CAPITOLUL 1 — Bani! Bani! Bani! Nu te gandesti decat la bani Anuncdnd aceste cuvinte, Elita se scula brusc de la masa. Tatil ei rase. Dar nu era un ras vesel si concurentii lui din lumea financiard i-1 cunosteau bine: rasul lui facuse des si tremure de teama pe colaboratorii sai, Nu fara motiv il poreclisera: »Granit Garson”, — Mise pare c-am auzit deja asta, spuse cu un ton sarcastic. Ochii lui vioi observau cd tandira fata care privea pe fereastrd acoperigurile Londrei. Elita se {intoarse. — Da, ai mai auzit asta i spuse, si o vei mai auzi. Toat viata e consacrata banilor, reglata de ei, asta-i tot ce te intereseaz. Nu ai inima, nu iubesti decdt ceea ce poti evalua, nu te intereseaza decat ce poti face alfii pentru tine sau ce-fi pot aduce... Bani! Pentru tine fiinfele umane sunt lipsite de personalitate, ei nu exist decat in virtutea prejului cu care se las cumparate. Cuvintele se ingrimideau pe buzele tinerei, cu o vehement’ si o pasiune ce ficea si-i strluceascd ochii, si-i anime figura si sd i-o infrumuseteze intr-un mod unic. Tatil ei aprecia acest ueru ca un bun cunoscator ce eta apoi ridied din umeri cu nerabdare, — Astea-s vorbe in vant, zise, cuvinte care par magnifice si generoase, nu-i asa? Dar, privind mai de aproape ce stii tu depre bani, in afard de faptul cd ii cheltuiesti? — Stiu ce au flcut din mine, fi spuse téndra, $i asa a fost intotdeauna, din copilaria mea: Tu nu poi si 0 freeventezi pe mica Jane. Périnti ei nu au bani. Tu nu pofi acepta invitatia acestor tineri, n-au bani si in plus alearga dupa ai tai”. Elita batu din picior. — Bani m-au izolat, m-au incarcerat, Oamenii nuemi vorbese in mod obignuit pentru c& eu sunt fica ta, bogata mostenitoare a domnului Garson. Chiar in scoali am avut parte de un tratament special pentru cd tu ai cerut-o pentru mine. intr-o zi am auzit un profesor spundnd unui coleg de al sdu: 84 m- suparam pe domnul Garson, ar putea si ne dirdme scoala in cap. 1m facut speculafii cu scoli, declara linistit domnul Garson. — Este singurul lucru pe care nu L-ai speculat, ripost’ fata. Oameni sunt nervosi, speriali in fata mea; sunt tinutd deoparte numai pentru cd esti bohat si pentru cd vrei ca nimeni sa nu o uite. — Si presupun, cd tu n-ai apreciat niciodata faptul cd-mi cheltuiesti banii? o intreba ironic Granit Garson. Elita pardsi fereastra gi reveni la masi, unde era servit micul dejun. — Evident, c& imi place si fiu elegant’, si am blinuri frumoase, bijuterii deosebite. Dar unde md duc toate astea? $i totusi asta-i intrebarea pe care tu fi-o pui cdnd cheltuiesti banii, musi asa?” Co objii in schimb? Ei bine, eu ma intreb acum! Mi-au procurat prieteni banii? Mi-au adus fericirea? Raspunde-mi cinstit, am eu aer fericit? — Asculti, fetita mea, zise domnul Garson, dacd fii att de mult, am si-i invit pe acesti tineri, Nu stiu de ce dai atta important acestui fapt. — Nui vorba de asta, mormai fata, dar e o chestiune de prineipiu: nu m-am intilnit cu Dick si Zara Manfield decat de doua ori, si cdnd i-am spus cd vreau s&-i invit la noi la tard, ce-ai facut? Ai inceput o anchetd, {i-ai trimis spionii sd le studieze ,origini si consecin{e”. Au descoperit c& proprietijile lui Dick sunt ipotecate si c& Zara incearc& si se marinte cu nu stiu ce lord. $i apoi? De ce faci atita caz, de ce? Ti-e fricd c& vor pune mana pe catva din banutii mei? Si-itratezi de profitori! Granit Garson se ridied arunednd ziarul. 148— Daca ai chef sii invit, inviti-i fi spuse pe un ton plictisit. Da-le din venitul tu, dacd-ti face plicere, Nu ma intereseaz4 deloc treaba asta. — Da, nu te intereseazi, rispunse cu amar’ nconjori cu acest ridicol zid de aur. Dar nu uita Tranversd camera si se asez in fata tatalui ei — Nu am prieteni, fi spuse cu o voce surda. Tree dintr-o colivie auritd in alta auritd si nu in alta simu intélnese decat pe prieteni tai prea bogati si prea bine hr&niji, Nu mai suport aceasta viata! ‘une Elita. Singurul lucru care-fi pasd este si n in sase luni voi avea douizeci si unu de ani mi Lovi masa cu pumnii strangi. — Nu, nu fin neaparat la Dick si Zara, imi sunt indiferenfi, dar metodele tale de investigatie ma revolti, Detest felul tau de a trezi neancrederea mea fafa de oameni, intr-atat de fiecare dat cand imi cer o tigar fi banuiesc cA se gandesc la averea mea. Domnul Garson isi privi ceasul. — Trebuie si plee la birou, Invitd pe cine vrei pentru week-end, dar adu-fi aminte ednd te ‘nfurii pe banii mei:fara ei, ai gisi viafa lipsita de confort si lumea nu ar fi pentru tine locul amabil si clduros pe care il cunosti — Amabil si cAlduros! repetd Elita cu améraciune, inconjurata de paznici de galeri, protejati si inchisa in colivie, as fi la fel de bine intr-un harem oriental. — Ar trebui si simti putin ce inseamni siracia inainte de a vorbi asa, replica batjocoritor domnul Garson. Ma indoiesc ca ti-ar placea. — Este o excelent idee! exclama tindra, Este exact ce voi face, Crezi, cd daci m-ai crescut in puf, nu pot trai astfel si dacd am putut intotdeauna si cumpar fara si fin cont de ce cheltuiec nu as fi capabila sa traiesc din resurse modeste: ei bine, te ingeli! Din nou domnul Garson privi ceasul. ine, intt-0 zi si imi doved: us ai dreptate, ii spuse pe un ton parintese. Dar pind atunci fii fetité buna si mndncd-ti micul dejun si invita-i pe Menfield pentru week-end. O clipa Elita ramasese tacuta privindu-gi tatal cu ochii sai mari, ce umbreau micuta sa fata triunghiulard, Ea nu masura mai mult de un metru cinzeci si opt; incllaté cu papucii de matase, fara tocurile inalte pe care le purta de obicei, pirea o copild, o copild necdjitd, dezamagiti, bosunflata, cu fruntea brazdata de o cuta de in — Pastreaza-ti argumentele in rezerva pentru diseard, o sfatui Granit Garson surdzind, si nu uita cd un Bentley te asteapta afard pentru cumpardturi yi cd apartamentul nostru in acest hotel cost 30 de lire pe zi. Inainte ca Elita s aibe timp s4-i rispunda iesi din camera. Auzi vocea soptiti a lacheului, apoi usa apartamentului inchizéndu-se: tatal ei plecase. Se ducea in City, isi spuse, si mai cdstige bani, si acumuleze noi milioane si si devind un monstru urias al finanjelor”. Se lis si cada pe 0 canapea moale invelit in saten: se simti deodati deprimati, epuizati de furie si resentimente. $tia foarte bine ci nu produsese nici un efect cuvintele sale asupra tatalui ei, cdci dacd ar fi fost nemuljumit, i-ar fi réspuns sever iar ea ar fi preferat asta, Dar el nu o lua fn serios si acest Iueru 0 exaspera. Putea si strige, si-l blameze: cu un gest, el indeparta protestele ei pe care le considera fara important. Era fica lui, va face ce voia el gi asta era tot. Evident, el if ficea 0 concesie autorizéind-o si-i invite pe cei doi Manfield pemtru week- end, dupa tot ce-si spusese intre ei; dar acum nu mai avea cehf si-i vada: oricét de simpatici si incdbtatori ar fi fost, ea se va simti prost stiind ce aflase tatal ei despre ei Acelasi Iucru dintotdeauna, Nusi fusese niciodatd permis si se joace singurd cu oamenii, 149,niciodat mu putuse lega o prietenie din simpatie reciprocd, datorati gusturilor si sentimentelor comune. La gndul cd sistemul de spionaj a domnului Garson, ~ cdci nu era alceva gi ea si-o repeta adesea — Elita se ridicd si incepu si mearga nervos in lungul si latul camerei. Ah! cat detesta totul; erau momente cnd avea impresia ci-si detesta chiar si tat Candva era cu totul altfel, ambitios desigur, necrufétor in afaceri, dar era mai mult blindeje in el. Pe vremea accea, sofia lui inc mai traia, si seara, el se intorcea acasd pentru a g: pe cineva pe care il iubea pe el insusi si pe care banii lui nu-1 orbeau. — Destul cu milioanele, John! fi spunea aproape cu diserare. Ce si facem cu ele? Nu vom reusi si le cheltuim nici intr-o mie de ani! Nu putem manca decat trei mese pe zi si dormi decat intr-un singur pat. Granit Garson radea si fara si-si dea seama cd Elita il privea cu ochi rotunzi, i {in brate gio sfruta tandru, — De ce nu esti gi tu ca celelalte? o intrebase intro zi. Pentru ce nu ceri smaralde, rubine, diamante pentru a le purta in jurul gatului? Pentru ce nu-mi ceri o duzina de masiini in garaj si un garaj cu cai de curse care si-ti poarte culorile la Ascot? —Nu fi ridicol, John, iii spuse rizénd si desprinzandu-se din imbrifigarea pentru a aduna jucdriile Blitei. Tu stii cd sunt pe deplin fericitd cu tine aici: nu am nici o poftd s merg la Ascot si ‘nu pot sa port bijuterii somtuoase cdnd ma plimb in gridin3. Ai face mai bine s-ti cheltuiesti banii construind biserici John Garson rasese din toatic inima. Cu toati varsta ei fraged’, Elita infelese daci ar fi avut chef, el ar fi putut construi zece biserici fra ca averea lui si se diminuieze. in acea vreme el incepuse sd ridice ceea ce Elita numea o bariera de aur in jurul familiei sale, Iesea, freeventa lumea, dar ciminul lui riménea o oazd de liniste si pace unde nu ndpomnea decat dragostea impartisité si fericirea unei familii unite Apoi, doamna Garson a murit. Elita isi amintea totul ca si cum ar fi fost ieri, lacrimile, hohotele ei de plins, acea durere pe care nimic nu. putea sd 0 consoleze — 0 vreau pe mama! strigase ea. — Géndeste-te la tatal tiu, ii spusese guvernanta. Incearca si-| imbarbatezi, micufa mea. Cu toati disperarea ei, Elita ar fi vrut sd o facd dar nu reusi si se apropie de el. Garson se {nchise in el, rimandnd departe de ea, de tofi; nu voia si vorbeascd de nenorocirea lui gi refuza s8.0 accepte linga el. incepu s& lucreze ca un ocnas, ca si cum ar fi fost penru el singurul mod de a uita. $i incet, incet, aproape pe nesimtite, incat Elitei ii trebui mult timp pana si-si dea seama, el devenise acel barbat de nednduplecat, numit ,Granit Garson”. Ti judecase pe tofi si toate dupa o singura misura: acel formidabil imperiu financiar pe care gil erease in jurul Iu. Absorbiti de educafia ei, Elita infelesese numai pe la 17 ani ci aceasta situatie risca s& fi influinteze toata viata.. intr-o zi, la un dejun, ea auzi o femeie spundndu-i tatalui ei: — Ce frumoasa devine Blita! Se va marita in curand, John! Tinerii vor zbura in jurul ei ca albinele in jurul florilor. Granit Garson, bruse intunecatm rispunse scurt — Un vanitor de zestre nu o va conduce niciodata pe fiica mea la altar. Femeia rise. — Nu tofi tinerii alearg’ dupa dot. Dac vrei ca Elita si giseascd un barbat la fel de bogat ca ea, asta va limita numarul cavalerilor la baluri — Nu+ti fie teama, ti spuse domnul Garson, voi avea gra. ia isi fEcu intrarea in lume realiz3 ce voise s& spund atunci Garson. Tofi baictii lua nevasta shane 150care ii intalnea erau examinafi, studiati, evaluati si now’ din zece dispareau din orizontul ei. Desi, din intémplare, fi revedea la vreo receptie pe cei respingi, ei nici nu incercau micar si-i adreseze cuvantul. Dupé cateva luni, ea igi didu seama ca relatile ei se limitau la copii prietenilor tatdlui ei sau la cdteva fete cunoscute in scoald, cu parinti bogati — Bani! Bani! Bani! Elita repeti acest cuvant cu furie, intr-un fuete vino de-a lungul camerei ca un animal prins in cused Un servitor deschise usa. — Pot si string, domnisoara? —Da, da, desigur. Ea privi omul iesind, impingind in fata lui misufa cu rotile, si isi aminti deodat’ cd nu mancase nimic. Nu biuse decét 0 guri de cafea, cici exact cand se pregitea si minince el 0 anuntase ce descoperise despre cei doi Menfield. {in fond, Elitei ii psa prea putin de ei, pe Dick Manfield il plicuse, il gisea jovial, distractiv si bun dansator, si o iubea pe Zara pentru ci era dragut’, veseld si nepdsdtoare: dar sentimentele ei nu mergeau mai departe. Se apropie de birou: trei nume erau inserise pe numele invitatilor pentru viitorul week-end: Reggie Pount, al cirui taté lucra la City si prezida consiliile de administratie al unei duzini de societii in care domnul Garson avea interese; Sibyl Crossley, fiica unui milionar a carei prietenie ii fusese impusa inca din copilatie gi in sfarsit Alan Doughty. Citind numele ultimului invitat Elta pali, Ea stia pentru ce era invitat tndrul si numai simpla lui prezenti reprezenta un pericol pentru ea. Domnul Garson, decisese in urmi cu un an. Ci Alan va soful fiicei lui: era exact ginerele dorit. Foarte bogat, muncitor si ambifios, era apt pentru a-si croi drumul nu numai la City dar gi in metiile politice. Cat despre Elita, ea il gisea plictisitor de moarte La inceput, téndra luase acest proiect drept o gluma, dara cum se temea de Alan mai mult decat de tatal ei. Tenacitatea lor va sfarsi prin a-i invinge voinfa, simtea acest lucru, cdci orice ar fi fcut, orinde s-ar fi dus, Alan era intotdeauna prezent. — Apropo, |-am invitat pe Alan, spuse domnul Garson cind fiica sa organiza o seari de teatru cu prietenele. —Nuam bilet pentru el, tat — Nu te nelinisti, m-am ocupat de asta inainte de a-i vorbi Fark indoiald, se gindea Elita, secretara ei a primit ordin si ia intotdeauna un bilet in plus cénd ea a solicitat si-i cumpere, pentru ca Alan si profite. Téndrul o insojea intotdeauna pe Elita de fiecare datd cand stétea la Londra gi isi petrecea aproape toate week-end-urile la tard, la familia Garson. Chiar in ajun cinasera la Claridge unde locuiaw Elita si Granit Garson, dupa care fuseserd la teatru, urmat de un supeu la Savoy. Si chiar la Savoy, in timp ce dansa cu Alan, Elita descoperi cd el o plictisea de moarte, A dansa cu el era enervant, simpla idee de a petrece o or in compania lui o facea si caste, Nu am nimic contra lui, isi spunea, nu este rau, dar este plictiseara personificati”. — Esti atdt de frumoasé in aceasti sear! solemnd, dominand muzica. Degetele care if tineau ména i- Ea auzea inc vocea lui, sobra, © strabsesera usor. —Multumese de compliment. —Nueste un compliment, mu spun decat adevarul — Fi bine, sunt flatatd c& gindesti aga! 151Toatd aceasté comversatie era de o banalitate sfasietoare. — Voi putea si te vad in timpul week-end-ului? reluase tndrul, Nu stiu daca fi-a spus tatdl tau, dar m-a invitat. Sper si nu fie multé lume: vreau sd-fi vorbese serios. Pe scurt, vreau si iti cer ceva. Dupa jena din atitudinea lui Alan si sclipirea din ochii lui, Elita, ingrozitd, a ghicit care va fi cererea, Cuprinsd de panied, ea il lisase in mijlocul pistei de dans si se intoarse la masa lor. ‘Acum se intreba cu febrilitate pe cine ar putea invita pentru acest nenorocit week-end gi constati cu groazi cat de putini prieteni avea. Nu cunostea, ca si zicem aga, persoane pe care tatil ei nu le-ar fi invitat, dar printre acesti alesi unii era absenti sau fuseserd invitati siotdmdna trecut’, alti venisera deja de trei ori de la inceputul verii. Era ridicol, absurd, dar trebuia si admit c& ii lipseau aproape total prieteniile adecvate varstei ei. Evident, tatil ei avea o multime de prieteni, dar acestia nu-i puteau fi de nici un ajutor impotriva lui Alan sia discutiei pe care voia sa o aiba cu ea. Cum o si scape? — Alan este un adevrat {intorcea la Claridge. Cum Elita ticea el continua imediat: ste foarte inteligent, va ajunge departe. $i apoi este perseverent gi rezonabil, nu ca ‘majoritatea tinerilor care nu pot si se gandeasc& o clipa la viitorul lor. Jat un certificat de bund purtare pentru Alan” gandi Elita. Simti dorinta si-1 intrebe dac& era cinstit si dacd mu bea, dar isi inghiti cuvintele, — Sunt muljumit c& vine la noi in week-end, mai spuse domnul Garson. prea multi lume, ne vom zimti mai bine intre noi. Deci, el in considera pe tind ca pe un mebru al familiei intoarsa la hotel, Elita rimasese mult timp treaza, cdutand prin ce mijloc ar putea evita téte~ ul cu Alan, Trebuia cu orice pret si © rman singurd cu el la acest sfargit de siptimana And ii intdlni tata 1a miculdejun, tandra era intr-o dispozitie de un umor agresiv. Si el 0 prinsese impatisindu-i tot ce aflase despre frajii Manfield Niciodati Elita nu se revoltase atat de deschis. $i niciodati pind acum nu infelesese atat de bine cd totul era in zadar. — Bani, tot timpul bani! Bombani. Vorbise tare si-si didu seama cd Jenkins, valetul particular al tatdlui ei tocmai intrase gi 0 privea cu mirare — Scuzati-mi, domnisoara. Afi uitat cd aveti rendez-vous la coafor la ora zece? fectiv, am uitat. Elita privi pendula si constati ci era zece fara cinci si mu era imbracati. — Vrei si-i telefonezi, te rog si si-i spui cd sunt in intarziere? —Da, domnisoar’. Jenkins se pregitea sa iasf, céind vocea tinerei il opr. — Jenkins, ce ai face daca ai avea prea multi bani? il intreba. Jenkins nu manifesta nici o suprizd auzind aceasta stranie intrebare. in serviciul domnului Garson de zee ani, el o vazuse cresednd pe Elitta — Nu prea stiu ce si va raspund, ii zise. Intotdeauna amk fost prea ocupat si-mi castig existenfa pentru a avea timp si mi géndesc la bani intr-un fel sau altul Fur randul Elitei s8 se mire. — Totusi, Jenkins, cAstigandusi viaja ai fost obligat si te géndesti. Doar pentru bani tt inedntator, ii spusese domnul Garson in ajn in tim ce se nu invitim 152ucrezi? — Nu numai, domnisoard, nu in felul acesta vid eu lucrurile, Un barbat trebuie s& lucteze si s8 primeascd un salariu pentru a tri, binednfeles, dar salariul nu e totul. Niciodatd, din partea ‘mea, nu m-as injosi acceptind o situatie care nu mi-ar plicea, daca nu m-ar interesa, pentru simplu fapt cd e bine platita — Neai accepta-o? — Cu sigurangi nu, Mi s-au oferit des slujbe care mi-ar fi adus mult mai mult decdt imi da domnul Garson, dar postul meu langa el imi place, este cel pemtru care am fost crescut, as putea zice, ca tatal meu era maitre d’hotel si mama camerista. fntotdeauna ma dorit s fiu valet, gi iati- ma valet, cted c& pana la sférsitul zilelor mele. — Siti place asta? intreba Elita — Mult, domnisoara. Eu gasesc ci domnul Garson este un patron extrem de stimulant, nu las pe nimeni si se anchilozeze — Ai cdstiga mai mult pirasindu-l. — 0! Foarte usor, domnigoard. Exist’ o mare varietate de slujbe la ora actua. Unele din ele nu cer mare experienti si sunt bine platite. Dar un om are nevoie si de alte lucruri in viata decat bani, asta am spus-o intotdeauna, — $i eu sunt de aceeasi paretre, declard Elita, Era gata si continuie cand telefommul sun, Jenkins ridicd receptorul — Aici apartamentul domnului Garson, anun{a el cu emfazi. Da, fi voi spune. — Este secretara biroului, spuse. Domnul Garson doreste si vi vorbease3, donigoard. Elita lua receptorul, — Dumneavoastrd, suntefi domnisaora Garson? intreba secretara particularai a tatalui ei. O clip, va rog, viel dau pe domnul Garson. — Alo! Tu esti, Elita? —Da, tata — Tocmai mi-a telefona Alan, ar vrea si cindm cu el in seara asta, la Ritz — Pentru ce? Elita pusese intrebarea pe un ton sec. Tatil ei eziti. — Cred cd vrea pur si simplu si ne vada, fi spuse in sfarsit. Vom fi numai noi trei, mi-a spus el, Suntem liberi, nui asa? — Dar, dar nu ma ine: —Nue distractiva? Intui surpriza din vocea Iui Garson si deodati infelesese adevaratul motiv. Lui Alan fi era team c& in timpul week-end-ului va fi impiedicat de c&tre alti invitati si spund ce avea de zis, Cand vor ajunge la Ritz, domnul Garson va fi chemat la telefon, lucru des intémplat in timpul cinelor, va rmane absent mult timp poate chiar nu se va mai fntoarce. $i ea va riméne singurd in fata lui Alan, ceea ce evitase cu atata grija de sptaméni intregi. —Nu por, rispunse inte, Am... alte proi — Ei bine, aménd-le, Eu am pofta si cinim la Ritz. —Nu vreau si iau cina cu Alan! exclama lita cu energia disperai — Hail! Nu fi ridicola. Vocea domnului Garson devenise durd. — Daca bombini inca in legiturd cu tinerii pe care vrei si-i inviti, inviti pe cine vrei, dar nu incepe sd faci fasoane in legdturd cu Alan, Este un tnd foarte bine si-mi place. — Pentru ce-fi place? intreba Elita. fi gasesti conversatia atat de palpitanta pentru cd este cu Alan nu va fi prea distractiva, 153bogat? — Elita ce inseamni purtarea asta? riposta iritat domnul Garson. Pentru numele lui Dumnezeu, scutestemd cu teoriile tale. Ele au inceput la micul dejun si se pare c& Je vom suporta gi in timpul cinei, Este foarte curios s& vorbesti pe acest ton grandilocvent, dar ce te-ai face fara bani? Tare mi-ar plicea si stiu. Nu ai cdstigat o centima tu insati gi e foarte probabil ci nu o vei face niciodatd, Trebuie sd se ocupe cineva de tine; end eu voi fi mort, tu vei avea nevoie de un barbat care s8 ma inlocuias — Stiu cd nu am castigat niciodata o centima, zise Elita, dar asta nu dovedeste c& mu a5 fi capabild. — Nu spune prostii! o certa tatal ei. Nu pot si-mi pier dimineafa ascutdndu-te, Am hotirat ci vom cina amandoi cu Alan, Te-am sunat numai sa stiu dacd suntem liberi — Eu nu sunt. Am o mie de lucruri mai interesante de flcut, declara tandra cu hotirére subtild in gras. Cand vei sti despre ce e vorba vei fi uimit. Elita inchisebrusc eceptorul si se gndi mai tarziu cdt de furios o fi ta bruse legitura. Dar cum indrizneste el si insinuieze cd nu era bund de nimic? Cum indrizneste s& fi vorbeased cu acest ton condescendent, el care a finut-o la o parte de toate, fra micar s3-i permits 0 idee proprie? $i niciodata ea nu la iesit din cuvant, Plecd din salon gi intrd in camera ei, 0 minunat camera perea mare pentru o fara singura. inchise usa cu cheia. Micul birou agezat Ling fereastrd gi fi atrdsese atebntia gi ea stiu deodatd ce avea de facut. Se indreptd spre el, lud un stilou si o foaie de hartie. Ezitd o cli »Plec pentr a-ti dovedi c& sunt capabila si-mi castig existenta. iti voi trimite bani care nu- mni vor fi indispensabili, sper c’-i vei cheltui cu chibzuiala”. indoi hartia si o bag intr-un plic pe care serise numele tatilui ei. Era incareata cu un fel de hartie rece care-i dirija gesturile si o lassi calma cu mintea impede, Hotdrat, fird graba, ea iyi puse planul in aplicare. ‘Mai intdi scoase un geamanta dintr-un dulap si fl puse pe pat; apoi deschise garderoba gi privi hainele elegante, scumpe, care se gaseau agijate si degajau mirosul unui pretios parfum franjuzesc. Le inspect una dup’ alta. Elita alesese unh minimum de haine, ceea ce credea cA ji era absolut indinspensabil: 0 rochie de dup amiazd si o rochie de cocktail pentru seard, negre amindoui, cdteva bluze, pulovere, pufind lenjerie, incdlfZminte, minusi ete. Cand valiza fu plin’, fcu o baie si se imbrick: isi puse un taior gri, cumpirat pentru eventuale cAldtorii. Costase foarte mult, dar linia lui sobra si clasic’ nu atrigea privirea. Se hotird pentru un pardesiu asortat cu taiorul si il puse pe brat. in mica ei poset gasi un portofel care conjine numai bilete de bancii Elita se scoase si nu pistrase decat zece lire, restul, ca si cametul ei de cecuri, le puse intr-un plic pe care-I aseza sub serisoarea destinati domnului Garson. Elita ageza perlele intr-un sertar, inchise valiza si deschise usa care didea direct pe culoarul hotelului. Nu voia s& traverseze apartamentul, unde risca si-1 intilnease& pe jankins. lesi direct pe coridor, si cand dadea cottul spre ascensor, zari un barbat care venea in directia ei. Nu avea palate: fard indoiald facea parte din personalul de la receptie! TAndra se oprise de perete pentru a-I Isa si treacd, dar in acea clipa, valiza ei, prost inchis’, se deschise bruse. Elita scoase 0 exclamatie de ciuda: toate lucrurile ei erau rspandite pe jos, pantofi, ciorapi, lenjerie si roch Punand valiza jos, tna ingenuche pe covoare incercdnd si repare dezatrul. ci, cand a intrerupt 154— Permiteti-mi s va ajut, fi spuse o voce linistita. Ridicd ochii si-1 vizu pe barbatul care trecea pe coridor. Era ténar, cu alurd sportivd, inalt si blond. Cu un surds confuz, ea luk perechea de ciorapi pe care i-o intinse. — Multumesc. M-am grabit prea tare pentru a inchide bine valiza. ‘ste un lucru care se intampla des. Valiza mea s-a deschis recent intr-un aeropot cu gileata gi am fost obligat si-mi pescuiese cdmasile albe din baltoace. Elita is! aduna pantofii, ti inveli fn hartie de matase si-i puse deasupra lenjeriei sia rochiilor. — Mice team ca lucrurile se vor sifona, remarca tna rul barbat. — Cu atit nai rau! fnainte de toate, vreau sd plee de aici. — Si pleci de aici? repeta interlocutorul ei. — Da, eu...imi pardsesc slujba, vreau sd caut alta, adauga fata. — Ai avut necazuri? — Da, mari, spuspind Elita, Agadar plee. fi si-fi ceri salariul pe ultima s’ptimand, pariez? Elita aranja un ultimul obiect si-1 privi surdzditoare pe tandr. — Se pace ca intelegi bine situatia, ii spuse. A trebuit si faci acelasi lucru ca si mine. — Am dorit si 0 fac de multe ori, dar poate nu sunt la fel de curajos ca tine. Ce vei face acum? — Caut de lucru. Nu stii unde ag putea gasi, din intamplare’ Brusc, tandra se gdndi c-ar putea sd-i propuni un post la hotel, ceea ce ar fi fost jenant, dar el nu ficu asta ci o intre — Ce gen de lucru dorest? — Mi-ar plicea sa lucrez ca stewardesd, raspunse Elita avand un moment de inspiratie. intotdeauna ma gandit cA acest gen de activitate mi-ar conveni perfect, Vorbesc doua liombi strdine: dupa céte stiu doar una e ceruti, Crezi ci as putea si merg la aeroportul Londrei si si mi prezint la B.O.A.C.? — Am auzit spunandu-se cd au o multime de candidate in asteptare, ii rispunse necunoscutul — Oh! suspina Elita dezamagit’. Dup3 dumneavoastra este inutil si ma duc? — Poti orednd si-ti incerci sansa. Tanarul paru c& se gindeste. © privi pe Elita cu un aer pe care ea il putu aprecia ca aprobator, si in sfargit zie: — Vorbesti doua limbi strdine: car — Franceza si germana si putin italiana, suficient pentru a intelege un ghid si a comanda 0 ‘masi, rispunse fata; si putin dar foarte pujin spaniola, Dar vorbesc cu adevarat curent franceza si germana. — Mada. O ajuti si-si inchida valiza i se ridicard amandoi. — Muljumese pentru ajutor, zise Elita, Cred totusi B.O.A.C. nu ma vrea, mai sunt si alte companii, Pot si mi adresez la diecare. — Poate am o idee mai bun, fi spuse necunoscutul. — 0 idee? Sigur? — Cred ca ag putea si va gisese ceva pe o mica linie aeriand. Nu es 0 mare compani, este 0 societate particulara, dar veti putea acolo cApata cel putin experienti. — Oh! Ai putea face asta? exclama Elita. Dar nu stii nimic despre mine. 5] ineepu si rida, la aeroport. Da 155— Dar nici dumneata de mine, Mi numesc Hans Knudsen, — Nu sunteti englez? intreba fata surprins — Mama este englezoaicd, dar tatdl meu este danez. — Sunteti scandinav. lat de ce... Era gata s facd o aluzie la talia lui inalta si la alura tleticd, dar se abtinu ta timp: ar fi fost 0 remarea prea familiara pentru un barbat pe care tocmai il intalnise. — lata pentru ce vorbiti o engleza atét de curati, continua ea. Tofi danezii pe care i-am intalnit vorbeau engleza perfect. — Va muttumesc pentru aceasta plicut opinie. Dar cum vi numiti, — Elita Gar.. Se intrerupse brusc: fusese gata Tusi pentru a-si masca ezitarea. — Se pare ci mi-a intrat ceva in nas, poate de la covor. Gardener este numele meu. Elita Gardener. Hans Knudsen se inclina ca si cum i-ar fi fost prezentati o atreia persoani. — Pot sa va sugerez ceva? Putem discuta de aceasta chestiune de lucru mai temeinic. Vreti 8& coborim pe scara cea mic&? Inutil s iesim impreuna prin hol. fesind prin usa lateral vom fi la doi pasi de o cafenea mica unde vom putea vorbi linistiti. iti voi explica ideea mea. — Este perfect, spuse Elita. Aruncd o privire in urma: fi era teama s nu-l vada iesind din apartament pe Jenkins. — Si ne grabim, zise nelinistita Hans Knudsen o ghidase spre culoar pe care ea nu-I remarcase niciodata si cdteva secunde mai tarziu coborau pe scara de serviciu, tanarul ducind valiza. Elita se intreba o clipa ce-ar zice tatil ei daca ar vedea-o fugind de la hotel, p co usa dosnicd, in tovardsia unui barbat despre care nu sta nimic, Cu un surds igi spusese cd acest barbat nu stia nici el multe despre ea. Pentru el ea nu era Elita Garson, mostenitoarea unui multimilonar, ci Elita Gardenere care cduta de lucru pentru a-si céstiga existenta. Scoase un mic suspin: aventura incepea. Viaa fara ajutorul banilor se deschidea ‘in fata ei. se trdeze. Cine nu cunostea numele domnului Garson? CAPITOLUL 2 Cafeneaua era modesta si aproape goald. Elita avu o impresie bizar’; nu prea era sigur pe ea, Dar tovarasul ei si ea, cu singuratd, neobservati, asezati la o masi din fundul silii. O chelnerité apaticd le lui comanda: dowd cesti de cafea, si tinerii rmaseser singuri, unul in fata celuilalt, surdzinduesi timid. 