printr-o notS de o extrema

disperare cauzata de traiul Tn exil. R. H. Charles, ed., op. cit., vol. II, p. 476 - 479.
 Mesianismul in literature comunMtii de la Qumran 83_

de ani i de care se vor bucura cei care au supraviefuit "durerilor" mesianice

(7: 26 - 8). Era mesianica este considerate ca fiind parte in mod exclusiv a
acestei lumi, fiind situata la nivel terestru. Mesia este prezentat ca
ac^ionand inca o data ca agentul al lui Dumnezeu, iar rolul sail in aducerea
zilelor din urma este mult mai activ decat in cele mai multe scrieri
apocaliptice analizate pana aici (cap. 12). Partea principals a misiunii sale
este aceea de a distruge adunarea dus,manilor domniei divine (razboaiele lui
Gog s, i Magog) sj de a aduna cele zece triburi pierdute ale lui Israel in Jara
Sfanta.33 In aceasta carte se face o distinctie remarcabila dintre lumea de
acum sj lumea care va veni. Imparatia mesianica i domnia lui Mesia se va
sfari prin moartea sa i a tuturor fiinfelor umane, creatia Tntorcandu-se
astfel la linitea initials din cele ase zile ale creajiei (7: 29 - 30). Tacerea
ce urmeaza mortii lui Mesia pregatee calea pentru noua lume sau pentru
noua creatie. Numai in aceasta noua lume va avea loc Tnvierea dintre cei
morfi sj judecata finala, evenimentele acestea fiind conduse de catre Insui
Dumnezeu i incluzand atat Israelul cat i na^iunile (31 - 44). In contrast cu
Apocalipsa Animalelor din 1 Enoh, in care Mesia aparfinea noii crea^ii,
relafia dintre lumea care va veni i lumea pezenta nu este determinata foarte
precis. Totusj, lumea care va veni va fi in mod indubitabil eonul, care
separat de lumea aceasta, confine mantuirea finala i deplina.34

3. Concluzii
Dupa cum s-a putut obseva din analiza efectuata, mesianismul,
indiferent de diferenfele sale, este o doctrina ce marcheaza Tntr-un mod
pregnant iudaismul comunitatii de la Qumran i eel al literaturii
pseudoepigafice. Mesianismul literaturii apocrife este unul prezent doar
Tntr-o forma latenta, deoarece scopul acestor scrieri nu este acela de a
evidentia speranja eshatologica a societafii evreiesti.

33 R. H. Charles, ed., op. cit., vol. II, p. 558,559.

34 Peter Schafer, op. cit., p. 33, 34.
84 Mesianismul in literatura comunitatii de la Qumran

In cazul acestor scrieri se Tntalnete un larg segment de ateptari

eshatologice i mesianice ce reflecta diversitatea de credinte mesianice, nu
doar in iudaismul timpuriu ci i Tn Tnsas. i secta de la Marea Moarta. Spectrul
de idei reprezinta o perioada Tn istoria iudaismului, numita perioada
formativa. Tradifiile mesianice respective sunt incluse in special Tn
triunghiul davidic format din Mesia rege, Mesia preot i Fiul Omului.
Aceste reprezentari mesianice atat de diferite, dar care au ca punct comun o
ateptare politica concreta, cu mici exceptii (4 Ezra), sunt Tnfelese adecvat
numai daca se are Tn vedere interac{iunea dinamica dintre configuratiile
variate si schimbatoare din cadrul diferitelor constela{ii istorice din
perioada intertestamentara.