Prin actiunea intentata la 7 septembrie 2013, A l-a chemat in
judecata pe B, solicitand instantei sa dispuna anularea contractului de vanzare incheiat intre ei pentru eroare. In motivare, reclamantul a aratat ca a cumparat de la parat un teren de 1 500 m2 situat in intravilanul sectorului 1, cu scopul de a ridica o casa pe acesta. Ulterior a descoperit ca nu poate fi ridicata nicio constructie pe teren cu ocazia depunerii cererii de autorizare a constructiei la Consiliul Local al Sectorului 1. Se retine ca reclamantul a avut intentia de a ridica o casa compusa din parter si etaj pe terenul in discutie. Aceasta intentie a reiesit din declaratiile martorilor audiati. In planul urbanistic zonal adoptat printr-o hotarare de consiliu local reiese ca pe acest teren nu se pot ridica constructii deoarece subsolul este strabatut de retele edilitare. Contractul autentic a fost incheiat la 10 martie 2013 iar pretul platit a fost de 55 000 numerar.
Instanta va respinge cererea ca neintemeiata.
Conform art 1208 NCC, daca partea aflata in eroare putea pana in momentul incheierii actului cu diligente rezonabile sa cunoasca imprejurarea gresit reprezentata, eroarea este nescuzabila si nu da dreptul partii aflate in eroare sa ceara anularea contractului. In plus, potrivit art. 1207 al. 1, o alta conditie a erorii este ca cealalta parte sa cunoasca sau sa fi trebuit sa cunoasca faptul ca imprejurarea gresit reprezentata era esentiala. In speta, nu s-a facut dovada ca paratul a cunoscut la momentul incheierii contractului faptul ca reclamantul a considerat esentiala pentru incheierea contractului, posibilitatea ridicarii unei constructii pe terenul cumparat. De asemenea, din imprejurarile cauzei nu se poate spune ca vanzatorul trebuia sa cunoasca acest aspect chiar daca terenul in discutie este situat in intravilan cata vreme nu este obligatorie ridicarea unei constructii pe terenurile din intravilan. Speta 2
Prin contractul autentic incheiat la 7 octombrie 2012, A i-a vandut
lui B cota sa parte de jumatate din dreptul de proprietate asupra unui apartament si s-a obligat sa-l determine pe celalalt coproprietar sa ii vanda cealalta cota. Pretul stabilit in contract a fost de 35 000 e ce s-au platit in ziua incheierii contractului. La 14 martie 2013, B solicita instantei in contradictoriu cu A : in principal, constatarea nulitatii absolute a contractului pe motiv ca A a promis fapta lui C, lucru pe care legea il interzice, in subsidiar, rezolutiunea contractului pe motiv ca A nu si-a indeplinit obligatia de a-l determina pe C sa-i vanda lui B cota lui parte.
Instanta va respinge ca neintemeiata capatul de cerere principal, va
admite capatul de cerere subsidiar si va dispune rezolutiunea contractului. Obligatia asumata de A de a-l determina pe C sa-i vanda lui B cota lui parte prsupune fapta proprie a lui A si nu fapta lui C, care nu dobandeste nicio obligatie din acest contract. Din acest pdv contractul este valabil incheiat. Aceasta obligatie este una de rezultat fiindca din modul in care a fost stabilita obligatia de parti rezulta ca ambele parti au fost interesate de rezultat si nu de ceea ce putea sa faca A pentru a atinge rezultatul. Fiind o obligatie de rezultat, ca urmare a nerealizarii rezultatului se va prezuma culpa lui A. Din aceste motive, A va trebui sa suporte sanctiunea rezolutiunii contractului.
Speta 3
La 4 februarie 2012, A i-a vandut lui B printr-un contract sub
semnatura privata un autoturism cu 7 500 e. La 17 mai 2012, A a fost pus sub interdictie ca urmare a unei cereri formulate de C la 5 decembrie 2011. Dupa punerea lui A sub interdictie, C a fost numit tutorele lui A. Prin actiunea intentata la 10 octombrie 2013, C l-a chemat in judecata pe B solicitand anularea contractului pentru lipsa discernamantului lui A la momentul incheierii lui. Reclamantul a depus la dosar hotararea de punere sub interdictie din care rezulta ca punerea sub interdictie s-a facut in baza unor acte medicale emise in august 2011 din care rezulta ca A sufera de o boala ce atrage lipsa discernamantului si in baza raportului de expertiza efectuat in dosar.
Instanta va admite cererea si va dispune anularea contractului pt
lipsa discernamantului lui A. Desi din interpretarea gramaticala a art. 1205 al. 2 NCC, rezulta ca o conditie de anulare a unui act atunci cand o parte este ulterior pusa sub interdictie este cauzele punerii sub interdictie sa fie indeobste cunoscute. Totusi, din interpretarea teleologica a textului (scopul urmarit de legiuitor a fost acela de a-l proteja pe cel pus sub interdictie suplimentar fata de o terta persoana) rezulta ca aceasta conditie trebuie eliminata fiindca inrautateste situatia celui pus sub interdictie. Vor fi cerute doua conditii: o parte sa fie pusa sub interdictie ulterior incheierii actului si cauzele punerii sub interdictie sa existe in momentul incheierii actului. Ambele conditii sunt indeplinite in speta si de aceea actul e lovit de nulitate relativa.