156— Nu vei avea necazuri daca te ocupi astfel de mine? intreba Elita, — Necazuri? Repeta el inaltnd din sprincene. — Eu... vreau s& spun la hotel, nu Hans Knudsen ii surdse. — A ta! E perfect! Nu, nu riscdm nimic. Nimeni nu-mi va observa lipsa timp de o or’, doud dar e dragutdin partea ta cd te-ai gandit, Ce faci cu viata ta? il intreba tanra aruncand o privire hainelor negre si pantalonilor in dungi ale téndrului danez. Facea cu singuranfi parte din personalul hotelului dar ea nu-si amintea si-I mai fi vizut — Suntem aici si vorbim de tine, remared el. Dac& vrei si ai de lueru astizi, am fa bine sd nu pierdem timpul. — Da, ai dreptate. Curiozitatea Elitei sedzu in fata propriei sale problemei, Un singur lucru era important! Nici Hans Kndsen nici alcineva nu trebuia si banuiascd adevarata ei personalitate. Pentru to lumea ea va fi cea ce pirea si fie: secretard sau domnisoari de companie, o tandra fata fara importanta in cdutarea unei slujbe. Daca cineva ghicea... Teama unui posibil scandal fi trecu prin minte, o izgoni. Tanarul din fata ei avea o figura, cinstiti: era frumoasi cu siguranta, dar aceasta nu avea nici un raport cu situatia ei. Ceva in el te forta si ai incredere. Avea certitudinea cd mu avea ganduri rele, mai — Doresti s3 devii stewardesd? o intreba el cu un aer grav. Didu din cap. Cum si-i explice & acest idee ii venise privind o etichetd lipita de valiza ei, care-i amintea de ultima ei catatorie la Roma, impreund cu tatil ei — Presupun c& ag puntea si fac gi alceva, fi rispunse nu cu prea mare convingere. Fa nu avea chef si marturiseascd lamentabila ei ignoranfa a talentelor pe care trebuia si le aiba bunele secretare: dactilografia, stenografia ete. — Asa cum vA spuneam, relui Hans Knudsen fird si se opreascd la aceast sugestie, am sunt lungi liste de candidate care asteapta s& intre in companiile aeriene principale. — Dar unul din prietenii mei conduce o afacere cu servicii aeriene particulare, compania »Vulturul de aur”, Recent, acest prieten mi-a spus ci este in cdutarea unei stewardese pentru zborurile de lunga distant. Daca obfin sa te primeasca, vei merge si+l vezi imediat? — Natural. Voi fi incdmtata si primese a Hans arunci o privire asupra mainilor tinerei fete, maini albe si moi, cu unghii impecabil manichiurate. — Cunosti, cred datoriile stewardeselor. — Foarte bine! Declara Elita. Aga de bine cred ci nu e indinspensabil si-i spui prietenului ‘tau ci nu am o adevarati experienta ‘Vizu c& Hans Knudsen surddea malitios si adauga iute: — Vezi, eu am zburat mult. Ultimul meu patron m-a dus pe toate continentele, in Egipt, Africa, Niciodatd nu am avut riu de aer si stiu perfect in ce fel stewardesele se ocupa de pasageri Chiar m-am imprietenit cu una dintre ele Era o fatd incdntitoare, isi aminti Elita. fyi dadu multd osteneald si le facd cdlatoria cét mai confortabili. Elita ii trimisese un cadou la fntoarcerea in Anglia apoi o uitase pnd in acea clipa. — Ei bine, daca esti absolut sigur cd te descurei, spuse Hans Knudsen cu un suras, vrei si mi astepti o clipa? fi voi telefona prietenului meu. — Normal. aflat 157Se ridic& si iesi din cafenea. Elita isi aminti cd vazuse o cabin telefonica in apropiere: acolo trebuie sa se fi duz. Cun mic surds igi trase sprea ceased de cafea Se simtea teribil de nervoasa si surecitatd... Ce pasionat era totul! Era mult mai interesant si fie acolo decdt si dejuneze cu prieteni alesi de tatil ei sau sA colinde magazinele pentru a cumpara lucruri de care nu avea nevoie cu perspectiva de a petrece seara in compania lui Alan gi s asculte cuvintele pe care nici in vis nu voia si le auda! De cat timp oare va dispune fnainte si o caute? Tatil ei nu va veni la Claridge inainte de ora sapte cand va trebui sa se schimbe pentru cind, atunci il va intreba pe Jenkins unde este fica sa si acesta fi va rspunde cA nu a vazut-o in timpul zilei. Domnul Garson va merege in camera ci $i va gsi acolo serisoarea. Ce va face? Elita surdse gindindu-se la furia lui Granit Garson si la sentimentul de neputinti pe care va simi cu siguranti. Ceea ce voia si evite mai presus de orice va fi ca pressa si fie pusd la curent de disparitia fiicei lui. Granit Garson avea oroare de publicitate. El fi primea foarte rar pe jurnalistii are doreau si-i ia interviuri $i turba cand numele Elitei figura in ecourile mondene. — Publicul iubeste acest gen de detalii, rispunsese Elita intr-o zi, dar tatil ei ii ficuse 0 asemenea scend incat nu indraznise niciodaté apere pe ziaristi, ‘Acum se gandea cd repulzia domnului Garson pentru informatie supra viefii sale gi a celor apropiati lui, va fi in favoarea ei. Va fi obligat sa se arate prudent si pentru a o regasi nu va avea la dispozitie decat ceea ce el numea ,,serviciul siu secret particular”, secretari de incredere, omanei pe care-i folosea de ani de zile, agenti pe care fi contacta in toaté Europa, Toti vor primi ordinul confidential de a pindi aparitia tinerei fete. Buzele Elitei se stranzera aritind incdpatanarea. ,,li voi invinge! isi promise. Am sd-i dovedesc ci ma pot lipsi de banii lui”. igi bau cafea si supraveghea cu ingrijorare usa, Hans Knudsen intarzia, A hotarat in final s- © abandoneze? S-a intors la Claridge lasind-o singurd in cafenea? Nu, simtea cA el n-ar fi facut asa ceva, dar pe ce se baza? Nu era decat un necunoscut intalnit din intamplare, un salariat de hotel. Subit tesdri: Hans nu se temea oare de ceva? Oferta lui de asi veni in ajutor nu cunva putea fin un siretic pentru a o pazi in timp ce-| avertiza pe tatal ei? in agitatia ei. Elita se sculd; dar in aceeasi clip zari capul blond a lui Hans trecand prin fata geamurilor si o clip mai tarziu, el fu langa ea. ‘otul merge bine, John Knight te va primi si postul este ined liber, spuse Hans vesel. isi relua locul de la masa si Elita se aseza si ea: ii tremurau genunchii. — Vrei s spui ca ar fi o sanbsd ca el si ma accepte? il intreba cu voce joasi. — Sunt aproape sigur ca te va lua, Avea prea mare nevoie de o tinara vorbind mai multe limbi. isi bau ceagca de cafea si surase. -am mintit groaznic in legdturd cu tine, mi-e cam teama, zise. De teama si nu-ti scape locul m-am grabit si am uitat s-ti spun tot felul de intrebari, cum ar fi trebuit s8 fac, inainte de a vorbi cu John. — Ce i-ai spus? il intreba nelonistita — Lam spus cd esti inedntatoare, foarte drgutd si vizibil inteligentd, replic’ Hans, dar and aici am spus doar adevarul. Surdsul ii aduse Elitei dowd gropite in obraji —Multumese, spuse. — Apoi am afirmat ci te cunose de mult timp, relud Hans, gi ca reusesti fn tot ce inteprinzi, 158cA vorbesti mai multe limbi la fel de bine ca limba ta mater’, c& esti, intr-un cuvant, perla rar pe care un patron n-o poate lisa si-i scape. Izbucnira amandoi in ras. — Doamne! Cum voi supravefui unei astfel de reclame? Exclama Elita, Cand domnul Knight ma va vedea, nu va crede un cuvant din toate astea. — Te va gasi atdt de dragufa incdt nu se va mai gandi la nimic alceva, declari Hans. Elita Lisase ochii in jos, vorbele noului siu prieten o intimidara subit; apoi se gandi ci absurda gi spuse cu veselie. — Iti promit ca voi face tot ce voi putea pentru a nu te face de ras. — Un singur luccru nu este in regul, observa tandrul. John Knight m-a intrebat dac& ai referinfe si care a fost ultimul tau patron. ste o chestiune delicatd, spuse ea. Vezi. Eu lucrez de... doi ani pentru un om de afaceri foarte cunoscut la City, dar... noi ne-am certat... destul de violent in legaturd... cu un Iueru grav Se intresupse pentru a-si trage sufletul si continua: — S-a jurat c& dacd fl voi parasi, nu-mi va da certificat si ci va face in asa fel incat simu gisesc de Iueru. fntr-adevar, nu ma pot adresa lui pentru referinte gi ag prefere si nu-i spun numele. vident, asta complic& situatia, rispunse el, dar cred c& este inutil si-i faci probleme, John Knight este genul de om care judecd el insusi. Are cu adevarat nevoie de tine: tandra pe care 0 angajase s-a imbolnavit nu a avut timp s& caute pe alcineva — Atunci lipsa referintelor nu va fi un obstacol? — Sper si nu. Oricum, e bine cd ai parasit un tip care — Nu stiu cum am rezitat atdta timp, zise Elita — Cénd esti tandr, ti-e teama intotdeauna de scandal, explicd tandrul amical. De cele mai multe ori ai dreptate; presupundnd c& totul s-ar fi petrecut bine, ai fi cdstigat o recomondare a unei personalit purat aga de urdt, — Da, este adevarat. — Din simpla curiozitate, cum ai obtinut acest post? intreba Hans. \dindu-se c& acum era — Tatal meu... il cunostea bine pe acest domn, spuse Elita, adevarat in ce spunea. — Vad. $i nu te poti intoarce acas acum cd ti-ai pierdut locul de muned. — Nu, nu pot, murmurd fata, — Naiba si-l ia! Strigd Hans impulsiv. Pentru ce barbafii cred cd li se permite totul? Cum {indriznesc si se comporte ca niste mitocani fati de o tandri ca tine?. Nimeni nu poate interveni pentru a le da o pereche de palme pe care o merit? Elita tresdti, infelegand ceca ce el dedusese din cuvintele ei, Fa nu stia exact ceea ce reusise si insunieze, dar vedea clar ce binuia el. Este complet fals, dar, in orice caz, se gindi ea cu usurare, aga va evita alte intrebari pe viitor”. Hans chem& chelnerita si plati cafelele. — Cred cd acum trebuie si ple: — Unde merg? — Nu prea departe, te voi conduce. John Knight are biroul in Park Lane. Tesird din cafenea si luard un taxi, Hans se agezi Manga ea: valiza ei stdtea in ata lor, acoperitd cu etichete din Paris, Madrid, Roma. Elita se gindi ci facuse bine cénd mentionase numeroasele ei cilatorii. Valiza era luxoasa gu ea se intreba dac& Hans nu trgea cunva concluzia cA fi fusese oferitd de patronul ei gu aceasta idee o scandalizd. Simti brusc dorinta de a explica c& nu era un copil rasfatat gi se intorsese spre el: ochii ei intunecati, acoperiti cu gene lungi ii fixau pe 159cei ai tandrului. — Niciodatd nu as fi crezut c cineva poate fi atat de bun cu mine cum ai fost tu. Nu a, fodt fericita... acolo unde am fost, imi pare rau cd nu am plecat mai devreme, dar mi temeam cA nu voi gisi de Iueru — Situatia ta este penibild, raspunse Hans cu simpatie. Ce-ti trebuie acum, este si lucrezi pentru oameni cumsecade care-ti vor da referinte bune daca vei avea chef sa-i pardsesti si care nu vor incerca si te exploateze pentru ci esti tandrd yi mult prea drigutd pentru a-fi cdstiga existenta — Toati lumea trebuie si-si cdstige existeta, spuse Elita grav. Apropo, nu mi-ai spus cu ce te ocupi? EL nui raspunsese imediat. — Am facut multe lucruri, spuse el in sfargit, Nu-mi place si fac muncé de rutin’, prefer si mi misc, si vad lumea, dar, natural, asta-i mai usor pentru un barbat decat pentru o femeie. — iti place sé fii la Claridge? intreba fata. Hans ridica din umeri, — Nu mi gindesc si ramén mult timp. Hotelurile de lux sunt exagerate in totul, sunt prea calde, prea controlabile, prea bogate, te indbusi in ele ca intr-o pilot. lita rase. El continua: — fi voi fi intotdeauna recunoscator Claridge-ului pentru ca acolo te-am intalnit. Este lucrul cel mai mununat care mi s-a intmplat, fie c& a fost intr-un palat sau... aiurea. Din nou se simtio intimidata si nu indrazni sa il priveasca, Nu se atingeau si totusi avu 0 clip impresia c& el o tinea lipitd in el. Taxiul se opri. — Am ajuns, spuse Hans Knudsen, cu 0 voce brusc schimbata. Intra, intreaba de John Knight si noroc: sunt sigur ca totul va fi bine. Coborara din taxi gi Hans ii intinse valiza si cum era gata — Nu pot sa stationez aici, sefule! — Dumnezeu si te binecuvanteze, ii spuse iute Hans Elitei, © secunda mana tndrului i-o atinse usor pe a fetei: ea fi vazuse ochii fixind-o, soarele stralucea in pirul blond, apoi sri in masina care demara. Elita era singura, singura in multime. Deasupra unei usi, in fata ei, o placa de arama enunta liniile aeriene ,,Vulturul de aur”. i ia mana, soferul striga: — Domnul Knight mi asteapta, spuse receptionerului care se ivi in fata ei. — Numele dumneavoastra, vi rog? — Blita Gar... Gardener. — Ah! da, perfect. Atitudinea omului se schimbase brusc. Elita nu era o client, respectul ii disparu din voce. — Mi-a spus ca va asteapta, ii spuse. Puteti s4 va lasati valiza in spatele biroului, dacd vrefi. — Multumese. Elita isi opri gestul de a-i intinde valiza, apoi intelesese deodat cA, pentru prima oara in viata ei, nimeni nu se va grabi si o ajute. isi aranja valiza si se intoarse surazand. — Sunt gata, fi spuse naiv. — Merg sa vad dacd domnul Knight este gata, s4 vi poat primi, rectificd tandrul cu un aer dezaprobator. Asteptafi 160Dispairu in spatele unei usi si reveni aproape imediat. — Intrati si incercati sd va facefi agreabila: este de un umor execrabil — Voi incerea si ma descure, zise Elita umila. Intra intr-un mic birou unde un barbat cdrunt, slab, cu fruntea brizdatd de cute adanci, era asezat in spatele unei mese mati. — Elita Gardener? o intreba repezit — Da, rispunse tandra, cred ci domnul Knudsen y-a telefonat in legiturd cu mine, — Mi-a spus cd veti veni, luati loc, va rog. {i ardta un scaun cu un gest imprecis, Elita lua loc in fata lui gio studie din cap pani in picioare, nu ca un barbat cate priveste o femei, ci ca un comerciant care isi priveste marfa. — Hans Knudsen nu mi-a dat prea multe detalii, ii spuse. Nu prea acea aerul sd stie dacti avefi sau nu experienta necesara pentru acest gen de lucru. — Nu o am, este adevarat, dar am caldtorit foarte mult. Nu am ru de aer gi am lucrat pentru vechiul meu... patron in timpul calatoriilor. Faptul c& fi citise articolele din ziar tatalui ei si luase notite din cind in cénd, putea fi considerat ca lucru, se géndi. $i suna destul de bine. — Ai mai servit vreodatd la masa? — Oh! Desigur! Urmase cursuri de menaj la scoala: asta cuprinse si servirea mesei — $i vorbesti limbi straine? Cate? — Franceza, germana, pufin italiana si foarte putin spaniola. — Bine. Vei putea incepe in dup’ amiaza asta. Noi trimitem o masini la Southend in douazeci de minute, o vei putea lua. Pasagerii de care va trebui si te ocupi vor urea la bord pe la patru. Prima escald este la Miinchen, unde vei petrece noaptea. Veti avea o camer’ refinutd la un hotel din apropierea aeroportulu. John Knight tcu o clipa si Elita nu spuse nimic, el continu’: — Veti avea un salariu de doudsprezece lire pe sptimand cu o mic& reducere pentru uniform, Cum nu mai avem timp si va facem una pe masurd inainte de a pleca, va veti folosi de hainele personale pentru aceastd c&litorie, Vi rog si purtafi ceva simplu: taiorul pe care il purtaji acum este perfect, veti gasi o bluzii in avion. Elita il asculta intr-un fel de ceatd. — Deci mi angajaji? reusi s8-1 intrebe. — Da, da, natural, relua nerabdator. Hans Knudsen v-a recomandat, eu v-am vazut, vi veti descurca foarte bine. Inutil si vi spun cd ,,Vulturul de aur” cere un serviciu ireprosabil: avioanele noastre sunt inchiriate pentru sume importante unor personalitati care au dreptul la cele mai mati atenfii, Vi vor fi aratate vinurile pe care se gasesc la bord, tigirile si trabucurile precum si hrana care a fost comandati. Asigurarea deplinei mulfumiri a pasagerilor va apartine. —Da, desigur. — Pasagerii de care vefi rispunde in aceastd seard sunt extrem de importanti, relud John Knight. Ati auzit vorbindu-se de domnul Burtel? Este o personalitate cunoscuti pe plan international. Elita tresri apoi isi aminti cu ugurare cd nu-l vizuse nicodatd pe barbatul in chestiune. Desigur, auzise de Adolf Brutel, cine nu il cunostea? Ziarele nu vorbeau decat de el, Contrar lui Granit Garson, acesta nu ciuta decat publicitatea; didea la Venetia receptii fabuloase si altele gi mai somtuoase la Palm Beach. Sezonul de la Monte Carlo nu era complet fara cl. Elita fi auzise numele de cand era capabila si infeleaga conversatiile din timpul dineucilor, dar 161mulfumitd sansei ny-1 vizuse niciodata — Domnul Burtel face o clatorie de afaceri, explic& John Knight. Nu vor femei la bord, numai barbati Gandind cd acum este liber, Elita se sculd in picioare. — Vi multumesc, spuse serioas4. Voi fi edt mai atentd cu nvitatii dumneavoastra Se gndi cd ar fi fost mai bine sa foloseasca termenul clienti, dar John nu o mai asculta. El ridicare receptorul unui telefon de pe birou. — Domnigoara Gardener va lua Vauxhll-ul pentru Southend, spunea. Nu uitati lada de sampanie care trebuie dus la bord. A sosit cosul de la Mason? Da? Bine. Scimb-o si spune-i lui Dawson cd voi veni eu insumi., Plec in jur de unu. La capitul celalalt a firului, i se spusese fia indoialé o intrebare. — Nu, nu, binednfeles cd nu! Replic John Knight. Spune-i lui Andrew si fi dea toate explicatiile necesare, va infelege usor. Da, este perfect pentru acest gen de Iucru, a facut asta toatd viafa. Da, asta-i totul. Trinti receptorul. Elita, rimdsese in picioare in fata lui, nu stia ce s& facd, —Totul va fi gata cand veti ajunge la avion, asteptati sosire masini in hol. — Multumese domnule, murmura, Tesi din camer’, se simfea ingrozitor de stangace, ca si cum mainile gi picioarele fi erau mai mari ca de obicei. Se simtea ciudat, i se prea straniu si primeascd ordine, s& fie total lipsiti de important, exact ca un obiect, ca o piulitd intr-o masind Tandrul care o primmise discuta aprins cu o doamnd: acesta nu reugea sa se hotirascd unde si-si petreaca vacanta, in India sau Bermude. Elita se asezi pe o canapea tare, moderna, sperind ca masina va sosi repede: simfind dorinfa sd plece, si facd ceva si in special sa pardseascd Londra. Sra ined prea devreme ca tatil ei si-i fi descoperit absenja, dar acum, cd trecuse peste primele emofii ale fugi, se simjea cuprinsa de ingrijorare. ii era fricd s nu intre cineva cunoscut gi si o descopere, ca un trecdtor si nu o zareascd prin vitrind gi si exclame, Fi? Elita Garson! Ce sa caute ea in birourile ,Vulturului de aur?” Trebuia s& i se steargi orice um, orice indiciu capabil de a-1 Kimuri pe tatal ei asupra drumurilor si faptelor ei. Ar fi trebuit si-1 fi prevenit si pe Hans asupra acestui subiect, se gandi. $i deodati fu gata si scoatd un tipat: nu-l putea preveni, nu avea nici o adres. O clipa in taxi a vrut si intrebe, dar el a vorbit de alceeva si ideea i-a iesit din cap. Ganditoare, Elita igi aminti de Hans rispunsese foarte evaziv in legiturd cu pozitia Iui la Claridge: de fapt mu spusese decat ci nu intentioneaz& si riména prea mult timp. Dacd-i scrie la hotel gi el nu este acolo? S-ar putea si i se deschidi serisoare si si i se dea de urmd. Era convinsd c& Hans dotea s-o mai revada. Brusc i se feu fricd. Acum era singuri, complet singurd, rupta de vechea ei existent, de tot ce cumostea. Avea zece lire in portofel si asta era tot. voce ii intrerupse gandurile: — Domnigoari Gardener? Se intoarse. Din pragul biroului su, John Knight o privea cu un aer sever —Da. domnule? intrebii cu neliniste. — Venifi un moment, spuse si cum intra fata, continua pe un ton acuzator: este un lucru de care am uitat si va vorbese si pe care nu mi afi menfionat. — Oh! Da, desgur! — Il aveti aici? intreba nerdbdator. Hans Knudsen mi-a spus cd ati cilatorit mult iste adevarat. Da, am pasaportul in valizé 162— Este la zi? Nu este perimat? Nu gandese de ce secretarele mele nu se gindesc niciodata la aceste detalii, $i le platesc destul de bine! — Pasaportul meu este in reguli, nu va faceti probleme! Creierul ei febril, ciuta 0 solutie la aceasti nou problema. Avea pasaportul, il luase din sertar, instinctiv si il puse din valiza, fard si se géndeasca ci va parasi Anglia Am siel verific chiar eu. Inc un noroc ciel aveti la dumneacoastrd, Detaliile! Trebuie si Je urmarese fra incetare si numai singur. — MB duc si caut, zise fata. Tesi din birou. Clienta plecase. Receptionerul — Cum vi descurcati? — Foarte bine! Exist un vestiar aici? Trebuie s caut ceva in valiza, — Desigur, prima us la dreapta si mergeti pe culoar. Nu este prea elegant, chiar se simte nevoia unei vopsele. — Nici o importants Elita isi lua valiza si se grabi spre locul indicat. incdperile erau reci, intunecoase si it stare avansati de degradare. Nu se prea preocupa John Knight de confortul salariatilor Tui. El deschise valiza gi igi scoase payaportul. Fotografia ei se glsea in interior cu o semnatura: Garson, Lud stiloul si cu indemanare modificd numele si semndtura. Era usor de transformat Garson in Gardener si apoi spre norocul ei nu diferea cerneala. Pe paginile urmatoare se ingirau vizele lor din Europa si America care le cereau. Domnul Garson putea pleca dintr-un moment fn altul sippretindea si fie intovaragit de fiica sa ‘Acum infelegea ci el nu voia si o lase singurd din cauza prietenilor irezistibili si a eventualilor profitori, se temea de tofi si de toate pentru c& era bogat. inchise valiza si se privi in oglinda de deasupra lavaboului. Era palida si ochii pareau imensi pe fata ei mica. Cu indiferenti, se géndi c& a lipsit de la intalnirea cu coaforul ei: fird indoiald era mai bine at de perfect aranjat. Nimic la ea nu atrdgea atentie, era o tndrd in taior gri, treba: ul si nui fie até ca toate tinerele pe care le vezi cu sutele pe stradi, gindindu-se la problemele lor, ocupate cu ucruri rezonabile i platite convenabil. Timpul trecea, Elita examind ined o data pasaportul pentru a se asigura cd, totusi, corecturile numeloui gi ale semnéturii erau curate gi se intoarse in graba in birou! lui Johb Knight, in acel moment era absorbit intr-o conversatie cu un client care voia si mearg cu avionul in Jersy: urma o lunga disctie despre greutatea admis pentru bagaje. Ei vorbeau inc’, cand receptionerul aparu in usa. — Vauxhall-ul este aici, domnule, Soferul spune c& nu poate s& astepte, politia { obligi si cireule. John Knight ridicd fruntea spre Elita —Bine, plecaju! comand. Elita il urmi pe tindr. El if deschise usa din strada, dar nu ficu nici macar pentru o clips gestul de a-i conduce valiza — Cilatorie placut, fi spuse, Distreazi-te bine. —Multumese. Elita Vauxhall-ul plin ochi cu cosuri alimentare, o lad de sampanie si cutii de tot felul Lud loc langa sofer si reusi si-si ageza valiza. — Sunteti noug, nu-i asa? O intreba soferul demarand. 163‘Nowa! Cuvantul cénta in urechile gi in inima Elitei. Da, totul era nou pentru ea. — Da, rispunse ea, sunt noua si tare inedntatd de Iucrul meu, — lat un lucru buin, aproba soferul. Cei care-si fac luerul bombénind nu dau ce-i mai bun din ei Erta un om de varst medie, cu o luminita sireata in ochi si un suras in cottul buzelor. — Credefi cd 0 si-mi placa? intreba Relita, — Cred ci o si va placa mult, spuse soferul — Putin, admise Elita ‘Magina intorcea in parc. Elita se gindi cl ei mu-i era teama de ce o astepta, dar se temea de ea insgi, Educafia ei nu o pregatise si se descurce singuri, totalmente singura, c&ci nimeni nu stia unde era, unde va fi, evident cu exceptia lui ans. Nu va putea micar si ceara un sfat cuivaa. $i din nou inima ei se strdnse, pentru c& Hans nu i-a cerut si-i serie si o abandonase. © putin team, nu-i CAPITOLUL 3 i bine, eu ered c& sunteti la curent cu totul, zise Andrew surdzénd. Apoi aruncd 0 privire critic in jurul lui ca si cénd s-ar fi asteptat si vada hartii grase sau sticle goale uitate sub scaunul avionului. — Afi fost foarte amabil, zise Elita. Sper si nu fac prea multe prostii — Dacd veti face, n-are prea multi important3, rispunse Andrew. Aducefi-va aminte de asta, Ceea ce conteazi este impresia pe care trebuie s-o aiba pasagerul, ci este inconjurat cu un interes sincer. Din experienfa mea personal, cred cA singurul pe care nu-l iarti oamenii end cAlatoresz, este indiferenta. Mic, ridat, slab si nervos, Andrews era tipul perfect al stewardului pe care-I intilnesti pe avioane si ep vapoare. Gesturile sale erau precise, calmul su, expresia usor nelinistité a fatelui lui, obiceiurile politicoase dar fird insistent, dezvaluiau devotamentul unei intregi existente in serviciul altora, E] ardtase tinerei fete locul tuturor lucrurilor din avion. 164— Prima escalé: Miinchen! anunti el. Nu trebuie si te nelinistesti pentru cin’, dar chiar dac& dorese ceva mai substantial, gasesti acolo fripturd rece. Vei gsi si salatd, dar nu cred cd vei avea nevoit — Ce risipa! Exclama fata, Ce se face cu toate aceste resturi? — Ritoii vor fi multumiti, rispunse Andrews ffcdnd cu ochiul Blita trase concluzia ci acest rijoi ascundeau niste consumatori mai interesanfi. Avionul putea si transporte doisprezece pasageri, dar Elita urea la bord. — Companiei putin fi pasi dacd avionul este gol sau plin, explicd el. Ea primeste o suma dupa invoialg, si trebuie si va spun cd-i vorba de o suma frumusicd. — Bah! zise Elita, razind. Inutil si ne nelinistim ce cheltuielile domnului Brutel. Este bogat ca Cresus. — Ati auzit vorbindu-se de el? — Natural. Numele lui este constant prin ziare. Andrew termind instruirea tinerei stewardese, indicandu-i felul cum se serveste bauturile gi aritindu-i chiar si pnd unde se umple paharele — Avionul se intoarce gol? intreba ea. — Cred c& da. Se intimpla rar si avem norocul si gisim 0 noua incdredturi dacd mi pot exprima asa, pentru retur. — in acest caz, nu trebuie s-mi fac probleme. Andrew inelind capul. — $i la intoarcere ce trebuie sii fac? intrebi Elita. Domnul Knight imi va trimite instructiuni la Southend sau va trebui si ma intore la Londra? Andrew piru surpins. —Nu v-a spus nimic? Tanara didu din cap. — A specificat numai cd voi fi platité siptiménal, Nu am avut timp s& vorbim despre alceva, — in acest caz poti conta pe o saptimana de lucru. Intonafia lui Andrews ii atrasese atentia. il intreba iute: — Ce vreti sd spuneti? Andrws o primi. — Domnul Knight nu v-a spus clar cd va va mai folosi si dupa acest cdlaitori —Nu, rdspunse Elita. Am crezut c& este de o situatie permanent, M-am ingelat? — Nu stiu ce si va spun, zise Andrew jenat. Domnul Knight conduce aceasté afacere cat mai economic posibil. Unii pasageri cer o stewardesi si el le-o furnizeazd, dar el nu le fine in rezervi daci nu are gi alte posibilitati — Vid, zise incet Blita. Este o prostie, dar nu m-am gandit nici o clipa cd am fost angajat doar pentru o cdlstorie. Doream si mi prezint la B.O.A.C., infelegti. ‘Andrew o intrerupse. — Nu vreau si vi dau false sperante si va rog si nu spunefi cd v-am vorbit de o problema care pe mine nu ma priveste, dar dacd puteti intra Ja B.O.A.C. ar fi mult mai bine pentru dumneavoastrd. — Da, desigur. Vi multumese c& mi i explicat cinstit lucrurile, Prefer si stiu la ce si ma astept, Se intristd la gindul cd va trebui sd se fntoared la Londra, cdci Londra, pentru ea, era un 165oras periculos. Tatdl ei va incepe si o caute, nu se va adresa politiei, dar va pune cu siguranta detectivi particulari pe urmele ei, Gandul de a fi regasitd nu o sperie, dar mai inainte dorea si-si fincerce puterile. Voia atat de mult si-i demonstreze lui Granit Garson, c& putea si traiascd flrd el! Luase cu ea zece lire si masina care o va duce la aeroport ea spera si mai adauge dowasprezece. Poate va primi mai putin dac& domnul Knight o va pliti pe zile. — in acest caz, va fi pentru dumneavoastra o experienfa, zise Andrews. — Avefi dreptate, uitasem asta. Experienta cost intotdeauna ceva, nu-i asa adresa in alta parte, voi putea afirma & cunos foarte bine meseria. Andrews incepu si radi. — Sunt convins c& va vor crede, Nimic mai bun decat un pid de sigurant care si vi ajute si demarafi, Oameni vi judecd dupa propia opinie. — Credeti cu adevarat? intreba Elita génditoare. Cdnd oameni se laudd, eu fi gsese numai vanitosi igi aminti de unii prieteni ai tatdlui ei, bogatii finaciar din City le afaceri care tu se puteau implica si bu-si proclame abilitatea si sd-si povesteascd stralucitele lor succese. — Mise pare c& recunoscénd cinstit lipsurile produci o mai bund impresie, adiuga ea. — In nici un caz in aceasta afacere, mu, replic’ Andrews cu umor. De fapt, nici in alte afaceri. Oamenilor le place reusita, nu trebuie si le dai ideea si se gandeasca cat esti de capabil Spuneti cd stiti si faceti indiferent ce si nou’ din zece persoane vi vor crede si vi veti descurca perfect Vorbea plin de convingere si Elita ghici c& viaja lui nu fusese prea usoar’ — imi voi aminti de sfatul dat si il voi urma,ii spuse. Daca voi fi intrebat ce stiu si fac, voi rispunde. Totul si perfect de bine. — intr-un ceas bun! Aproba Andrews. Daca veti avea cateva lacune, lisati-i pe alfii s le descopere si aducefi-va aminte: sunt noua din zece sanse ca alfi si fie mai competenti. — Sunteti un optimist, constata Elitta surazdnd, si datoriti dumneavoastra imi dau seama cd nu trebuie sii ma tem de aceasti slujba nous. — Aveti tot ce trebuie pentru a reusi, declara Andrews... Nu vi temeti de esec, nu-l vefi intalni, inteligenta gi frumoasd cum sunteti. Elita surdse. Simtea complimentul sincer gi-i ficea plcere. igi aminti bruse de expresia lui Hans cdnd ji spusese cA era draguta si ea simti nevoia ca el si fie acolo, si-i poati povesti ce se intdmplase cu ea, Fara indoialé c& era ridicol’, dar iar fi plicut sa creascd in ochii lui, i-ar fi plicut ca el s& stie cd pnd in prezent a rimas la indltimea situatiei Hans era genul de barbat cu care puteai vorbi, se gandi, si deodata reliz3 cd igi petrecuse viafa ascultindu-i viata fra si sufle un cuvant,, si-1 asculte pe tatal ei gi pe prietenii lui, acei coameni bogati si influienti pe care-i aducea la ei gi ale cdror neveste se Vaitau intr-uma, in legiturd cu sinatatea lor sau cu servitorii. De obicei ii asculta pe cei tineri, cdci ea nu avea ce si Ie spund. Existena ei piea goalé pe lingi a lor. Acum simfea nevoia si vorbeased gi si se destdinuie lui Hans. Ar fi trebuit si-i spund adevirul. Ea intuia ci ea ar fi gisit o solutie problemelor ei, ar fi infeles edt a fost de atinsi de absurda atitudine a tatdlui su. Ar fi sfatuit-o si fugd, cum a facut ea? Sd rimfnd si vada spulberdndu-i-se toate una cdte una toate obiectiile la cdsdtoria cu Alan, pand in momentul cand din slabiciune si oboseali va nerge la altar cu el? Ar insemna si meargi dintr-o inchisoare in alta, viata ei s-ar schimba foarte putin, imperceptibil. Alan semiina atat de bine cu tatdl ei: amandoi aveau aceeasi opticd, aceeasi dorinti de a cAstiga bani, aceeasi patimi de a preveni. Cand ma voi 166Tanda igi privi ceasul: era 4 ffir un sfert. —Nu mai e mult, zise Andrews, vor veni imediat. Esti nerabdatoare sa pleci? Da, admise Elita, am oroare si astept. in curand, se gandi, va fi departe de Anglia si tatal ei nu va reusi si-i gseascd urma, cel putin ined céteva zile. Se intreba ce-i va spune oare Iui Alan: fi va marturisi adevarul sau fl va ascunde? Orgoliul lui va primi cu sigiranta o grea loviturd si nuei va plicea aga ceva: el nu suporta ca lucrurile si mearga contra voinjei lui, Refuza si-i menti ecurile si nu ficea aluzie decat Ja victoriile lui: nu va avea nici o pofti si povesteasca cd unica lui ficd il infiunta si c& a fugit. Poate 0 va dezmosteni? Poate o va uita pur si simplu? Asa ar frace un tatd traditional de romane, Dar nu va fi cu siguranté cazul lui Granit Garson: el va voi s& lupte pentru a triunfa si mu accepta niciodati si fie invins. i bine! Noro, fi zise in acea clip Andrews care se pregitea s& plriseasc’ avionul, — Oh!... Dumnezeule! Mi-ati explicat bine totul? striga Blita cuprins& de panied, Nu ma e trebuie sa stiu? Asteptafi, va rog... Trebuie si-mi bluza acum sau trebuie sa astept nimic pasagerii? De-abia vorbise si isi amintise ce trebuia: stewardesele se schimb’ dup’ instalarea pasagerilot. Ea il ascultase totusi pe Andrews spundndu-i, apoi fi stranse mana cu cdldura. — Mulumese de o mie de ori, Ati fost atat de bun gi m-ati ajutat mult. El se intoarse prentru a trece usa dar in acel moment un alt steward urca scara: tinea in mind o farfurie acoperitd cu ceolofan, Spuse cateva cuvinte. —Da, da, le Asteptam, zise Andrews, ‘Asezii farfuria Kinga celelalte provizii. — Este pentru ajutorul domnului Burtel, ii spuse, un fel de valet de camerd, cred. El ‘impinge fotoliul rulant, — Fotoliul rulant? Repetd Elita suprins’. Dar... domnul Burtel este relativ tdndr. A avut un accident? — Nu stiu nimic, dar am impresia c& este borba de un domn in varstd —E bizar... Elita privi farfuria: conjinea sandviguri groase cu suncd, — in orice caz, valetul cu siguranti nu are intentia si moara de foame, remarci ea. — Presupun cd biscuifii coctail nu-i plac. Toate aceste sandvisuri sunt pentri el, zise Andrews, $i numai pentru el, ceilalti au tot ce au nevoie. — Ai face bine si-i lagi acestui baiat scaunul din spate si dacd aduc fotoliul rulant cu ei il vei putea pune in acest colt {i aratd locul pentru fotoliu. — Da, vid, zise Elita, dar sunt miraté in legétur’ cu domnul Brutel Andrews cduti in buzunar si scoase o lista dactilografiati. — Tati, asta explicd totul, zise. Sunt doi domni Burtel, domnul Adolf, care a inchiriat avionul, si domnul George, unul din pasageri. — injeleg totul. $i care sunt ceilalti? — Barbaji, germani, as jura dup’ numele lor. Am o copie a listei, ia-o si vei vedea: cand vei avea putin timp liber o vei putea studia. — Muljumese, ii spuse tandra, — Nu uita sandvisurile servitorului, recomanda Andrews. Cu un ultim gest de adio, iesi din avion gi se indrepta spre cladirea acrogit lita privi in jurul ei gi, pentru prima oard eliza edt de obosité era. Ziua fusese agitatd si ca 167stituse in peioare mult timp. Se agezi si-si impuse si se linisteasca. isi simtea nervii intingi, vibrind de o stranie energie, in parte, o stia pre bine, datoritd frieii de a nu fi retinut& in ultima clip. Atdtea incidente ari fi putut avea loc: mai intai in masind, ei erau gata si se accidentee gi fra indeménarea soferului s-ar fi putut lovi de o masin care venea drept inspre ei in pling vitez’; apoi a urmat un moment de teribild neliniste end si-a ardtat pasaportul inainte de a se sui in avion. Inima fi batea nebuneste in timp ce un funcfionar de la imigrare privea documentele; din fericire a aruncat doar 0 scurta privire spre ele. Elita Gerdener, igi repetd ea. Nu trebuia si uite acest ume nou.” Deodat auzi voci nu departe de avion si siri in picioare. Cineva conducea pasagerii de la sala de asteptare la avion gi ea nu plecase ined in intimpinarea lor. Un nou val de team’ o cuprinse cind auzi pasi pe trepte. O va recunoaste cineva? Nelinistea ei se dovedi inutilé, o singura figura ii era cunoscuti, aceea a lui Adolf Burtel, si ea stia foarte bine cd nu-l intalnise niciodati. fol putuse indentifica numai dupa fotografiile aparute in reviste. Bitranul domn pe care-I impingeau pe pista intr-un fotoliu rulant sui al doilea, ajutat de niste barbati. Era tare in vedrsta si schipata. — Aseazii-te aici, tat, zise Adolf Burtel ardtindu-i un fotoliu in centrul cabinei. Deci acest batran este tatal lui, se gandi Elita. intr-adevar, aveau trasdturi comune: acel: nas acvilin, aceeasi guri cimoasi si senzuald, dar aseminarea se oprea acolo. Adolf Burtel avea ochii intunecati, scormonitori, in timp ce ai tatilui su strdluceau de o unda de siretenie, dar expresia lor era amabilé, bund — Bund seara, copila draga, ii spuse Elitei asezdndu- noi in timpul catatoriei? — Sper ci vei fi multumit, domnule, rispunse tanira, Adolf Burtel se intoarse si-i spuse ca si cum atunci ar fi remarcat-o: — Cred c& totul a fost dus la bord aga cum am comandat. Tatdlui meu fi place un anumit sort de sampanie. Am lsat instruetiuni ta Londra, sper c& s-a tinut cont de ele. — Cred ci ordinele dumneavoastra au fost executate, punct cu punet, spuse Elita. — Bine, replicd pe un ton scurt, Vei deschide o sticli de cum vom decola, Ziua a fost grea pentru tatil emu si este obosit. — Nu mai mult ca tine, mi se pare, remarc batranul domn. Te agiti prea mult, dai prea multe instructiuni, ordine, iatd ce te oboseste. Din partea mea, eu m-am invafat s8 iau viata asa cum e. -u greutate, Deci tu te vei ocupa de — ipi este usor, pentru cd eu fac toata treaba, raspunse fiul siu cu umor. El se intoarse spre ceilalti pasageri, persoane fiird importanti, géndi Elita, ca si cum personalitatea lor, caracteristicile lor fuseserd sterse in serviciul altora. — Asezati-va cum vei, baieli, le spuse domnul Burtel. Vom lisa doua locuri tatilui meu, va fi mai bine asa. Eu ma voi aseza aici, pe acest rnd de fotolii, ca si-mi poati face semn daci e nevoie de ceva. Poate pui undeva sucul dla, Heinrich. Elita intoarse capul si descoperi pe cel cdruia fi era adresatd aceasti ultima fiaza si care trebuia sé fie valetul. El intr clatindndu-se in avion, ducdnd fotoliul rulant. il plie si il agez’ pe locul indicat de Andrews. Heinrich i fu pe loc antipatic Elitei: era chel, livid, cu o expresie vicleand si o privire iscoditoare, Ducea o mica valiz pe care o desfacu pentru a scoate o batisti curat pe care o puse alituri de domnul Burtel — Multumese, Heinrich, multumese, spuse acesta din uma. Servitorul rdmasese pe loc, intrebandu-se, fri indoial’, unde si se aseze. Elita if ardta scaunul din spate. El nu-i multumi si ea se gindi c& nu era deloc amabil, dar nu avea timp de asta 168Aduna pardesiele si le agit’ cu grija dupa o perdea; carlinga — Buna seara, domnule, ii spuse lui Adolf Burtel. Fiti binevenit la bord. Sper si aveti 0 cilitorie agreabi — Bund seara comandante, rispunse Adolf. Afi primit instructiunile mele in legiturd cu schimbarea itinerarului? — Da, totul este aranjat. Ne vom opri la Munchen, veti cobora si nu von lua alt pasager, dupa aceea vom merge diret la Copenhaga. “Mergeau la Copenhaga! Vestea o incdnt& pe Elita. Ea mersese de multe ori la Munchen eu tatdl ei, dar nu cunostea danemarea. Se intreba dacd a fost rezervati pentru ea o camera la Compenhaga, cici la inceput ea trebuia si petreacd noaptea la Munchen. Probabil cd nu era acum momentul si se informeze la pilot. Totusi, dupa ce vorbi cu pasagerii, el veni spre ea. — Vom trimite un mesaj si se adued la Munchen alimente in plus. Navigatoruk meu si cum mine am aprecia 0 cesca de cafea, dupa ce ifi servesto pasagerii — Veti avea cafeaua, doriti si mancati ceva? — Nu, multumesc, tocmai am Iuat 0 gustare. Vom manca putin intre Munchen si Copenhaga. Dar, cu sigurantS cd iti este foame. Ai grijé de tine! Avea in jur de 40 de ani si o mic& barbi fi sublinia barbia, Elita se simfi in siguranta sub protectia hui — Dac doriti ceva imi veti spune, mu-i asa? Eu nu am prea multd experientd in munca isi terminase treaba cénd pilotul iesi din astal — Ne-am infeles, ii spuse, nu-ti face griji. ii surdse gi se intoarse spre Adolf Burtel. — Sunteti gata de plecare, domnule? — Da, da, de cum va fi posibil, fi spuse cu neribdare. — Fiarte bine. Comandantul salutd si intra in cabina de pilotaj, inchizénd usa de comunicatie dupa el — Vi rugim, atasafi-va centurile, zise Flita I se pint cd vocea ei avea o autoritate fri replicd a profesorilor din liceu. Unul dintre barbati avea dificultati cu centura lui si ea merse si o ajusteze pentru el. Din fericire stia cum trebuie s4 procedeze. Citeva minute mai tarziu, avionul decola, Ascultind de instrucjiunile luin Andrews, se asezii la extremitatea cabinei si-si atagase centura. in timpul primei parti a cAlatoriei fu prea ocupati cu servitul bauturilor si a biscuiilor apetitivi, pentru a se géndi si la alceva. Nu uitd nici de sanvisurile lui Heinrich gi se duse si-i caute un pahar de bere, Batrinul domnul Burtel isi consumd sampania favorit, dar fiul lui ceru Whisky. Ceilalti beau gin si diverse aperitive Paharele se golird rapid: Elita nu mai inceta s& duca si s4 aduc& sticle. Numai ndoi pasageri afea si in sfayit gsi putin timp sa le guca gi ofiferilor in cabind cafeaua promisa. — Totul este in regula? o intrebi comandantul. — Cred, zise tanga. Su tofi aer multumit. — Jim i cu mine tocmai caleulam numérul de milioane pe care le transportim astizi, zise el rézdnd. Fiul valoreaza o sumé rotunda, dar tatdl este estimat la mai multe. Este un expert in art, explicd comandantul. L-am dus de multe ori la Viena si Roma; ne-am intors de multe ori cu 0 Incdrcdturd de tablouri, statuiete de marmuri gi obiecte de art. Odati am adus un grilaj vachi de fier: am avut probleme cu el la vam, Vamegii se géndeau cd daca batrénul Burtel a achizitionat cerur: 169fierdria aia, ea valora o avere, cu tot aspectul ei. $ase luni am citit in ziare c& grilajul in cauz era din aur masiv. Cineva si-a topit toatd averea si a ascuns-o intr-un grilaj gen fiert fortat pe care I-a ridicat in fundul gradinii, El a fost vegnic lisat acolo pentru a impiedica vacile de pe cémp s& intre in gradind., N-a fost o idee rea. — $i domnul Burtel a fost asa de smercher ca si ghiceascd? Ai fi mirat de ce stiu oamenii astia, declara raz4nd comandantul, Dacé ag putea jumatate de ord si intru in creierul lor, n-ay mai fi obligat multi vreme s& tin manga in man: — Banii nu sunt totul, remarca linistit navigatorul. Cu siguranti ag putea cheltui mai mult decdt am. $i tu? — Toati lumea vrea mai mult! Cu cat esti mai bogat, cu atat vrei mai mult, niciodatd nu ai prea mult pentru a-ti putea plati al doilea yach sau al treisprezecelea Rolls Royce. Ea vorbea serios, dar cei doi barbati gsi gluma bund si réserd cu pofta. — Apropo, nici nu ne-am prezentat ined, observa comandantul. Nu am fost prea bine crescufi, dar am fost dafi peste cap de toatd acest schimbare de zbor. Nu am primit mesajul domnului Knight decat cu 10 minute inainte de sosirea 1a aeroport. lati ce se intimpla cand oameni sunt nababi si cred ci lumea intreagi e la dispozitia lor si e& pot juca fotbal cu noi dupa capriciile lot — Sunt capabili! exepala Jim. Raserd din nou. — in orice caz, asta nu va scuza impolitetea noastra, relud comandantul. Eu sunt Jack Powell si iatd-1 pe Jim Tumer. — Eu mi numesc Elita Gar... Gardener. — Acum ci legile bunei cuviintei au fost respectate, ai face bine, Elita, si te asiguri ed milionarii nostri n-au nevoie de nimic. Nu vor avea rau de aer — zborul va fi calm. — Sunt tare muljumit, marturisi Elita, Parisi cabina cu cestile goale. — Tatal meu mai vrea sampanie, ii spuse sec Adolf in timp ce trecea prin fafa Tui il simti furios pentru cd absesentase prea mult timp salon, dupa parerea lui. Cat duri caldtoria el nu inceti si ceard una sau alta: sampanie, mancare, hartie de scrisori, tigarete, chibrit. Unul dupa altul veneau ordinile. Cu picioarele indurerate, cu capul gata si pocneased, Elita se simfi fericitd cdnd avionul ateriza la Munchen si Adolf Burtel se pregati si-i pardsease3. Elita il auzi ludndusi rtdmas bun de la tat ui — La revedere, zise el. Nu faci bine ce faci, si nu vii si-mi spui pe urma c& nu te-am prevenit. Ai fi ficut mai bine si rmdi acasd, asa cum te-am sfatuit — Si as fi fost lipsit de toatd plicerea, i-o intoatse batranul domn. Am imbatranit, Adolf, dar ma pot simfi ined de simjurile mele, M-am siturat si stau agezat gi si privese marea, —Ti-am dat avizul meu, mai mult nu pot si fac. Sper catotul si fie bine — 0 si fie bine, baiatule, Am fugit, du-te si di una din petrecerile alea ale tale si nu te mai gndi la mine, Cu un gest plictisit al mainii, Adolf Burtal igi lua rimas bun de la ceilalti cdlitori — Larevedere, baieti, le zise. Tesi din avion fara a-i da cea mai micd atenfie Elitei, care stitea Langa usd... Putin timp dupa plecarea lui veni un birbat care-i ocupi locul. Era solid, cu un fizic placut gi fu salutat sub numele de Freddie, dar Elita se gandi cd el se numea cu siguranti Friedrich i c& era nascut in Pru De abia incepuse noul zbor ca Elita facuse o constatare: disparu orice urma de constrangere dintre pasageri. Acum tofi erau mai vorbaresti si, pentru prima oar’ de cand parisise Londra, se 170auzira rasete. Batramul domn parea c& se distreazi la fel ca ceilalti — Va repet cd nu pot riméne in urmé, spuse la un moment dat. Elita se simi plind de simpatie pentru el. Trebuie si fie ingrozitor pentru un om s& fie considerat prea biitran si si nu fie isat sd facd ce vrea. Cand ea fi adusese cafeua, eo! fi surdse. — Te ocupi foarte bine de noi, fi spuse. Cum te numesti. — Elita Gardener. — Faci de mult meseria asta? —Nu, rspunse fata. Pot si fac ceva pentru dumneavoastr’, domnule? — Esti foarte drigujd, declard domnul Burtel pe un ton surprins, ca si cum atunei atunei constata, Mult prea driguta pentru a-ti céstiga existenta. — Multumesc, domnule, rispunse. Eu cred cA fiecare trebuie si isi cstige existenta, indiferent de aparenta sa. — Eu spun cd un norocos trebuia si te fure de mult si si se insoare cu tine: fetele frunoase nu trebuie si-si consacre viata Iucrului ci sotului. Rase vesel de gluma sa. — Aveti nevoie de ceva? il intreba din nou Elita. Afi dori o figard. — Ce amabili esti! Chiar ma intrebam ce imi lipsea si acum stiu cd o tigard. Multumese, fetita mea, si te gndesti la un om batran. — Nu trebuie si va considerati batrdn, protest Elita. Nu anii sunt cei care conteazd, ci felul in care judecati existenta. Era o fraz cu care de multe ori avusese succes pe lénga catva prieteni ai tatalui ei. in acea clipa Elita vizu fata batranului luminandu-se. — Uati o remared plind de infelepciune, spuse cu o voce profunda. Toti imi repeti: sunteti mult prea batrdn, dar tu mi-ai spus adevarul: nu misimt batran, in consecin{a nu sunt. Mulfumese, mi-ai ficut o mare plicere. igi aprinsese tigara si Elita, vazand toate paharele pline, se gandi cd poate si stea si ea putin jos: era epuizati gi inchise ochii. Trebuie s fi adormit imediat, cdci se sculé tresdrindeand auzi ‘vocea comandantului in difwzor. — Vom fi in 20 de minute la Compenhaga. — Este groaznic igi spuse. Ar fi trebuit s8 stau treaza. Brusc igi aminti cd la visat pe Hans: ea fi spunea c& s-a achitat bine de sareina ei surddea cu un aer aprobator. — Stiam ci totul va merge bine, ti spusese. De aceea fi-am procurat slujba asta © clip& nu-i veni sé creada c& el nu era la bord, ca int-adevar nu era langé ea, dar deodata pasagerii incepurd si aibe nevoie de tot felul de Iucruri si ea se grabi si le satisfac gusturile. Domnul Burtel fi intinse o revis — Vrei si-mi citesti copila mea? Chiar cu ochelari, mi-e greu si citese la lumina asta. Elita crezu c& e vorba de o not marginalé in josul paginii unei reviste americane, Ea citi incet si cu grija. La sfarsit, domnu! Burtel i-a surds cu o satisfactie evident — Multumese, micufa mea, zise el. Ai o voce incdntatoare. Citesti des cu voce tare? — Citese efteodaté oentru tatdl meu, rspunse Elita fird esa se gandease: S-ar fi intors la locul ei dac& batranul n-ar fi intins brafu s-o opreased. — Mi-ar pkicea si imi mai citesti, i spuse. Ce vei face la Copenhag — Nu stiu prea bine. Mi s-a rezervat o camera la Munchen, sper e& sau gandit si facd la fel sila Copenhaga si cd voi avea macar un acoperis. 7— $i maine? Te intorci cu avionul in Anglia? —Binuiese, da — iti place mult munca ta? — imi place mutt. — Am si te regisese intotdeauna pe liniile ,,Vulturului de Aur”” — Nu stiu, suspind Elita. Vedeti, nu am fost angajati decat pentru aceasti cdlitorie gi... Se intrerupse bruse. Cum indriznea si vorbeasc de problemele ei unui pasager? — Vom ateriza curand, spuse iute. — Ce imi spui ma intereseazd mult, declari domnul Burtel. imi placi: esti o ta inteligentd, dotati cu o personalitate agreabila si cu voce frumoasd. Ai accepta si ifi schimbi situatia? Elita ficu ochii mari de mirare — Eu... nu stiu, cred... da, balbai aproape. — Cit cdstigi in aceasta companie aeriand? — Doudisprezece lire pe s’ptiménd, daci lucrez toati siptimina, desigur — ffi ofer dublu, anungi domnul Burtel, dacd vii cu mine timp de céteva luni sau mai mult, pentru a-mi face lecturd, Imi esti foarte simpatic’. De mult n-am mai intalnit o persoana plac atét de mult — Dar, nu stiu ce sa va spun, murmurd Elita, Eu... eu. Ea privi spre ceilalti pasageri. Frau pe jumatate adormifi sau pra absorbiti de problemele Jor pentru a fi atengi la conversatia lor. — Asta nu-i priveste, continu’ domnu! Burtel, eu sunt propriul meu stipin. Fiul meu facd legea, dar el nu decdt fiul meu, la urma urmei. Nu sunt un copil si dacd am chef si angajez pe cineva in serviciul meu, sunt perfect liber s-o fac. O privi cu ochi plini de veseli. — $i sunt prea batran, orice-ai spune, pentru a-i face curte. Elita nu se putu impiedica s4 nu radi, El simtise exact ce o necdjeste. $i deodati isi didu seama ci era stupida: nimic nu o lega de ,,Vulturul de aur” gi avea toate sansele, aga cum ii spusese si Andrews, si fie concediati de cum ajungea la Londra. In timp ce mergea cu Vauxhall-ul spre aeroport isi promisese s& trimitd zece lire tatilui ei din primul salariu, Tati cd i se ivise prilejul de a-i trimite mai mult. Ar fi trecut drept fraierd dae nu ar fi apucat din zbor aceast& noua ocazie la fel de neprevazuta ca si oferta primei ei slujbe, ficutd pe un ciridor la Claridge. Ea ininfelesese foarte bine adevaratul motiv al ezitirii ei; o costa si piriseascd aceasta slujba pentru cd Hans Knudsen i-o procurase. $terse cu hotrdre imaginea tndrului din mintea ei — Voi fi foarte fericité s& accept propunerea dumneavoastra, domnule, zise — Perfect. Ne-am injeles. Vei veni cu noi la Copenhaga. O masind trebuie si ne astepte la aeroport, de fapt, dou’. Noi vom pleca impreund, tu si cu mine si vom discuta sarcinile pe care le vei avea: presupun c principala va fi sé mA faci si-ti aud vocea minunatd in limba englezd, 0 adevaratd muzica. in acest moment, Elita ridicd ochii si vizu aprinzindu-se semnalul care-i avertiza pe pasageri si-si pund centurile. Ea alerga si-i jute pe cei care erau mai indeménatici sau prea inceti, apoi se duse in spatele salonului. Alunecd o privire valetului personal, de care nu se preocupase cam de mult, si se apropie de el: — Vi simtiti riu? intreba ea. Foarte palid, el era prabusit in scaunul lui; fruntea fi era acoperité de transpiratie si mainile {i temurau ca si cum ar fi avut friguti. inceare: 172— Mi simt foarte rau, murmura el — MG duc s8 caut un coniac. \Vars putin alcool intr-un pahar si se intoarse si i-l dea, El blu céteva inghifituri, apoi se sculi clitinandu-se si se indreptd spre toaleta — Nu circulati in acest moment! strigd Elita. Aterizdm! Valetul o impinse intr-o parte si intra in mica inedpere trantind usa, Elitei nu rimasese alceva de fficut decat si se aseza, sperdnd c& nu se va intimpla nimic si cA nue vina ei dacd nu toti pasagerii au centurile atasate. Comandantul Powell manevra aparatul cu blandefe si ci atinsese solul aproape fara si simi, Avionul rula acum pe pist3. Elita auzi usa toaletei deschizdndu-se; se intoarse gi il vizu pe Heinrich. — Vai e mai bine? — Nu. Sunt bolnav. Sunt bolnay ca un edine. Ea il ajuti s& ajunga la scaunul lui, pe care el se pribusii cu ochii inchigi, cu gura desegisi; alergi la domnul Burtel. —Mi-e teama cheme o ambulantd. — Heinch? Bolnav? Ce are? intrebii batrémul domn, ‘Numai Freddie, cel care se suise la Munchen, se sculA si se duse Langa servitor; il observa cétva timp cu un aer ce i se paru Elitei disprefuito, apoi reveni la domnul Burtel — Cu siguranyi trebuie trimis la spital. Este neplicut, dar mi gindese alcineva Domnul Burtel incuviint cu un semn, Elta avu impresia c nimenui nu-i psa prea mult de Heinrich gi de starea lui, pentru ei contau impedimentele ce se crea prin absenfa lui Plecd iute si-1 avertizeze pe comandant. — Are riu de aer? intrebd Powell. Nu-i posibil, n-am avut nici o zdruncindtur’d de la plecare — Mice teami ci este ceva mai grav decat atat, — Bine, mi voi ocupa de tot. Nu va faceti probleme. Cel putin, Iuerurile s-au aranjat pentru tine? — Da, rispunse téndra, domnul Burtel se ocup de mine. Mi-a oferit un post de lector, au secretard gi cred c& am s&-I primese. Suntefi atat de bun s8-i spuneti domnului Knight cd fi voi serie in legaturi cu aceasta? — Arunci, nu te mai intorei la noi? intreba Jim Turner Elita ddu din cap. — Am aici un post mult mai avantajos, explic3. Mi blamafi ci I-am acceptat — race! exclama navigatorul. Dacd nu mi insel, se pare cd te descurici bine si iute, — Eu nu am facut nimic, protestd fata. Numai cd se spune c& norocul nu te loveste de doud oti si prefer s81 prind cdnd se prezint — Ai ficut foarte bine, declara Jim. Sper ci dacd faci avere n-ai sii ma uiti. Elita rase gi se gribi si mearga sd-i ajute pe pasageri sB-si recupereze pardesiele. Cobordra fotoliul rulant cu multd greutate, domnul Burtel cobora scara gi se instald in el Elita agétd bluza in cuierul de unde o luase, imbracd taiorul si-gi lua valiza. 0 alta aventurd incepe, isi spuse uitindu-se in oglind’. Ma intreb unde ma va duce?” Confiinta o mustra putin: ,.A fost bun cu tine, spuse o voce interioard, a avut incredere in tine, situ il ingcli?” servitorul dumneavoastra este bolnav, spuse. fl voi ruga pe comandant si putem gisi pe 173— Nu, nu este adevarat! rispunse cu voce tare. Totusi, cobordnd din avion simti cd fntr-un fel i abandona pe Hans Knudsen, primul gi singurul ei prieten adevarat — prima fiinl umnd care s-a interesat de ea pentru ea insigi, si nu pentru c& era fiica tatalui CAPITOLUL 4 Se aruncase in apa” acceptind oferta domnului Burtel, air acum se friménta in timpul drumului de la aeroport spre oras: avusese dreptate? Cat despre noul ei patron el era incéntat de aranjamente, Elia se ayez3 langi el in marea limuzin& care-i astepta la aeroport si acum if vorbea nimat ca un scolar care a primit un cadou neasteptat. aga de mult tmp de cénd nu am mai avut alituri de mine o persoand care sf ma intereseze, fi spuse, si care si se interseze de mine, Secretarii mei sunt in general barbati si nu se gindesc decat la masina lor de scris sau ;a conturile lor. Cat despre prietenii mei, dupa cate ai vizut sunt absorbiti de propriile lor persoane si mi uit cu bund stint Zicdnd acestea fcu cu ochiul smechereste c&tre unul din brbafii din avion care se suise cu el in masini, El semina teribil cu un altul din cealalti masind, aveau améndoi aceeasi expresie nducd, si Elita nu Elita nu eziti si-i boteze ,Bonte Alba si Alba Boneta’’ — Nu este adecdrat, protest Bonet Alba fri umbra unui surds. Noi facem tot ce putem i fifi bine gi tofi am incercat s& va facem si renunfai la aceasta cAltorie, Amintiti-va. — Da, mi-ati facut celula capitonata pe cat posibil de confortabild, admise dommul Burtel. Ca si fiul meu, voi credefi cd un cadou luxos si caviar la toate mesele fac fericirea unui om. Ei bine, va ingelati. Nu-i asa, domnigoars? 174— Desigur, rispunse Elita, apoi adauga in sfargit: asta mi s-a spus intotdeauna, — Bi bine, cei care v-au spus asta, v-au spus adevarul, declara domnul Burtel. Vorbeste-mi de dumneata, domnisoara Elita, Esti foarte tandra dar am impresia ci dumneata stii multe Iucruri in orice caz esti o cilatoare experimentat — Dupa ce vedefi asta? intreba tindrd nu fara nervozitat. — Meseria dumitale ti-a permis evident s vezi nu pufine tri, rAspunse batrdnul domn, si ingurafa pe care © ai in fafa oamenilor mi-a dovenit ci aceasti experien{a ii sunt familiare, Ai ‘recut prin vama de mai multe ori Este inteligent si finobservator, se gndi Elita, Trebuie s& fiu in gardi intotdeauna in fata Jui pentru a nu ma tréda. O atitudine sau obiceiurile care ei i se pareau naturale puteau releva multe Jucruri pe care ea nu le banuia, Intrara in cartierele satelit ale orasului. Tandra se aplecd pentru a vedea mai bine minunatul oras, Era impresionati dupa locurile noi si-i plicea s& le judece dupa impresiile, Nu-l asculta pe domnul Burtel decat cu urechea, povestind fafte istorice despre oras si descriindu-i Copenhaga pe care o vizitase cu multi ani in urma, Se oprira in fafa unui hotel impozant, Directorul si mai mulfi funcfionari venira sl salute sifll condusese la primul eta la apartamentul rezervat pentru ei — Avem nevoie de o camera suplimentard, nu prea departe de apartamentu meu, zise domnul Burtel, o camer cu baie, dand spre partea linistiti a hotelului — Se va aranja, domnule Batrénul se urcase in ascensor in scaunul su rulant, si Elita, fara si o roage cineva ill impinse in salonul apartamentului pani la terasd, pentru a permite si vada gridina si jocul fanténilor arteziene. — Ce frumos este! zise Elita — Muljumese, copila mea, S-ar zice 8 imi citesti gindurile — Mai dorifi ceva? intrebii fata. Dacd nu, as vrea si merg in camera mea si-mi desfac valiza — Du-te, binednjeles. Revino peste o ord: acum vreua s4 discut cu prietenii mei. Apoi vom vedea unde vindm, mi-ar plicea si-{i arat cele mai interesante locuri din Copenhaga. — Va fi minunat, domnule Elita surdse batrnului domn., lud o cuverturd de pe canapea si o aged pe genunchii lui ind inchidea usa dupa ea, il auzi pe domnul Burtel spundnd: — Ce copila incfntitoare! Ma intinereste. Boneta Albi, dacé n-o fi fost Alba Boneta, rispunse acru — Nu stiu ce va gandi domnul Adolf despre treaba asta: acest mod! Elita ar fi vrutsd audi raspunsul domnului Burtel, dar numai gandul de a asculta la us o fficu si roseascd si se indepirté rapid. Directorul si recepfionerul dispiruserd, dar cum acestia fi indicase numarul camerei ei, o pomi pe coridor. Se opri pentru a privi numérul unei usi de pe drepata, vizu ci nu era cdutata si-si continu drumul. In clipa aceea, ujn barbat aparul in colful coridorului, destul de departe, venind spre ea. S- ar pirea ci istoria se repeti, igi spuse Elita surézénd, Dar de data aceasta ea nu avea valiza. Aruncd © privire spre usa din stanga ei si constati c& doar dou usi o separau de a ei, Din nou privi barbatul care inainta, Silueta, mersul... inima incepu si-i baté; ,Sunte nebuna” igi spuse. $i apoi il recunoscu, Intro secunda vazu fal angajezi o necunoscutd, si in le unei capeane prinzdnd-o in interior. Asadar Hand Knudsen 0 175urmirise pani aici, el stia cine este de la inceput. Facea parte din spionii tatalui ei. Aduna acuzatiile in gind, cAnd tandrul barbat o zari si ea vazu stupoarea care i se intindea . Nimeni, se gandi ea, nu ar fi imitat o astfel de suxpriza — Elita! exclama. Ce naiba faci aici? — As putea sa te intreb acelsi lucru, ii raspunse ea. — Trebuia sa fii la Munchen! — Stiu dar proiectele au fost schimbate in ultimul moment, am venit direct aici, dar nu m- am gandit o clipa cd am si te gisesc aici. — Proiectele au fost schimbate, zi hotel? — Da, zise Elita, tocmai am ajuns. — Dumnezeule, murmura Hans mai mult pentru el insusi, decat pentru ea. Nu inteleg, nu ti-au retinut camera la aeroport? Elita isi adund tot curajul — Sper ci nu ai sd te superi pe mine, ii zise. Am parasit compania ,,Vulturul de aur”. Hans o privi si-si trecu mana preste frunte. —arta-ma dacd par atdt de zApacit, ti zise, dar totul este atat de neasteptate! Aruncé o privire in juru lui. — Daca am gisi un loc unde sa putem vorbi linistiti! — Imi caut camera, zise Elita. Ah! Iat-o! Se opri in fafa usii. Chiea se gisea in broasc: camera mai mi cu mobili foarte modem’. — Aceasta camera este cu siguranta foarte scumpa, zise Hans pe un ton in care se ghecea dezaprobatea — Domnul Burtel o plateste, ii spuse surdzand. — Daca mi-ai explica ce se intampla. Era in vocea tindrului barbar un ton autoritar pe care nu-l mai auzise fainte. Se intoarse iute spre el si surprinse pe fafa lui Hans o expresie pe care nu o fnfelegea. — Este simplu, zise. Ai fost un timp grozav pentru ci m-ai recomandat ,,Vulturului de aur” si am s8-ti rmAn pe veci recunoscatoare cA ai ajutat o necunoscuti care se giisea, indraznesc si spun, intr-o urdt incurcdturd dar am aflat la Southend cA angajamentul meu nu era definitiv, aga , atunci cand domnul Burtel mi-a propus s& intru in serviciul sdu in calitate de (se intrerupse, ezitanti) nu stiu exact ce sunt: lector, dami de companie, secretard... Dar asta mi s-a parut o ocazie ce nu trebuie scapata. — Deci esti salariata domnului Burtel? Hans Knudsen inchise usa gi inainta in camera. in spatele misutei joase se gisea o canapea: se asezi si o privi pe fati cu aceeasi expresie stranie in ochi. Elita nu putea spune dacé o aproba sau daca era vorba de alceva. descurcat grozav, zise in sfirgit, M-ai lisat fara cuvinete! — $i tu nu miz-i spus pentru ce esti aici, replica Elita Fara sa stie de ce era nemultumita si usor dezamégita. isi deschise valiza, lua un pieptene si isi aranjd parul in fafa oglinzi. Stitea cu spatele la Hans, dar il vedea perfect in oglindd. Avea impresia cd el igi cduta cuvintele inainte de a raspunde. Se sculd in sfarsit si se apropie de ea. — Elita, zise, spunindu-i pe nume pentru a doua oar, ma crezi daca iti spun cd unul din motivele pentru care sunt aici este cd voiam si te revad? — Dar... dar nu te asteptai sé ma gisesti aici! explica ca. pe fa ci? Deci domnul Burtel si suita lui sunt aici, in acest © intoarse si intra. 176— Intentionam si merg la aeroport maine dup’-amiaza. —on! Nugi — Nu am incetat si ma gdndesc la tine de cdnd ai plecat. M-am hotirat sa te revi fel sau altul. Cel mai simplu a fost sa vin la Copenhaga. Elita nu se putu impiedica s4 nu radi — Pare de necrezut, fi spuse ea. Face parte din obiceiurile tale de a alerga dintr-un capat in celalalt al Europei pentru a vedea o fata care ti-a fost simpatica. Ea vorbise cu o voce ironicd, preferdnd si giseasca un ton de glumd la fel ca si modul de a o privi. — Nu, nu am facut asta niciodatd. Voiam neapérat si te revad. Elita simfi o tresarire a inimii. Ceva din vocea barbatului o tulbura la fel ca si modul de ao alte cuvinte si nici nu indrizea si-I priveasea. Continua sa se pieptene masinal, id intr-un privi — Numai si te intélnese la aeroport si si aflu din gura ta unde te vei afla cénd eu voi veni a Londra, Nu puteam si prevad cd vei rimane aici — $i asta se pare cd nui prea palce mult, remarcd Elita derutatd. —Nu, rispunse Hans cinstit, si pentru motive pe care nu le pot discuta. Sti, complici viafa. Dar nu aveai de unde s-o stii si nu e cu siguranté vina ta. — Cum as putea s& te deranjez in orice ai face? Intreba Elita cu umor. Esti la Copenhaga si ‘tu de asemenea, am obfinut, intial, datoritd tie, o situatie bind platitd gi, ag crede, interesant’, Dupa cele ce am vizut si am auzit, domnul Burtel este un om cultivat, o personalitate. Chiar dacd nu 0 si aiba prea mult timp nevoie de serviciile mele, a trii Kingi el va fi cu sigurantd o experienti pasionanta, — Asta fara indoiald, spuse Hans rece. — Pentru ce spui asta pe un asemenea ton? — Pe ce ton? ii rispunse cu un surds. Sunt intru totul de parerea ta. — in orice caz, timpul trece gi trebuie si ma schimb pentru a cina cu domnul Burtel. Mi-a promis c& imi va arita orasul. Dupa cate se spun, serile se lungesc la Copenhaga. Ne vom intoarce probabil mai tarziu, — As prefera sd te conduc eu si vezi orasul, spuse Hans. — Presupun cd voi avea ore libere. Ce surprizi, ea observa 0 data in plus cd tndrul prea nemultumir. Hans se duse la fereastra gi trase perdeaua, Se lasase noapte. Blita iyi privi ceasul: era ‘recut de now’. ita, tu imi — Trebuie neaparat si mi imbrac, zise Elita. Te rog, du-te, Te voi vedea maine dimineata, snuei aga? — Sper, da. Hans pairea cd ezitd. Adauga dupa céteva secunde: — Vreau si-ti cer ceva. Vorbea pe un ton atit de grav ineat Elita tres Se intoarse spre el, cu ochii mirifi de -i spund era de o deosebita important, neliniste: simfea ci tot ce avea — Ce este? il intreba — Te rog staruitor sd te comporti ca si cum nu m-ai fi vizut niciodatd. Daca ne vom intalni {in afara acestei camere si nu-mi faci nici un semn de recunoastere, oricare ar fi locul sau oamenii — Dar de ce? — Aata nu-fi pot ecplica acum, suspind tandrul, Oh! Elita, pentru ce a trebuit sd vii la 7Copenhaga? Mi te imaginam in Anglia si aveam atétea Iucruri si-ti spun, atétea lucruri de cerut, atdtea lucruri de care s& vorbim si sd aflam unul de altul. Elita ridicd din umeri intr-o miscare de nerabdare, Vehementa lui Hans i se parea de nednteles. — Nu sunt deloc sigur cd simt nevoia si mi pune problema. — Stiu, dar totul ar fi fost infinit mai usor in ceea ce ne priveste. — Nu injeleg de ce complici totul astfel, aproape strig’ Elita. Ai un secret? Foarte bine, este problema ta, Daca te vid in compania altor persoane, am si m& comport ca si cum nu te cunose, asta vrei, nu-i aya? ii vorbea pe un ton rece: se simfea raniti ce el nu avea incredere in ea si se revolt’ contra misterului care inconjura prietenia lor. — Da, asta vreau, rispunse Hans, si sunt dezolat ci trebuie sd-ti cer asta. Dar ag prefera i ma ecplic! Vezi, pe culoarul lui Claridge s-a intmplat un lueru minunat. O privea cu atita blandefe incat amaraciunea Elite se spulberd subit. — Cand valiza ta s-a deschis si toate lucrurile ti-au cAzut, ai scos un mic strigat de furie, continua téndrul, fn acel moment te-am privit gi intr-o clip te-am recunoscut, Elita intepeni: nu se astepta la asa ceva si toate suspiciunile o invadara din nou, Deci, de la Inceput ela stiut cine este si nu a spus nimic! Isi lua elan sii strige in fata ce credea despre el, dar Hans nu-i l4si timp, continuind si vorbease — Am recunoscut faja femeii pe ntore in Anglia acum si, de astfel nici nu se micar € ma ctat-o toatd viala, Binednfeles eu nu stiam cu va fi aceasta figura si, totusi, cfd te-am vizut am stiut dintotdeauna in sufletul meu cd acea imagine era a ta, Eu banuiesc ci, fara si marturisesc, orice bastreaza in el portretul femeii ideale, al femeii sale ideale, Asta esti pentru mine Elita, femeia ideala. Ea simi o usurare imensd invaluind-o, camera i se pirea deodati mai lumino: se juca cu ea, ficindu-se ci o ajuti pentru a fugi apoi s-o denunte tatdlui ei, mu- migearile, nu o urmarise si nu o supraveghease de aproape, atunci cdnd se credea liber’. — Nu- meai vazut niciodatd inainte de a ne intélni, nu-i asa? Insisté ea, dorind si audi confirmarea speranfei ei, ca si nu existe nici un dubiu... — Cred cd te-am vizut intotdeauna in visele mele, zise Hans Privirile Ti se intélnird. Ceva straniu si minunat vibra fintre ei, ceva ca 0 vraja cuprindea simfurile Elitei; o clip’ avu impresia c& Hans o cuprindea in brafe gi 0 ridicd pani la cer gi apoi a, Hans nu spionase bruse recidea dureros pe pimint: el incetase si o priveascd si se oprise in fata unui tablou, conteplindu-iflorile galbene si violete — Stiu e& nu am dreptul si-ti vorbese astfel, fi spuse cu voce nesigur’, tremura, Cateva secunde mai inainte, in urechile ei résunase 0 Elita igi dadu seama muzicd minunata, era dureros si revind la recea realitate, si auda vocea disperatd a lui Hans. — De ce mu ai incredere in mine? il intreba incet. Dece nu-mi spui ce te nelinisteste? Orice ar fi, nu putem suporta, impreund aceasta greutate? — As dori atit de mult sa fie posibil, murmurg tindrul. Oh! draga mea. Cat de scumpe imi sunt inocensfa si sinceritatea ochilor tai! Faptul cd nu-ti pot spune nimic ma inebuneste. Elita intoarse capul: era friméntata de emuscari. Ea ingelase increderea lui Hans gi totusi, cum i-ar fi putut mérturisi adevarul cand nici ea nu stia nimic despre el? Sinceritatea ei nu depindea oare de un aninimat riguros? Pentru a se ascunde tatal ei nu trebuia si fie mumité Elita Gardener? MB jubeste numai pe mine!” 178Poate cA figura ei tnard si radioasa il tulburase: Hans reveni ldnga Elita $ luindu-i mainile se aseze alturi de el pe canapea. — Trebuie sé te fac 88 infelegi, ii spuse, trebuie si incere si-fiinspir incredere. Nu va dura prea mult... Oh! roagi-te si nu dureze prea mult! Dar sunt detindtorul unui secret care nu-mi apartine si pe care nu sa ti-l spun. Eu nu pot decat sé-ti cer si mi crezi daca iti afirm ca tot ce iti spun fn legdtura cu intdlnirea noastrd si cu sentimentele mele fat de tine este purul adevar, adevirul sacru, $i nimic aleeva nu are importanta. Degetele lui Hans i le strngeau pe ale ci ii comunicau Elitei o senzatie bizara care i se suia de-a lungrul bratelor spre gat. Avea impresia ca se trezeste la viata. Nu incerca si il priveasca, de fricd si nu descopere in ochii lui fericirea fericirea silbaticd care izbuenea in e — Ce frumoasi esti! il auzi murmurdnd. Acesti ochi mari intunecati, micul nas in vant, aceasti gurd, ficutd pentru sarutiri. Vocea i se fidinse brusc pe o not pasionata si o lua in brafe. Elita nu opuse nici o tenfa, isfndu-se incet lipita de el clipa el o strénse la piept si ea fi spimti inima batand, apoi o sdruta. Crezu ci universul se invarte in jurul ei; era dus intr-un crescendo de bucurie si de fericire att de perfect incat era de nesuportat, Buzele Iui Hans, pe care le simtea peste ale ei, punea stépanire pentru totdeauna pe inima ei: bratele Iui aproape o invitau, dar ii plicea forta lor si durere pe care i-o provocat. — Te iubesc, Dumnezeule! Elita, te iubesc! Vocea tanarului era joas gi rigusita. Privi mica fata care i se odihbea pe umér cu buzele ise ce plireau c& scot suspine de fericirwe. — Te iubese, repeté el. Am stiut-o din prima clipa in care te-am vazut. O stiu de atunci in fiecare secunda. Te iubesc! Creau sa fii a mea, Elita. Méinile fetei i se incordara in jurul grului siencet, fird voia ei apropiard capul lui Hans pana end buzele lor se uniri din nou. Cat timp a durat acest sirut, Elita n-ar fi putut spune. I se pairea cd era in marginea eternitatii si cd nu vor mai receni niciodata. ‘Deodata telefonul incepu sa sune, rufand brutal farmecul acelei clipe, smulgéndu-i unul de altul, — Este... telefonul,.. murmura Elita cu un fel de stupoare, ca si cum greu putea reveni la ceva atat de frivol. — Trebuie si raspunzi, zise Hans. Elita se duse s& ridice receptorul si auzi vocea lui Freddie. — Domnul Burtel va asteapta, domnisoari Gardener. — Vreti si-i spuneti c voi fi acolo in cinci minute? Fredie se pregatea si protesteze, jipind, dar ea inchise jute receptorul. —Domnul Burtel ma cheami, spuse. — Dv-te acolo, dar aminteste-ti, juri-mi si-ti amintesti ci dacd ne vom intalni, nu m-ai vazut niciodata. — iti jur, zise Elita. —Nu s-a intémplat nimic in timpul cAlatoriei? o mai intreba. Vocea ii devenise indiferenta, atét de indiferenta incat Elita realiza: avea un motiv de 0 intreba asta. — Nimic, rispunse ganditoare, sforfandu-se si treacd de la o lume amefitoare la realitatea mediocra a unei calatorii in avion si a sosirii intr-un aeroport. — Nimic, repeta, doar cA servitorul domnului Burtel s-a imbolnavit. Comandantul |-a transportat la spital, o ficus rei intredes 179— Vad. Hans era la usd. Se intoarse si o privi, — Te iubese, ii spuse cu o voce pasionata gi-n care rizbatea o unda de disperare. Te iubese, Elita, nu o uital Tesi si fata se gribi sd se pregiteasc’. L-ar fi plicut s& facd o baie, dar nu indriiznea si {intérzie. isi spala fata si mAinile si-si schimba taiorul cu o rochie aleasa dintre cele luate cu ea in vederea unui cocktail Spuse cinci minute, dar aproape un sfert de ori se scurse pani intri in apartamentul domnului Burtel, Erau tofi acolo: batrénul in fotoliul su, Freddie. Boneta Alba si Alba Boneta gi un al patrulea personaj pe care ea il numea ,Oul”, cdci era complet chel. Freddie fi aruncd o privire de repros, dar ea vizu cu usurare ci tofi aveau cate un pahar in mand i prea si nu le pese de intarzierea ei — Sunt dezolatd c& a durat atdta, fi spuse domnului Burtel Batranul surdse: — Esti tare driguta, copila mea, spuse. Merita osteneala de a te astepta putin. Acestor biiefi le e foame gi mii gndesc ci o masi iti va face plicere ste adevarat, recunoscu tindra fats, De cat timp nu mai mancase cu adevarat? Ziua fusese atét de agitatd incdt numai simpla idee de hrand i-ar fi dat amefeli. Acum igi simfea stomavul gol. $i totugi, nu avea nici un fel de cin, era prea fericita. Gans o sdrutase si fusese primul! isi aminti de frica ce 0 resimtise cénd cénd se géndea ci va primi primul ei srut de dragoste de la ‘Alan: buzele subtiri si posomorate ale ginerului ales de tatal ei ficeau s3 asemuiascd 0 sirutare a Jui cu un fel de sacrilegiu. Dar daca isi inchipuise c& a-l séruta pe Alan nu avea nimic atragitor, nu visase niciodata, nici chiar dind fru liber celor mai nebune inchipuiri ale ei, c& un sirut poate fi un lucru atit de minunat, extazul ep care tocmai il cunoscuse. — Aiun aer atit de fericit, copila mea — Da, sunt fericitd, zise ea, fericita de a fi la Copenhaga. — Ei bine, atunci hai si vedem orasul. Iesird gi se indreptara incet spre ascensor. Elita voi si impingd cdruciorul domnului Burtel, dar aceata hotird si-l insdrcineze pe Freddie cu asta, Elita ghici cd nu era deloe pe gustul tandrului; de fapt tofi acesti barbati nu aveau grija decat si dovedeasca c& atentiile pentru batran nu aveau nimic servil. Si ce voiau si dovedeascd cu asta?” avea poftd si-i intrebe. Se gindi deodatd c& ei ficeau parte, fBrd fndoiala din acea categorie de indivizi care se vor eminenfi, dar erau incapabili si-si ating scopul fara si fie in preajma unor personalitati macabre. Ei erau aceleasi prototipuri care gravitau in jurul camenilor foarte bogati. De astfel, ei erau prea putin interesati pentru a fi prietenii obisnuiti a unui barbat asa de cultivat si incAntitor ca domnul Burtel, Poate sunt experti in probleme artistice” isi spuse ea. {in curind inceti si-si spun’ intrebari in leg’turd cu ei, intreaga ei atentie find atrasi de Copenhaga. Cazura de acord asupra unui restaurant care exista de mai bine de o suti de ani. in lungile sili cu plafonul jos, minunat decorat, mici separeuri permiteau cuplurilor de indragostiti si cineze in téte-4-téte, Pe mese, platouri cu gustiri calde si reci formau caleidoscop de culori — Vezi, si ci sunt artisti, explicd domnul Burtel in timp ce li se prezenta meniul, 180Elita se distra. S-ar fi sitrat oriunde in aceasta seara, caci inima ei canta. Hans o iubea! $i ca il descoperise singurd, fri ajutoul cuiva. El o iubea pentru cx ea era aceea la care el visa dintotdeauna. El nu-si inchipuia c era fica unui multimilionar si un lanj greu de aur impiedica fiecare pas al ei Pe mine mi iubeste, isi repeta. Pe mine. Pur si simplu pe mine!” In bucuria ei, ea reugi sA-si imparta veselia cu morcdnogii de Bontea Alba si Alba Boneta si Freddie paru c& se umanizeaza putin, in timp ce domnul Burte, bine instalat in fotliul su, povestea amintiri si anecdote din trecut cu atta verva si detalii captivante incdt Elita I-ar fi ascultat toata noaptea. Totusi, 0 dati masa terminati, ea remared figura trasi a batrénului domn: paloar dovedea oboseala, — Nu credeti ca ar trebui si ne intoarcem? il intreba incet. — Da, dacd vrei, draga mea copild, fi raspunse. Nu mai sunt tandr si ziua a fost lung’. Ag vrea si-fi art orasul, dar ered cd ar trebui si cauti un ghid mai spmten. — Si eu vreau si mi cule, spuse fata. — Mi-e teamé ca am fost cu totii foarte egoisti! exclama domnul Burtel. Noi am uitat cd tu te-ai obosit fard incetare pentru a ne servi ore in gir. Ti comanda lui Freddie si achite nota de plat si ci tranversasera restaurantul pentru a ajunge la masina care fi astepta afara. Se intoarsera la hotel in ticere: s-ar zice cd strilucirea seri s- a stins; fiecare simtea oboseala seri, Mulfimea incacircula pe strazi si cafenelele erau pline. in spatele vitrinelor luminate, orchestele imprastiau valuri de muzica, dar Elita ea multumita ca se intorceau. Simtea nevoia si se culce si si se gandeeasca in voie la Hans, la tot ceea ce s-a petrecut de cénd, |-a intalnit de dimineat& pe tatal ei, ca de obicei, la micul dejun, Ar fi trebuit si fie dezolata, de exemplu, de faptul c& domnul Garson era cu siguranfi in acel moment nelinistit si ingrijorat, dar nu reusu sd-I plabga: o terorizase prea tare si prea mult timp. Ea stia cd ar fi putut mukt si bine sA-I roage s renunte, cd el tot si-ar fi urmat sar nici o mild hotirérea de ao face s se marite cu Alan. wwAlan... cum de poate fi un om inteligent atat de stupid!” isi spuse in timp ce se gindea la tot ce-I deosebea pe Alan de hans: Alan si raceala lui masurati, Alan preocupat numai de bani si reducnd fiecare lucru, de cate ori putea, la stadiul de grafic. ‘Hans era imprevizibil. Era sigura ca gi dacd L-ar fi cunoscu acum doisprezece ani, el in ar fi rezervat surprize. Acolo unde se gisea el, acolose gasea si aventura. Era aseminitor nordicilor din trecut, care infruntau cu micile lor barci furtunile mari Nordului, pentru a acoperi alte lumi decdt a lor. Era in Hans un curaj si o indréznealA si de asemenea, o integritate care-ti impunea ‘ncredere in el, se gandi ea, indiferent de ce ti-ar fi cerut. Cu toate acestea, el fi trezea curiozitatea, Care era misterul care-] framanta? Elita ridicd din umeri. Ce important are? Maine se va intalni cu a, poate fi va da telefon sau ii va trimite un cuvant sau poate se va intdlni din intimplare. Nimic nu avea importanfl dacd puteau fi impreund, daca putea si-i intinda brajele, da o va putea strange la pieptul lui. Masina se opri in fata hotelului si paznicul de noapte se grabi si-] ajute. Foliul rulant fu asezat ct mai bine posibil, pentru ca domnul! Burtel sa se poat aseza il el direct din masind. Asta Jud pufin timp si Elita igi refinu un cdscat: era foarte obosita, ind acesta se opri, nici unul din barbati mu parea dispus si impinga fotoliul. Elita se ocupa de el. Freddie deschise usa apartamenului si intra in salon. — Vreti un ultim pahar? il intreb& pe domnul Burtel, ii 1 181— Nu, mulfumese, rspunse batranul. As vrea si mi cule, Unul din voi si cheme valetul, directorul mi-a promis pentru asti-seard un functionar de-al lui s& mA ajute. Mine vom incerca si- inlocuim pe Heinrich. — Nu va fi usor, mormai Freddie. — Directotul mi-a promis ci o s& gseasca pe cinva Freddie fficu 0 mutra dezaprobatoare. — Heinrich se poate face bine repede. Am face bine si-1 asteptim. — imi trebuie un valet imediat, spuse hotirat domnul Burtel. Nu mai discut nimic asta- —Nu, binenfeles c& nu, De Freddie ridicd receptorul. — Dati-mi biroul, zise el (Apoi, dupa o clip’ de tacere:) Receptia? Domnul Burtel a cerut directorului s& trimiti un valet pentru asté-seard; dup& cum stifi, valetuldinsului s-a imbonlavit Am sunat, dar nu vine nimeni. Unde este acest servitor?... Ah! bine, infeleg, mulfumese. inchise telefomnul. — Vine directorul. Se pare ci vrea si va vada personal — As vrea si mi cule, mormai domnul Burtel. Se auzi batdi in us — Intra, strigd Freddie. Directorul care-i primise la sosire intra in camera — Sunt dezolat c& v-am ficut si asteptafi, domnule, i se adres’ domnului Burtel. Nu am. stiut cf v-afi reantors. Mi-ati cerut si vi gasesc un valet personal si am avut norocul si va gisese ‘un om cu experienti pe care fl cunose de mult timp si care din intamplare era liber. Vi recomand ealduros gi dac& doriti si va pot da referinge despre el ‘ot ce-i cer este si-si cumoascai meseria, zise Burtel. — O cunoaste perfect, domnule, si cum este disponibil mi-am permis sd il angajez pentru asti-seard, Maine dimineatd veti hotird daca il pastrati sau nu. — Multumese, multumese, zise domnul Burtel. Dac& este aici, — Iati-l, domnule. Directorul deschise usa si un barbat intra.in aceewa clip’, Elita impiturea cuvertura domnului Burtel. Ridicd masinal privirea si rimasese stand de piatrd, O clio erezu cd viseazd, nu era posibil! Imaginafia ei o ingela! Dorinfa ei ii deforma privirea gi o ficea si vada pe toate fetele ‘masculine trasdturile omului care se géndea in continu! ‘Nu, ea nu visa! Chiar Hans se gisea acolo, imbracat in haind inchisa si un pantalon cu dungi, cel pe care-I purta cénd ea I-a intalnit I-a Cclaridge, Hans, care tranversa linistit salonul avand aerul ci astepti un ordin, Hans, pe care directorul il prezenti domnului Burtel, care se {nclina respectuos si care apucd fotoliul rulant si il scotea afta din camer’. Hans, imaginea perfect a unui valet de camerd. acesti idiofi nu vin edd ii suni? vind, Ag vrea si ma cule. 182CAPITOLUL 5 Elita, agitatd, se risuci in patul ei. Era dominati de problemele ei, care 0 acopereau caniste monstri gigantici cdrora nu putea sd le scape. Se simtea. Zdrobita de ei si totusi avea impresia ci viseaz, Ce se intémplase nu se putea produce decat in vis. Se va trezi si se va regisi in viafa reald, Un valet personal! Un fecior! isi repeta in contiinuare aceste cuvinte. incercd si-si aminteasc de servitorii folosifi de tatal ci in trecut, Fusese Mathieu, un barbat {in varsta, destul de dezagreabil, in serviciul domnului Garson inci din adolescenta lui, si care se bucurase de multe privilegii ca vechi slujtor al familiei. La retragerea lui urmase o serie de barbati mai tineri. Elita nu-si mai amintea numele lor. Nici unul dintre ei, dintr-un motiv sau altul, nu prea mult In sfargit, tatl sau il angajse pe Jenkins, care il multumea pe deplin si de atunci domnea pacea in acest sector. Elité igi didu bruse seama, cu stupoare, cH ea nu considerase niciodati pe servitori ca pe niste fiinte gannditoare: nici o clip nu-si imaginase cd ar putea fi amestecata in problemele lor sau in interesele lor si ea intelse de-abia acum sensul cuvintelor pe care o prietena i le spuse intr-o zi. — Oamenii foarte bogafi privese viata printr-un geam foarte gros, ei observa, fara si gandeasca cd ei fac parte dintr-o alti lume. in afar’ oameni se nase, se cisitoresc, sufera $i dar bogatii continua simplu sa-i priveascd. Ei nu plang impreund cu cei amérati, ‘impreuna cu cei care sunt veseli. nici 183Pentru moment Elita protestase: — Este ridicol! Cei care au bani nu sunt diferiti de cei care nu au, doar c& ei trdiese mai confortabil. Ei singereazi dacd sunt rani ei pot fi singuri yi nenorociti timizi sau bolnavi. Ea credea tunci ce spunea, dar acum ea constata existenfa barierelor care 0 impiedicaserd si se indentifice cu barbatii si femeile care o inconjrau incerca sa si-l imagineze pe Jenkins indragostit, Jemkins tinand o femei in brate si ‘irutind-o, dar spiritul su nu reusi si il vad& astfel decat corect si atent, feapiin gi serbit, cu hai negra si pantaloni raiat ‘Acum fnfelegea de ce costumul lui Hans i se paru obisnuit end ea il intdlnise pe culoarul de la Claridge. Ideea cd el lucra la receptie sau la restaurantul hotelului i se impusese natural. De ce acea situafi i se parea superioara celei a valetului personal? Nu stia, dar asta era. infelegea de Hans nu vroia si afle ci ea fl cunostea sau il fntélnise mai devreme: igi imaginase mirarea domnului Burtel daca ar fi aflat ed tindra pe care o angajase ca lectord era prietrena unui barbat trimis si-1 {nlocuiascd pe servitorul bolnav. $i totusi, cum de stiuse Hans ci postul va liber, cand fi ceruse si fie discret? Cu cdteva minute mai devreme in credea pe domnul Burtel la Munchen, lita avea impresia c& ceva nu mergea in derularea evenimentelor, dar nu putea géndi acum cu sdnge rece: nu se gindea decat la durerea din inima ei. T se parea cd fiinfa ei este un loc inchis in care se infruntau emotii contradioctorii. © parte din ea dorea prezenta lui Hans, emotia pe care i-o provocase atingerea buzelor lui, flacira arzitoare care se ridica in ea numai la auzul vocii sale, tabdrejea privirii.. dar judecata ei riménea rece in fata sentimentelor. isi amintea cA toata educatia ei se straduise a-i inspisra respectul si mandria de sine si de ceea ce era, de a aface sd aleagd numai intr-un anumit mediu si nu altul, omul pe care il va iubi si se va marita cu el. Cum putea si se gandeased macar pentru o clipa la 0 aventurd care mu i aduc& decat umilinga? $i tata ei? Trebuia si fie furios din cauza fugii ei, dar ea era sigur’ ci dacd reusea si ‘rdiascd fri sA apeleze la ajutorul Iui, el o va admira in secret. Dar ce ar spune daca I-ar anunta c& viitorul lui ginere este un valet. Este ugor de imaginat. Putea auzi de pe acum vocea lui furioasi rispunzind unor explicafii balbaite. — Ce pot si fac? gemu. Ce pot s& fac? Elita punea cu disperare intrebarea intunericului din jurul ei, apoi se ddu jos din pat si ‘impinse la o parte perdelele ferestrei, Stelele straluceau, totul era linistit. Putea distinge conturirile acoperisilor si o clopotinté inalta a unei biserici. Briza noctuma ii mingaia obraji cu adierea ei proaspata si ea intreba: — Ce si fac? Raspunsul! fnsi il stia! Sa renunte la slujba gi si revind la Londra, Sa se intored la tatil ei gi sf inghitd amara piluld a supunerii si si se autoconvingi c& hans Knudsen nu existase niciodatt. Stia de asemenea ci era imposibil si facd asta. Ea il iubea pe Hans. Era ridicol, absurd, numai in romane te indragostesti intr-o secunds gi asta pentru etemitate; ei bine, aga s-a intémplat cu ea! 11 iubea pe Hans. L-ar iubi chiar daca ar fi fost maturdtor de strada. Cu un ris forta se gindi cd poate in acest caz ar fi fost mai usor. Dupa stradaniile traditii ale mediului su social, care persistau in fundul inimii ei, ar fi fost mai simplu daca ar fi marturisit ci iubeste un tigan sau un spargator de pietre.: acest gen de personaj avea ceva romantic in el si apoi, de el te puteai svedpa cand voiai. Poate era mai bine decét si depind’ de fanteziile si capriciile unui patron, de obligatia de a-i peria hainele si lustrui pantofii si sil impinga incolo si 184‘incoace stapanul tinut intr-un fotoliu rulant. — Ce pot si fac? Ce pot si fac? Pierdutd, téndra isi puse la infinit aceasté intrebare cu o neliniste cresednds Se smulse cu greu de la fereastra gi se aruncd pe pat ascunzndu-si fata in peme. Totusi, cdnd intra a doua zi dimineta, la opt treizeci, in salonul domnului Burtel, ttasaturile ‘nu aratau nimic din suferinta sa. Telefonase la opt pentru a intreba cdnd avea nevoie noul ei patron de ea: batrénul fi rispunse ci la micul dejun la opt gi jumatate si ar fi fericit daci ar vrea méanance cul el. — Buna copila mea, fi spuse. Ai dormit bine? —Da, muljumese, minfi tandra, Afi petrecut o noapte bund, domnuk — Am dormit ca un copil. intotdeauna am dormit bine in danemarca, poate pentru ci este tara povestilor si cd mi-] imaginez pe Andersen venind el insui si-mi spuna povesti ca si adorm. Aruncd o privire pe ziar gi i-1 intinse. — incepe prin a lua micul dejun: apoi vreau sami citesti cursul Bursei. Medicul imi interzice si citesc caracterele mici, de obicei gisesc cd oamenii citesc prost si in plus gresesc cénd citese cifre. — Voi incerca si fie bine, spuse Elita forfandu-se sd surdida. Din fericire, Hans nu era in camera si usa camerei de culcare era inchisd, Elita lui ziarul, dar domnul Burtel 0 oprise. — Nu, nu, mandncd mai inti, zoreste si sunt foarte muljumit companie asa amabili cand dejunez. — De obicei luati micul dejun singur? intreba Elita pentru a zice ceva. Domnul Burte dadu din cap. — Da, gisese cd insojitorii mei sunt cakm plictisitori la aceastd ord din zi. Sunt baieti buni, dar iau viata prea in serios. Ei ar vrea si m& consacru numai afacerilor, dar sunt destul de bitran pentru a sti cd sunt si lucruri mai distractive in viata. — Este adevirat, opind Elita, Dar de cd si vi mai interesafi de aveste lucruri.. Era gara si spuni la virsta dumneavoastra”, dar se gandi la timp cd nu ar fi politicos sisi termina fraza astfe: — ...cnd afi reusit atat de bine in viata si sunteti atat de bogat. Domnul Burtel rase. — Ai vreodati destui bani? intreba. Nu, niciodati cand e vorba de prieteni si familie. Ct voi trai va trebui s lucrez. Totusi, pot s4 amestec putind distractie in lucrul meu, ceea ce gi fac in clipa asta, — Multumese, spuse Elita surdzdnd. Este un empliment pe care il apreciez. — Mai am gi altele si-ti fac, declari galant domnul Burtel. Esti o fata framoasa copila mea. Putin jenata, Elita se grabi si schimbe subiectul. — Ce vom face astizi? — Am un randez-vous in dimineata asta. Contele Klint va veni si mi vada. El conduce ‘toate marele muzee de picturi danezi. Am multe de disctat si dacd vrei s& te plimbi putin poti pleca cand vine el. Sunt sigur c& arzi de dorinta de a-i lipi ndsucul de vitrinele frumoase si de a cheltui salariul pe prima ta siptimana. — Cred ci am auzit vorbindu-se de domnul Klint, zise Blita incruntndu-si sprincenele in efortul de a isi aminti. iste o persoani artisticd monfiald. spuse. La ceai sau cafea, aveam si una gi alta. Nimic nu ne putem discuta. Nu mi se intémpli foarte des s& fiu intr-o 185— Ca si dumneavoastra, de astfel, remarcd tandra. Domnul Burtel ficu un semn de protest eu mana. — M-am ocupat putin de picturd si de sculpturd, fi spuse, Colectia mea este una din cele ‘mai cunoscute din Europa, cred cu toate c& nu are valoare considerabili. — Afi facut descoperiri senzationale? intrebi Elita. De exemplu, afi cumparat pentru cdtva silingi un tablou care s-a dovedit a fi un Van Dyck? Butranul didu din cap. — Acest hucru nu se intimpla prea des, s& stii, Eu am avut norocul si achizitionez operele unor tineri artist, c€ind ei nu erau cunoscuti, si cum am trait mult, aceste panze sunt acum la moda si prejul lor a crescut mult Surdse. — Cred ci domnu! Klint va veni sa profite de sederea mea aici pentru a afla pirerea mea asupra unor tineri artisti danezi. Daca vom putea descoperi un nou Cezanne sau un nou Monet, peste 50 de ani nepoti mei imi vor fi recunoscatori de a le fi cumparat operel Elita ii goli ceasca de cafea. — Acum am si vi fae lectura. — Va fi perfect. Domnul Burtel isi indepart& putin foroliul de masa si timp de o jumitate de ord Elita fi citi cursul Bursei mu dintrun ziar, ci din trei, apoi domnul Burtel asculta editoriatul din Times si multe alte articole tratand politica engleza si alegerile americane. — Muljumese, copila mea, zise in sfarsit. Citesti minunat, Acum ochii mei se vor osihni si oculistul meu va fi incdntat. De fapt, ma intreb dacd voi mai avea nevoie de stia, acum cd esti aici. isi scoase din buzunar ochelarii cu rame de bagi si fi puse pe masa. — Veti avea cu siguranfi nevoie de ei end vefi examina tablourile pe care domnul Klint vrea si vi le arate, zise Elita — Da, ai dreptate, cu toate cd, exceptind micile detalii, aproape ci vid mai bine fara ei, spuse suspinnd, apoi continua: —E tare enervant si imbatranesti! Tot timpul existd ceva care se deregleaz in corpul meu, — Vi pling c& nu vi mai puteji folosi picioarele, spuse fata cu compasiune. Trebuie si fie ‘eribil si fii tributar unui fotoliu cu roti. — il detest. Sunt atdtea lucruri pe care ag vrea sa le fac. Sa fii neputincios ca un copil este umilitor, — Nu trebuie si va ganditi la asta, zise Elita Regret sincer aluzia ei nendeménatica: intonatia exasperatd a batranului o nelinistea. — Asta imi aduce aminte cd trebuie s& vorbese cu directorul hotelului in legaturd cu valetul pe care mi l-a gisit, fi spuse mai calm. Ea igi simti inima batnd mai iute. —Nu... nu suntefi muljumit? intrebai ea. — Din contra, sunt incdntat yi vreau si-1 pastrez. Este indemdnatic gi agreabil. Este exact omul pe care mi-l doream, Heinrich are prea mult temperament germanic: constiincios si plin de bundvointa, dar incapabil si aiba o initia tiva, sd ia singur 0 hotirare? — Deci il pastrati pe valet? Cum il cheama? — Se numeste Hans, zise scurt Burtel, ca si cénd téndirul nu avea alt nume. — Da, Hans..., murmur ea. — Coborind, vresi si-i spui directorului cd totul e bine? — Da, domnule. La ce ord il asteptati pe domnul conte Klint? 186— Trebuia si fie deja aici Domnul Burtel igi scoase ceasul din buzunar veste si Elita vizu un mic obiect care era . Scoase o excla mafie involuntara; domnul Burtel ridicd ochii gi surdse. —Un diamant! Este enorm! — Mia fost dat acum multi ani la Johannesburg, explicd domnul Burtel, Numerosi giuvaieri au vrut si mi-l cumpere, cici este foarte frumos, albastru, si are un numar mare de carat. ‘Am refuzat intotdeauna si ma despart de el. Fiul meu pretinde ci imi poarti noroc, dar eu mu cred in asemenea prostii — in orice caz, de ce il pastrati la dumneavoastra, il intreba amuzata. — Pentru c& e frumos si imi plac lucrurile frumoase... si apoi din motive sentimentale. La Johannesburg am castigat multi bani, a fost prima mare reusité din viata mea si cdnd imi privease diamantul il vid pe baiatul inteligent de atunci. {i fntinse ceasul. Elita il lui in mana i puse diamantul in palma dreaptd. Simplu, prins in trei gheare de platind, el era agdtat de ceas ca o panglic’. Era o piatra are prea sd capteze lumina si arunca toate nuantele curcubeului ste minunat! Strigl fata. Este cel mai frumos diamant pe care |-am vazut vreodat Observa ci batrnul domn era sensibil la complimente. — Trebuie si gisesti un barbat care sd-ti dea o piatrd la fel de frumoasi ca inel de logodnd, zise rdzand, in timp ce ia fi inapoia ceasul. Va fi un bun punet pentru el, SB mu te marifi cu un barbat care nu reuseste in viafd. Cu ei nu e usor de trait, Nemulfumirea de sine face ca un barbat si fie dezagreabil. — Nu veti pretinde cd numai banii adue fericirea? exclama Elita Domnul Burtel clatind din cap. — Nu am spus asta, am vorbit numai de reusitd. Sunt nenumirate feluri de a reusi — Majoritatea oamenilor sunt judecati dupa ceea ce ei castiga, continua fata. Brusc, cu amirdciune, se gindi la tatal ei. Pentru el, valoarea unui birbat se aprecia dupa numérul de zerouri al contului banear. Bani! bani! bani!” Se auzi strigand aceste cuvinte tatilui ei inainte de a fugi. Dimtea inc impresia de sufocare ce o impinsese afard din cusca auritd inainte de a fi prea tirziu. Dar dac& scdpase de un pericol, inima ei o fcea acum si treacd prin altul isi didu brusc seama de linistea care domnea in care. il vizu pe domnul Burtel observand-o cu o privire ascufitd, ca si cum fi studa tacerea si incerca s4 ghiceasca ce o preocupi. — Cine esti? Vorbeste-mi despre tine, fi spuse génditor. {ntrebarea o sperie pe Elita. li amintea pericolele situatiei ei — Ce... ce vrefi si spuneti? se balbai. in acel moment usa de la capatul salonului se deschide si un comisionar in uniforma introduse pe cineva. — Contele Klint! anunfa baiatul cu voce ascutita Un barbat destul de in varstd, cu parul cdrunt, intra jute cu mainile intinse. — Dargul meu Burtel! Le-am spus c& ma astepti gi am ureat inainte ca ei sd telefoneze. — Ai facut foarte bine, il primi cilduros Burtel. Te asteptam, desigur! Este o mare bucurie site vid dupa atatia a Elita vazu ci danezul o priveste cu surpriza. — Permitefi-mi s va prezint, zise domnul Burtel. Domnisoara Elita Gardener este 0 mare, 187incantatoare persoana care consimte sa-mi citeasca si si inlature ochilor mei durerosul efor de a descifra vestile din lume. Klint salut si Elita murmurd o fraz politicoasd. Nu se putu impiedica si gindeased c& vizitatorul ar fi fost mult mai ambil cu ea daca ar stiut cine este. El i-a acordat cu usurinfa curtoazia condescendenta datorata unui inferior. — Mai aveti nevoie de ceva? intrebi Elita pe patronul ei. —Nu, copili, am tot ce-mi trebuie. Fugi gi nu face prea multe nebunii. — Fifi linistit,raspunse surézind. Tesi din salon, inchise usa, se grabi si ajunga in camera, de unde igi lua pardesiul si geanta. Acum putea si urmeze sfatul batrdmului si si hoinareasc prin magazine. Sincer vorbind, nimie nu o atrigea, dar voia s& scape dintre cei patru pereti din hora preocuparilot ei. ,,Trebuie si iau o hotarare” isi spuse. Dar fi li{sea puterea, stia cd nu putea hotird nimic precis. Cobord cu ascensorul si il zari pe Hans in holul de la intrare. Era in picioare Ling biroul receptionerului si cumpara timbre pe care le lipea pe scrisorile pe care le avea in mana. Incercd si ‘reac jute pe Langa el, dar se intorase gi 0 ziti — Asteapti un minut, fi spuse incet. Rimase nemigeatd, in timp ce el didea scrisorile portarului. Apoi Hans se apropie de ea si spuse foarte tare in engleza — Scuzati-mi, domnisoara, dar domnul Burtel m-a insarcinat sa va cer: Mergea vorbind si automat Elita il urma pénd cand furd in afara urechilor indiscrete. —Unde mergem? — fn ores. Avea impresia cd era hipnotizati: ar fi trebuit sd se indeparteze de el, si se supere si in loc de toate astea la simpla lui vedere si pentru un motiy inexplicabil mainile fi tremurau. — Este 0 cafenea la a doua intersectie, pe dreapta, iesind din hote, fi spuse téndrul, Asteapti-ma acolo, vin in cdteva secunde. — Dar... nu cred... incepu Elita, dar el deja o pirasise gi intra in ascensor. Daca as avea cel mai mic bun simt, nu as merge” igi spuse ea, Mieas face cumparaturile gi Las lisa si ma astepte. Evident, era singurul lucru de facut. Dar stia bine cd nu-l va face. fl va asculta pe Hans si va face asa cum i-a ordonat. Locul era modest, dar era singurul de pe stra Hans aparu inainte ca ea si fie serviti. Incercd sa se convingi ci tot ce i se intamplase in timpul noptii era o simpli fantasmagorie nascutd din fntuneric, dar de cum ii zarii umerii lati in pragul usii sisi recunoscu expresia fefei venind spre ca, stiu cd a cizut in cursa dragostei, fara nici o spreanfa, cici cursa ii prinsese nu ‘nnumai inima, ci intreaga fiinta. Lua loc alaturi de ea, Elita incerca sa-si retina fioral care o strabatea si evita sd il priveascé {gi examina ceagca amestecdnd cafeaua fara zahar cu lingura. — Ai plins, remared Hans. De ce? Tresari, mirata de intuitia lui. — De unde stii? il intreba aproape fara s vrea. — Cum s& nu stiu? Nu exist’ trasdturi, sau curba a expresiei pe vecie in memoria mea. M-am gandit la tine toati noaptea. — $i cu la tine, raspunse fata inainte de a avea timp si gindeasca. — $i asta te-a facut sd plingi? o intreba cu glas dulee. Elita int fefei tale care si nu fie grava 188— De ce mu mi-ai spus cd esti valet? ‘Nu avusese intentia s-i pund aceastd intrebare, dar ea fi scpase si acum se ridica intre ei, gndi cu consternare, Ea ii separa ca o sabie scoasi din teacd — Si asta schimba lucrurile? Se intoarse cdci nu-l putea privi in fata. .. nu ered, spuse ea eziténd. — Ba da, replicd hotirat Hans. Cine credeai ci sunt? —Nustiu, Impulsiv, Elita ridicd ochii spre el — Oh! Hans! M& vei gasi snoab: , retrograda, oribild, tot ce vrei, dar asta sunt, As vrea si fii orice alceva... in sfargit, aproape orice, dar nu un servitor — Dar de ce? intrebi tandrul. Nu inteleg, aceasti meserie are ceva degradant pentru tine? —Nu, deloe, spuse ita, nu e nici mai bund, nici mai rea ca a fi steward intr-un avion, gi totusi existd o diferenta: nu stiu care, dar existi. — Asa... Asta te-a fidimantat deci, zise Hans. Draga mea, eram steward pe un avion daci ag fi stiut c& pot evita astfel chiar o lacrima de-a ta. Elita nu se putu impiedica sa nu radi, dar in glasul ei se simtea lacrimile. — Sunt ridicol’, se balbai. — Nimic din ceea ce ne afecteaz pe unul sau pe altul nu este ridicol, continua Hans. Sunt mulfumit c4 ai avut curajul sd-mi spui ce ai pe inimé: ar fi fost mult mai ru daca ai fi pastrat frdmantare asta pentru tine, ffrd si ma faci pArtas la ea, Ar fi devenit cauza unor resentimente intre noi. Cum ea nu spusese nimic, dupa o scurta ticere o intreba incetigor — Asta ne desparte cu adevarat, Elita? Obrajii tinerei fete se imbujorard, il privi in fai pentru prima oar’ de fa intrarea lui in cafeneaa si fu izbiti de expresia ochilor Iui. Se simti, pe neasteptate, invaluiti de o cildura reconfortanti; increderea i se intorcea din nou in inima, impreund cu un sentiment total necunoscut. — Oh! draga mea! Sopti Hans intr-o suflare. Te iubese atét de mult — Asta nu are nici o important’, zise bruse Elita, incremenita de propriile ei cuvinte. Credeam cd are, dar acun nu mai are. Intensitatea dragostei pe care o simtea, revelatia pe care i-o aducea, 0 ficu si se cutremure. Hans isi intinse mainile si le lui pe ale fetei, acoperindu-le, una dupi alta, cu Iungi sdrutari, gingase, dar in acelasi timpo pasionate — Nu are importan{é, repeti Elita. — Suntem in {ara zinelor, mirmuri Hans, fn fara in care sérutul prinjesei schimba o broasca raioasd intr-un Fat-Frumos, sau umilul pistor intun print. Buzele tale, Elita, au facut din mine un print, oricdt de modesti ar fi slujba mea. Elita incepu s& respire mai in voie, in timp ce el contin — Cit timp ai liber? —0 ori, ered. —Bine. Vino cumine. Am sé te due intr-un loc unde vom fi singuri si unde vom putea uita totul in afard de noi Puse banii pe masi si ludnd-o de brat, o conduse afard din cafenea, Se urcaré intr-un taxi gi rimiiseserd ticuti, ménd in mand, pnd in clipa in care soferul opri in fata unei mari fantini a carei apa curgea in eascade. Coborara din masina. 189Elittei i-ar fi pkicut s& rmand lang’ fantind, dar Hans a condu-so pe sub pomi si peste puin timp zarise portul, Ajunsese la malul apei: marea stralucea sub razele soarelui. in larg erau ancorate vapoare, dar nimeni nu se gisea prin apropiere pentru a-1 vedea pe Hans ludnd-o in braje pe Elita i lipind-o de el. —Te iubese, sopti Cu un murmur nearticulat, Elita isi ascunse fafa fn umarul lui — Te iubese, Elita, repeti Hans. Te-am gisit dupa o lung cdutare, pe tine, singura femeie pe care sunt sigur ci o voi iubi intotdeauna, femeia pe care destinul mi-a adus-o. Draga mea, aici, in tara mea de basm, povestile cu zne se realizeazd si povestea noastrd este una din ele. Noi ne aparfinem unul altuia gi nimic rau nu poate cu adevarat si ne separe. Elita risicd ochii su spaim’: — Vorbesti ca si cum ceva ne-ar ameninfa! Se intreba ined o daté dacd Hans nu stia cu adevarat cine era ea si dacd el nu banuia furia cu care domnul Garson il va respinge. — Nu mi-e fricd de nimic, rispunse tandrul, doar de pierderea dragostei tale. Vorbea cu o profund’ gravitate. —Te iubese, declard Elita, ca si cum igi lua un angajement fata de ea insasi — Suficient ca si ma iubesti asa cum sunt, intrebi Hans, baiat modest si cu meserie umil’? ‘Nue un cadou prea mare, Elital —Nu face nimi Simfea inima lui Hans batdnd léngd a ei. Din nou simfi arzénd o flacira in tot universul arde. incerca si vorbeasca despre lucruri mai practice. — Vom lucra amandoi la inceput, zise. Evident, va fi mai bine s4 il parisese pe domnul Burtel, nu vom putea rimane amandoi aldturi de el, dar voi gsi alceva. Ag putea fi vanzatoare intr un magazin, — Vom discuta despre asta mai tarziu, zise Hans. Pentru moment imi este suficient s& stiu cA esti gata si faci sacrificii din dragoste pentru mine. Unde as fi gasit o femeie mai perfect’, mai aleasi ca tine? Draga mea! Mica mea feti{3 cu ochii nelinistiti! Se apeleci si-i sirut buzele. Elita simti cd timpul se opreste in loc. Se aga{a de Hans. De abia mai auzi clipotul apei de la picioarele lor, aproape c3 nu era constient& de cdldura soarelui pe parul ei, de aura care invaluia lumea in jurul lor. Totul era minunat incdt abia indrdznea sd respire de frica si nu-si vada fericirea risipindu-se — Trebuie si ne intoarcem, zise in sfirsit tandrul, cu 0 voce straniu de emotionantd. — Si ne intoarcem? Elita isi adusese aminte unde era gi unde se cuvenea sa se afle. —Da, este adevarat. clip se gindi si-i spun adevarul Iui Hans; se auzi spundns este absurd si jucdm comedia asta; sunt bogatd. Vom merge s&-1 vedem pe tatal meu si-1 vom obliga sd te accepte de ginere, Este inutil si ne calicim si sa facem economic, inutil sd accepta ordinele domnului Burtel sau ale oricui: suntem bogafi, suntem liberi!” Dar ghici din instinct c& Hans n-ar fi acceptat niciodata o astfel de situatie. Daca i-ar fi spus adevarul Lar pierde, Era sigurd, cu toate cd de-abia il cunostea, c n-ar fi acceptat niciodatd si trdiascd pe spinarea sofiei. Simfea, cu intuitia ei de femei indragostitd, c& nui va putea niciodata mirturisi adevarul, —Da, dragul meu, si ne intoarcem, spuse simplu. Mersera la brat pani la fanténd. Acolo chemard un taxuli care lua directia hotelului. i se pirea c 190Totusi, Hans mu-t las pe sofer si ajunga la intrarea principal’, ci il opri pe o stradi vecina si coborird — Si nu intrdm impreun, spuse. Mergi direct in camera ta, eu voi intra pe usa din spat — Cand ne vedem? il intreba cu inima stransa, Excursia lor in fara povestilor se terminase brutal si mu putea suporta asta. Voia si fie aldturi de el nu numai pentru edteva clipe ci in fiecare minut al zilei, toatd viata — Am si-fi las un bilet sub us pentru a-{i indica locul unde ne vom putea intilni cand ‘vom avea un moment liber. — Daca imi va fi posibil si-to vorbesc, am si-ti las un mesaj la receptie, declara Elita il vazu ezitansd inainte de a vorbi. — Nu, miar plicea si nu faci asta, Ai destul’ increde in mine ca sii nu mi intrebi de ce? — Am incredere, spuse Elita dup o clip de ticere. Sunt siguri c’-mi vei explica la momentul oportun. — Numai tu tuputeai si-mi rispunzi astfel! Exclama Hans cu pasiune. Te ador! Du-te iute, dac nu, te sdrut in mijlocul strizii si poate fi perioculos — Periculos pentru cine? intreba fata. — Pentru tine, pentru mine... Cine stie? Acest rispuns evaziv o facu pe Elita si ofteze. — Cred cd majoritatea oamenilor este obligati la un moment dat si faci lucruri bizare pentru a-si cdstiga existenta, sie ea, dar ceea ce facem noi acum nu este in zadar? — Poate, dar atdt suntemi capabili, rispunse rézind Hans. ‘Avu impresia cdi inchide o usa in nas. Cu buna stint’ i-a intors o nada, sperdnd ci Hans fi va promite cd igi va schimba munca pentru a-i face o placere, dar el refuzi. Era dezamagit’, si totusi nu avea nici un motiv si se fi asteptat la un rspuns afirmativ. — Nu lua figura asta dezamigiti, ti spuse iute. Razi, fii fericité cum ai fost mai devreme, cu marea reflectata in ochi si cu dragostea ta pentru mine pe buze. Fard nici o speranta! isi spuse Elita, Nu putea fi suparata pe Hans nici micar o clipa. jumai la sunetul vocii lui, dragostea i se revarsa in inim&, si raspunse incet, murmurand: — Te rog, si vedem curand. ii mangdie mana si se indeprta cu capul sus, constienti de privirea care o urmirea, dar interzicdndussi s& se intoarc’. Elita intra in hotel pe usa principala si lua ascensorul, in momentul in care ea iesea, vazu deschizindu-se usa apartamentului Burtel. Alba Boneta iesi, urmat de Freddie. Facura cava pasi pe coridor fara si 0 observe pe Elita, si aceasta, miratd fi vizu spiondnd peste tot inainte de a face semn unui alt barbat, ramas in salon, si vind la ei. Acest ultim personaj era o figura obisnuiti si nesemmificativa a sute de trecdtori care te incrucisezi pe strada, Elita il gisi straniu. Avea un aer ezitant, nelinistit ‘Ramisese in umbra, ling ascensor, frd si se migte, asteptind dintr-o clip in alta s& fie chemati de Freddie sau de Alba Boneta dar, spre surprinderea ei acestia nu venira spre asconsor, ci ‘urmara coridorul si tofo dispirurd pe o usa ce didea spre scara de serviciu, folositi numai de personalul hotelului. O clip Elita crezu cd se inseal, cA era usa unei camere, dar 0 secunda mai tarziu, Freddie si Alba Boneta reapdruserd. Usa scdrii de serviciu se inchiserd dupa ei, Intrara in apartamentul domnului Burtel. Ce straniu! Gandi fata. De ce acest vizitator nu a Iuat ascensoriul sau nu a coborat pe scara mare?” Daca ar fi fost un salariat oarecare, cei doi nu siear fi luat alétea precautii si fl scoatd fra a 191fi vazut. Prezenta lui era atat de secret inct nimeninu trebuia nici sa banuiasca? Absorbitd de gandurile ei, in loc si se duca spre camera ei, asa cum intentiona, se indrepta spre salonul domnului Burtel. intinse maana s& deschidi usa, cand isi dade seama c& era intredschisa i in aceea clip auzi vocea furioasd a lui Freddie: — V-am spus cd este riscant! Un rise perfect inutil. Domnul Burtel rispunse linistit: — Poate, tinere, dar cand esti batran, gisesti din ce in ce mai atractiva viafa particulara Elita se intoarse pe ciilcaie gi se indrepta iute. isi reprosa ci se oprise s asculte: frazele nu- i erau destinate dar nu reusi sa le uite. Tot felul de intrebari fi veneau in minte: de ce domnul Burte vorbea de o viaté periculoasd? $i cine era vizitatorul necunoscut si clandestin? Avu bruse intenfia ed batranul domn o trimisese in mod special la plimbare. Dar el trebuia sa gtie ca, scapand de ea, ji daruise cea mai luminoasa ora din viata ei. Tnara isi ascunsese fata in mAini, t\retrdind acea ora de neuitat. Mai tarziu, aranjabdu-si rul in fata oglinzii, isi remarea privirea plind de neliniste, Daca era pericol in jurul lui Burtel, nu era si Hans amenintat? Numai la gandul asta, si simtea un fior pe spate. CAPITOLUL 6 Elita se opri din citit: domnul Burtel dormea. Rimisese nemiscati de fricd si mut ‘rezeascd. Ea stia c4 batrinii adorm usor, si c& cel mai mie zgomot ji trezea. Las& incet ziarul pe geni\uchi si rmdsese linistitd, cu privirea fixd, fard si vada perdelele prea grele, tablourile de pe pereti, nici chiar soarele care intra prin ferestre. Nu vedea decd fata lui Hans end i-a spus cd o iubeste. Numai gandindu-se la el isi simti inima batand mai repde si buzele i se intredeschiserd la amintirea extazului pe care cuvintele lui i-1 aduceau. Poate mai tarzi vom putea fi pufin impreund, iar painile vor objine cu siguran{d cdteva ore de libertate Ct i se prea de straniu si-si organizeze zilele nu dup& dorintele ci in functie de cdteva minute prefioase furate din orele de Iucru. Avea impresia cd trecuse un secol din zilele cénd, sculindu-se la Claridge, se fntreba cu si-si umple ziua: 0 esarva de vizon i se paru dragua intr-o vitrind, se duse sa o vada... va cuta o now curea pentru o rochie care 0 costase 0 sumi fabuloasa Ja un croitor francez si care vroia si o modifice la Londra. Ce pierdere absurda de timp! Totul i se parea acum atat de frivol. Elita incepu si viseze la ziua in care va avea cdminul ei: va face menajul, bucdtiria, Hans va veni acasi. Deodata tresari... Hans nu pronufase pand acum cuvantul ,,cdsitorie”, pentru prima data realiza acest Iucru, $i dac& nu avea intefia si se insoare cu ea? Cum vor continua ei si se vada, dac el nu crea si renunte la slujba de valet? Vor avea atat de putin timp liber la dispozitie. O clip’, 0 clipa numai se gindi la ce situatie stralucitoare i-ar fi putut oferi tatile ei lui Hans, dar alungi gindul acesta, Avea certitudinea cB niciodat’ nu-i va impune lui Hans asemeneaschimbari, Nu avea dreptul si-1 umileasca sau si-l oblige si accepte o situafie care mu-i ficea plicere sau pe car nuo dorea. .»Va trebui si-1 iubese mult” igi spuse. Dac cineva i-ar fi spus acum o sptémand in urma ce intorsdturd va lua viata cu, ar fi taxat nebun. Atunci i se parea normal ca un barbat si accepte 192situatia cea mai avantajoasi, si prin asta intelegea bani multi. De cand il cunoscuse pe Hans, vedea astfel lucrurile, De ce-i plicea skujba asta? I se potrivea atat de putin Cu ochii inchisi, Elita ruga cerul si nu lase nimic ce ar putea si le distrugi fericirea care 0 {ntrevedea pentru ea si Hans. Destul de des a vizu cAsatorii distruse cd unul din parteneri voia si se impund. Vine o zi cdnd dictatorul devine tiran, cum a facut tatal ei o— Te vei duce unde te trimit, si asta trebuie siti placa!” il auzise e pe Granit Garson intr= zi unui téndr care-I implora si mu-t trimiti in Australia, mama lui find bolnava si batrdn’, Se temea ci_va muri in lipsa lui. ,tti ofer o sans pentru care alfi ar plati oricdt!” tunase Granit Garson. ,,{ntr-o zi vei fi bogat gi cineva. I-ati mama cu tine su nu ma plictisi cu asemenea fleacuri.” Elita vazu expresia vazu expresia baebatului in momentul cand pardsea camera. intelegea disperarea lui: mama lui era prea bitrand ca s suporte cALitoria si tosi el pleca in Australia pentru cd i se ordonase si pentru cA banii si puterea care i se oferea o dati cu ei nu se putea refuza. ,,imi ste egal daca voi freca parchetul, dac& voi avea o via} medioera fara important, dacd Hans va continua si ma iubeasca.” [si spuse Elita. Dar stia de asemenea, ci daca inima ei vorbea aga, 0 alt parte din ea cerea cu disperare luxul, confortul si securitatea pe care le garantau banii. Lupta cu furie impotriva acestor ginduri »Niciodatd nu-i voi dezvalui lui Hans adevarata mea identitate, fgi spuse. Tatal meu nu ma va regisi niciodatd si voi spune c& parinfii meu sunt morfi.. Va veni o zi cand nu ma va ciuta. Voi deveni sotia lui Hans si nu voi mai risca nimic. Domnisoara Garson va fi definitv uitat’.” Se imaginase anunfand toate astea lui Hans, vedea orgoliul si bucuria stralucind pe fata lui, dragostea ilumindndu-i privirea, El se apleca s-o sirute, buzele lui fi cautau gura cu insi Brusc, usa se deschise cu zgomot si Freddie intra. Domnul Burtel tresiri si deschise ochii cu aerul hotirat de a nega cd trase un mic pui de somn. “sti foarte teutd, zise Freddie cu un ton agresiv ca gi cum ticerea fl ofensa, — Domnisoara Gardener mi-a citit. Este foarte odihnitor, Va trebuie lecturi, Freddie, in loc s vorvesti tot timpul. Asta te va schimba Freddie incepea s& se infurie. Elita remarcd ci el mu avea nici un simt al umorului si nu suporta si fie tachinat. — Credeam c& vrei si vezi tablourile, spuse rigusit, — Eram obosit, marturisi Burtel. Ziua de ieti, oameni pe care i-am vazut dimineati, toate mi-au amintit de varsta mea. — Dumneavoastrd afi vrut si venifi, ripostd cu insolen{a Freddie. — Da, da, stiu, si unii si altii imi tot aduceti aminte ci sunt aici din vina mea, Nu regret, mi distrez mult si dacd rmaneam acasi nu as mai fi cunoscut-o pe aceasta incdntStoare fat. fi surase Elitei, care-i multumi printr-un zambet adorabil, — De fapt, uitasem... Freddie se eduté in buzunare. — Fra o serisoare jos pe care v-am adus-o. ‘Batrénul lua plicul si-i aruned o privirea. — Este o scrisoare de la Adolf. Cred cd scris-o ieri si a trimis-o aseara. — Poate ci are ceva urgent si va comunice, remarca Freddie. Se aruned intr-un fotoliul, cu picioarele intinse. Privindu-1 cisme naziste si insigna SS pe reverul hainei. Domnul Burtel deschise scrisoarea. — Sper cd am ajuns bine, zise cu o vizibild plicere. Dragul baat, e plin de atent incerei s asculfi Elita gi-l imagind incaltat cu fata de mine. 193— Asta-i tot? intreba Freddie. Domnul Burtel nu-i réspunsese, dar incet, ca si cum nu ar fi vrut spuse Elite — Vrei si mergi si-mi aduci cametul de cecut Tanda se ridicd repde, Freddie remarca ironic — Asadar, are necoie de bani — A uitat si-mi ceard o suma pe care i-o promisesem mai demult, rispunse sec Burtel. Freddie ranji, Elita intra in dormitor si prin us continua si-i audi. vocea neplicutt —Nu infeleg de ce il risfitati atét de mult? Dac mica noastrd afacere n-o s meargi, 0 si fiti intr-o situafie cam albastra — Este unicul meu fiu, are dreptul la tot ce am, —Nu vi fie frie’, o si ia tot! Elita gsi carnetul de cecuri. Reveni spre salon, auzi vocea vocea furioasi a lui Burtel rispunzind: — Cum indriznesti si-l critici pe fiul meu? Fara el nu ai fi ajuns aici. Te-am angajat si faci un Iucru pe care te platese, nu pentru a-1 critica pe fiul meu! Jenatd, Elita se opri la un pas de us. Daca se pregatestea o scend, era mai bine arate, Dar spre marea ei surprizd. Freddie adopt un alt ton: — Hai, sefiule, mu va enervati, spuse lingusitor, nu vreau si va suparati. Puteti sa faceti tot ce doriticu felia dumneavoastrd de tort. ‘Unma un moment de ticere, Elitei nu-i venea si creadi c4 Freddie igi cerea il felul lui scuze. Apoi se gandi ci era exact ce se putea astepta de la acest tip de om, o bruti care se prabuseste si devine slugamic de cum i se tine piept. — Si nu mai vorbim de Adolf, declard Burtel demn. Estiménd cd le putea intrerupe disctia. Elita intrd in salon gi puse carnetul de cecuri pe masd in fafa domnului Burtel. Aceasta isi apropie putin fotoliul rulant si-si ua stiloul din buzunar. — Vei gisi niste plicuri pe birou, Vrei si-mi aduei unul, Elita? ‘Vpcea lui era perfect calm’. Fra greu sd crezi c&, cu o clip mai devreme ea se ridica plina de furie, Elita se duse sa ia plicul si il puse Ling batrin, Freddie luase un ziar si prea adéncit in lectura lu. Usa se deschise si Boneta Alabi intrd, Parea extrem de agitat, inainti cu pasi repezi si animatia lun constata cu felul lui lent de a fi — Vin de la spital, zise. Heinrich este victima unei otraviri. — Otraviri? Domnul Burtel si Freddie pusera intrebarea in acelagi timp. Bomneta Alba inclind caput: — Wllie telefoneaza la Londra pentru a afla dacd a mai fost cineva bolnav ieri. Nu cred & este de la ceea ce a méncat in avion, am méncat toti lafel Elita deschise gura si vorbeasc4, apoi se rizgandi. il revedea pe Andrews aducdnd farfuria cu sandviguri cu suncd: ,,Toate sandvigurile sunt pentru servitorul domnului Burtel, numai pentru el, spuse el.” De ce insistase Andrews? De ce erau numai pentru Heinrich? Era de datoria ei s’-i spund noului ei patron? Dar nu voia si-i facd necazuri lui Andrews, si apoi, era ridicol s& creada cd aerogara Southend putea furniza sandviguri otravite. — Esti sigurd c& este vorba de otravire alimentara? intrebi domnul Burtel — Nu am vorbit de otravire alimentard, spuse Boneta Alb’. Medicul mi-a spus cd este vorba de ottavire, dar nu mi-a spus de unde provine. Infirmierele ered cd este vorba de otravire fie auzit decdt de ea, I gisesti in dormitor pe noptierd. nu se 194alimentard, sunt freevente acum. Dar am impresia cd este ceva mai grav. — Poate a mancat ceva destinat alcuiva, zise Boneta Albi cu o voce de inmormAntare Freddie izbueni intr-un ras deplasat: — Ai citit prea multe romane politiste. Faci un munte dintr-un musuroi. Heinrich a fost la cafenea, o fi mancat ceva care nu i-a facut ru imediat, ci mai tarziu, in avion. Ce vezi atat de nelinistitor in asta? Sunt lucruri care se petree zilnie, cu sute de persoane, in sute de avioane. —Nu-mi place, nu-mi place treaba asta. Asta-i tot. »Pirea cu adevarat nervos” se gandi Elita ‘Anuncind piitura pe un scaun, Boneta Albi, se indreptd spre o masut’ pe care se gisea 0 sticli de whisky gi sifon. Se servi cu un pahar mare, pe care-I bau pe nerasuflate. Freddie ridicd din umeri si-| privi pe domnul Burtel. — Motiv ca si prinda putere! zise batjocoritor. Se intoarse spre boneta Alba si intreba: — Cind crezi c& va putea iesi Heinrich? — intr-o zi sau dowd, rispunse Boneta Alba cu umor. Nu este prea grav bolnav, numai cd nu se simte bine Freddie exclama: — Dupa cate ne-ai spus, in credeam pe maorte. Ce-i grav cu voi, este ci dramatizati totul, tu si Willie —Nu-mi plac riscurile inutile, declar3 Boneta Alba turnandu-si al doilea pahar de whisky, — in loc de atatea povesti, mai bine te-ai interesa exact cind iese Heinrich, se risti Freddie. I-ai spus & patronul are nevoie de el? — Daca i-a spus asta a minfit, remarcd domnul Burtel, Nu cred c3-1 mai iau pe Heinrich in serviciul meu: va fi convenabil despagubit si se va intoarce de unde a veniet cand va fi bine. — Este ridicol! strigi Freddie. —De ce? — Pentru cd il cunoastem pe Heinrich si stim c& putem avea ineredere in el, zizise Freddie. — Fste adevirat, intiri Boneta Alba. Stim totul despre el. — Poate, dar nu este un valet bun, rispunse domnul burtel. E mult timp de cind ma enerveaz. Este prea manierat, lucru de care am oroare, si aerul lui morcdnos mi plictiseste de moarte, Voi pistra omul pe care-l am acum. — Dar ce stim despre el? intreba in cor Freddie si Boneta Alba. — Tot ce vreau si stiu. Este capabil, excelent servitor, rispunse domnul Burtel fara si se tulbure. Este calm, corect, si-mi place. Sunt motive suficiente pentru a pastra un valet personal, —Nu tii nimic despre el. — Referinjele lui sunt perfecte § directorul hotelului raspunde de el — Nu este suficient! tuna Freddie. La naiba! Nu infelegeti cd nu este de ajuns? — Aceastii discutie este prea plictisitoare pentru domnisoara Gardener, remarca Brutel. Era usor si sesizeze in vocea lui un fel de punere in garda. — Da, este adevirat, admise Boneta Alba. — Sa vorbim despre alceva, relud batranul, dar inainte de asta vreau si intelegeti cdi mu mai vreau pe Heinrich. Boneta Alba puse cu zgomot paharul pe platou si se indrepta spre usd. — MB duc sa vorbesc cu Willie, zise. Nu va fi incdntat... Domnul Burtel surdse malitios. Era clar, chiar dacd nu o spunea in cuvinte, ci-si bitea joe de parerea ajutoarelor lui. 195Dupa iesirea Bonetei Albe urmi un moment de ticere. in acea clipi usa salonului se deschise si Hans intra. Aducea ziare si far zgomot le puse pe masé la indemana domnului Burtel. — Mam gindit cd poate v-ar face plicere s& aruncafi o privire pe Times Financiar, domnule, si pe Daily Mail. Tocmai au sosit, avionul a avut intarziere. — Multumesc, Hans, te gindesti la toate. Freddie ridica bruse ochii. — Di-mi un whisky cu sifon, fi spuse scurt. Grabeste-te, dupa mine esti prea i Vocea lui cra usturiitoate ca o lovitura de bici. Elita igi tinu respiratia. — Da, imediat domnule, raspunse foarte calm Hans. I] doriti cu gheata sau fara? — Fari ghead, norma, imbecilule! litrd Freddie. Nu sunt american, Cu o furie crescand, Elitta i vizu pe Hans tranversind salonul, pundnd paharul pe o farfurioasa, umplandu-l si servindu-1 apoi pe Freddie. — De unde vii? il intreba Freddie pe tonul cu care un judecator de instructie intreaba un inculpat — Vreti si spuneti, de origine, domnule, sau numai de unde am luerat inainte de a avea onoarea sa intru in serviciul domnului Burtel? — Raspunde intai la prima intrebare: ce origine ai. — Sunt danez, niscut in Danemarea, domnule. — CAti ani ai? — Aji fost intotdeauna in serviciul cuiva? — {ntr-un fel sau altul, da, raspunse Hans privindu-l pe Freddie in ochi. Este un lucru valabil, as putea spune, pentru toat lumea. — Pistreazi-ti comentariile, scragni Freddie. Raspunde numai la intrebarile mele. — Daca vrei si mi scuzafi, am lsat fierul de cdlcat in priz fnainte de a veni, cdlcam 0 pereche de pantaloni ai domnului Burtel. Nu vreau s& dau foc hotelului. Ma due si-I scot din prizi. — Grozav subterfugiu! — Nu, domnule masura de prevedere. Freddie ticu si Hans, flematic, se intoarse spre domnul Burtel: — Mai aveti nevoie de ceva, domnule? — Nu, Hans, nu mam nevoie de nimic, mulfumese. Nu mai am acum nevoie de serviciile tale. Du-te! — Multumese, domnule. Cu acelasi calm imperturbabil, Hans iesi din salon, Elita observa c& avea pumnii stréngi atét de violent incat ii intrasera unghiile in care. Cand usa se inchise in urma lui se destinse, dar niciodata nu se simfise in asa hal de furioasd, Simfea o adevaratd urd impotriva lui Freddie, care a vrut sa-] umileasca pe hans. il disprefuia pe acest neghiob autoritar si brutal care acum se artase in toat josnicia lui. A trebuit sa fac un mare efort pentru a nu pirdsi imediat camera dupa Hans ca si-i spuni: ,Cum ai putea accepta asta? Cum accepti si fii astfel tratat de cdtre un om oarecare, si vulgar din cap pand in picioare?” Ar fi vrut si-1 roage si plece imediat intr-un loc impreund ar fi gsi unde impreuni ar fi gasit pacea, demnitatea si fericirea. Ea vedea acum pani la ce punct cei ce lucrau pentru a-si cAstiga existenta trebuia si-si ascunda emotiile si sentimentele personale in spatele unei masti respectuoase, politicoase. Hans se comportase asa cum trebuia. fi admirase stipanirea de sine, dar nu se putea impiedica si depling’ circumstantele care-1 obligau la aceasta El avea dreptul si fie liber, segdndi, liber s& spund ce vrea, si fac ce vrea. Dar cine poate pretinde o astfel de libertate? Pe de altd parte, omul bogat care se pretinde superior are oare dreptul 196sd cumpere pana la orgoliul altora? Se intreba acum in ce masurd tatdl era inconjurat de urd. Dae ea? Nu lsase fn urma ei amintiri ottavite si mandrii rinite? Poate erau oameni care o detestau pentru ci nu se purtase cu ei cum ar fi trebuit. ..Nu m-am gandit niciodata la asa ceva” isi puse umila ,,aflu aici o multime de lucruri pe care le ignorim”. Intre timp Freddie igi terminase whisky-ul pe care Hans i-l turnase si se scula pentru a-gi ‘turna altul. — Este un tip cdruia eu nu i-as acorda o incredere deplind, remarca ca si cum de la plecarea Jui Hans nu se gandise decat la el. Elita nu se putu abtine: — Nu sunt de parerea dumneavoastra, spuse cu o voce tiioasé. N-am vazut persoani mai cinstita si de bund credinta. Freddie o privi, cu ochii pe jumatate inchisi. — $iai, natural, o vasta experienta a lucrurilor de acest fel, remarca ironic. — Am avut multi barbati si femei in viata mea si nu m-am ingelat niciodata cdnd a trebuit si le acord increderea, rdspunse ea. — Ai avea incredere in mine? La aceasta intrebare neasteptatd, Elita raspunse fiird sd se mai gindeascd: —Nu. De abia rostise cuvantul eénd intel Spre suprinderea ei Freddie izbucni in ras. i! Se pare ca avem caracter. Bravo, niciodald nu mi-au placut femeile docile. {i simfi privirea asupra ei si ca si cum ar foi dezbracat-o. Domnul Burtel recitea serisoarea fiului su. Elita si Freddie erau Veni spre ea cu un aer fanfaron, cu paharul in mand. — Natural, cind e vorba de o femeie, spuse cu o voce mieroasa, nu te intrebidac: ‘neredere, ci daca provoacd dorina. — Asta-i pirerea dimneavoastri, rispunse fata, dar nu tofi o au. de care diduse dovada, imprudenta si impolite i singuri in camera, inspira Se gandi cd este stupid si discute cu Freddie, mai bine si tacd, si mu-i atraga atentia asupra ei, Dar era prea tarziu: in picioare, Jinga ea, o privea si ea ghicea prea bine, cu inama plind de dezgust, care-i erau gindurile, — As vrea s-ti pun o grimada de intrebari, relud Freddie cu o voce dulce care 0 faicea si se gandeascd la ceva lipicios. Ce ai zice de o micd cind in téte-4-téte? Batranul este obosit, se va culca devreme; noi vom iesi si vom cduta locuri sic. —Nu, muljumese, —Ti-e fica? Fata ridica barbiasi zise: — Nu, dar gi eu vreau — Nu cred c&- adevarat. nEste att de vanitos” se gandi Elita, ,,c& ecplicd un refuz prin efectul pe care crede cd-1 produce”. — Va multumese pentru invitatie, dar rispunsul meu este nu. — Vom vedea asta. Din nou, cohii lui Freddie se oprird asupra ci. Elita se intoarse si se apropie de domnul Burtel. spunse Elita in grabai cule devreme. 197— Nu credeti ci ar fi rezonabil si va odihniti putin inainte de cina? ii sugera, Simfi nevoia s& spun ceva pentru a rupe discutia cu Freddie. Se astepta la un refuz, dar batrdnul o aprobase. — MA simt cu adevarat obosit, zise. Fii drguta si cheamé-I pe Hans pentru mine. Elita ridicd receptoruk! si-l ceru pe valetul domnului Burte. Trecura céteva clipe, apoi auzi vocea lui Hans si linistitul lui ,,Va ascult” care ii potoli pe loc furia: Hans era capabil sd se apere in fala oricui — Somnul Burte doreste si asculta. — Foarte bine, domnisoara, sose Agati receptorul. — Vine, fi spuse patronului ei Cred cd vom cina aici in seara asta, hotdrd acesta, Freddie va comanda o cin bund pentru toi si natural, sampani — Vi rog, protest Elita, nu comandati special pentru mine. — Si de ce nu? interveni Freddie. O vom vea in sdnatatea ta, pentru ochii frumosi ai tinerei persoane care ne-a cucerit pe tofi, Nu-i aga c& v-ar plicea si ne auziti spundnd asta? isi joc de ea, se gandi Elita, si un rispuns usturator ii veni pe buze, dar reusi si se abtina. Era un om periculos, avea ceva crud in el. Daca reusea s-o infurie, s-ar putea trida intr-un fel sau altul si daca el fi va ghici secretul, va fi cu totul la dicretia hui. Cu un efort, reusi si sur — Suntefi foarte draguti cu mine, zise privindu-l pe domnul Burtel. — Tu esti bund si reconfortatnta, rectifica batranul. ii mangaie usor mana, apoi ii intinse o scrisoare adresata fiului su. — Vrei si ai grija sa plece imediat? fi ceru. Trmite-o cu avionul, expres. — Desigur, domnule, rispunse, prinzind din zbor ocazia de aparisi camera. Deschise usa chiar in momentul care sosea Hans. Privirile lor se incrucisara si o clip& Elita Himase nemiscati, Hans nu vorbi, dar ea citi in ochii lui c4 o jubea. Scoase un suspin profund, buzele i se intredeschisera si incercd si-si exprime toatd dragostea in privirea pe care i-o aruncd inainte de a fugi spre ascensor. ‘Nu i-a luat prea mult timp si expedieze scrisoarea, dar se opri in fata librariei din holul hotelului si examind o clipa vitrinele pline de porjelanuri daneze si cu bijuterii modeme. Nu avea chef si se intoarcd in salonul apartamentului unde rimisese Freddie si sprea ca atunci cand va rémne singur, acesta va cobora la bar. Banuia ei se adeveri. ntorcdndu-se din fata uunor opere ale unui tindr danez, fugi spre ascensor: se gandi la ceva si venise momental si realizeze ideea. ‘Nu era nimeni in salon cand intra, iar usa domnului Burtel era inchisa. Lua iute ziarele de pe masa si incepu sd le studieze. in frica ei de a vedea anuntul cu literele groase al dis[aritei ficeii lui Granit Garson, ea crezu o clipa ca-si vedea fotografia, apoi constati cd era a cea a printesei Margareta si era gata si izbucneasca in ras. intorcnd paginile una dupa alta, Nu, nu era nimic despre ea, gi stia bine ci daca s-ar fi aflat presa ar fi profitat. Granit Garson interesa publicul si fuga fiicei lui ar fi pasionet nu numai ziarele englezesti ci si cele de pe continent. — Unde mergi? o intreba. ma odihnesc. Ca gi mertul Burtel, ziua a fost obositoare. i imediat sus, spuse pe un ton impersonal, stiin ci Freddie o 198— Cred cA fugi de mine, zise, fiicdnd pe grozavul. — Poate, rispunse Elita pe un ton de gluma. Vazu cu groaz cA se agezase intre ea si usa. — Nui nici o graba, relua, ai si te odihnesti mai tarziu, doar daci nu vrei si-ti tin companie? — Poti foarte usor s ghicesti raspunsul meu la aceasta intrebare, declara Elita pe un ton hotirat, cdutnd cu disperare si-si ascunda frica Era in el o aroganta care las si seghiceascd o vointi neanduplecata. Se simtea teribil de slabi, grozav de neputincioasa, in fata unei asemena brute. El ji intinse ména cu un surds care il credea fara indoiala seducdtor. — Vino si vorbim, ii spuse. Vreau Ea dadu din cap. — Regret, dar mi due in camera mea. — $i daca te impiedic — Nu sunt obligata sa rman aici. Cuprinsa de panicd il vazu apropiindu-se de ea. Se didu tnapoi pana ajunsese la masa; mai departe nu putea. — Eti foarte, foarte drigutd, zise freddie cu 0 voce ingrosat Apoi brusc, o lua in brate. — Lasa-mi, strigd Elita. Cum indrdznesti si ma atingi? Am si-1 chem pe domul Burtel, — Maas mira freddie. Am si te reduc la ticere, frumoasa mea. Deja se aplecase asupra ei. Elita il respinse din toate puterile, dar nu servea la nimic. Bratele lui Freddie o strangeau si cu oroare fi vazu gura apropiindu-se de buzele ei. intoarse capul {ntr-o parte, incereénd sa scape, dar fard succes... O strangea din ce in ce mai tare, aproape ci-si pierduse risuflarea, si cdnd fi simti buzele calde si brutale peste ale ei, mu putu face o migcare in plus. Niciodatd nu simfi o asemenea repulsie, un degust care-i didea ameteala. Senzualitatea bestiald a acestui sirut o sperie, o paraliza de teami, o privi de toate posibilitatile de lupti. Se simtea alunecdnd intr-un ocean profund, intunecat si vascos, pentru o cAldtorie fird intoarcere. Ar fi vrut sa strige, s& urle, scheme in ajutor, dar buzele lui ti zdrobeau gura, 0 opreau, Nu mai putea respira si era gata sd lesine de oroare. Telefonul o salva. Soneria strident rasuna in salon si Fredie, din sinstinct, ridicd capul, slabind stramtoarea. intr-o secunda Elita se Eliber’. Cu o migcare rapidi, supla, pe care i-o comandase groaza, ea respinse barbatul si, inainte ca el si realizeze ce se intamplé, fi scp’, picioarele ducdnd-o cu o rapiditate de necrezut de-a lungul camerei spre usa; 0 deschise, fi trecu pragul si fird sd priveasea fn urma incepu si fugd pe culoar, gafaind, cu lacrimile curgindu-i pe obraz. 4i spun cat te gisese de frumoasa. il auzi pe freddie strigind-o cu o voce autoritar’ care domina soneria telefonului, in momentul in care ajunse in fafa camerei usii ei. Scoase cheia din geanta si se incuie, fugi apoi in baie si ludnd un burete incepu buzele si obrajii, incerednd si steargi pani si amintirea acestui sdrut care-i kisase o rand rusinoasi in suflet. Se frecd si iar se frecd. Buzele si orbajii fi ardeau ca si cum ar fi mers prin vantul nordului in sfargit, inca ganditoare, reveni in camer. Usa era inchisa cu cheia, era salvatd, dar pentru cat timp? Nu inceta s-si pun’ inebunitoare {ntrebare. Tremurdnd la ideea a ce se putea intimpla, intinse mana spre telefon. Exact in acea clip’, el sund. Elita duse receptorul la ureche, nedndriznind si vorbeasca de teama si nu audi vocea detstabild a lui Freddie. 199)— Elita? Era vocea lui Hans. — Oh! Han! Numai stiind cd el era la capatul firului i se umplu ochii de lacrimi, lacrimi de bucurie, de gratitudine, el era acolo, linistit si cuminte, intr-un cuvant el insusi — Oh! Hans... Hans. — Ce se intimpli? Esti bi —Da, acum totul e bine. — Am chemat salonul, auzind cd esti acolo Tu... Tu stiai cd... eram cu Freddie? in emofia ei Hlita se balbaia. — Am presupus, zise Hans. — Atunei de ce nu ai venit? De ce nu ai intrat? exclama tndra. — Nu puteam, zise Hans, Nu intelegi, Elita, c& dacé as fi intervenit ar fi avut un motiv si mi goneasca? Unmii o tacere. Lacrimile i se oprir& pe obraji, ca si cum izvorul secase. — Vrei si spui, murmurd ea cu o voce imperceptibild, ci stiai ce face Freddie gi Lai lisat si o fact? — Nu stiam exact ce se intmpli, dar cunosteam acest gen de pore si stiam cd esti prea frumoasd ca si rimAi singurd cu un astfel de individ. M-am gindit c& daca telefonez vei rispunde si-fi voi spune ed te cheama domnul Burtel. — Am putu si scap datorita soneriei telefonului, zise Elita, dar as fi preferat si ma salvezi tu — Blita, incearea s& infelegi, se ruga tdndrul. Dacd veneam l-as fi insultat pe acest tip ‘murdar, probabil I-as fi si palmuit, si aa ceva nu puteam face. Nu pot si-ti explic de ce, dar imi era imposibil. — ffi era fricd si mu-ti pierzi locul, zise Elita incet. $i cu credeam ca mi iubesti Spundnd aceste cuvinte, trdnti receptorul, se arunca pe pat si incepu s& planga cu disperare. 200CAPITOLUL 7 Telefonul sund din nou, dar Elita nu facu decdt sisi afunde capul si mai tare in perna. — Nu am si raspund, nu, n-am si rispund, Nu ma iubeste. Este un lay. De-abia pronuntase aceste cuvinte si adevarul crud o lovi drept in inima: Hans, din ultimele 48 de ore, incepea si se destrame. sa il crezuse pe Hans diferit de ceilalt, diferit de barbafii pe eare ea fi dispretuia, cei erau alesi de tatal ei si nu se interesau decat de bani. Credea c& Hans nu avea nimic din ceilalti, dar si el avea un caleai a lui Abile: fi era fricd de Freddie, frined sd se bata, fricd s8 nu-si piarda postul, fried s8 acuze un om dintr-un mediu social superior lui — Las! Las! Las! in disperarea ei, acest cuvant era ca un pumnal care o lovea de fiecare dati cAnd il pronunfa, mai profund, dar pierzéndu-si controlul, il repeta inttuna in timp ce telefonul suna in zadar. Dupa o clipa ticerea se abitu asupra ei. Se vizu ca {ntindea ce se vedea la linia orizontului Oh! Hans! Gemea ea, te iubese atat! Ti-am dat inima mea gi pentri tine ea nu a reprezentat icrederea ei in tr-o imagine, singura in desert ce se nimic. Din nou lacrimile fi spalau obrajii, respiratia fi era intrerupti de suspine. Tresdrii: cineva batea la usa. Bitea usor, dar din instinet ghici cine era pe culoar. fi tinu respirafia: batea din nou, cu insistent dar discre, ca si cum ar fi vrut si-i atrag’ numai ei atentia. Apoi fi auzi vocea: — Elita, lasé-mi si intr, te rog! Lasi-ma sa intru! Inima fetei tresiri, Degeaba igi repetase c& Hans era de dispretui, se simtea tulburat’ numai Jasunetul voeii lui A fost tentatd si-i desegida: ce bine ar fi fost si-l vadi, si-1 auda cerandu-si iertare, s esculte explicatiile, dar repeti cu indarjire: totul era terminat intre ei. Terminat! Se va piepta si se va duce si-1 vada pe domnul Burtel, ii va spune cd a primit vesti de acasi si cd va trebui s& se intoarcd imediat in Anglia. isi va pregdti valiza si va lua primul avion spre Londra. Asa nu-I va mai vedea niciodata pe Hans. El nu o va gisi si chiar daca o va intlni, pozitia ei sociald il va impresiona atat de mult incdt mu va indrazni si-i vorbeasca »S-a terminat, terminat” igi repeta. Plangea ca un copil care-si pierdse pentru totdeauna jucdria preferata. 201— Elita. isi astupase urechile cu mAinile, isi afunda capul in pernd, privi fix plafonul, impundndu-si menfinerea hotararii luate, Corpul cio tindea spre Hans, in timp ce judeca o reacfie, Hans era un las. Elita stia ed i-ar fi iertat tot: cruzime, rautate, poate chiar si necinste, dar lasitatea nu, nu putea admite ca un barbat sa refuze si-si riste pielea pentru femeia care o iubea. ‘Nu mai batea la usa, Elita simtea cd-i inghe{4 inima, O greutate o apasa pe piept. Daca voia si mai prinda un avion in aceast trebuia s& se grabeasca. inca nu stia ce spuni domnului Burtel. Poate ar fi mai bine sa astepte pind maine? Incered si-si pregdteascd cAteva fraze pentru patron, dar descoperi ca ideiile fi erau atat de vagi, de parcd avea Se intoarse si-si ia batista de sub pea: obraji ei erau uzi de lacrimi si trebuia si-si stearga nasul. in momentul in care ud batista, un zgomot surd o flicu sA tresara si-si ridicd capul: un corp paru cA tranverseaza spatiul din fata ferestrei, 0 siluietd se desend o clipa pe cer, apoi ateriza pe micul balcon al camerei. Pentru o clipa, Elita nu-si putea crede ochilor, refuza s admitd cd ,el” era acolo... si cum a ajuns? Un adevarat miracol I-a facut si cada dintr-un elicopter. Dar cand Hans impinse fereastra si intra val vartej in camerd, injelesese in sfargit cu a facut-o. Pe fajada din spatele hotelului fiecare fereastrd era previzuta cu un baleon ingust care fiicea parte din arhitectura clidiri, distanta dintre balcoane fiind ceva mai mare de un metru, in asa fel incdt si se pastreze caracterul privat al fiecdrei camerei, Elita scoase un strigit de groazd: Hans sirise din balconul vacin in al ei! Era o performanfi pe care un acrobat antrenat ar fi avertizat si o execute, cici risca o cddere liberi pe o terasi asfaltata unde il astepta, dac nu moartea, o infirmitate definitiva. — Hans! Buzele contractate de-abialasard si ias sunetul, — Drag, draga mea, cum ai putut si mi respingi asa’ ‘Dupa un lung moment in care nu-si putu stp4ni tremurul, spuse in soapti: —De ce ai ficut asta? Puteai... site omori — Trebuia sf te vad, spuse simplu, si tu nu ai vrut si-mi deschizi. $tiam ca plang. — Dar este o nebunie! protest fata. Daca ai fi cizut? Cum ai putut si-ti asumi un asemenea rise? — As risca orice, chiar si viaja mea pentru tine, zise usor, Cu un tremur compulziv isi lipi fata de obrazul lui. Cum a indriznit sil trateze de las? isi spuse cu indignare. Tocmai si-a riscat viata pentru ea chiar daca nu o putea apara, ci numai pentru cd sea gindit cd plingea, — Iarti-mi... spt. — De ce? — Pentru cd te-am fortat s& faci o asemenea nebunie, raspunse intr-un hohot de plans. Nu injelegi ce simt acum? Mi-e rusine cd te-am rugat si inftunfi un asemenea pericol, O! Hans, promite-mi cd n-ai si mai faci asta niciodat, Hans rdse si ii lua capul in maini pentru a o obliga si-| priveasca. — Deci ifi pasa cu adevirat de ceea ce mi se intimpli? Remarcd, Draga mea dulce, pentru ce aceste lacrimi? Dac curg pentru mine, nu sunt demn de ele. — Eu... credeam ca... nu ma iubesti, se balbai Elita. — Sirmana mea prostuti, fi spuse tandru. $tii acum. Te iubese mai mult decat orice pe Tume, tu esti totul pentru mine; fara tine, totul pare gol si fara sens. avea si- 202Scoase un suspin profund. — Esti singura care contezi pentru mine, adauga, si totusi, datoritd circumstantelor, nu pot face intotdeauna ce vreau. — L-ai lasat pre Freddie... sma sirute! ii spuse pe un ton acuzztor. Vaizu repulsia din ochii lui la amintirea faptei — Freddie va plati pentru asta, zise rece. O pereche de palme nu ar fi rezolvat problema, inimioara mea. As fi fost dat afara si ai fi rimas singurd si {rd aparare. Elita inchise ochii — Este adevarat, spuse incet. Nu am avut dreptate si ma infurii pe tine gi din cauza asta ai trecut printr-un pericol teribil. Cred c4 n-am s4 ma pot apropia de balcon fara s& mor de fic — Nua fost greu, spuse tandrul. in fiecare an urmez niste cursuri de antrenment militar, si acolo ne pun si facem sarituri mai grele ca asta. — Dar nu la indltimea asta! — Daca vrei neapira si mi transformi in erou, eu nu te impiedie, ii zise rézwnd, Nu vreau sd ma cert cu tine pentru nimic. Prefer site tin mai bine in brate. Se aplecd si-i cut buzele. Elitei i se prea c& totul reintrd in normal. Cum s-a putut indoi de el? Cum a crezut macar 0 clip ca a abandonat-o? Erau aproape unul de altul, inimile lor bateau acum la unison: Elita se simtea cuprins& de o caldurd mistuitoare i uit totul Dupa cdtva timp Hans ridicd capul si priviobrajii roz ai fetei si ochii ei trilucitor — Am si-ti spun ce vom face, draga me joasd, inedrcati de emote. ‘MA duc si- vad pe domnul Burtel si il sfituiese s& ia cina in pat. Este obosit si va fi incdntat si se lase convins si mandnce acolo unde este. Apoi am s&-1 anunt telefonic c& te doare capul si cd il rogi si te seuze pentru restul seri — $i dupa aceea? intrebi Bit. — Dupa asta vom merge si cinim impreund, tu si cu mine. Am s& te due intr-un loc unde vom fi linstiti si unde nimeni n ne va vedea. Ti-ar place? — La nebunie! exclama fata. Dar este prundet? adiugi cu un tremur. Freddie nu va observa nimic? — Si daca observa, ce poate face? intrebi Hans. Nu-i nici un pericol. Tot ce iti cer este si telefonezi la birou gi se spui dacd vor fi apeluri pentru tine, nu vrei si fi deranjat. De cum il voi instala pe domnul Burtel confortabil si-si va lua masa, vin si-fi bat la usa si o tulim pe scara de serviciu. — Voi fi gata, promise Elita surdzwnd. Hans igi privi ceasul. iu cred cd voi fi liber inainte de noua, zise. Pana atunci poti si tragi un pui de somn. Ag vrea si riman cu tine, dar nu pot. — Ce m-as face eu dacd nu ai fi aici? murmura Elita. Tofi oameni acestia par atat de stranii, nu-i asa? Sunt sigurd cd este ceva in nereguld cu Freddie gi ceilalt. $tii ce am vazut astizi cénd ne-am intors de la plimbare? — Ce ai vizut? Dupa tonul vocii infelesese ci Hans era interesat. [i povesti cd iesind din ascensor il vizu pe Freddie cercetind coridorul inainte de a escorta impreund cu Alba Boneta un necunoscut pan: Ja scara de serviciu. — Aveau aerul de a ascunde, continua. Nu stiu de ce, dar sunt sigurd ed nu voiau ca acest bat SB fie zarit 203— Cum arita? — Cred cd Fas recunoaste dacd m-ag intilni cu el, dar nu sunt absolut sigur, Un om obisnuit, cu 0 figurd comund, asta vreau si spun. Purta un costum maro, fra nimic particular, era brunet, nici mai inchis, nici mai deschis. Era, de fapt, ,Domnul Univers”, termind raznd, — Spui ci Freddie si celcare-I numesti Alba Boneta il conducea? — Da. Numele lui este Willie si el se ocupa in general de apelurile telefonice. Ah! Asta imi amintest — Cea anume? — Willie a telefonat 1a Londra pentru a intreba la hotelul lor dac a fost cineva bolnav. Vezi, medicul a spus c& Heinrich a fost otravit. DomnulBurtel si ceilalfi cred c& au mancat toi acelasi lucru in avion, dar nu-i adevarat. — Nu-i adevarat? intrebi Hans Elita dadu din cap. — Nu, Andrews, stewardul care mi-a ardtat tot ce trebuie sa fac, inainte de plecarea noastri de la Southend, mia incredintat in ultimul moment o farfurie cu sandviguri cu sunc& destinat’, special, numai lui Heinrich, Deci el nu a mancat la fel ca ceilalfi — $i crezi cd otrava se gisea in sandviguri? — S-ar putea. Evicent, eu nu stiu nimic, dar de ce si otriveasca pe Heinrich? As injelege si vrea cineva rau lui Burtel sau altuia dintre ceilalti: primul este o personalitate cunoscut pe plan international si tovardsii Iui pot fi amestecati in tot felul de povesti, pe cdbd Heinrich nu este decat un valet. — Da, Heinrich nu este decdt un valet, repet Hans. Elita scoase un mie strigat — Oh, Hans, iarti-mi, spuse confuzd. Par atdt de snoaba si dispretuitoare, dar am uita complet c& situ esti valet, nu m-am gndit, Vream si spun cd si Heinrich nu este alceva decat tot ‘un ,,Domn Univers”. Spre marea ei bucurie, Hans surdse: — Nu sunt vexat, spuse vesel. §tiu foarte bine c& un valet nu reprezinta mare lueru in fata oamenilor in general. fn parantezi fie spus, gisesc ci orice meserie oricat de modest ar fi, poate deveni important’ daca ii dai ce e mai bun din tinee. Cred in general exist o tenditi de a denigra serviciile umile. Ceea ce conteazd e ce suntem gi nu aparenta noastra. Am dreptate? — Numai tu contezi pentru mine. ii vazu privirea luminandu-se. — Esti sigurd de asta? o intreba. Cu adevarat esti sigura? Elita ddu din cap. — Abslut sigur’, Nu eram pe deplin convinsd, dar acum sunt, Te iubesc c& esti Hans... Te iubese oricare ar fi munca ta pentru cd... inima mea ifi apartine. — Draga mea! Esti minunat! Minunata! Vocea tndrului se fidnse, Lud mana Blitei si o sruté lung, tandru. Elita simfi cd i se umplu ochii de lacrimi, lacrimi de fericire, lacrimi de recunostin(3. Hans, acest birbat energic, devenise pentru ea atat de delicat. — Trebuie si te pardsesc, spuse el in sfargit. inainte de asta, vreau si te mai rog un lucru: domnul Burtel ti-a vorbit despre tablourile sale? — Ce nostima intrebare! exclama fata.. Da, mi-a vorbit chiar la dejun. Mi-a explicat, pentru c& motivul enormelor fictiuni ale prefurilor in acest moment se pare c& impresionistii au ‘ntdietate pe piafd, dar in cdtva ani, toate se pot schimba, 204— Nu asta vreau si-ti spun,relu’ Hans. Ti-a vorbit despre tablourile lui personale? — Nu in mod special gi eu m-am gdndit s5-1 intreb, Cred ca are o colectie magnifica. — Multi oameni cred asta, rispunse Hans privindu-i ceasul. — La revedere, dragostea mea, Nu uita sd le telefonezi putin mai tarziu, c& nu vrei si deranjata. — Nu voi uita. Acum o si ma pregatese si fiu foarte bine asta seard, — Nu poti fi mai frumoasi decat in ci i spuse Hans tandru Ajungind la usa, se intoarse si fi trimise o sirutare din varful degetelor, apoi iesi Elita se lési si cad’ pe spate, pe pee, cu un suspin. Runcd o privire ferestrei si balconului: o femeie poate fi iubitd atét de mult? Fu gata mai bine de o jumatate de or’ inaintea sosirii lui Hans. Nu putea si se impace si se ‘nu regrete lipsa rochiilor elegante, de exemplu rohia albastru inchis brodati cu stele, cu care a ficut senzatie la prima ei aparitie, sau rochia de muselind de matase verde, atat de artistic drapatd ineat 0 ficea si semene cu o nimf% nascuta din palea réului Pentru moment nu avea la dispozitie decat o rochie neagri, poate cea mai imbricati de-a Iungul anilo. Nu putea si-si ofere nimic din splendoarea de altdat. Dar daci nu avea bijuterii, ochii ei striluceau ca diamantele, buzele ci erau rosii ca rubinele si piele ci, aldturi de tesdtura inchisa a rochiei, avea dulcea strlucire a perlelor. Asteptarea i se piru interminabil’, dar la noua si un sfert, cfnd incepu si-si piarda spemata cd va veni, auzi batdnd in usa sa deschida. Ca si ea, Hans a, doar privirile li se fntélnird pentru o secunda dar minunatd secunda, pronuntind in locul lor cuvintele de dragoste. Apoi mana tandrului alunecd sub bratul Elitei si o conduse spre scara de serviciu. Cobordri rapid treptele acoperite cu un linoleum foarte diferit de covorul luxos al scdrilor mari, Mirosul bucatiriilor suia pnd la ei si intrezi forforita picolilor care mergeau de la bucdtirie spre restaunrant. Hans o feu s treacd printr-o us aproape mascati care didea in curte. Tranversara curtea si iesiri intr-o straduta. incd vreo catva pagi si se gisird pe arterd animatd, luminata de ziud. Hans flicu semn unui taxi, didu o adres goferului, 0 sui pe Elita gi lud loc lang ea. O privi gi fi lua mana, — Fericité? o intreba. —Teribil de fericita! — Domnul Burtel a méncat foarte bine, foarte incet, spuse Hans razdnd. $i a vorbit mult in ‘mancat. Am impresia ci e foarte singur. — Si eu cred asta, itiri fata, Nu cred si aiba cineva afectiune pentru el. Le pasd de el atita timp cat le di bani, Este trist. $i asta este soarta aproape a tututror oamenilor bogati Se gindi la tatal ei cu o subitd induiogare. — $i Adolf? fntrebi Hans. Nu are nici un pic de tandreje pentru tata Lui? L-ai vizut? — Da, a calitorit cu aviomul cu noi, zise Elite, dar cred c& tine la tata lui mumai pentru bani pe care-i stoarce de la el. [-a scris astézi domnului Burtel sd-i trimita un cee. — Am auzit cd Adolf este totalmente lipsit de bani. — Este imposibil! Gindeste-te la numai cft trebuie si cheltuiascd cu receptiile lui, la vila sa sau la Coasta de Azur, in apartamentul din Paris si in alte parti. Trebuie si aibe o avere fenomenala. — Asta nu este neaparat obligatoriu, ii spuse Hans. Dar si nu ne mai géndim la burteli: si vorbim de noi Elita surdse smechereste: — Putem fi acuzati de egoism! 205— Exact. Nu e delicios sd fim asa? rispunse tandrul. Atata timp cat pot fi egoist impreundi cu tine, Elita, restul lumii poate si se duca la naiba. Discutard cu animafie tot timpul cinei, Este extraordinar, se gindi Elita, cdte se poate spune despre tine persoanei iubite, fri si pomenesti nimic despre trecutul tiu sau de activitatile tale anterioare. Nu ma simfeam nici micar jenat la gandul c& era Elita Garson gi nu Elita Gardener. Da, erau atdtea de spus fird si fie nevoie s& atingi subiecte periculoase si mult mai tarziu, ‘abd era in pat, Elita isi amintise c& mut intrebase pe Hans nimic despre familia lui, Va trebui fie plin de tact, cdci la randul lui ar putea gi el sa o intrebe pe ea. in acest caz, in acea seard la cina, au avut cu ce alimenta conversatia. ‘Dupa mas Hans o conduse la 0 masini — Am inchiriat o masini fara sofer, ii spuse, Vreau nimic atunci cénd esti inchis intr-un taxi, Era o decapotapila si era deschisd. Trecurd pe bulevarde strdlucitor luminate, cu superbe magazine, ale ciror vitrine te uluiau, pe care o multime de tineri gi tinere se plimbau ne fericiti. Apoi iesird din oras si trecura pe strizi linistite, marginite de copaci. Tranversari cdteva sate domnate de bisericile lor albe. in noaptea instelat totul prea putin ireal. Elita avea cu adevarat impresia cd pluteste in {ara povestilor. in sfargit ajuserd la o padure inconjurata de un mic zid. Hans se intoarse spre ea: —Ti-ar plicea sa vezi un castel? — Mult, rispunse Elita. Un castel e tot ce trebuie intr-o tard ca asta, un castel ca acela despre care vorbeste Anderson in povestile lui, in care fata regelui este inchisd, victim a unei ‘vrdji, pani intr-o zi cdnd un print frumos vine s-o elibereze. — Nui incetat niciodata sa fi o fetitS, nu-i asa? o intrebi tandru Hans. — Nu vreau si fiu 0 petsoand mare. As vrea si fiu un copil asezat lings soba si si-mi ascult mama citind povestea lui Hansel gi Gretel. — intr-o zi am si-ti arita casa lor, spuse Hans. Turisti se inghesuie s o vada, dar pe mine m-a dezamigit profund cand am vizut ci nu era din turtd dulce. Elita rse. Urmard un drum lung, marginit de pomi, apoi deodata zarira decupate pe cer tumurile si tumulefele unui castel. Nu era mare, si totusi, in ticerea nopfii prea fantastic, Te asteptai sil vezi dispardnd in spatiu la un gest magic sau topindu-se in marea pe care 0 zAreai in spatele lui — Cine locuieste aici? intreba Elita Dupé o clipa de gindire adauga iute: — Nu ar fi trebuit si pun intrebarea asta ridicola! Aceasti castel apartine, annatural, pringului fermecat, — Este castelul Vinterberg, spuse Hans. Este foarte vechi. Se povesteste despre el 0 multime de legende si povesti care te vor distra — Mi-ar plicea sal vad ziua, spuse Elita — Am si te aduc, promise. Poate vom objine permisiunea de deschis publicului, dar numai cateva zile pe an. ajuta si coboare din masind — Sa mergem pind la teras: — Nu este interzis? Hans aruncé o privire spre ferestrele intunecate. — Pare inchis si nelocuit. — Ce pacat! exclama Elita. Intotdeauna am gisit cd un castel abandonat este o tristefe i art capitala tarii mele si nu vezi 1 vizita. Este citeodata propuse, 206groazic’. Este ca o poveste care ii lipseste ultimele capitole. Hans o lui de brat si o ajuta si mearg pe aleea pietruiti pani la o serie de terase etajate pe o pant destul de abruptd. La picioarele ultimei terase marea spali incetigor piatra cenusie. Se sprijinird de o balustrada. Deasupra lor stelele scdnteiau gi luna se inala pe cer. — Ce frumos este! murmura Elita — Si ce frumoasi esti, draga mea! continud Hans. Elita, vrei sd fii sofia mea, nu-i asa? zu vrei si s& te marifi cu mine, nu vad pentru ce ay mai tri, viaja imi va parea inutil O clipa fata ezita. Se gndi la tatdl ei, revizu marea casi de 1a tard unde fusese crescuti, Da scolile unde igi fcuse educafia, vizu bijuteriile mostenite de la mama ei, servitorii, caii, masinile, tot ce avusese la dispozitie in trecut. Apoi se intoarse spre Hans. Parul blond si fafa ii erau scdldate in lumina lunii gi ea stiu cu certitudine c& in afara lui, nimic nu conta pentru ea — Ma vrei cu adevarat de sotie? il intreba incet. Ce sti despre mine? — Stiu cd te iubese, rispunse Hans, nu pentru c& esti frumoasd, nu pentru cd esti femeia cea mai seducdtoare pe care am intalnit-o pnd acum ci pentru cd in tine exista ceva indispensabil vietii mele si pentru cd toati fiinta mea iti apartine.. Aici, in acest tinut feeric este ugor de crezut c& destinul ne-a unit, pentru cd eram Picuti unul pentru altul; la Londra, Paris, New York ar fi ceva de ris, dar aici, la Copenhaga, noi stim ci este adevarat Vocea lui deveni gravi. — De ani de zile te caut, Elita. Am cdutat-o pe cea care personified idealul sacru pe care-1 ascundeam in inima mea, Cénd te-am vizut am stiut imediat c& erai_aceea pe care o asteptam de ani de zile, aceea care deja facea parte din mine. — Si eu simt acelasi lucru, murmura tandra. De-abia imi amintesc ce a fost viata mea jnainte de a te intalni. Mi se pare ca ai fost intotdeauna alaturi de mine. — Vazi, relud Hans, noi am stiut intotdeauna, din instinct, c& exist cineva pentru fiecare dintre noi. De fapt noi cAlétoream: noi mergeam unul spre celilalt. Toti ar fi ras de noi dac& le-am fi spus, dar noi stiam ca intr-o zi ne vom intalni. acu o clipa, apoi relua: — intr-o zi familia mea a vrut si mi insoare cu o fata drigut’, amabilé, atrigatoare, care imi plicea. Dar nu eram indragostit de ea si nu intelegeam de ce. Imi repetam c& sunt un imbecil, dar asta nu dardma bariera care crestea intre noi. Acum stiu care era aceasti barierd, erai tu, imaginea pe care o purtam in inima me — Hans! $i dacd ne-am fi intalnit dupa casitoria ta? — Nu m-am gindit la asta. Dar de ce si ne facem probleme cand suntem amndoi liberi, liberi si alegem? inconjura cu braful umerii Elitei, care, sprijinindu-se de el, contempli apa argintaté de sub ci — Vom fi intotdeauna fericiti ca in aceasti clipa? — De ce nu! Ai uitat cd in fara zanelor, eroii basmelor tr sfarsitul zilelor lor? — Da, dar va trebui s& ne intoarcem la viata de toate zilele, suspina Elita. Hans surase. — $tiu, dar nu pentru mult timp. in curdnd, foarte curand, draga mea, ne vom casdtori totul va fi diferit. Vom fi pentru totdeauna impreund si nimeni si nimic nu ne va putea compromite sau distruge fericirea noastra. sti sigur? sc intotdeauna fericiti pana la 207‘Nu stia de ce, dar avu brusc impresia ci un pericol amenintitor planeaz dweasupra lor. Deja el aruncase o umbrd pe bucuria ei .,Suntem un nimic” isi spuse. ,Suntem doar doud fiinfe omenesti intr-o lume de temut” in jurul lor intunericul i se parea plin de misterioase pericole si vastul cer instelat de deasupra lor, zdrobitor. — Hans... Se lipi de el si simti cum o strange la pieptul lui. — Mi-e teami, spuse cu 0 voce joast. —Teama de ce, dragostea mea? iu stiu, Sunt attea lucruri pe care nu le stiu. — inteleg, ii raspunse tandru. Nu te nelinisti, lasi-ma s4 ma ocup eu de tot. — Ah! Asta vreau! Strig aproape cu pasiune. Vreau si te las sa te ocupe de tot, de tot! il simti cum fi cduta buzele: igi puse brafele in jurul gétului lui si-i trase capul spre ea, ridicdndu-se spre varful picioarelor pentru asi apropia gura de buzele lui. — Elita... Elita... murmur Hans. Dragostea ardea in ei, in focul privirilor lor, ce mai pasionat. Undeva, departe, un ceas batu orele, trezindu-i din imbratisare — Trebuie si te due inapoi, sopti cu o voce nesigurd Hans Farad sd se desprinda de el, Blita privi castelul care fi domina. — Este castelul zinelor, si usile lui sunt 2vordte, nu vor sa intrim in el. — Draga mea, nu spune asta! Singur’ iti faci riu, o cert el tandru — Dar mi-e frica! suspini Elite, Mi-e atat de teama si nu vind cineva si ne fure fercirea. — Nimie nu ne-o poate fura. Nimic gi nimeni, o asigurd Hans, Elita se géndi la tatal ei. Ce se va intimpla daca o va gasi? Respinse — Nimic! Repeti ea cu curaj Din nou privi ceasul. Era in intuneric, Dar iatd! o fereastr de la etaj se lumineaz&: fra indoiali camera unui servitor care a venit s& se culce, dar pentru Elita aceasta lumina fu un semnal de speran{Z, o promisiune de viitor c& totul va fi bine. — Priveste, striga priveste! Hans urmd cu ochii direotia degetului intins. — 0 lumina, spuse surdzand. —Ne ureazi ,bine afi venit, zise Elita, Nu suntem condamnati si stim afard. Téndrul o stranse la pieptul lui — Cand ne vom cdsitori, voi avea grija si nu te mai sperie intunericul, niciodatd nu vei ‘mai fi singura: voi fi intotdeauna cu tine. — Asta vreau, murmur Elita. Nu stii cat de izolat’ ma simt céteodatd, chiar in multime. —Da, cred ci stiu cum este, zise grav Hans. conduse tranversind terasele spre aleea pietruitd, Masina ii astepta la umbra si inainte de a se urca, Elita se intoarse. — Este un loc incdntator, mi-ar face plicere s mai revin — Te voi aduce aici in fiecare an, rispunse Hans, ca si-mi repeti c& mi iubesti. Nicodata nam si te las s& te indepartezi de mine, Elita. — Crezi cam si incerv vreodati s-o fac? Avu impresia cf eziti inainte de a-i rispunde. — Iji jur ed voi face tot ce-mi sta in putere pentru a te face fericit’, spuse in sfargit. $i da in tremurul corpurilor, in sdrutul lor din ce in leea. 208am sa dau greg nu va fi dintr-o greseala, ci din exces de dragoste. — Oh! Hans! Ochii Elitei erau in lacrimi. Se strdnse la pieptul tindrului barbat. Simfea, {rd s& aibe un motiv, ci améndoi se temeau putin de ceea ce ii astepta in viitor. CAPITOLUL 8 Elita iesi din camera pentru a se duce in apartamentul domnului Burtel. Era ora miculu dejun si era atat de fercité incét simfea nev lerge de-a lungul coridorului cdntand si dansand. ‘Ar fi vrut sd spund intregii lumi ce frumoasi este viata. — Sunt logoditat igi spuse cand se trezise. il iubese pe Hans si el mi iubeste. Toate grijile din ajun, chiar gi amintirile lor se spulberaserd. Nu era decat un génd in mintea ei: se va mirita cu barbatul care o iubea pe ea insisi, din toaté inima gi din tot sufletul lui. Chiar gi ‘teama din timpul npfii disparuse. Ea nu-si amintea decat lumina apdrutd la ultimul etaj al castelului de Vinterberg. Era sigur’ ci fusese un mesaj de sperant si noroc. Scdnteind aproape de cer ea alungi temerile noptii. ind ajunse in dreptul salonului, usa camerei domnului Burtel se deschise si Hans aparu. ‘Nu se astepta si-1 revada atit de jute: inima incepu si-i bat nebuneste si obraji i se inrosird. Se simtea intimidata. Nu mai eta tandra persoand echilibrati, plind de siguran{Z, care calétorise in toati lumea, intélnise o multime de personalititi eminente si care se simfea perfect in orice salon al lumii vechi sau noi; nu era decat o tandra trezitd din betia dragostei Se simti tulburati de ochii lui Hans, de surdsul buzelor lui gi in special de elanul care-1 6 impinge in bratele lui Era periculos si vorbeascd; Hans o privea ticut, gi ea sfarsi prin a-si plrca privirea, lungile ei gene mangaindu-i pometii inrositi. Avea impresia cd aude batdile inimilor lor. Ramaser nemigcati pemtru o clip4, apoi incet, contra vointei lui, ea $i cum nu suporta s-o pardseasc3, Hans fntinse mana pe clan{3. Buzele lui se migcars —Te iubesc, spuneau ele. Din nou privirile li se intdlnird, fcdnd-o s& sit un frison, cdind deodat’, prin usd auzird vocea ridicaté a domnului Burt — iti repet, Freddie, ci nu vreau asta... Nu mai vreau asta, Sarmanii indivizi nu au facut nimic, nu este greseala lor. De data asta si ne fie. — Bine, bine, il intrerupse Freddie iritat. E plictisitor c& s-a intémplat aga. dar nu puteam face nimic. — iti cunosc foarte bine metodele, ripost Burtel. Este un ordin, Freddie: niciodata! Elita vzu tensiunea cu care asculta Hans. S4 asculti la usi, chiar sii din intémplare, era ceva ce nu putea suporta: fl impinse pe Hans intr-o parte, deschise usa si intrd in camera. Domnul Burtel ridicd ochii la intrarea ei. Expresie de usurare pe fata lui, ca gi cum era fericit ci gasise motivul pentru a nu mai continua discutia cu Freddie. Acesta, din contri, se Intoarse pe cAlcdie, tranversa salonul cu pasi mari, deschise usa pe care Hans o inchisese usor dupa intrarca Blitei $i o tranti cu putere dupa el, de tremurara peretii simtea 209Elita privi dupa el cu stupoare. — Nui da atentie lui Freddie, zise domnul Burtel prietenos. Nu e binedulispus in dimineata asta. Elita preferd si nu facd nici un comentariu despre proastele lui maniere. — Sper ci ati dormit bine, domnule. — Admirabil. Ti-a treeut migrena? Elita surdse bitranului domn. — Sunt bine, multumese. Sper c& nu v-am lipsit prea mult ieri sear Domnul Burtel dadu din cap. — Trebuie si-ti fac o mérturisire: mi-a ficut o mare picere sa iau cina in pat. Céteodatd, la sfagitul unei zile lungi este 0 adevarati corvoada si te schimbi si si faci conversatie, oricat de drdiguti ar fi cei din jurul tau. — Infeleg foarte bine, domnule. — Este dezagreabil si imbatranesti, suspind Burtel, Altidatd seam ci e bine, consideram batrdnetea ca varsta pensiei si linistii. Acum constat cd obosese foarte iute si cd tot ce vreau si fac cere un efort suplimentar. — Nu va lisa puteti face, — Esti amabila, draga mea copili. Acum citeste-mi ce s-a mai intamplat la bursa de ieri, binednfeles, dupa ce vei termina micul dejun. »Este vesnic politicos si plin de atenjii” se gandi Elita, $i surdse in timp ce isi punea o ceasci de cafea si lua o chifld crocanti pe care o unse cu o bucat& de unt auriu, — Contele Klint va veni acum, dimineatd, sii ma vada o anunta Burtel. — Iarisi? El dadu din cap. — A telefonat. $tii cd vrea parerea ma in legdturd cu operele unui tana danez in care el igi pune mari sperante. — Aveti mult autoritate in materie, nusi asa? — Am mai ales multé experient3. Se gandi o clipa, apoi addug’: — Si cred cd mai am ceva: fler. Asta nu are nici o legaturd cu inteligenta si nu se poate céstiga dacd mu-l ai, E ceva ce face parte din tine insuti. Simfi in toate fibrele fiinjei tale dac& un tablou e bun sau rau in nouizeci si nous la sutd din cazuri ai dreptate. — Este adevarat cd avefi o mininata colectie de tablouri? Domnul Burtel nui rispunse imediat, — Unele persoane spun lucruri foarte amabile. Nu mai adiuga nimic si Blita infelesese ci nu avea chef si vorbeasci despre colectia sa. ‘Lua ziarul i incepu si citeasc& bursa valorilor practicate in ajun. Douizeci de minute mai tarziu ea continud si citeascd, cand fu anunfat contele Klint, Acesta strénse mainile Elitei si domnul Burtel, iar cand ea se pregitea si iasi discret acesta din urmi o retinu. — Nu, nu, copila mea, rimAi, Vreau si vezi tablourile, Ne vei spune pirerea ta, Esti tn: ca si autorul lor gi poate contele si cu mine am devenit prea bétréni pentru a infelege cum vede un ‘tndr lumea stranie in care noi ne chinuim sa rimanem vi — Asta nu-ti prea seamna, Burtel, remarca Klint. in general esti plin de optimism gsi bucuria de a tai, deprimat de asemenea idei. Eu gisese cd este extraordinar cate lucruri 210— Poate ci am imbatranit cu adevarat Elita il privi cu neliniste: avea ceva deprimant in dimineafa asta. De ce Picea fara incetare aluzie la varsta lui? Pentru prima oara il auzea vorbind astfel. Contele despacheti panzele pe care le adusese: erau trei. O ridicd pe prima pentru a le-o arita; era foarte modem, viu colorata si Elita considera cd era iesita din comun Domnul Burtel gi oaspetele siu o criticard un timp, apoi danezul le aratd al doilea tablou, diferit de primul, dar evident de acelasi autor. — Bun, foarte bun, exclami Burtel. Acest baiat va ajunge departe. Ce crezi, draga mea copila. — Aceste opere au o forfd care mie mi se pare extraordinara, raspunse. — Excelent, zise Burtel aprobator. Exaxt asta as apsus si eu. — Aceste pinze vor pleca la New York, unde vor oganiza o expozitie de art danezi, le spuse King. Ezitind sa includa gi un pictor total necunoscut, dar dupa cdte mi-afi spus, il voi lisa si concut — Voi incepe prin 2-i cumpara tablouri, zise surézdnd Burtel. Sunt bani bine plasati. — Apropo de cumparare, zise contele Klint. Mi s-a cerut si vi arit un tablou care tocmai s-a propus spre vanzare, Lua cel de-al treilea tablou, care era mai mare decat celelalte gi il agezi pe mas pentru ca batrdmul domn si-1 vadi mai bine. De la prima aruncdturi de ochi acesta exclamé — Fecioara din Vinterberg! Klint ddu din cap. — Binuiam cd o veti recumoaste. — Magnific, splendid, murmura bitrdnul. De ce nu mai exist ined un pictor care si regiseascdaceste nuanfe, si poatd reproduce aceasta extraordinar’ nuan{& a pielii? Se intrerupse bruse. — Intr-adevar este de vanzare Contele Klint aproba din cap — Dar cum s-a decis Vinterberg? intreb aproape strigand batranul. El adund comori ca veveritele nucile. — E gata si vid vanda pe acesta. Domnul Burtel se didu bruse cu fotoliul in spate. — Mie? De ce mie? Vocea lui paru bruse taioast — Nu stiu, rispunse Klint. Mi-a transmis doar onstructiunile lui: vrea si se debarasese de tablou si doreste sa fiti primul anuntat. A aflat, cred, de sositea dumneavoastrd la Copenhaga: ieti sear am primit serisoara sa. — Este absent? — Da, la Monte Carlo, Sanatatea lui nu a fost bund in ultimul timp. Este tare in varsta dar este la curent cu tot ce se petrece in lumea artelor. Daca un tablou este agi{at in muzeele noastre, el © stie inainte de al fi trecut in catalog si de multe ori ne-am trezit cu critici dacd el crede ci alegerea noastri nu este bund, grimada deforma gura lui Klint, Domnul Burtel incepu s& radi. — Asta-i Vinterberg. Sunt ani de cand nu l-am mai vizut. Or fi vreo 30, Foarte sigur de el {ntotdeauna. Dadea impresia ci era plin de orgoliu. De multe ori m-a gandit c& asta il impiedica si surdda, — Foarte posibil si totusi acest tablou este de vanzare. 21— cat? — in moneda noastra? —Nu, nu, rispunse Burte, Niciodatd nu am reusit raport cu moneda altor tari. Spuneti-mi suma in lire sterline. — Cineizeci de mii de lire Burtel stranse buzele si se kisi putin in fat pentru a vedea pinza mai bine. Contele Klint © apropie si el o atinse delicat, cu respect si duyiosie, asa vum un barbat mangfie fata femeii iubite, — Suma nu mi se pare exorbitant pentru tabloul asta, spuse incet. Dar totusi bani multi — Trebuie s spun cd pénza vi este rezervat numai pentru dowizeci si patru de ore. Apoi trebuie s& cau alte persoane interesate. — Douizeci si patru de ore, repeti Burtel. Vinterberg mi crede Cressus in persoand, dact isi inchipuie cd am acesti bani pe loc. — Este adevarat, observa Hlint cu un surds. — Priveste cum a stiut maestrul si picteze pliurile rochiei. Ce artist a mai reusit si redea atat de perfect efectul unei stofe? Am vazut numeroase reproduceri dup ea, dar nu mi-am imaginat-o atat de frumoast. — Prima dati cdnd am vazut-o, zise contele Klint aveam in jur de 25 de ani si am rimas mut de extaz in fafa ei vreo jumitate de ori, Eram fascinat. Mi se prea ci vad cea mai minunati capodoperd ce mi-a fost dat s& admir. Nici astizi parerea mea nu s-a schimbat. — Cineinzeci de mii de lire... murmur domnul Burtel. Klint isi privi ceasul si spuse — Sunt dezolat c& trebuie si vi parisesc. Am mult de lucru pentru a pregiti aceasti expozitie din America, o infinitate de formulare de completat, numeroase permise de cerut. Lua cele doud panze ale tindrului pictor danez gi intinse mana spre Rubens — iliau gi pe asta, sau vi-l las? — Lasé-1, normal! Aproape strigd domnul Burtel. imi apartine! L-am cumparat! — Dee il luati? Ma asteptam. —Nu ar trebui, suspina batrdnul, dar imi place. — Sunt sigur c& printul Vinterberg va fi incdntat, spuse Klint. Ramisese o clip’ ticut, ca si cum ar fi asteptat ceva, dar cum nimic nu se intémpla un ton de scuzi: — Vreti si-mi dati cecul imediat? Domnul Burtel ridica privirea — Cecul? repeti — Printul nu e un om care s&-gi astepte dreptul. Danezul avea un aer jenat. Elita ghici ci nu-i plicea si discute asemenea lucruti — Evident, rispunse domnul Burtel, dar adunarea $0,000 de lire necesita cdteva mici aranjamente, chiar si pentru un om bogat ca mine. Vreti si va dau un cee prostdatat? Sa zicem... de trei, ptru zile? Crezi cd merge? — Cred ci este perfect acceptabil. Far sd mai astepte si-i ceari, Elita se duse si caute caetul de cecuri ale domnul Burtel in camera acestuia, Revenind in salon remareé aerul bizar cu care danezul il privea pe batranul domn: avu impresia cd ii era milé de el, dar nu infelegea de ce. ~Poate pentru c& era atat de batrin si vizibil incAntat de tablou, isi spuse. Este ca un co) care, dorind de ani de zile o jucdrie, o cApatase in sfargit.” Domnul Burtel pregiti cecul si fl intinse danezului, care il lua si ficu un mic semn de salut. determin valoarea coroane voastre in 212— Cum voi ajunge in biroul meu va coi trimite rama, spuse. Era prea incomod si o pun in magind impreund cu celelalte panze. Vi voi trimite de asemenea o chitanta de primire a sumei, — Nu vei reusi si ma faci s& platese de doud ori, réspunse raspunse razdnd Burtel. Elita deschise usa vizitatorului — Multumese, si la revedere, zise plecdnd. Fata nu il gsi prea amabil. Reveni Kinga patronul ei, vegnie in contemplarea panzei, — Este magnifica, spuse. Sunt tare muljumiti cd il aveti Domnul Burtel se indrepta cu un gest bruse. — Trebuie si-l vad pe Freddie, este cu sigurant asemenea, dacd sunt in hotel Elita ridic& receptorul si didu rodinele telefonistei hotelului, De abia inc! Bontea Alba intra. El auzise cu siguirant cerdndu-1 pe Willie, cici spuse imeciat. —Nu-l putefi vedea pe Willie. Ati uitat cd il conduce pe Andrei la aeroport? — Da, e adevarat, rispunse Burtel. Ce prost sunt. Dar nu are importanga: tu si Freddie va veti descurca. — Cred ci Freddie a iesit. Sunt chiar sigur, raspunse Boneta Albi, L-am vazut iesind in ‘mi cumpiram un ziar in hol. — Drace! bombini Burtel, De ce trebuie si dispareti cu tofi cnd am nevoie de voi? incepu sa strige ca si cum nu se mai putea controla. — il vreau pe Kupenski. Vreau sa vind imediat aici. Du-te si cautal, — Esti nebun, Boneta Albi vorbea cu jumitatde de voce, ca si cum s-ar fi temut si fie auzit. Se indrepti spre mas si cu toate cd Elita nu-l vedea decat din spate, ea ghici c& fi fcea semne lui Burtel c& vorbeste prea mult si prea tare. Dar batranul era prea agitat pentru a fine cont de el. Culed panza pe ‘masi si-si invarti diamantul intre degete. Elita il mai vizu facdnd acest gest si stia acum ci semnifica 0 mare emote. Unele persoane isi rod unghiile, alfi invart monede in buzunar; domnul Burtel méngaia piatra pretioasi care sednteia in lumina. — Nu sta pe loc ca un butue, spuse nerabditor batrinul. Du-te gi il cauti; trebuie si-i vorbese. — Vi pierdeti capul, este imposibil —Nimic nu este imposibil! strig’ Burtel. Este un ordin, Deorge, si nu trebuie d execu — Tare as fi vrut si fie Freddie aici, suspind. — Cu att mai réu pentru Freddie, FS ce-{i spun zise cu 0 voce spart Burtel. Boneta Alba didu din cap cu un aer descurajant. Parea cd el considera cd tot ce i se cerea era o prostie. Se intoarse pe caledie si se pregitea si iasd cind o ziri pe Elita rimasd langa telefon. —De ce asculti ea toate astea? intreba ardtnd-o cu capul. — Ea asculté? Cine asculté? bombani Burtel. ‘Apoi piru ci intelege intrebarea. — Elita e © micufi cumsecade, continud pe un ton diferit. Ce facem si ce spunem nu 0 intereseaz4: o intereseazd operele de arta ii surase cu afectiune si incredere, apoi se adres din nou Bonetei Albe. — Du-te! Kai, du-te! Grabestete, nu avem timp de pierdut. Boneta Alba iesi in sfargit $i inchise usa dupa el cu fermitate, dar mult mai discret decdt 0 fAcuse Freddie mai decreme. camera lui, si pe Willie si pe George de e telefonul, ci timp sil 213»Si ele furios”, se gindi Elita Ea reveni la domnul Burtel, hotat 1 protejeze. Spre marea ei surpriza, fi intinse mana ‘and ea i-o dadu pe a ei, el o finu strans& putin timp. — Esti o faté foarte buna, fi spuse, si am incredere in tine. Vrei sd faci ceva pentru mine? — Desigur, domnule, voi face tot ce-mi veti cere, rispunse cu cdldura Elita. i bine, mi-ar placea sde{i ei o zi de concediu. Ai lucrat mult de la sosirea noastra. —N-am facut prea mare lucru, protesta Elita — Ai facut tot ce-am vrut. Acum, vreau sa profiti de vreme buna si sa iesi, Du-te sa vezi Copenhaga, si vizitezi biserici, aseazi-te pe terasa cafenelelor si mandncd deliciosii creveti pe decojiti. Priveste oameni trecdnd, numai asa poti cunoaste 0 tard, in biserici si pe Se cduta in buzunare si scoase un bilet de banca danez pe care Elita il recunoscu: valora in jur de 5 lire sterline. — lata un mic acont din salariul tu. Asteapti! Mai am unul. Acum ai cheltuiala. — Este prea mult! protest fata. — Nu, nu, vei avea nevoie, Cumpard-ti o palarie noua sau un taior danez, sau mai bine un tablou: va fio amintire a sederi tale aici. Ea incepu sa radi. — Prefer amintirea pe care o veti pastra chiar dumneavoastra. il vazu pe batran aruncdnd o privire Fecioarei si vazu blandefe ce-i straluci in ochi pentru o ai ceva bani d clips. adubeste cu adevarat acest tablou”, se gandi Elita ‘Nu discuté mai mult de ziua si bani oferiti: ghicea cd Burtel vrea si se debaraseze de prezenfa ei pentru a nu-l intalni pe Kupenski. Cat depsre ea, nu avea nici un chef sa fie prezentd la sosirea lui Freddie. — Suntefi sigur c& mu veti avea nevoie de nimic? il mai intreba. — Pe deplin sigur, copila me: — Foarte bine, atunci eu ma due, spuse Elita. $i inc& o dati va multumese oentru bunatate. Lud biletele de banca gi eisi din salon inchizand usa cat mai incet posibil. Acum trebuia si 4 gaseased pe Hans. Batu foarte usor la usa dormitorului domnului Burtel, dar nu rispunse nimeni, Ajunse in camera ei si prin telefon ceru s& vorbease3 cu valetul patronului ei. Asteptd destul timp rispunsul, apoi vocea joasd, grava a lui Hans o ficu si-i bata inima. — Eu sunt, Elita, spuse jute, Hans, am liber toatd ziua. Cand tandrul ticea, ea continua: — Te rog, incearcd si te faci liber ct mai iute posibil! Nu te poli duce si-l intrebi pe domnul Burtel daca are sau nu nevoie de tine? Stiu cd nu iese, a cerut si vada pe un barbat cu un nume nostim si Boneta Aba a plecat s&-1 caute, il asteapta si pe Freddie. — Cum il cheama pe barbat? — Are un nume rusesc: Kupenski sau ceva de gemul asta, — $i domnul Burtel {i-a dat zi liberi? — Da, nu e formidabil? Te rog, spune-mi cd poti veni sd te plimbi cu mine — Mi-e teama ci nu voi putea, spuse Hans cu tristeje. Sunt dezolat, daraga mea, as fi cu tine, dar sunt obligat s-mi fac treaba. Sra atdt de dezamagita, cd nu gsea nimie aleeva de spus. 214— Nu fi tristd, poate maine vom putea gisi timp pentru noi. Du-te si te plimbi, s& vezi castelul Rosenborg, are s-ti placd; mi-ar fi placut sé {i-1 arat eu, Elita suspina. — MA voi duce si fac cumpératuri, daca toti vreti sa fac asta, zise cu un pic de umor. Cred c& tofi credeti ca femeile nu se gandesc decat la rochi — Draga mea, stiu c& toate gandurile tale sunt adorabile, raspunse Hans. Trebuie si te pirdsese acum, din pacate. Te iubesc. Te rog, aminteste-ti: te iubese. il auzi inchizand si se indeparta de telefon cu o mana care exprima pe jumitate bucurie, pe jumitate furie cd mul putea vedea pe Hans. $i totusi, ce bund ocazie pentru ea de a vizita Copenhaga; isi puse taiorul, mica paldie neagra pe cap, igi lud geanta si minugile. Nu era nimeni pe coridor, dar o cuprinse panica gindindu-se ca se putea intilni cu Freddie, si in loc s& coboare pe scara mare, se indrepta spre scara de serviciu. Iesi prin usa care didea in curte. tiv Acum nimic nu o gribea, nici o grija nu-i tulbura mintea gi se gasi cd este chiar diostra sd mergi la intamplare pe strizi admirand acest incdntitor oras: Copenhaga. ‘Vizitd catedrala, asisti in fata palatului regal la schimbarea garzii, cu zoldatii ce pareau iesifi dintr-o carte cu poze. Ora dejunului apropiindu-se, ea Iud 0 masi delicioasd intr-o cafenea animati de o clientela tanéri; majoritatea clientilor iegeau cu sigurant& direct de pe bincile Universitatii. C4nd termina, constata ca inca era devreme... ,,Este cel mai bun moment pentru a vizita un se gindi, Detesta si-si ctioasc& drum prin multime si de multe oti constatase, e& ora cea mai agreabila pentru a admira tablouri, statui, opere de arti, era ora pe care ceilalfi o consacra dejunului. Adresindu-se unui trecdtor, ea il fntreba care-i era drumul spre muzeu si descoperi cd interlocutirul ei vorbea engl — Muzeul Nationa este pe acolo, dar mai aproape de aici este Ny Carlsberg Glyptock. Veti gisi acolo cea mai frumoasa colectie de sculpturi din Europa de Nord si panze magnifice. Elita se hot cu aceasta din urma si dup’ céteva minute de mers, ured treptele unei intriri impozante, Asa cum sperase, erau foarte pufini vizitatori, Se plimba intr-o vasti gridind de iam unde plantele tropicale atingeau tavanul: un jet de api murmura fntr-o fantand arteziand, printre statui. Ar mai fi rimas un timp printre plante, dar grddina incepea s se populeze sirisca si nu-i mai placa aga ca la inceput. Se hotird si urce la primul etaj: niste panouri indicau silile unde erau expuse tablourile daneze gi fla mande. Pe acolo voia s& le vada Salile erau atét de mari, ineat turistii nu Je puteau aglomera. Elita ineepu s& contemple sculpturile lui Rodin, apoi descoperi operele incntatoare ale lui Cézanne, Manet si Coret. Privea »Renasterea” Iui Coret, incercdnd si-si aminteasca ce invatase in scoala despre metoda particulara a acestui pictor, cand fara s vrea intoarse capul si cu stupoare, il 2ari, in cealalta extremitate a galeriei centrale, pe domnul Burtel in fotoliul lui rulant. De uimire rimisese ca batutd in cuie, nu-i veni micar ideea si meargi in intémpinarea lui. Deodatd, Boneta Albi, care impingea cruciorul facu o intoarcere la stnga si intra in alta sal in acea clip realiza cd nu fusese vazutd de cei trei barbafi si considera cd era mai discret din partea ei si nu se arate, Nimic nu-l putea impiedica pe domnul Burtel si viziteze un muzeu dacd avea poftd: ea nu-l vazuse venin, fard indoiala urcase cu ascensorul it 0 clip& intrebandu-se dac’ totusi ar trebui si se ducd si-si intdlneascd patronul, apoi poate il deranja. Vizibil, el dorise s-o indeparteze pe timpul zilri $i nimic nu poate fi 215mai neplicut decat si fii deranjat, cand doresti s& stai linistit Elita terminase turul galeriei gi se hotdrd 4 mearga in directia opusd celei luate de domnul Burtel. Era chiar de preferat s& plece la celalalt muzeu. Se indreptase spre iesire, cénd din fuldul marii galerii, din locul parasit mai devreme de Burtel, se auzi zgomotul unei explozii care o fiicu s& tresard. Zarii un fulger de foc, apoi se ridic& un nor de fum. Auzi pe cineva strigind ,,foc!” si pe loc fu inconjurati de oameni speriafi fugind care incotro, majoritatea spre fundul care se ingrosa mai mult cu fiecare clipa Rimase acolo nemiscati, incercdnd si vada ceva cénd un pasnic trecdnd in fugi, o izbi, gata s-o trdntease3. Mormai un cuvant de scuzi, el se grabi spre foe. Sunt proasti daca rman aici, igi spuse fata, nu pot face nimic pentru nimeni: cel mai bun ueru este si plec. Cu un pas hotirat, amintindu-si de exercitiile pentru caz de incendiu facute in scoala, ea plecd in directia opus fumului, hotirand s-o ia la stinga cand va ajunge la capatul galeriei Cand ajunse la cotitura in cauzi cineva care venea foarte iute dintr-o sal’ perpendiculard fu gata si dea peste ea. Dupa experienta avutd cu paznicul mai devreme, Elita era pregatita. incerca si evite bolidul uman, dar era prea trziu si impactul ar fi avut loc dac& barbatul; nu ar fi intins bratul si ar fi sustinut-o, fn acelagi timp auzi o exclamatie: — Elita! — Hans! il privi fix, uluita —Ca faci aici? o intreba Tonul vocii lui era aproape sever. — Ce fac? repeta impietritS. Dar... priveam tablourile! Dar arde in celilalt capat al galeriei, adaug’ jute —Da, stiu, zise. Vino, s8 mergem si vedem ce este. — Inutil, zise Elita. O muljime de oameni se ocupa deja de asta. Sa iesim mai bine de aici Cu hotirare o lua de brat pe Elita, stupefiatd, si o trase dupa el, aproape fugind, intorcdnd spatele iesirii — Dar, Hans!... protests — Fumul s-a impristiat, ti spuse. E preferabil si iesim pe acolo, fn ciuda vorbelor lui linistitoare, Elita avea impresia ci fumul o va sufoca. Tusind si fnecdndu-se, ea remared cum oamenii muzeului aruncau galeti de apa si nisip in mijlocul parchetului, Mai multe persoane aflate acolo se striduiau intr-un fel s-au altul si opreas: incendiul sau ceea ce parea a fi o grimada fumeganda. Hans o trgea mereu dup’ el si nu se opri decat cdnd ajunsera la o scara — Vino, seumpo, ii zise, vino iut Elitei ii lipsea suflul pentru a discuta: fumul 0 ficea si tuseasca si ochii fi Kicrimau, Mand {in mand cobirdrd repede in fug’. La parter aerul era mai respirabil si vizitatorii intrau in hol. Un barbat intreba: — Ce se intémpla sus? Un turist care cobora in urma tinerilor, cu camera de gat, ii rispunse cu un accesnt din periferiile londoneze: — Cred cf 0 lichea a aruncat minge puturoasi. Cei doi barbati réserd. Hans si Elita trecuserd in sfaryit de usd si se gisird in aer liber. — M8 dor ochii, gemu fata. De ce m-ai facut si tranversez ace! fum oribil? — Nu puteai iesi pe usa central, rispunse Hans iute. — Ba dal exclama Elita, Existi un plan al imobilului in ghid. Clidirea este 216dreptunghiulara. Este inutil si ne asfixiem. $i apoi, dacd incendiul era mai grav, puteam si fim angi — Dar nu suntem, remarcé linistit Hans. Elita mu se putu impiedica si nu rida — Presupun ci mi socoti cd m-ai salvat. Este genul de coincident intalnit in romane: eroul apare exact in momentul fi este posibil s-o smulg& pe eroind flécarilor. Dar in cazul de fad tu mai aruncat in ele. Hans nu prea ca o asculté, si ea reliz faptul cu mirare. El pandea un taxi si pe primul il opti; parea foarte grat. — Unde ma duci? intreba Elita urednd in magina. — Departe de aici. Nu vreau si fii amestecata in acest gen de povesti. Fata rase din nou. — Hans, dragul meu, faci o tragedie din toate astea! Cred cA a fost vorba doar de o bomb funegina pe care un pusti a aruncat-o pentru a se distra, Cu siguranfa nu este un atenta, — Nu, aproba Hans, nu este. — MA intreb dacd vor reusi s — Putin probabil. Elita se asezi confortabil pe bancheta. — in orice caz iata cu ce pot fi ditrati paznicii muzeului. Trebuie sd fie mortal de plictisitor sd supraveghezi silile de dimineaté pan seard, s& privesti oameni contempland rablourile cu gura cata, pundnd intotdeauna aceleasi intreba stupide. Un incendiu: iati ce rupe monotonia obigmuita. Gandestete ce vor mai povesti bravii oameni sotiilor lor diseara la cind! Brusc, Hans ii puse braful pe dupa umeri si o strénse lénga ei. — Scumpo! Te iubesc! Esti aya de neprevazuta! Nu gandesti, nu vorbesti si nu te comporfi ca alti, — Oh! crezi ast — Sunt sigur. Esti adorabild si unica, Elita tresiri — Hans! Am vitat un lucru! Am fost atat de mirata cénd te-am vazut c& nu m-am gandit la alceva. Domnul Burtel era in muzeu, foarte aproape de unde a explodat bomba. Crezi cd a scapat Grd probleme? ‘i nici o indoiala, rispunse Hans. — L-am zirit chiar inainte de a exploda bomba, urma ginditoare Elita, Era cu cele dowd Bonete. Ar trebui si mergem améndoi si vedem ce face. — Cei trei domni sunt perfect capabili sa se descurce si fra noi. Plita, ay vrea si imi promii ceva. Vorbea atat de serios cd tanta il privi cu neliniste. — Ce anume? intreba. — As vrea si-mi promii cd nui v in muzeu in dupa-amiaza asta gi cd m-ai vzut. —Nu le voi spune, dacd asta doresti, dar de ce? — Phetru cd nu Je-a plicea, raspunse Hans. Sunt absolut sigur cd nu le-ar plicea deloc. —Nw infeleg, spuse Elita, — Stiu, draga, dar asta are cu adevara importanta? ‘Nu avut timp si réspund’ pentru c& Hans o siruta, O clip& ciuté o solutie problemei, avea niste intrebari de pus... | prindd pe acel grlumet iresponsabil spune domnului Burtel sau prietenilor lui & te giseai 217Dar farmecul iubirii maturd tot. Elita intelesese ci nimeni nu avea cu adevarat importanti, nimic, in afara celui pe care fl iubea. CAPITOLUL 9 Hans il rugase pe sober si-i ducd la plimbare. Cénd Elita reveni pe pamént se giseau ling’ port: vizu soarele poleind apa si vapoarele alunecdnd incet spre larg. — Credeam e nu poti s-{i iei liber in dupd-amiaza asta, murmurd — Proiectele au fost schimbate in ultimul moment, explicd tAndrul. Oh, Elita, edt te iubesc! Esti incntitoare, niciodati nu am crezut c& este o femei ca tine in afara celor pictate de Botticelli side alfi mari maestri Aceste cuvinte fi aduseserd Elitei aminte de cele petrecure. — Crezi cd studenfii au cauzat pagubele? — Ce studenti? — Cei care au aruncat bomba funigen’. De ce si facd asemenea Iueruri? —Nuam nici cea mai micd idee, rispunse Hans, dar vorbeste-mi mai curand despre tine. iti dai seama ca, desi te cunose dintotdeauna, nu stiu cu adevarat nimic despre tine? Vorbeste-mi de paringii tai. Esti singura fiicd sau mai ai frati, suroi? Unde locuiest? Elita surdse putin jenatd. — As putea si te intreb acelasi lucru, remared. — Ti-am spus cd te iubese, nu este suficient? lua in brafe. Elita ridica spre el o fata radioasé. — Da, spuse incet, este esential, estul nu este nimic, Esti tu si cu mine, CAteodata am impresia cd suntem singuri pe o insula pustie si cd nimeni gi nimic nu este real in afara de noi — Si eu simt acelasi lucru. Hans o siruti, apoi fi lud mana stinga si o privi — Spune-mi de ce mia-i dat aceasté mand mica. este piatra ta favorita Elita se gdndi rapid: un diamant depisea cu mult mijloacele tandrului, 1a fel si rubinul, piatra lunii ei de nastere. In fine, cu putina ezitare, fi raspunse: — Cred c&... mi-ar plicea mult o aquamarin’, dac& nu este prea scumpa; in afard de cele ‘mari, cred cd au un pret convenabil. Hans ji surdse cu un aer complice si ea ghici ci el intelesese perfect motivul acestei alegeri — As prefera sii dau tot ce este mai frumos pe lume, Elita — Stiu, rispunse tandru, dar trebuie si fii rezonabil si si mu te lansezi in cheltuieli nebunesti, Eu cred ci imi cstig bine existenta in acest moment, dar nu cred ci voi avea acest situafie la nesfargit. — {qi imaginezi cd am si-ti permit sd lucrezi cnd vom fi cisatorifi? intreba Hans. ii privi cu mirare, — Dar... dacd nu lucrez, nu vom avea cu ce si ne csdtorim, murmurd inrosindu-se. fi era tare fricd sd nu raneasca amorul propriu a lui Hans, dar se gandea de asemenea ci era ‘mai bine si pund lucrurile la punet. Cu putin regret, se trezi gndindu-se la toate bijuteriile pe care le Lisase in urma ei la Clarigge: numai din briara cu diamante mostenite de la mama ei, un mena normal putea trai mai mult de un an, $i avea si o sumd frumusicd de bani in contul ei de la ban e mi-ai spus despre tine? inel de logodna sa aleg pebtru ea? Care 218Hotiratd, alunga aceste gabduri. in prezent trdia aceasti nou’ viafi inceputd cu méinile goale; in pragul acestei noi existente, in care a cunoscut pe barbatul pe care o iubea pe ea insisi, va fi atét de meschind inca ¢ lucul vietii ei de altidat $i totugi la Hans se géndea cel mai mult. Ar fi vrut si-i ofere atdtea lucrur... o casa sau un apartament mobilat cu rafinament i-ar fi facu cu siguranta plicere. Nu a avut ocazia si dicute cu el acest gen de lucruri, dar era cu siguranfd c& avea un gust desivargit. Da, ea dorea pentru el mobile sitablouri frumoase, o frumoasi argintirie pe masi gi haine elegante in gardeorb. Cu un mic suspin parasi lumea incdntitoare a viselor si reveni la realitate — Cum vom putea locui impreund dacii vei pastra acest serviciu? il intrebi. — Voi lua un altul care va fi mai bun si care ne va permite si ne bucurdim de serile noastre. Elita scoase un strig’ de bucurie. — Hans! Esti minunat! Ce gen de lueru? El ridicd din umeri ca si cum acest Iucru nu conta si tandra simfi o mand de gheta strdngndu-i inima, Destul de des ea il auzi pe tatdl ei explicdndud: Daca un tandr vine si ma vada si imi declari ci doreste o anumita activitate, eu pot intotdeauna si-l ajut, ci vrea si devind inginer, comerciant, sau sofer de autobuz, nu conteaz genul de lucru: conteaz ambitia baiatului.” Elita insist aproape cu vehement — Dar, Hans! exclam’, Daca vrei si ne cisdtoim in curénd, trebuie Trebuie si cauti aceasti noua stujba cat mai iute! —Nuai ineredere in mine? o intreba usor. data in plus simfi cd nu trebuia si lase amintirile trecutului si-i intineze fericirea viitoare. Ce spunea sau ce ficea tatil ei, nu mai avea important’. Ea ii datora lui Hans nu numai dragostea, ci si credinfa si incrderea pe care el i-a acordat-o faric si ezite chiar dacd ea nu avea nici o experien(Z a vietii. lupti se idea in ea, intre tamara de alt se teoriile tatdlui ei, si actuala Elita, tndra, inocenta si indrigostita nebuneste de un birbat care nu-i putea oferi decdt propia lui persoand. clipa se simti invins& de trecut, apoi umilé, cu un mic surds, spuse tandru: — Desigur, am incredere in tine, Hans. Si era cu adevara sincera. Cam peste doudzeci de minute, Hans privi ceasul: conduc la hotel, zise. — Oh! nu, protest Elita, Nu e nevoie. Domnul Burtel mi-a dat liber toatd ziua. Nu are nevoie de mine. Subit, se intunecd la fats. — Mi intreb de ce nu m-a luat cu el la muzeu, spuse génditoare, gi de ce nu f-a spus 3 mergi si-i impingi fotoliul. Am impresia cd aceste sarcini pe care ei le gsesc inferioare, fi umilese pe alfii, Alba Boneta avea o mutrd... e adevarat c& doar I-am zirit. — Uitd c& i-ai vizut, comands Hans. — $i totusi, nu pot infelege de ce, protest fata, Nimic nu ma impiedica si vizitez un muzeu, care e un loc public, in orice moment si nimic nu-i impiedica si pe ei s8 mearga. $i apoi ai venit si tu, de ce ai fost chiar azi dup’-amiazi? ‘Avu clara impresie c& ezitd inainte de a-i rispunde. — Aveam de transmis un mesaj din partea domnului Burtel unuia din directori, zise el in sfargit. Era destul de plauzibil si totusi Flita simfi cd nu era adevarat. Apoi se razglindi gi se tratd ai o idee conereta. 219